Un eseu de Demetris Koutsoyiannis
Prima prezentare în mass-media din România a profesorului Koutsoyiannis a fost făcută în articolul meu din 2023: „Despre ouă și găini, temperaturi și CO2 și legături cauzale în procesele climatice contemporane”. Varianta engleză, On Eggs and Chickens, Temperatures and CO2 and Causal Links in Contemporary Climate Processes, a fost inclusă în cărțile mele publicate în 2024: Reflecting on our Changing Climate, from Fear to Facts A Voice in the Wilderness (ch. 1), respectiv The Dynamic Earth Introduction to Geology and Climate Change (ch. 17).
Alte șapte articole, pe care le-am publicat ulterior pe Contributors.ro, au abordat diverse contribuții științifice ale profesorului din Grecia.
Traducerea și publicarea în limba română a eseului au fost autorizate de profesorul Koutsoyiannis, căruia îi mulțumesc și pe această cale.
N.B. Ca lectură adiacentă despre haos (climatic sau de altă natură) și incertitudine, recomand și textul meu din 2024, Geometria haosului și prioritatea îndoielii.
Bomba nucleară cu explozie lentă și victimele sale
La 7 septembrie 1930, acum aproape 96 de ani, echivalentul intelectual al unei bombe nucleare a fost detonat în orașul Königsberg. Orașul este situat în zona numită pe atunci Prusia de Est (Germania), dar în urma înfrângerii Germaniei naziste, a devenit parte a Uniunii Sovietice, a fost redenumit Kaliningrad în 1946 și face acum parte din Rusia.
Această bombă intelectuală a fost lansată în cadrul celei de-a doua Conferințe privind epistemologia științelor exacte de către un tânăr de 24 de ani, Kurt Gödel, care și-a prezentat acolo, pentru prima dată, cele două teoreme de incompletitudine „într-o remarcă spontană în timpul unei discuții generale din ultima zi”.[1] Prima teoremă demonstrează că unele adevăruri matematice nu pot fi demonstrate, iar a doua teoremă demonstrează că matematica nu își poate dovedi propria coerență folosind propriile reguli.
Bomba a distrus ambiția de a atinge „certitudinea absolută”, care le-a scăpat celor mai mari matematicieni ai epocii și care s-a reflectat cel mai profund în programele lui David Hilbert și Bertrand Russell.
Se pare că doar renumitul matematician John von Neumann, aflat în public, a înțeles instantaneu geniul și puterea descoperirilor. Pe de altă parte, Rudolf Carnap, de asemenea prezent la conferință, nu a reacționat și i-au trebuit luni întregi de corespondență și de lectură a preprintului complet al lui Gödel pentru a asimila, în cele din urmă, rezultatele. Carnap fusese fostul profesor universitar al lui Gödel, iar obiectivul său de a fuziona sistemele lui Hilbert și Russell a fost, de asemenea, distrus de „bomba” lui Gödel.
Nici Hilbert, nici Russell nu au participat la conferința de la Königsberg. Necunoscând deloc „bomba” lui Gödel, Hilbert a declarat, în mod ironic, la mai puțin de 24 de ore după publicarea acesteia, provocator, optimismul său suprem pentru certitudinea absolută: „Trebuie să știm, vom ști!” (Wir müssen wissen, wir werden wissen!). La o lună după conferință, Paul Bernays, asistentul principal al lui Hilbert, i-a prezentat vestea catastrofală, iar Hilbert s-a înfuriat și a fost profund frustrat. În cei 13 ani care i-au mai rămas de trăit, Hilbert, deși a recunoscut deschis că Gödel avea dreptate, a încercat să ocolească implicațiile pe care Gödel le stabilise. Se pare că a încercat să-și recâștige certitudinile — fără succes, desigur.
Russell a citit pentru prima dată despre aceste teoreme după ce lucrarea de referință a lui Gödel din 1931, „Despre propozițiile formal indecidabile din Principia Mathematica și sistemele conexe”,[2] a fost publicată oficial. Titlul acestei lucrări a lui Gödel exprima în mod explicit faptul că acesta viza chiar cartea lui Russell (Principia Mathematica), dar Russell nu a înțeles pe deplin gravitatea acesteia. Inițial, el a tratat-o ca pe un fel de ghicitoare semantică și i-au trebuit zeci de ani ca să înțeleagă pe deplin că Gödel demontase obiectivul central al operei sale matematice de-o viață. Într-o scrisoare adresată lui Leon Henkin în 1963, Russell scria:[3]
Mi-am dat seama, desigur, că lucrarea lui Gödel are o importanță fundamentală, dar m-a lăsat perplex. M-a bucurat faptul că nu mai lucram în domeniul logicii matematice.
O copie a scrisorii lui Russell a ajuns la Gödel, care a remarcat că:[4]
Russell îmi interpretează, în mod evident, greșit rezultatul; totuși, o face într-un mod foarte interesant.
În autobiografia sa, Russell (1956, p. 202) a scris:[5]
Așa că am perseverat, iar în cele din urmă lucrarea [Principia Mathematica] a fost finalizată, dar intelectul meu nu și-a revenit niciodată pe deplin după efortul depus. De atunci, am fost cu siguranță mai puțin capabil să fac față abstracțiilor dificile decât eram înainte. Aceasta este o parte, deși nicidecum întreaga, a motivului pentru care am schimbat natura muncii mele.
Adică, bomba nucleară a avut un efect atât de lent, încât geniul matematician Russell, a cărui Principia Mathematica a fost ținta directă, era încă nedumerit (după propria sa mărturisire) și o interpreta greșit (conform evaluării lui Gödel) la mai bine de 30 de ani după aceea. În ceea ce privește majoritatea comunității științifice, bomba intelectuală nu a fost încă percepută.
Certitudinea absolută echivalează cu controlul absolut
Russell s-a bucurat că nu mai lucra la acea problemă și și-a schimbat natura muncii. Dar mă tem că nu și-a schimbat atitudinea. A păstrat căutarea certitudinii, dar a mutat-o într-un domeniu mai periculos: politica, practicând totodată și activismul. A devenit un susținător al globalizării, pledând pentru pace (evident, o intenție bună), dar visa și la o autoritate internațională puternică sau la un guvern mondial. În viziunea mea, o autoritate care, în cele din urmă, preia controlul asupra întregii planete este analogul direct al certitudinii matematice absolute. Deși Russell a vorbit și despre socialismul democratic, respingând autoritarismul marxist, cred că visul său era, în fond, autoritar și în conflict cu principiile democratice.
Nu mă surprinde faptul că susținătorii certitudinii absolute sunt în favoarea autoritarismului global. De asemenea, nu a fost o surpriză să aflu că Fundația Rockefeller — căutătorii sângeroși ai hegemoniei globale — a oferit un sprijin financiar masiv Universității din Göttingen, unde Hilbert era un profesor de seamă și, totodată, figura centrală în obținerea finanțării de la Fundația Rockefeller.
Și nu este o surpriză să vedem că viziunea primitivă a lui Russell asupra globalizării a prins treptat contur și este astăzi agenda principală a oligarhilor de control, folosind instrumente precum:
• Alarmismul climatic pentru a insufla frică popoarelor și a le determina să accepte de bunăvoie o guvernanță globală autoritară și un sistem de supraveghere a popoarelor.
• Sprijinul acordat de așa-zișii oameni de știință pentru consolidarea guvernanței globale, pretins a fi în scopul evitării catastrofelor pe care ei înșiși le prezic.[6]
• Utilizarea instituțiilor internaționale, precum Secretarul General al ONU, pentru a intensifica teroarea asupra populației prin promovarea unor amenințări precum „încălzirea globală” sau prin misiunea IPCC de a menține această panică în actualitate.
• Promovarea a ceea ce eu numesc „Davarhie”, adică exercitarea puterii de către Forumul Economic Mondial de la Davos, o bandă mizerabilă din punct de vedere intelectual, alcătuită din oameni puternici din punct de vedere politico-economic, care lucrează la construirea Noului Imperiu Global[7] prin mijloace precum „Marea Resetare”.[8]
• Finanțarea generoasă, din partea organizațiilor private, naționale și internaționale, a ONG-urilor și a echipelor științifice care promovează agendele Davarhiei.
• Utilizarea AI pentru impunerea unei distopii de tipul „un singur Inel care să-i stăpânească pe toți”.
Desigur, toate acestea sunt amenințări reale, spre deosebire de amenințările fictive, adică minciunile, pe care le anunță. Și ele necesită vigilența și rezistența noastră continuă. Dar putem fi optimiști că sunt sortite eșecului — cel puțin pe termen lung. La fel cum planurile lui Hilbert, ale lui Russell și ale altora pentru certitudine absolută au eșuat complet, la fel vor eșua și planurile pentru control absolut.
Două forțe nu le vor permite să se materializeze. Prima forță eliberatoare este adevărul în sine. În matematică, este destul de evident că afirmațiile și ideile false se vor prăbuși curând. În viața reală, acest lucru poate să nu pară evident. Totuși, minciunile nu pot supraviețui mult timp:
„οὐδὲν ἕρπει ψεῦδος εἰς γῆρας χρόνου” (Σοφοκλής, Αιχμαλωτίδες, 59)
[„O minciună nu trăiește niciodată până la bătrânețe”, Sofocle.][9]
Tot ceea ce se bazează pe minciuni se va prăbuși în cele din urmă.
A doua forță eliberatoare este incertitudinea. Ea nu poate fi eliminată. Întotdeauna se va întâmpla ceva imprevizibil care va zădărnici planurile. De exemplu, având în vedere domeniile contemporane precum AI, nu mă tem prea mult. Nu se poate ajunge la un control deplin. Mai degrabă, previziunea mea este că se va dezvolta un ecosistem în expansiune de roboți AI care pot fi de ajutor. Desigur, vor exista cei care vor încerca să-i exploateze pentru a prelua controlul deplin, dar natura incertitudinii garantează că și acest demers va fi un eșec.
Vă dau un exemplu în sprijinul optimismului meu. Wikipedia a fost inițial o invenție utilă, fondată în 2001 de Larry Sanger și Jimmy Wales.[10] Cu toate acestea, treptat a fost invadată de prejudecăți și cenzură, pentru a servi agendele hegemoniei globale, inclusiv, desigur, agenda climatică. Așa cum a explicat primul cofondator:[11]
La începutul anilor 2000, internetul era un loc foarte diferit față de cum este astăzi. Era mult mai liber — instrumentele de cenzură nu erau nici pe departe atât de avansate —, dar era și mai greu de utilizat, iar găsirea informațiilor dura mult mai mult. Nevoia de a face internetul mai ușor de utilizat era evidentă pentru cei dintre noi care petreceau mult timp online. Aveam nevoie de un depozit de cunoștințe liber și echitabil: o enciclopedie creată de public și deschisă publicului.
Compromiterea sa de către „forțele angelice” ale globalizării a mers atât de departe încât, acum câteva zile, chiar și cofondatorul său a fost interzis pe viață.
Cu toate acestea, putem fi optimiști că cenzura absolută nu va prevala. Complexitatea ecosistemului de boți AI oferă alternative. De exemplu, pentru a scrie acest articol, informațiile pe care le-am găsit provin în mare parte de la boți, mai degrabă decât de la Wikipedia. Chiar dacă am folosit Wikipedia, principalele mele instrumente au fost boții, care m-au ajutat să ajung la sursele originale.[12] Wikipedia a încetat deja să mai fie un monopol. Ca alternativă, Grokipedia[13] este dezvoltată de xAI de câteva luni și este deja semi-operațională. Ne-am putea aștepta la mai multe instrumente de acest tip, dar, cel mai important, boții în sine oferă modalități mai bune de a căuta informații originale decât enciclopediile.
Multipolaritatea din lumea digitală, care reflectă și multipolaritatea puterii globale, dă speranțe. În acest sens, evoluțiile din domeniul AI din China, cu modele open-source, par încurajatoare.
Incertitudinea nu este doar epistemologică
Revenind la conferința de la Königsberg, Werner Heisenberg a fost, de asemenea, prezent acolo și a vorbit despre cauzalitate și mecanica cuantică. El a explorat modul în care mecanica cuantică (în special principiul incertitudinii și natura probabilistică a predicțiilor) contestă sau reinterpretează noțiunile clasice de cauzalitate strictă. Heisenberg a susținut că legea cauzalității, în forma sa strictă (Dacă cunoaștem prezentul cu exactitate, putem calcula viitorul), eșuează deoarece nu putem cunoaște prezentul cu o precizie arbitrară.
Este evident că nu putem cunoaște nici măcar prezentul cu precizie arbitrară — cu atât mai puțin să calculăm viitorul. În cazul variabilelor cuantificate, care sunt multipli întregi ai unei mărimi de bază, principiul incertitudinii este cel care interzice acest lucru. Acesta fusese formulat de Heisenberg cu trei ani înainte de conferința de la Königsberg (în 1927):[14] Nu putem măsura simultan atât poziția exactă, cât și impulsul exact (viteza și direcția) unei particule subatomice.
În cazul variabilelor ale căror valori sunt numere reale, este evident că nu le putem cunoaște cu exactitate: numerele reale au, în general, un număr infinit de cifre și, prin urmare, putem avea doar o cunoaștere aproximativă, adică incertă, asupra acestora.[15]
Este principiul incertitudinii o chestiune epistemologică sau ontologică? Ei bine, răspunsul general acceptat este că este epistemologic. Aceasta se trage de la Pierre-Simon Laplace, poate cel mai faimos susținător al determinismului din istoria filosofiei științei (cf. demonul lui Laplace).
Dar ce este determinismul? Cred că este analogul ideii matematice (Hilbert, Russell) de „certitudine absolută” transpusă în fizică. Din același motiv pentru care a fost atractiv în matematică, este atractiv și în fizică. Diferența, în fizică, este că determinismul nu a putut fi respins prin dovezi matematice, precum cele ale lui Gödel. Toate dovezile fizice susțin respingerea sa, dar oamenii de știință găsesc o multitudine de modalități inventive de a-l menține în viață.
Chiar și astăzi, marea majoritate a oamenilor de știință sunt laplacieni într-o asemenea măsură încât consideră că orice are legătură cu incertitudinea nu ține de fizică sau chiar de știință. Aș spune că situația de astăzi este mai gravă decât în viziunea lui Laplace asupra lumii. Căci Laplace știa că nu putea scăpa ușor de incertitudine și probabilitate. Dimpotrivă, el aprecia probabilitatea și a dezvoltat teoria acesteia. În 1812, el scria:[16]
Teoria probabilității nu este, în fond, altceva decât bunul-simț redus la calcul.
Pentru a fi în concordanță cu determinismul său, ar trebui să plaseze probabilitatea și incertitudinea în epistemologie și să nu le considere niciodată parte esențială a Naturii în sine. Bine, poate că avem incertitudine acum, dar pe măsură ce ecuațiile, modelele și măsurătorile noastre devin mai precise, vom elimina în cele din urmă incertitudinea…
Când se va întâmpla acest lucru? Răspunsul este simplu: după ce visurile lui Hilbert și Russell privind certitudinea vor deveni realitate. Adică, demonstrabil, NICIODATĂ!
Greu de digerat? Devine și mai greu. Nu este suficient să clasificăm incertitudinea ca fiind epistemologică pentru a face posibilă abordarea realității într-un mod determinist. Avem nevoie de ipoteze suplimentare, care nu sunt simple și pot fi paradoxale. Până acum, nicio încercare de a restabili efectiv determinismul nu a avut succes.
Este binecunoscut faptul că lui Albert Einstein nu-i plăcea indeterminismul mecanicii cuantice. În 1926, cu un an înainte ca Heisenberg să formuleze principiul său de incertitudine, într-o scrisoare adresată lui Max Born, el a scris: „El [Dumnezeu] nu joacă zaruri.” În 1927, a încercat, pe scurt, o alternativă deterministă.
Ulterior, în celebra sa lucrare din 1935, realizată împreună cu Boris Podolsky și Nathan Rosen (lucrarea EPR), Einstein a susținut că mecanica cuantică trebuie să fie incompletă și a sugerat necesitatea existenței unor variabile ascunse pentru a restabili localitatea și determinismul.
Teoria variabilelor ascunse a fost dezvoltată pentru prima dată de De Broglie în contextul tezei sale de doctorat din 1924, urmată de lucrarea sa din 1927. Ideea centrală este că există „variabile ascunse” suplimentare pe care nu le observăm. Dacă le-am cunoaște, comportamentul aparent probabilistic al sistemelor cuantice ar deveni pe deplin determinist. Această abordare a suferit o lovitură majoră în 1964, când John Bell a demonstrat că teoriile locale ale variabilelor ascunse nu pot reproduce toate predicțiile mecanicii cuantice. Acest lucru a condus la inegalitățile lui Bell, care au fost testate în mod repetat în experimente, și s-a constatat că sunt încălcate în mod constant.
Prin urmare, dovezile experimentale exclud teoriile cu variabile ascunse locale. Pentru a menține vie ideea mai largă, unii fizicieni acceptă non-localitatea. În teorii precum cea a lui de Broglie–Bohm (teoria undei-pilot), atunci când două particule sunt „entangled”, o măsurătoare efectuată asupra uneia dintre ele afectează instantaneu unda-ghid (sau variabilele ascunse) ale celeilalte, indiferent de distanță. Acest lucru produce corelații în concordanță cu predicțiile statistice ale mecanicii cuantice.
Cu alte cuvinte, pentru a menține vie ideea aparent deterministă, susținătorii acesteia au sacrificat localitatea, acceptând non-localitatea ca realitate și presupunând existența unor variabile ascunse. Aceste variabile ascunse sunt atât de bine ascunse încât nu le putem folosi pentru a face predicții mai bune decât în mecanica cuantică standard (probabilistică). Apoi, în momentul în care măsurăm o particulă, o influență misterioasă provenită de la variabila sa ascunsă ajunge instantaneu la partenerul său entangled — mai repede decât lumina însăși, de fapt, cu viteză infinită — impunând corelații perfecte. Într-adevăr, temuta „acțiune fantomatică la distanță” a lui Einstein.
Nu ar fi mai pragmatic să renunțăm pur și simplu la determinism, să acceptăm incertitudinea ca pe o trăsătură fundamentală (ontologică) a naturii și să adoptăm o abordare pur probabilistă? Acest lucru ar elimina elegant atât necesitatea variabilelor ascunse, cât și pe cea a non-localității — precum și „acțiunea fantomatică” asociată.
„Și ce dacă?”, ar putea spune cineva. Acestea sunt probleme ciudate ale lumii cuantice pe care oricum nimeni nu le înțelege și care sunt irelevante pentru viața reală. Nu sunt proprietăți ale lumii macroscopice pe care o percepem, ar putea spune unii.
Punctul meu de vedere este diferit. Nu văd o dihotomie între microcosmos și macrocosmos. Odată ce determinismul a fost considerat problematic în microcosmos — ca să nu mai vorbim de matematica în sine — ar fi trebuit să fie eliminat complet din fizică. Și există motive suplimentare pentru a-l elimina din macrocosmos, legate de sistemele dinamice cu dependență sensibilă.
Atâta timp cât „zombiul” determinismului rămâne printre noi ca viziune dominantă a oamenilor de știință și a publicului larg, acesta ne afectează grav viețile. De exemplu, acesta le permite „oamenilor de știință” alarmiști climatici să facă previziuni catastrofice pentru anul 100.000 d.Hr.[17] Sau chiar pentru orizonturi temporale de 1 milion de ani.[18] Acesta permite oligarhilor de control să promoveze, prin COP-uri consecutive, strategii și măsuri care ar delimita, pretins, încălzirea viitoare la valoarea exactă de 1,5 °C, nu la 2 °C. Le permite scepticilor climatici să se laude că pot prezice mai bine scenariile viitoare decât alarmiștii climatici și să-i acuze pe aceștia din urmă că promovează scenarii viitoare neverosimile.
Și toate acestea se întâmplă fără rușine și sunt luate în serios de oamenii de știință, de politicieni și de publicul larg. Previziunile lor deterministe îi sperie pe oameni în loc să-i facă să râdă.
Demetris Koutsoyiannis este profesor emerit de hidrologie și analiză a hidrosistemelor la Universitatea Tehnică Națională din Atena. A ocupat funcțiile de decan al Facultății de Inginerie Civilă, șef al Catedrei de Resurse Hidrice și Inginerie de Mediu, precum și șef al Laboratorului de Hidrologie și Dezvoltarea Resurselor Hidrice. A fost redactor-șef al revistei „Hydrological Sciences Journal” timp de 12 ani (2006-2018) și membru al comitetelor editoriale ale revistelor „Hydrology and Earth System Sciences”, „Journal of Hydrology”, „Water Resources Research”, „Hydrology, Sci” și „Science of Climate Change”. A fost distins cu Premiul Internațional de Hidrologie – Medalia Dooge (2014) de către Asociația Internațională de Științe Hidrologice (IAHS), UNESCO și Organizația Meteorologică Mondială (OMM), precum și cu Medalia Henry Darcy (2009) de către Uniunea Europeană de Geostiințe (EGU). Printre distincțiile sale se numără prelegerea „Lorenz Lecture” a Uniunii Geofizice Americane (AGU) (San Francisco, SUA, 2014) și prelegerea plenară a Uniunii Internaționale de Geodezie și Geofizică (IUGG) (Melbourne, Australia, 2011).
Profilul său Google Scholar include:
| Citations | 25257 | |
| h-index | 79 | |
| i10-index | 312 |
[1] Second Conference on the Epistemology of the Exact Sciences – Wikipedia
[2] Gödel, K., 1931. Über formal unentscheidbare Sätze der Principia Mathematica und verwandter Systeme I. Monatshefte für mathematik und physik, 38(1), 173-198.
Traducerea engleză: Gödel, K., 1962, On Formally Undecidable Propositions of Principia Mathematica and Related Systems, Basic Books Inc. Publishers, New York, USA, 72 pp.
[3] Arjona, M. M. et al.., 2017. Leon Henkin: A logician’s view on mathematics education, ResearchGate.
[4] Scrisoarea lui Gödel către Abraham Robinson, 2 iulie 1973: Philosophy of Mathematics – What sources discuss Russell’s response to Gödel’s incompleteness theorems? – Philosophy Stack Exchange
[5] Russell, B., 1956. The Autobiography of Bertrand Russell. Bantam Books, New York, USA, 309 pp.
[6] Biermann, F., et al., 2012. Navigating the Anthropocene: improving earth system governance. Science, 335 (6074),1306-1307.
Scientists Call For Stronger Global Governance To Address Climate Change — Forbes.
[7] A se vedea următoarea carte scrisă de un atașat de seamă al Forumului Economic Mondial: Harari, Y. N., 2014. Sapiens: O scurtă istorie a omenirii. Random House.
A se vedea, de asemenea, articolul meu de pe Climath: O perspectivă interesantă asupra riscului — Partea a 3-a: Epilog.
[8] Schwab, K. și Malleret, T., 2020. Covid-19: The Great Reset. World Economic Forum, Geneva, Switzerland.
[9] Tragicorum graecorum fragmenta.
[10] Larry Sanger, a Wikipedia Founder, Is Barred From Editing on the Site — The New York Times, 2026-06-25.
[11] Larry Sanger, I Co-Founded Wikipedia. Now I’m Banned for Life. The Free Press, 2026-06-26.
[12] Nu a fost ușor, întrucât roboții reproduc informații false. Să dăm un exemplu: Gemini, de la Google, a afirmat că „Russell a recunoscut acest lucru cu sinceritate, calificând descoperirea lui Gödel drept o «lovitură teribilă»”. De asemenea, a oferit un link către site-ul web „Gödel, Russell, Aquinas, and the uncontainable God” de Christopher S. Carson. La rândul său, site-ul citează următoarea sursă: „Russell, The Autobiography of Bertrand Russell, volumul 2: 1914–1944. Londra: Allen & Unwin, 1968.” Am găsit sursa originală la https://archive.org/ , dar nu am reușit să localizez expresia „lovitură teribilă” în ea. A fost oare o eroare de OCR (Optical Character Recognition) în procesarea cărții? Sau a fost o „lovitură teribilă” atât pentru sinceritatea lui Russell, cât și pentru fiabilitatea lui Gemini?
ACTUALIZARE 01.07.2026: Am observat că linkul către Google Gemini pe care l-am furnizat mai sus generează un rezultat diferit de fiecare dată când este accesat. În orice caz, am copiat această notă de subsol în Gemini, iar acesta a recunoscut că a fost o eroare din partea sa. În urma reactivărilor linku-lui pe care le-am efectuat, se pare că a eliminat termenul „candor” din informațiile pe care le furnizează. Cu toate acestea, păstrează în mare parte expresia „lovitură teribilă”, care nu pare să apară în autobiografia lui Russell.
[13] Grokipedia. De asemenea: Grokipedia (archived).
[14] Uncertainty principle – Wikipedia.
[15] Koutsoyiannis, D., 2010. A random walk on water. Hydrology and Earth System Sciences, 14, 585–601, doi: 10.5194/hess-14-585-2010.
[16] Laplace, P.-S. 1878–1912. Théorie analytique des probabilités / par M. le Comte Laplace. 1812. Oeuvres completes de Laplace VII. 1-2. Publiees sous les auspices de l’Academie des sciences, par MM. les secretaires perpetuels, Paris, Gauthier-Villars.
[17] Shaffer, G., Olsen, S.M., and Pedersen, J.O.P., Long-term ocean oxygen depletion in response to carbon dioxide emissions from fossil fuels. Nature Geoscience, doi: 10.1038/NGEO420, 2009.
[18] Archer, D., Kite, E. and Lusk, G., 2020. The ultimate cost of carbon. Climatic Change, doi: 10.1007/s10584-020-02785-4.
Principiul incertitudinii al lui Godel se refera la totalitatea enunturilor matematice. Exista enunturi matematice asupra carora nu putem spune daca sunt false sau adevarate. Dar asta nu inseamna ca nu ar exista adevaruri matematice incontestabile de exp 1+1 = 2, sau ca in geometria euclidiana (adica in curbura zero) suma unghiurilor unui triunghi e 180 grade. La fel cu principiul incertitudinii din mecanica cuantica.
A extrapola insa principiul incertitudinii la schimbarile climatice e gresit, o incercare falsa din start si un mod de a manipula publicul necunoscator. Unii cad dintr-o extrema in alta, sa negi schimbarile climatice e o greseala la fel de mare ca si cea de a arunca cu supa pe picturi sau de a cere oprirea tuturor industriilor poluante.
Principiul incertitudinii nu inseamna ca nu exista legi clare ale fizicii, de exp daca arunci ceva de pe un bloc, acel ceva va cadea. Sau ca Pamantul se invarte in jurul Soarelui, si nu invers.
In domeniul schimbarilor climatice, e clar ca acestea exista, si sunt produse de activitatea antropica, datele sunt pur si simplu prea multe. Efectele catastrofale se vad cu ochiul liber, fluvii in Europa secate sau aproape secate, Dunarea, Rinul, Loara, etc, incendii masive de vegetatie in tot sudul Europei, ierni blande, topirea ghetarilor, desertificarea unor zone mari, etc.
Omenirea trebuie sa consume petrol si gaze in cantitati mari oricum (sunt necesare pt fertilizatori, medicamente, plastice, etc), iar tarile gen India, China, Indonezia, nu respecta politicile de mediu. Totusi politica majoritatii tarilor dezvoltate si a ONU de a trage un semnal de alarma climatica este necesara.
Dezvoltarea economica necesita cantitati mari de petrol si gaze, dar acestea trebuie folosite cu cap, nu risipite aiurea. In plus mai mult accent pe surse de energie regenerabile. Trebuie echilibru si inteligenta, nu sectarisme.
”sa negi schimbarile climatice e o greseala”
La asta îi zice dogmă 😀
De asta știința progresează ”one funeral at a time”, fiindcă dogmele nu mor singure, așa că trebuie să moară generația care le impune.
Evident ca harald are ceva de comentat la orice nu e conform viziunii sale limitate. Deci nu, nu ai dreptate, faci confuzii. O dogma este a nega schimbarile climatice, de ca si cum nimic nu s-ar intampla cu clima, politica strutului care isi baga capul in nisip.
Se vede ca nu intelegi comentariile, mai sus am precizat ca nu se poate renunta la petrol/gaze si ca pb e complicata.
@Gandalf – recitește-ți fraza asta din propriul comentariu:
”In domeniul schimbarilor climatice, e clar ca acestea exista, si sunt produse de activitatea antropica,”
Așa arată o dogmă, enunțată de un activist plătit de statul român într-un institut de cercetări care nu cercetează nimic, dar oferă sinecuri pentru activiști cu IQ de 115 😀
Subscriu.
“India, China, Indonezia, nu respecta politicile de mediu”: Nu cred ca aceste tari sunt principalii vinovati de poluarea industriala si incalzirea globala, cu efectele de sera si schimbari climatice. Responsabil este un proces cumulativ de-a lungul revolutiei industriale, incepute in Marea Britanie, în jurul anului 1750–1760, si impulsionate de invenția mașinii cu abur și dezvoltarea industriei textile. UK li s-au adaugat apoi SUA, cu o hiper-industializare intensiva si extensiva, pe seama resurselor natiunilor sub-emergente si pre-emergente, care au suportat costurile transferate ale industrializarii, iar planeta pe cele ale schimbarilor climatice.
Ca sa ne dam seama de efectele cumulate ale revolutiei industriale, de impactul sau asupra schimbarilor climatice si despre cum costurile sale s-au transferat pe nedrept asupra tuturor natiunilor si intregii planete, cat si despres cine sunt principalii vinovati, sa trecem scurt in revista cele patru etape majore ale revolutiei industriale: prima revoluție – sf. sec. XVIII si sec. XIX – a fost generata de abur, cărbune, oțel și apariția căilor ferate; a doua revoluție – sf. sec. XIX si înc. sec. XX – a fost marcată de utilizarea electricității, petrolului și producției de masă; a treia revoluție – a doua jumătate a sec. XX – s-a axat pe electronică, automatizare și tehnologia informației; a patra revolutie, in prezent, este determinata de internet, digitalizare si inteligenta artificiala. Toate aceste etape ale revolutiei industriale, specifice celor mai bogate tari (G7), au contribuit activ la deteriorarea grava a mediului terestru si a mediului atmosferic, punand presiuni infernale de costuri enorme, de toate felurile, pe toate celelalte tari.
Se sugereaza, manipulator si eludator, ca revolutia actuala, bazata pe AI, nu ar avea impact asupra schimbarilor climatice. Insa realitatea e diferita. AI ascunde un paradox scandalos. Un cip AI se comporta termic, daca nu ar fi racit cu apa s-ar topi in cateva minute. Apa consumata pentru racirea evaporativa a AI nu se intoarce la sursa de apa, ci se evapora in atmosfera de unde va trece prin ciclul sau natural: nor, ploaie, râu, captare. Circa 85% din colosalele cantități de apă folosite pentru răcirea centrelor de date pentru AI se evaporă și se disipeaza în atmosfera globala, cu efecte care nu cunosc frontiere, provocand costuri uriase pentru toate tarile si pentru intreaga planeta. AI are o amprenta de carbon imensă, cu un consum de energie gigantic, folosind cantitati semnificative de combustibili fosili. In consecinta, in implementarea obligatorie a Acordului international de la Paris (COP 21, 2015) privind limitarea incalzirii globale, cotele de decarbonizare trebuie sa fie repartizate proportional, mult mai mari pentru tarile bogate si puternic industrializate, care au si populatii mai mici, si tarile emergente, slab industrializate si cu populatii foarte numeroase de hranit. Cinicii care califica schimbarile climatice “o escrocherie” speculeaza ca in urma unei catastrofe climatice, cand vom fi cu totii morti, nu va mai conta ca ei nu au avut dreptate, ca ei au fost adevaratii escroci si ca nu va mai fi posibil sa fie trasi la raspundere.
Gadafi si Fb… „domeniul schimbarilor climatice, e clar ca acestea exista, si sunt produse de activitatea antropica, datele sunt pur si simplu prea multe. Efectele catastrofale se vad cu ochiul liber,”
doua personaje care au certitudini respect, ein Man ein Wort, asa sunt barbatii adevarati… ce mi se pare ciudat e ca folosesc asa de multe vorbe! De ce? Vor sa-i convinga si pe altii? Oare se poate discuta cu asa personaje? Pierdere de vreme!
Frumusețea lumii stă și în faptul că deși nimeni nu deține adevărul definitoriu despre tot, avem acces fiecare la părți ale acestui adevăr complet. Un doctor e mai aproape de adevărul corpului uman decât un tâmplar, de exemplu. Deci avem domenii și nimeni nu poate cunoaște toate domeniile. Pot să folosesc fizica newtoniană pentru a prezice aproape de exact la ce oră voi ajunge de la București la Cluj. Dar dacă vreau să trimit o rachetă într-un anume punct din spațiul cosmic fizica newtoniană n-o să mă mai ajute în predicțiile mele. Științele funcționează pe domenii de investigație. Or, faptul că funcționează este extraordinar. Această situație nu este relativism. Despre relativism nu pot să spun decât că se surpă singur în însăși bazele lui.
În istoria umană toți au revendicat centrul pentru ei și împotriva celorlalți, iar pentru această dementă pornire a naturii umane a curs mult sânge. Globalizarea inevitabilă va fi o lume unitară, fără un centru care să taie și să spânzure, după părerea mea.
@Darie
Corect, întotdeuna vor exista cel puțin două păreri diametral opuse, fiecare dintre ele „îndreptățită” și fiecare dintre ele cu susținătorii săi – de bună credință sau plătiți. În acest context, aș relua lista furnizată de autorul articolului, privită din altă pespectivă:
• Alarmismul ecologic pentru a insufla frică popoarelor și a le determina să accepte de bunăvoie o guvernanță globală oligarhică și un sistem de supraveghere a popoarelor.
• Sprijinul acordat de așa-zișii oameni de știință pentru consolidarea guvernanței globale, pretins a fi în scopul combaterii frigului, foametei și sărăciei
• Utilizarea asociațiilor și asocierilor anti-ecologiste pentru a intensifica teroarea asupra populației prin promovarea unor amenințări precum distrugerea ordinii globale actuale
• Promovarea exercitării puterii de către profitorii exploatării resurselor fosile
• Finanțarea generoasă, din partea „petroliștilor” a echipelor științifice care promovează agendele anti-ecologiste.
• Utilizarea AI pentru impunerea unei distopii de tipul „o singură putere ocultă, fără nume, care să-i stăpânească pe toți”.
Poate chiar ar fi de preferat să murim înainte de vreme, dar cu zâmbetul pe buze, încredințați fiind că totul este bine și că n-avem nicio vină în grăbirea propriului sfârșit. Și, din această perspectivă, chiar par de neînțeles încruntații ce susțin că situația e din ce în ce mai nasoală și că am putea, totuși, să facem ceva pentru a o îmbunătăți. 😁
Adevărul absolut nu poate fi găsit la un om, oricare ar fi el.
P.S. Pentru statorinicii „groupies” ai autorului: nu vă osteniți să-mi demonstarți obtuzitatea, că nu mă mai întorc la acest articol.
Lăsând la o parte fenta politică a discursului, chestiunea incertitudinii este fundamentală. Intuiția mea este că vorbim despre o incertitudine strict epistemologică, fiindcă istoria științei e proba supremă a incognoscibilității ultime a realului. Scandalul epistemologic reprezentat de mecanica cuantică este suficient de mare și de revelator pentru destrămarea infailibilității minții omenești. Dacă, prin absurd, se va ajunge la o teorie unificată a celor patru forțe, teoremele incompletitudinii, perfect valabile vor fi argumentul necesar pentru îndoiala metodică, așezând prezumtiva teorie unificată sub semnul efemerității epistemologice. În cazul obiecției conform căreia Gödel se referă la matematică, nu la fizică, răspunsul de bun-simț e legat de importanța definitorie a instrumentului matematic în orice teorie a fizicii. În concluzie, incertitudinea este marcă înregistrată a cunoașterii omenești, făcându-i pe savanți să cuantifice, metaforic, munca lor în intervalul matematic-metafizic dintre 0 și 1. În privința controlului, psihologii par a fi mai pricepuți, fiind vorba despre emoții care, cuantificate simbolic, totuși, se înscriu tot în intervalul matematic-metafizic dintre 0 și 1: oare de ce?…
Nu cred ca aveti dreptate.
Exista matematici neafectate de obiectia lui Godel, prin urmare, pot fi construite modele matematice valide si corecte.
În contextul eseului profesorului Koutsoyiannis, recomand (re)lectura unei cărți splendide – Gödel, Escher, Bach: An Eternal Golden Braid – publicate de profesorul Douglas Hofstadter în 1979.
Subintitulată A metaphorical fugue on minds and machines in the spirit of Lewis Caroll, cartea explorează, printre altele, modul în care conștiința umană și inteligența artificială (la nivelul anului 1979!) își au originea în sisteme formale, folosind ideile autoreferențiale ale logicianului Kurt Gödel, ale artistului M.C. Escher și ale compozitorului Johann Sebastian Bach.
Dintre interesantele teme și concepte centrale – strange loops, izomorfism sau sisteme formale, ultimul se constituie ca o premoniție remarcabilă a situației prezente. În argumentația sa, Hofstadter susține că sistemul formal care fundamentează activitatea mentală depășește, prin complexitate emergentă, infrastructura materială care îl susține. Dacă viața poate evolua din substratul chimic formal al celulei, iar conștiința poate apărea din arhitectura formală a rețelelor neuronale, atunci, prin analogie, sistemele computaționale ar putea atinge, în principiu, niveluri de inteligență comparabile cu cele umane.
Cartea profesorului Hofstadter are două ediții în românește la Humanitas.
Prima forță eliberatoare este adevărul în sine.
Da, doar ca se scrie cu A mare. Si e incredibil cum se incearca a se evita Adevarul din incapere…
nu prea am inteles mare lucru, dar incerc sa traduc;
Ana are (-2)mere, Dana are (-2)mere; matematica face un abuz de simetrie si aplica la (-2)mere o multiplicare de (-2)ori si ne alegem cu rezultatul 4 care nu spune nimic despre operatorul aplicat; pentru a nu pierde informatie avem nevoie de reversibilitate perfecta, cu atat mai mult daca intervin mai multi operatori succesivi; pentru asta, rezultatul curent trebuie sa fie returnat de suma operatorilor anteriori + operatorul curent; in final introducem un operator de verificare, care se adauga si el operatorului curent; cand ne intoarcem la primul operator sa facem o prima verificare, operatorul curent va contine si operatorul de verificare, care creaza recursivitate infinita;
concluzie: nu exista certitudine absoluta, ci doar GIGO
Pentru ca „the science was settled” nu mai este nimic de cercetat și deci incertitudinea este zero.
Cred ca trăim vremuri fără precedent. Citesc în presa britanica ca la faimoasa universitate de la Cambridge a fost promovat la postul de profesor plin un tânăr de culoare la numai 31 de ani. Pe nume Jason Arday.
Un alt profesor a fost dat afara pentru ca a avut obrăznicia sa spună ca dacă la Harvard ar fi primiți studenții de culoare după merit numărul lor ar fi mult mai mic. N-a contat ca cita chiar date ale Universității Harvard care spuneau același lucru.
Omul a revenit cu o ancheta în care a demonstrat ca tânărul profesor de culoare plagiase numeroase lucrări (ce dovada mai buna când copiase și greșelile din lucrările originale!), isi inventase publicarea unei cărți inexistente, folosise date inventate, studii statistice greșite, o biografie hagiografica (fusese mut pana la 11 ani, a alergat 600 mile în 6 zile, a făcut zeci de maratoane, colectat 5 milioane de lire pentru organizații de caritate, etc, etc).
Universitatea s-a coalizat să-l apere. Dar când pana și The Guardian a dezvăluit niște aspecte dubioase din biografia faimosului savant, acesta a fost nevoit sa-și dea demisia. Acum universitatea este în defensiva dar refuza sa explice cum a fost selectat supradotatul profesor.
Am scris aseară lunga polologie pentru a ilustra cât de mult au fost compromise marile universități și cât valorează azi consensul în știință.
Pentru ca „the science was settled” nu mai este nimic de cercetat și deci incertitudinea este zero
Best-seller-ul publicat de profesorul Steven E. Koonin în 2019 a șocat/provocat mai întăi prin titlul și subtitlul cărții sale – Unsettled – What Climate Science Tells Us, What It Doesn’t, and Why It Matters. Reacțiile critice au fost furibunde dintr-o anumită parte a mass media și a unor universitari, chiar dacă pe coperta a 4-a se găseau recomandări prestigioase din partea unor oameni de știință veritabili, precum Jean-Lou Chameau (președinte emerit al Caltech), Vaclav Smil (profesor emerit al Universității Manitoba), William W. Hogan (profesor de politici energetice globale de la Harvard Kennedy School) sau Robert B. Laughlin (profesor de fizică la Stanford University). Simpla idee că, în multe domenii, inclusiv clima, știința încă nu este settled, a stârnit „cuibul de viespi” climatiste.
Pe 11 mai 2019, am publicat articolul Încălzirea globală, acidificarea oceanelor și moartea peștilor tropicali – acuzații de fraude științifice de mari proporții, în care am prezentat, în prenmieră românească absolută, cartea profesorului Koonin. Reacțiile unor troli, care nu citiseră cartea, dar „erau la curent” prin intermediul unor bloguri climatiste, sunt demonstrații teribile ale tribalismului climatic epistemic.
Efectele cărții Unsettled s-au repercutat și la nivel înalt administrativ. În 2025, profesorul Koonin a fost membru al Grupului de lucru pentru climă al Departamentului Energiei al Statelor Unite — format din cinci cercetători – care a respins consensul științific privind schimbarea climei. În plus, a fost și coautor al proiectului de raport al Departamentului Energiei al Statelor Unite, intitulat „O analiză critică a impactului emisiilor de gaze cu efect de seră asupra climei Statelor Unite”, în care se afirma că pericolul reprezentat de emisiile de gaze cu efect de seră este exagerat.
Nu vreau să fiu o Casandră (cea care a primit darul zeiesc de a spune adevărul, dar și blestemul de a nu fi crezută – apropo de mega-hitul Odiseea, unde profeția Casandrei despre calul troian grecesc nu apare), dar îmi permit să fac o predicție:
Dacă viitoarea administrație americană va fi democrată, „unsettled” va deveni un termen subversiv, iar cei care îl vor mai pronunța public, vor deveni ținte (și, eventual victime) ale noilor vânători de „vrăjitoare negaționiste”.
Dacă cineva vrea irosească timp si vreo 30$ poate citi autobiografia lui Jason Arday publicata în US de editura Simon & Schuster.
Dar cireașa de pe tort este ca editura isi continua planul de a publica cartea anul acesta și în UK.
O recenzie acidă a cărții a publicat NYT pe 10 august: Takeaways From Jason Arday’s Memoir. Merită frunzărite și cele 455 comentarii.
Prezentarea clară a cazului în care o Universitate celebră (Cambridge), cu o vechime de peste 800 de ani, se bate cu pumnul în pieptul DEI (Diversity, Equity, and Inclusion) că a reușit să angajeze primul profesor de culoare, în ciunda acuzațiilor de plagiat multiplu și a altor gogorițe greu de acceptat, a fost făcută tot în NYT, pe 8 august – A Top Scholar’s Fall Shows That Universities Don’t Get It.
Case closed: Jason Arday, Cambridge Scholar Who Resigned Under Scrutiny, Is Found Dead
Hmmm, Jason Arday fost gasit mort. Mai spun karma din cand in cand dar rar…si la misto.
Jason Arday is dead.
Domnule profesor, dacă acceptăm limite fundamentale ale certitudinii și predicției în sistemele complexe, în cazul sistemelor vii nu apare un paradox suplimentar?
Cu cât descoperim că biologia este mai complexă, cu atât răspunsul nostru pare să fie mai multe măsurători, mai mulți parametri și mai multă putere de calcul pentru a putea prezice și controla tot mai precis sistemele vii.
Cum se așază, în opinia dumneavoastră, această căutare în problema pe care o ridicați în articol? Reprezintă ea o modalitate de a lucra cu incertitudinea sau riscăm să transferăm în biologie, cu instrumente incomparabil mai puternice, vechea aspirație către predictibilitate și control?
Cum se așază, în opinia dumneavoastră, această căutare în problema pe care o ridicați în articol?
Poate nu ați fost atent, dar articolul de azi nu este scris de mine, ci de profesorul Demetris Koutsoyiannis. I-am trimis domniei sale link-ul articolului și, să sperăm, că autorul va găsi de cuviință să vă ofere un răspuns. Ceea ce pot să vă spun suplimentar este că profesorul Koutsoyiannis lucrează la o carte care va oferi și răspunsuri, dar și întrebări suplimentare. Titlul probabil al noii cărți este Stochastics as Physics.
Vă mulțumesc. Da, am văzut că este eseul profesorului Koutsoyiannis; formularea mea a fost imprecisă. Vă mulțumesc în mod special că i-ați trimis întrebarea. Voi urmări cu mare interes dacă va dori să răspundă.
Există posibilitatea de a comenta direct pe site-ul articolului tradus. Există o șansă mai mare ca să primiți un răspuns.
Nu stiu daca ati citit articcolul de azi din Dilema al D-lui Andrei Cornea; parca are legatura.
Falsul, minciuna, nu adevărul, sînt normalitatea omenirii. Chiar istoria cunoașterii și a științelor e plină de stupidități, de afirmații absurde și mai ales de obstinația cu care adesea „marii oameni” le-au susținut împotriva evidenței. Și totuși e uimitor că, în această situație, științele au reușit să nu moară sufocate de minciună, ci să avanseze atît de mult.
https://www.dilema.ro/situatiunea/demonul-confirmarii
Ceea ce ilustrează profesorul Cornea se numește confirmation bias, o tendință psihologică prin care spiritul critic este suspendat în favoarea acceptării a ceea ce ne așteptăm sau dorim. Cînd această tendință este extrapolată la nivelul unor grupuri sociale, se ajunge la ceea numesc polarizare tribală, precursoare a unui tribalism epistemic.
În 2013, psihologul Jonathan Haidt a făcut o remarcă interesantă despre polarizarea tribală:
Cu alte cuvinte, oamenii au o tendință evolutivă naturală de a forma grupuri sociale și de a se baza pe sursele de încredere din cadrul acestora pentru a obține informații. Acest tribalism înnăscut poate fi amplificat în contextele moderne pentru că, odată cu apariția social media și a canalelor de știri, oamenii își pot crea cu ușurință silozuri ideologice. Acest lucru le permite să caute informații care le confirmă convingerile existente (myside bias, o formă personalizată de confirmation bias) și să evite informațiile contradictorii.
Dacă ne limităm la știința climei, pe fondul „incertitudinii eliberatoare” descrise de eseul profesorului Koutsoyiannis, se observă ușor efectele negative ale acestor bias-uri. Domnia sa a scris chiar un capitol din viitoarea sa carte, în care pune o întrebare simplă: Putem transforma „știința climei” într-o știință adevărată? Iar răspunsul pe care îl formulează și demonstrează este un răsunător NU!
Platforma [https://climath.substack.com/](https://climath.substack.com/) este blogul personal în limba engleză al profesorului Demetris Koutsoyiannis.Numele „Climath” este un cuvânt de legătură obținut prin combinarea termenilor Climate (Climă) și Mathematics / Math (Matematică) (sau o versiune internațională a omologului său în limba greacă, blogul ΚΛΙΜΑΘΕΙΑ / Klimatheia). Caracteristicile principale ale acestei platforme:1. Cine postează și ce conținut conține?Autor: Prof. Demetris Koutsoyiannis (profesor emerit de hidrologie la Universitatea Tehnică Națională din Atena). Tematică: Articole de opinii, eseuri, analize de date hidrologice, transcrieri ale discursurilor sale la diverse conferințe și comentarii cu privire la politicile climatice globale. Format: Un newsletter / blog pe platforma Substack unde autorul își publică scrierile fără filtrarea sau evaluarea colegială (peer-review) specifică jurnalelor științifice. 2. Ce idei susține Koutsoyiannis pe acest Substack?Conținutul publicat pe Climath reflectă exact pozițiile sale vizavi de climă și știință:Scepticism față de modelele climatice deterministe: Susține că modelele climatice curente eșuează în previziuni și că fluctuarea climei este condusă de variabilitate naturală și procese stocastice (Hurst-Kolmogorov dynamics). Critica „alarmismului climatic”: Argumentează că noțiunea de „criză climatică” este mai degrabă o construcție ideologică și politică decât un fapt dovedit științific.Povești de parcurs academic și filozofie: Combină analizele matematice cu referințe din filozofia greacă antică (Aristotel, Popper) și amintiri din cariera sa de cercetare.3. Aceasta este tocmai platforma / sursa primară neoficială din care profesori sau comentatori sceptici din diverse țări — cum este și prof. Constantin Crânganu în România pe Contributors.ro — preiau, traduc sau popularizează opiniile și eseurile non-peer-reviewed ale lui Demetris Koutsoyiannis.
Orice AI halucinează și de aceea orice AI (gratuit sau plătit) vă avertizează de la început: AI can make mistakes. Please double-check responses.În cazul dvs., ca și a altora care nu gândesc cu capul lor, halucinația și-a făcut efectul:
Combină analizele matematice cu referințe din filozofia greacă antică (Aristotel, Popper)
Am subliniat cuvântul halucinatoriu, care v-a scăpat.
Înaintea viitoarelor dvs. „conversații” cu AI, vă recomand să citiți (înțelegeți, dacă nu vă cer prea mult) articolul meu: Inteligență artificială degenerativă.
Este dificil de inteles de ce un profesor inginer foloseste un limbaj hiperbolizant, in locul limbajului exact si riguros al stiintei, cand de fapt metaforele mai mult incurca decat ajuta stiinta. Si nu este deloc corect sa ii atribuie lui Bertrand Russel intregul merit pentru “Principia Mathematica”, carte la care in realitate acesta a fost co-autor împreună cu A. N. Whitehead. In plus, este deconcertant sa-l numeasca pe Russel un “geniu” al matematicii, in conditiile in care Kurt Gödel i-a demontat ireparabil asa-zisele “contributii” matematice. Aceasta anulare a matematicii sale l-a determinat pe Russel sa isi schimbe natura muncii. Reprofilarea pe politica, activism si filosofie i s-a potrivit incomparabil mai bine decat matematica. Dar probabil si autorul eseului plin de “bombe” a fost mai inclinat catre literaturizare, asa cum a fost de altfel si Russel, ale carui distinctii internationale nu au fost in matematica, ci in literatura, pentru care a primit Premiul Nobel! Sa fim realisti si sa recunoastem ca astfel de exagerari si erori il pun in garda pe cititorul avizat ca si-ar pierde timpul cu “bombele” eseistice. Cred ca poate fi considerat un avertisment ca eseul nu inseamna stiinta, iar un eseist pe teme de stiinta nu este automat un om de stiinta.
Există posibilitatea de a comenta direct pe site-ul articolului tradus. „Profesorul inginer” poate va răspunde observațiilor dv.
I am grateful to Professor Constantin Crânganu for this post and the work he did to translate my essay into Romanian. Unfortunately, I do not know Romanian, but I was able to read the comments from machine translation into Greek. I wish to contribute with this comment in English, primarily to express my thanks, also to the commentators.
I am glad about the comments related to my humble Climath, where indeed I try to communicate my ideas free of censorship. Those who have read some of my posts will understand how important, yet difficult, it is to bypass censorship (and often silencing), in an era of an almighty propaganda, which is orchestrated by those who pretend to be saving the planet, and which is easily followed by most others who wish to take part in world salvation.
Of course there are certainties in life and in mathematics, and of course no one disputes that 1 + 1 = 2. Certainties are expressed by theorems–apodeictic syllogisms according to Aristotle. Theorems existed before Aristotle, the first having been proved by Thales. Gödel himself used theorems, so we can be certain about his findings, i.e. that besides certainties there are also uncertainties that cannot be either refuted or corroborated. The branch of stochastics, which is the tool to deal with uncertainty, is also based on formal mathematics, axioms and theorems. Again, this goes back to Aristotle: probability is the mathematical formalization of the qualitative Aristotelian idea of potency (δύναμις) vs. actuality (ενέργεια).
To parallel certainties like “1 + 1 = 2” with climate myths cannot stand, in my humble opinion.
The question (asked by Constantin Pascu) about biological systems is difficult to answer, as I am not an expert on those. For sure in complex systems we need measurements and processing thereof via stochastics and inference by induction (the Aristotelian επαγωγή) because deduction is impossible.
However, “the old aspiration towards predictability and [full] control” will never materialize. So, we are safe, and we can live our lives striving for freedom, rather than fearing the control freaks and their agendas, including the climagenda.
Dear Professor Koutsoyiannis,
I agree with you regarding the fact that a lot of scientists contributed to this horrible spectacle called the climate apocalypse. Some do it out of naivety, others out of non-lucid thinking, others out of financial interests.
What surprises me in your article is the connection you make between those who threaten us with climate apocalypse and mathematics and mathematicians. I don’t know names of any notable mathematicians who has co-authored any of the thousands of articles published to threaten us with climate apocalypse, using false data or fraudulent reasoning.
Even if there are such people in the world of mathematicians, the association you make between climate extremism and mathematics and mathematicians seems to me totally unjustified. The fact you invoke some things regarding the contradictions between Hilbert, Russell and Gödel seems completely forced to me in the context of your article. Moreover, you seem to ignore the fact that Hilbert was a colossus of mathematics, that his research led to an unparalleled development of mathematical sciences, that many of the technologies we benefit from today, many theories we benefit from today in the study of the Universe, were obtained through studies in which the mathematics created by Hilbert was essential.
Compared to what Hilbert did for mathematics, the contributions of Russell or Gödel are minor and small-scale.
I really don’t understand why you made such connections.
I do not dispute Hilbert’s grandeur as a mathematician. However, his famous aphorism “We must know, we will know!” (Wir müssen wissen, wir werden wissen!) does not belong to mathematics. It is an ideological statement. Also, his connections with Rockefellers that I refer to are facts not belonging to mathematics.
I have found it interesting and useful to study, along with the scientific achievements of great minds, their other actions. I give here a couple of other examples which may explain why I believe my habit is useful.
Sir Francis Galton was a famous statistician, to whom we owe the theory of linear regression. He established it when studying biometric data such as the heights of fathers and sons. While what he discovered is a mathematical law, he thought it was a physical (biological) law (hence the term „regression” he coined). Upon this interpretation, he founded the ideology of eugenics to counter “regression”. This was further developed at University College London by Karl Pearson, the first Galton Chair of Eugenics who stated that “superior and inferior races cannot coexist; if the former are to make effective use of global resources; the latter must be extirpated.”
Eugenics was then regarded as science and was taught in universities in UK, USA, and most European countries (excepting USSR). The application of this „science” to societies started from these countries and peaked with the Nazi extermination camps. Eugenics was also supported by the Rockefellers, including in Nazi Germany. After Eugenics got a bad reputation due to Nazi atrocities, the climagenda took its place, also supported by Rockefellers.
See additional information in my Climath post “The political origin of climagenda” and the presentation linked there. Also my presentation “Personal knowable moments (DK-moments) for high-order characterization of coincidence in totalitarianism”.
About eugenics and the gas Zyklon B let’s not forget the all time applauded George Bernard Shaw.
Prof. Koutsoyiannis,
Climate alarmism and political extremism are dangerous, and in this I agree with your article. Science is an ever-evolving enterprise which is not perfect at any given time, but perfectible. The science of climate is still not completely settled, although the evidence is quite strong to be denied.
The parallels that you make between the incompleteness theorem of Godel, quantum indeterminacy, and the science of climate change are however incorrect in my opinion. Godel theorem says only that we cannot have a complete and un-contradictory system of mathematical statements, but still mathematical truths like 1+1 = 2 or Pitagora’s theorem, do hold. Similarly in physics, the laws of Newton are correct, and the general relativity only comes to extend them to settings that are not available in everyday life (like near the speed of light, or near black holes).
The climate changes are documented by scientific data collected by experts from many countries. Do you reject them as being wrong? How do you explain the climate changes seen all around (such as rivers in Europe almost drying up, many forest fires in the south of Europe, etc)? If not for human activity, then what are the causes of such climate changes?
If you reject only the political alarmism and things like closing down some industries in Europe because of them, then I agree with you. However if you reject the data and scientific conclusions, then I wonder what is your justification? Climate science combines measurements of temperature, pressure, wind, etc, plus physics, chaos theory, mathematics and computer science. Denying these wouldn’t be just another form of extremism?
The explanation is simple. There’s something else than human intervention. We are to small for this. To think climate change is man-made is like saying the moon shows us the same face because we like it.
@robert. What is „something else”? This is not an explanation. This is like explaining diseases such as Black Death or Spanish flu by „acts of God”, instead of bacteria or viruses. Humanity is not at all „too small for this”.
„There’s something else than human intervention. We are to small for this.”
Indeed. It is hubris, related to human narcissism (accompanied with narrow-mindedness and gullibility to propaganda), to believe otherwise.
”If not for human activity, then what are the causes of such climate changes?”
Well, there is some human activity, obviously.
Hundreds of arsonists arrested in Greece and France:
https://www.euractiv.com/news/greece-arrests-more-than-280-for-starting-fires/
https://www.theguardian.com/world/2026/aug/14/arrested-suspicion-starting-wildfires-europe-france
Indeed. Interestingly, among those arrested in Greece are some responsible for the electric grid. At least in one case the fire was was caused by faulty electrical connections at a wind farm.
„Denying these wouldn’t be just another form of extremism?”
Right, denying lies in an era where the vast majority adopts them is a form of extremism. But I do not have a problem with that type of extremism, because I am not betraying my duty to pursue the truth, which is the objective of science, according to the definitions given by Socrates, Plato and Aristotle. (Nb., at their time what we call today „science” was known „physical philosophy”.)
„But I do not have a problem with that type of extremism, because I am not betraying my duty to pursue the truth”
How do you prove that the opposite opinion is „lies”?
It is based on many measurements of physical quantities, temperature, ocean acidity, atmospheric pressure, etc. Are you saying that all these measurements are lies? How is this „pursuing the truth”?
Mathematical proof about climate is difficult. Yet it is easy to understand the lies just seeing the massive propaganda machine that broadcasts them. There are no propaganda machines for truth.
I have been researching climate for decades and I believe have located several of the lies. For a summary of my research findings, you may see my post on Climath entitled „Beyond the Climate Change Consensus”.
„The climate changes are documented by scientific data collected by experts from many countries.”
Indeed. I am not disputing that climate changes. It has done so for 4.5 billion years. And we know that from data „collected by experts”. In the best case, these experts were those responsible for the Nile river management. Thanks to them, we have a continuous instrumental record of the Nile’s annual minimum and maximum water level for 849 years, from 622 AD to 1470 AD. You may see this record and the lessons we learn about climate and its perpetual changes in my Climath posts „The Nile’s gifts for understanding climate” (Parts 1, 2 and 3).
We also have proxy records for the entire Phanerozoic (541 million years), which document huge changes that the Earth’s climate has experienced. See more information in my paper: „Stochastic assessment of temperature – CO₂ causal relationship in climate from the Phanerozoic through modern times”.
In view of this information, your question ” If not for human activity, then what are the causes of such climate changes?” is not quite meaningful. Unless you think that current human activity can influence the distant past…
Climate changes on such small time scales due to purely natural factors?!
There is no scientific evidence for such statement, only ideology.
Again the extremism in either direction is false.
What exactly are then those natural factors that act on such small time scales?
Climate changed globally in the past on the scales of thousands of years, not in a few decades.
Yes, climate has always changed on all scales, including the decadal. That is why in another comment I mentioned the Nile’s instrumental record which allows us to see the changes on decadal and centennial scales in older times, before the climagenda was invented. I have digitized and posted the Nilometer data on my web site, so anyone interested can see them and make his own assessment instead or relying on what I or others say.
This is scientific evidence, not ideology. Ideology is the statement „Climate changed globally in the past on the scales of thousands of years, not in a few decades”, which is repeatedly iterated by climate propaganda.
Stimate domn, o cam dati dupa copac! Faceti un comentariu gratuit – de care nu era absolut deloc nevoie! – la o afirmatie sintetica si documentata a interpelatorului dvs, doar pentru a va face publicitate, prin trimiterea la lucrari personale despre istoria Nilului si Phanerozoicului, ca sa va recomandati drept autor de referinta! Dar, in mod clar, interpelatorul nu s-a referit la schimbarile climatice din istoria straveche si veche, cu milioane, mii si/sau secole de ani in urma, ci la schimbarile climatice contemporane, din istoria relativ recenta si actuala, de un deceniu sau cativa ani in urma, cand schimbarile climatice au ajuns foarte proape de un punct critic, cu uragane, inundatii, temperaturi neobisnuit de ridicate, desertificari, secete, incendii etc, extrem de ingrijoratoare. Se vede limpede ca nu ati inteles cauza si sensul interpelarilor, asa cum un neispravit de medic in loc sa-i dea unui pacient pilule pentru cap, ii da pentru picioare! Jalnic! In plus, i-ati creat probleme d-lui profesor Constantin Cranganu, care, de buna credinta, v-a tradus si publicat articolul pe care l-a semnat in alb, asumandu-si implicit responsabilitatea. Dar, cum s-a vazut in comentarii, articolul are probleme serioase de coerenta si consistenta stiintifica, fiind considerat, explicit si argumentat, o pseudo-stiinta.
„Dar, in mod clar, interpelatorul nu s-a referit la schimbarile climatice din istoria straveche si veche, cu milioane, mii si/sau secole de ani in urma, ci la schimbarile climatice contemporane, din istoria relativ recenta si actuala, de un deceniu sau cativa ani in urma, cand schimbarile climatice au ajuns foarte proape de un punct critic, cu uragane, inundatii, temperaturi neobisnuit de ridicate, desertificari, secete, incendii etc, extrem de ingrijoratoare.”
Cit de anormal de incet in procesul gindirii trebuie sa fie cineva (ba si arogant pe deasupra) incit sa creada ca schimbarile climatice, atitea cite sint, din ultimul deceniu sau ani din urma, sint atit de „extrem de ingrijoratoare” la o scara de milioane de ani? Ca nu s-au mai vazut uragane, inundatii si secete pina nu le-a descoperit Greta.
Singurii mai „patetici” (in sensul american, nu grec) decit Greta „Hamas” Thunberg sint micii ei pitici – adica pitici de pitici – care ii promoveaza isteriile si neghiobiile ei de fata netrecuta prin scoala.
Până acum ați purtat discuția cu Demetris Koutsoyiannis în limba engleză. Dar acum ați postat diatriba asta în românește, limbă pe care profesorul Koutsoyiannis nu o cunoaște, deci nu are cum să vă răspundă. Diatriba se referă la toate afirmațiile profesorului și încearcă să le desființeze în totalitate.
E ceva onest în demersul dumneavoastră sau e doar o încercare de a-i aburi pe amărâții de români care nu știu limba engleză?
Pe monumentul din Washington DC, dedicat veteranilor războiului din Coreea, stă scris FREEDOM IS NOT FREE, ca un memento că drepturile și libertățile de care se bucură oamenii presupun sacrificii, eforturi și costuri din partea fiecărei generații.
Profesorul Koutsoyiannis ne vorbește, chiar din titlul eseului său, despre „incertitudinea eliberatoare”. Aplicând memento-ul american, eliberarea de tirania determinismului și a certitudinii absolute (de exemplu, în domeniul climei) implică asumarea unor riscuri, respectiv a unor costuri asociate.
Reamintesc cititorilor Contributors că în 2013 am prezentat un capitol din cartea profesoarei Judith Curry, intitulată Climate Uncertainty and Risk – Rethinking Our Response. Capitolul se intitulează O rețetă proastă pentru știință (A Bad Recipe for Science).
O lectură integrală a cărții respective oferă o colecție impresionantă de riscuri și costuri asociate:
– Riscuri climatice propriu‑zise (legate de incertitudinea evoluției climatului)
– Riscuri socio‑economice și de vulnerabilitate
– Riscuri generate de politicile climatice (Net Zero)
– Riscuri epistemice și instituționale
– Riscuri de management al riscurilor climatice
I’s a symposium of bright minds here. Dear Mr. Cranganu has this talent of presenting to us, Romanians, the edges; people able to entangle different sciences to find one „metaphysical” answer. He presented us Mr. Koonin, now you Mr. Koutsoyiannis. I’m honoured just to be able to mention your names.
I’d like to ask you some questions but I’m not rushing.
My kindest respects!
Robert
@cranganu @Demetris Koutsoyiannis
Another one and I’m done (inca una si ma duc)
Gentlemen, the only one planetary disturbance crated by men that I know of was the depletion of the ozone layer at the south pole. Can that be a parallel with the increase of co2? I think not but one would be grateful for a straight answer.
My best regards!
Since you refer to the ozone layer, I would strongly recommend the book „Searching for the Catastrophe Signal” by Bernie Lewin. I found it very well researched.
Teoremele de incompletitudine ale lui Kurt Gödel, care au fost publicate în 1931, se încadrează în domeniul intitulat logica matematică și se referă la axiomatizarea sistemelor formale. Aceste teoreme sunt răspunsuri în sens negativ la preocupări ale matematicienilor începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea de fundamentare a matematicii pe baze axiomatice și, în particular, la programul lui David Hilbert de axiomatizare a întregii matematici, în termeni tehnici, de a demonstra consistența matematicii. Fiecare dintre cele două teoreme, ca orice teoremă din matematică, are o parte de ipoteze și o parte de concluzii, în particular, nu sunt universale. Prima teoremă de incompletitudine se referă la sisteme formale care conțin teoria numerelor și are ipotezele de consistență și recursivitate și concluzia de existență a propozițiilor indecidabile, adică acele propoziții care nici ea și nici negația ei nu poate fi demonstrată în interiorul sistemului axiomatic. Să menționăm că axiomatizarea teoriei numerelor era disponibilă la vremea aceea datorită lui Giuseppe Peano care a publicat-o în 1889. A doua teoremă a lui Gödel se referă la consistența sistemelor axiomatice și spune că nu se poate demonstra consistența unui sistem formal în cadrul sistemului. Această a doua teoremă este răspunsul negativ la programul lui Hilbert și, repet, se referă strict la sisteme formale și în particular la matematică.
Prin urmare, cele două teoreme ale lui Gödel nu au nimic în comun cu ,,certitudinea” și ,,incertitudinea” despre care vorbește autorul acestui eseu. Eroarea majoră este că autorul nu face diferența între matematică, care este un sistem formal, și modelele matematice pentru probleme din lumea reală. O mostră de confuzie este următorul paragraf,
,,În cazul variabilelor ale căror valori sunt numere reale, este evident că nu le putem cunoaște cu exactitate: numerele reale au, în general, un număr infinit de cifre și, prin urmare, putem avea doar o cunoaștere aproximativă, adică incertă, asupra acestora.[15]”
dar sunt atâtea și atâtea locuri în care starea totală de confuzie este evidentă, chiar și pentru un cititor critic care are cât de cât habar de știință. Autorul amestecă lucrurile într-un mod total incoerent și trage concluzii fără nicio fundamentare cât de cât rezonabilă. Face referire la determinism fără să aibă habar de contribuția esențială a lui Henri Poincaré care a înțeles conceptul de haos deterministic și a explicat de ce anumite sisteme dinamice sunt susceptibile la așa ceva.
Pe de o parte, această stare de fapt este parțial lămurită de mărturisirea autorului care și-a construit eseul din conversații cu modele de inteligență artificială generativă:
,,Cu toate acestea, putem fi optimiști că cenzura absolută nu va prevala. Complexitatea ecosistemului de boți AI oferă alternative. De exemplu, pentru a scrie acest articol, informațiile pe care le-am găsit provin în mare parte de la boți, mai degrabă decât de la Wikipedia. Chiar dacă am folosit Wikipedia, principalele mele instrumente au fost boții, care m-au ajutat să ajung la sursele originale.[12] Wikipedia a încetat deja să mai fie un monopol. Ca alternativă, Grokipedia[13] este dezvoltată de xAI de câteva luni și este deja semi-operațională.”
Pe de altă parte, este de neînțeles cum cineva care se pretinde a fi membru marcant al comunității academice poate publica un așa talmeș-balmeș de afirmații incoerente, culese din surse nesigure, fără a se baza pe cunoștințele proprii, se aventurează în domenii în care se vede imediat că este incompetent și își împănează textul cu afirmații evident de natură ideologică fără nicio legătură cu știința.
Cred ca analiza d-voastra e valabila, strict matematic. Insa m-ar interesa parerea d-voastra despre „certitudinea absoluta”. Exista asa ceva, sunt sanse sa existe vreodata?
Stimate domn, dumneavoastră sunteți inginer de aeronautică și, într-un comentariu la unul dintre eseurile mele, ați făcut o afirmație foarte pertinentă asupra certitudinii și incertitudinii când ați spus că dacă din calcule rezultă o anumita valoare dumneavoastră aveți obligația să mai adăugați un 50% pentru siguranță, un factor de 1,5, dar nici asta nu vă dă certitudine. Pentru mine și foarte mulți matematicieni, conceptul de ,,certitudine absolută” este o nonproblemă. Numai matematica este perfectă și imuabilă, dar matematica este un sistem formal iar în lumea reală avem doar posibilitatea de a avea modele matematice, pe care și dumneavoastră le folosiți din plin ca să fiți cât mai aproape de siguranța de zbor, dar niciodată nu vom avea certitudini. Din cauza asta matematicienii lucrează din greu la teoria aproximării, teoria optimizării, teoria singularităților în sistem dinamice atât din punct de vedere cantitativ cât și calitativ, și atât de multe alte domenii ale matematicii, care transpuse apoi în modele să ne furnizeze o cât mai bună înțelegere a realității, dar niciodată completă.
„certitudinea absoluta” e secretul universului; zarul nu e hazard, ci rezultanta starii a triliarde de atomi; noi atribuim matematic doua stari simultane aceleiasi particule cu spin 1/2 pentru ca nu putem determina „optiunea” unei particule: va afecta bitul vecin de pe axa Oy sau cel de pe axa Oz ? depinde de rezultanta intregului univers in acel punct; pentru noi e incertitudine, pentru univers e certitudine;
eu inteleg ca dl.profesor Cranganu se refera la granulometria complexitatii dependentei sistemului atmosferic de fluxurile energetice (inclusiv gravitationale), in conditiile in care noi nu intelegem destul nici macar gravitatia si entropia, iar observatiile si masuratorile noastre sunt cat se poate de relativiste: practic toate instrumentele de masura se bazeaza pe determinari indirecte (e cineva care crede ca spectrometrul numara fotonii sau pune o rigla pe lungimea de unda ?);
citez: „Când se va întâmpla acest lucru? Răspunsul este simplu: după ce visurile lui Hilbert și Russell privind certitudinea vor deveni realitate. Adică, demonstrabil, NICIODATĂ!”
eu inteleg ca dl.profesor Cranganu se refera la granulometria complexitatii dependentei sistemului atmosferic de fluxurile energetice (inclusiv gravitationale)
Eu nu am nicio legătură propriu-zisă cu eseul publicat, care aparține profesorului Koutsoyiannis. Eu doar l-am tradus.
Exactly, the author confuses abstract mathematical theorems with real-world applications. The notion of chaotic behavior of a physical system means to him that one cannot give any scientific explanation to climate changes…
Moreover he postulates that he is searching the „truth” and that any climate science and observations are „lies”, and makes parallels to Godel theorem and uncertainty principle in quantum physics. By his reasoning, then we cannot say anything about physical systems, which is completely false. His article is not science, but simply ideology with incorrect and shabby arguments.
Pe mine m-a îngrozit pur și simplu modul în care acest domn jonglează cu concepte matematice pe care nu le înțelege, dar sunt tot felul de aberații pe care le spune și despre fizică, mecanică cuantică, macrocosmos, și toate celelalte pe care le amestecă în aceste eseu.
”sunt atâtea și atâtea locuri în care starea totală de confuzie este evidentă, chiar și pentru un cititor critic care are cât de cât habar de știință.”
Absolut. Ce-ar fi să explicați dvs de ce în acronimul STEM, știința este separată de matematică? 😀
Prin urmare, dincolo de matematică, în care dintre științe vă afirmați expertiza?
Matematica permite orice ipoteze, oricât de aberante, pe care fizica nu le permite. Existența unui model matematic nu reprezintă, per se, o garanție pentru nimic. Acel model poate fi greșit fără ca asta să implice rea credință sau poate fi intenționat mistificat. De 20 de ani ni se prezintă modele climatice absurde, chiar și oameni care au vag legătură cu matematica explică de ce acele modele sunt exagerate, însă acele modele au fost folosite ca justificare pentru politici economice și fiscale absurde. Politici cu bază ideologică, în realitate. În rezumat, modelul matematic a fost creat pentru a justifica politicile respective, nu politicile necesare au rezultat din modelul matematic.
Stimate domn, aveți deja umilele mele răspunsuri în cele două eseuri:
ȘTIM 1. Considerații despre matematică în educația universitară și în societate
și
ȘTIM 2. Diferența între matematică și modele matematice pe înțelesul tuturor
Dacă veți avea răbdarea să le citiți, veți vedea și că afirmațiile dumneavoastră nu sunt în regulă. Modelele matematice sunt întotdeauna imperfecte și refăcute în mod continuu conform matematicii existente la acele momente, complexității problemelor, și criteriilor utilizatorilor.
”Dacă veți avea răbdarea să le citiți,”
Am avut răbdarea să le citesc, de mai multe ori. Acele două eseuri sunt cât se poate de cinstite, nicio problemă cu asta. Le-ați mai invocat și în urmă cu câteva săptămâni, în locul unui răspuns direct.
”Modelele matematice sunt întotdeauna imperfecte și refăcute în mod continuu conform matematicii existente la acele momente, complexității problemelor, și criteriilor utilizatorilor.”
Perfect adevărat. Însă nu ați răspuns la întrebarea mea inițială despre STEM și expertiza dvs în vreun alt domeniu în afară de matematică. Separat de asta, nu aveți nici cea mai mică scuză pentru a acorda sprijin unui clovn încălzirist ca @Gandalf a.k.a. @Feynman a.k.a. @Newton etc. etc.
Stimate domn, există o contradicție între faptul că spuneți că ați citit cele două eseuri ȘTIM și insistența cu care îmi cereți să explic de ce matematica este separată de științe: răspunsul este acolo. Matematica nu este o știință, cel puțin după criteriile și definiția lui Popper, este un sistem formal. Pe de altă parte, științele își trag seva din modele pe care le furnizează matematica, de la Galilei citire.
Matematica are relații similare și cu ingineria și tehnologia: îmi puteți explica de ce ingineria este separată de tehnologie?
Apoi, nu înțeleg întrebarea în legătură cu expertiza mea în afara matematicii. De fapt, după definiția mea, pe de o parte, matematica nu poate fi expertiza nimănui, cel mult anumite subdomenii ale matematicii sau chiar mai puțin. Pe de altă parte, educația mea, pe timpul celor patru ani de licență, un an de specializare (un fel de masterat înainte de 1990), doctoratul, și apoi abilitarea, mi-au oferit fundamente solide să înțeleg domenii ale matematicii mult peste aria îngustă în care mă pot considera expert. Asta se datorează faptului că am fost întotdeauna dornic să învăț lucruri noi, chiar dacă pe moment nu le găseam folos. Cât despre expertiza în afara matematicii, sunt câteva discipline care m-au interesat ca autodidact dar, cu permisiunea dumneavoastră, nu voi vorbi despre ele și nu mă pot afirma ca expert în sens restrâns. La urma urmei, discutăm de pe poziții inegale: dumneavoastră cu un pseudonim, eu cu cărțile pe masă. Cu toate acestea, eu respect fiecare cititor/ comentator și habar nu am cine este numit trol și de ce. În timp, am observat că există comentatori care au meciuri vechi de disputat între ei, dar pe mine nu mă interesează asta. Nu cred că merit acuzația că sprijin pe cineva: eu mă uit la conținutul comentariilor și încerc să nu țin cont de altceva. Bineînțeles, și eu sunt om, pot greși deși fac eforturi să-mi verific afirmațiile și să le susțin cu argumente.
”Matematica nu este o știință”
Vă mulțumesc pentru răspunsul clar și direct. Ar trebui folosit ca motto la multe dintre comentarii.
”Pe mine m-a îngrozit pur și simplu modul în care acest domn …. ” [ …. whatever]
O asemenea formulare nu ar trebui folosită niciodată în comentarii. Să zicem că a fost doar o figură de stil folosită ocazional, astfel încât să nu fie necesară dezvoltarea subiectului.
” (…) discutăm de pe poziții inegale: dumneavoastră cu un pseudonim, eu cu cărțile pe masă. ”
Irelevant. Se presupune că discutăm idei și concepte, nu persoane.
Existenta unui model matematic nu da nicio garantie?!!!
Abtine-te, te rog. Sa treaca de la tine.
Nu trebuie sa le castigi pe toate.
”Nu trebuie sa le castigi pe toate.”
Nu câștig eu nimic și nici nu trebuie să câștig eu nimic. Niște oameni cu o anumită competență profesională și un anumit statut social s-au lăsat seduși de ”partea întunecată a Forței”. Ajunși în situații în care trebuie să-și calce în picioare stima de sine, dacă vor să servească în continuare ”partea întunecată a Forței”, acei oameni vor face de-obicei alegerea corectă.
Așa-i că la asta nu te-ai gândit? 😀
P.S. Cei crescuți în spațiul ex-sovietic sunt irecuperabili. Metoda funcționează numai pentru românii care au avut măcar bunici cu o identitate autentică și o stimă de sine autentică.
Professor Constantin Crânganu notified me about this comment and prompted me to reply. Of course, I asked the AI bots to draft a reply, as diagnosed by the commentator in his phrase “mărturisirea autorului care și-a construit eseul din conversații cu modele de inteligență artificială generative”, which the bots translated for me.
However, they refused to translate several other phrases, such as the following:
“sunt atâtea și atâtea locuri în care starea totală de confuzie este evidentă, chiar și pentru un cititor critic care are cât de cât habar de știință” .
“Autorul amestecă lucrurile într-un mod total incoerent și trage concluzii fără nicio fundamentare cât de cât rezonabilă.”
“Pe de altă parte, este de neînțeles cum cineva care se pretinde a fi membru marcant al comunității academice poate publica un așa talmeș-balmeș de afirmații incoerente”
Sorry, Professor Crânganu, given the bots’ refusal I cannot further contribute to this dialogue.
Thank you, Mr. Koutsoyiannis – and thank you to Professor Cranganu, as always – for your interventions in the comment section as well.
Many interesting arguments to ponder.
Seceta din Europa de anul asta, nu e noua. O inscriptie de pe o stanca de pe fundul raului Elba spune multe: ‘if you see me, weep’ (daca ma vezi, plange)
https://www.dw.com/en/hunger-stones-the-history-behind-if-you-see-me-weep/a-78345729
@Demetris Koutsoyiannis
As usual things are getting hot on Mr. Canganu’s articles. Just want to ease things up a bit.
My physics teacher’s name in high school was Panianopol. God bless him.
He had a shrewd sense of humour. He called the centrifugal force the green force because that was the color of the chalk he used to draw it on the blackboard.
Also he was saying that the inductance of a bobbin has the name of a boy; Lic pronounced Lică. Lică in Romanian is a diminutive of Vasilis in Greek. Here in Canada, where I leave, my fishing friend is greek and his name is Lică. Hope I’ve made you lough just a little bit.
Indeed, I did laugh! I believe a sense of humor is one of the most important talents a good teacher can have (and a fisherman too).
Domnul Professor Cranganu, ca profesor geolog ce ne puteti spune despre puternicile cutremure produse pe glob, in Venezuela , apoi in Columbia si acum in Indonezia …cutremure catastrofale de peste 7, 4 grade?…Ma scuzati ca va pun o astfel de intrebare ce nu are legatura cu prezentul articol.
ca profesor geolog ce ne puteti spune despre puternicile cutremure produse pe glob, in Venezuela , apoi in Columbia si acum in Indonezia …cutremure catastrofale de peste 7, 4 grade?
Am fost deja contactat de domnul profesor Adrian Leonard Mociulschi pentru un dialog pe această temă. Când va fi publicat acel dialog, voi posta un link. Între timp însă, continui lucrul la un eseu geofizic-filosofic cu un titlu temporar Când Pământul vorbește: seismele, absurdul și limbajele planetei și care probabil va avea un motto sugestiv, pe care l-am mai folosit: Civilizația există prin consimțământ geologic și este supusă schimbărilor fără preaviz.
Trolii nu sunt bineveniți aici:
@Feynman
@Carl
@Gandalf
@Paul5
@Armand1
@Cristian
Încercați-vă talentele pe la alte articole publicate pe Contributors.ro. Sunt destule.
Incertitudinea (piatra filozofala a existentei umane nu numai a teoriilor matematice ce are incorporata in mare parte si certitudinea) ne urmareste de pe tot parcursul vietii de la nastere si păna la moarte capatînd multiple forme ce influenteaza personalitatea(atita cita este) fiecarui individ personalitate fara de care omenirea ar fi devenit extrem de monotona .Asa se intimpla si in cazul de fata .
Robert, aduci in discutie o ipoteza interesanta, ca ar putea sa existe si “altceva”, diferit de activitatea umana, care sa contribuie la schimbarile climatice, atat de dramatice pentru viata omului si a planetei. Aceasta o a doua “cauza”, pe care o evoci, este putin probabila. Dar fie si daca o luam in calcul trebuie sa constatam cu neputinta ca este greu sau imposibil de identificat, explicat si controlat. Insa acest eventual “ceva” non-uman, poate obscur sau presupus, este fara indoiala in conjunctie, alaturi si impreuna cu factorul antropic al schimbarilor climatice.
Spre deosebire de acel presupus “altceva” non-uman, “contributorul” uman la schimbarile climatice este in mod clar identificat, masurat si explicat. Mai mult, implicarea umana in schimbarile climatice – ale caror efecte nefaste le simtim cu totii si nu pot fi negate – poate fi tinuta in frau, imperativ si fara sovaire, intrucat este o problema globala de securitate, umana si planetara, care ne pune pe toti in pericol. In astfel de conditii ipotetic bidimensionale, antropice si non-antropice, trebuie sa ne punem o intrebare existentiala: ce am putea face noi, oamenii, ca fiinte rationale, pentru a scadea cat mai mult posibil schimbarile climatice si a creste securitatea climatica a oamenilor si a planetei? Raspunsul absolut evident, logic si necesar la aceasta intrebare este ca putem si trebuie sa scadem sensibil amprentele carbonice ale activitatilor umane. Mai clar si concluziv spus, cand in schimbarile climatice se conjuga doua forte distructive, una de natura umana, controlabila, si alta diferita, nebuloasa si incontrolabila, ascunsa poate in legile dinamicii ceresti, este limpede ca putem si trebuie sa actionam asupra noastra, sa ne corectam modul iresponsabil de a ne polua, devasta si desfigura industrial mediul de viata si planeta, cu consecinte consumptive, debilitante si letale.
Pentru a intelege usor si deplin de ce toata lumea trebuie sa spuna nu poluarii artificiale prin arderi industriale si excesive de hidrocarburi, incalzirii globale cu efect de sera si schimbarilor climatice cu consecinte nefaste pentru umanitate si planeta, o interdictie generala fara exceptii, sa revenim la exemplul matematic elementar, dat de Gandalf, 1+1=2. Nu intereseaza si nu are relevanta calificarea cuiva drept “troll”, daca spune un adevar. „Gura păcătosului adevăr grăiește” este o expresie din antichitatea greaca si latina, cu intelesul ca Dumnezeu poate să folosească și pe cei nedrepți pentru a transmite un mesaj corect sau pentru a face lumină într-o situație. Revenind la 1+1=2, daca vom considera ca cei doi termeni ai sumei sunt interventia umana si, respectiv, acel “ceva” (something) presupus de Robert, iar razultatul sumei il consideram a fi schimbarile climatice, este clar ca pentru a obtine un razultat mai mic putem sa reducem subunitar, pana la a-l anula, termenul referitor la activitatea umana. Din nefericire si in mod profund nedrept, schimbarile climatice afecteaza intreaga umanitate, nu doar pe negationistii climatici, care sunt un grup mic si inchis, comparativ cu ansamblul imens si deschis al Populatiei Lumii. Prin urmare, Lumea este in drept si are toate instrumentele necesare pentru a-i conforma pe negationistii climatici sa respecte prevederile Acordului International de la Paris si Conventiei-cadru a ONU privind Schimbarile Climatice (CCONUSC).
Nu va stiu numele….prin ce trecem e clar o schimbare a climei. Nimeni n-o neaga. Mai mult, nu e ceva nou. Au fost multe alte perioade istorice in care clima a lut-o la vale. E documentat.
Va rog sa cititi arhiva D-lui Cranganu de pe Contributors.
Mai mult, as vrea sa va las de inteles ca solutia consista in „contaiment” a problemei nu in politizarea ei.
D-lor, aer conditionat si alte alea. Lasati statul ca gestionar al vietilor dvs. pt ca statul e impotent mai ales in Romania actuala.
Nu lasati statul…
Stimate FP, indraznesc sa va pun cateva intrebari!
Daca presupunem ca in cativa ani omenirea renunta complet la arderea hidrocarburilor si la procesarea acestora, nu cumva scaderea dramatica a nivelului de acces la mijloace de trai de zi cu zi, pe care le consideram absolut normale si necesare astazi, va produce consecinte ce pot conduce la distrugerea civilizatiei ?
Credeti ca se poate renunta complet la vehicule cu motoare pe baza de ardere interna, la avioane, la nave maritime, la produse din mase plastice, la detergenti, la unele medicamente ce se obtin din substante derivate din prelucrarea hidrocarburilor? Credeti ca oamenii vor fi dispusi sa sufere de frig in locuinte, sa suporte crize energetice ce reduc drastic nivelul de civilizatie?
Este omenirea capabila la acest moment sa inlocuiasca hidrocarburile si tehnologiile aferente, cu alte tehnologii si alte tipuri de materii prime, astfel incat sa nu se reduca drastic nivelul de civilizatie?
Care sunt alternativele pe care le propuneti, astfel incat prin „decarbonizare” sa nu reducem nivelul de civilizatie si nivelul de trai?
Nu vor fi oare crizele ce vor insoti „incetarea emisiilor” mult mai periculoase pentru omenire decat cresterea concentratiei de CO2 in atmosfera( care crestere este oricum minora, 420 ppm acum, versus 300 ppm acum 10 000 de ani) ?
Ce se va intampla daca dupa oprirea emisiilor vom constata( daca vom mai avea cu ce) ca nivelul concentratiei de CO2 creste in continuare din cauza incendiilor, eruptiilor vulcanice si altor factori nedepistati inca?
„Gura păcătosului adevăr grăiește” este o expresie din antichitatea greaca si latina, cu intelesul ca Dumnezeu poate să folosească și pe cei nedrepți pentru a transmite un mesaj corect sau pentru a face lumină într-o situație.
Nu. Școala KGB / FSB, extrem de prezentă și în România, folosește invers psihologia, pentru a învăța oamenii să mintă și să se lase mințiți, nu pentru a-i învăța să deosebească adevărul de minciună.
Ceea ce în antichitate era descris drept „gura păcătosului adevăr grăiește” se numește act ratat în psihologia modernă. În rezumat, un mincinos (un contravenient, un infractor etc.) încearcă să mintă, dar se dă de gol și îi scapă adevărul, deși nu avea nicio intenție de a-l spune. În diverse contexte, pentru uzul oamenilor simpli, ”Dumnezeu” este doar un alt nume pentru conștiință, iar conștiința împiedică minciuna, nu o promovează.
În momentul când un activist cu 20 de nickname-uri repetă la nesfârșit o poveste pe care au mai spus-o încă 20 de tovarăși de-ai lui, exact în aceeași formă, aceea e propagandă plătită, aceea nu e ”adevăr grăiește”. Iar dincolo de activiștii încălziriști plătiți, există gunoaie și mai mari: foști și actuali membri ai serviciilor secrete din spațiul ex-sovietic, instruiți să mintă cu nonșalanță și onctuozitate, tocmai pentru a nu-i lăsa pe oameni să distingă adevărul de minciună.
Exemple din repetoriul unui astfel de agent ex-sovietic: (a) americanii nu au ajuns niciodată pe Lună, iar el credea sincer că au ajuns, a început să aibă dubii doar în urmă cu vreo 10 ani; (b) cineva de la Pentagon a furat 7 miliarde de dolari, nu poate să arate nici marfa, nici banii; c) tatăl lui Jared Kushner a făcut închisoare și a promis o donație la Harvard, pentru că fiul lui nu se califica spre a fi admis, deci universitățile americane in corpore nu fac doi bani; d) fiara nazismului a reinviat, sub chipul regimului Trump, in Orientul Mijlociu etc. etc.
În esență, misiunea acestor agenți ex-sovietici este de a scoate în evidență măreția Rusiei prin propagandă anti-americană, iar pentru România sunt alocați cei din R.Moldova. Ceea ce duce, evident, la situații ridicole, pentru că idiosincraziile din spațiul ex-sovietic pe care se bazează propaganda Rusiei actuale nu sunt prezente în niciun fel în rândul publicului larg din România. Însă agenții din spațiul ex-sovietic sunt imuni la ridicol, ei au impresia că fiecare minciună cu care sunt prinși poate fi ascunsă cu o minciună încă și mai mare.
Acordul lui Peste de la Paris este o escrocherie ai carei beneficiari corupti pina in maduva lor lacoma ar trebui pusi la zid si tratati cu tinctura de plumb in forma solida.
Criminalul impotriva umanitatii – escrocul corupt si senil – Joseph Robinette Biden a cheltuit/RISIPIT circa 380 de MILIARDE de dolari „in lupta [bolsevica] importriva schimbarilor de clima”.
Unde este imbunatatirea in clima – cuantificabila, contabiliceasca si verificabila – produsa de aceasta risipa uriasa?
Cite zeci de mii de miliarde ar trebui sa mai risipeasca vestul sinucigas pentru a le face pe plac farsorilor si tilharilor care folosesc escrocheria verde pentru a tepui o civilizatie intreaga spre propria imbogatire? Si tot FARA o ameliorare a problemelor (mai mult) inventate)?
In sfarsit, dom Absurdistan s-a sinchisit sa posteze. Nestiind ca-Aristotel nu vazuse ostropel.
Domnule, foc de sniper nu e deajuns, trebuie guttling gun.
@Demetris Koutsoyiannis
The window of opportunity to talk to you Mr. Demetris is closing.
One more thing I’d like to ask you is, what do you think about Nikos Kazantzakis
It was translated and published in Romania.
Since you asked, Robert, I must say that Kazantzakis was a great author, very famous in Greece and abroad, and he still has a lot of fans. Although I have a high opinion of him, I wouldn’t say that I am one of his fans. My philosophy is different. Kazantakis famously wrote „Say: ‘I, and I alone, have a duty to save the earth. If it is not saved, it is my fault.’ He wrote that in his famous book Ασκητική (Salvatores Dei) and repeated it in another book, Ανήφορος (Uphill) which was published only a couple of years ago–and I read it.
My attitude is the opposite. I do not feel a duty to save the world. I am too little. Rather, I try to save myself and the people around me from self-proclaimed saviours. My duty is just to carry out my work conscientiously, honestly, with dedication and diligence.
Dear Sir, I verry much appreciate your answer. The question had a slight political side, per se. Kazantzakis being leftist. I’ll read his new book for sure.
Above this, once again I thank you for this rare opportunity for me, a commoner, to exchange some words and opinions. I will remember!
Wish you all the best!
Robert
Despre pendulul dublu
Cel mai previzibil obiect din fizică devine complet imprevizibil în momentul în care adaugi o a doua articulație.
Se numește „pendul dublu”.
De aceea, oamenii de știință încă nu pot prezice cu exactitate comportamentul pendulului dublu.
Un pendul dublu cu condiții inițiale măsurate cu o precizie de o trilionime de grad va deveni totuși complet imprevizibil în zece secunde.
Gândește-te la ce înseamnă de fapt această frază. Avem ecuațiile complete. Newton le-a scris. Lagrange le-a perfecționat. Orice student la fizică le poate deriva pe un șervețel. Nu există fizică lipsă, nici variabile ascunse, nici ciudățenii cuantice. Doar două tije, două articulații, gravitația. Atât.
Și totuși, sistemul sfidează de orice predicție.
Motivul rezidă în ceva numit exponentul Lyapunov, un număr care măsoară cât de repede două poziții inițiale aproape identice se îndepărtează una de cealaltă în timp.
Pentru un pendul dublu, acest exponent se situează între 3 și 5 pe secundă, iar în unele experimente ajunge până la 7,9. Traducere: „orice incertitudine infimă în unghiul de pornire se dublează aproximativ la fiecare cincime de secundă. După o secundă, eroarea ta a crescut de mii de ori. După cinci secunde, de miliarde de ori. După zece, cele două pendule nu mai au nimic în comun, cu excepția legilor pe care le respectă.”
Capcana mai profundă este de natură filosofică.
Mecanica clasică trebuia să fie templul determinismului. Laplace a afirmat, într-o frază celebră, că o inteligență suficient de puternică, care cunoaște poziția și viteza fiecărei particule, ar putea prezice întregul viitor al universului. Pendulul dublu distruge în tăcere acest vis folosind două bețe și o balama. Determinismul se menține în teorie, dar predictibilitatea eșuează deoarece măsurătorile nu sunt niciodată exacte.
Nu poți cunoaște un unghi cu un număr infinit de zecimale. Universul nu-ți oferă acele cifre. Așadar, chiar și într-un sistem complet determinist, viitorul devine practic imposibil de cunoscut în momentul în care sensibilitatea la condițiile inițiale depășește rezoluția măsurătorilor tale.
Acesta este motivul pentru care prognozele meteorologice eșuează după două săptămâni. De ce aritmiile cardiace rezistă predicției. De ce modelele financiare construite pe curbe line sunt făcute praf de realitate.
Pendulul dublu este fața sinceră a celor mai complexe sisteme din natură. Predictibilitatea lină este excepția. Haosul este setarea implicită a oricărui sistem cu părți neliniare cuplate.
Text și vizualizare: https://x.com/ps_ilove_me/status/2087893961189085376
––––––––––
Dacă predicția mișcării unui sistem așa de simplu, ca pendulul dublu, reprezintă „setarea implicită a haosului”, ce putem aștepta de la predicțiile modelelor climatice?
În articolul meu din 2024 – Geometria haosului și prioritatea îndoielii am recenzat cartea profesorului Tim Palmer (Oxford University) intitulată The Primacy of Doubt – From Quantum Physics to Climate Change, How the Science of Uncertainty Can Help Us Understand Our Chaotic World.
Pentru cei care doresc să-l urmărească pe profesorul Palmer demonstrând comportamentul haotic al unui pendul dublu, urmat de explicații teoretice despre impredictibilitatea unor sisteme haotice, teoreme aparținând lui Gödel și Turing (Hilbert’s decision problem) etc., recomand conferința sa disponbilă aici:
https://www.rigb.org/explore-science/explore/video/chaos-theory-and-geometry-can-they-predict-our-world-tim-palmer
Un exemplu bine ales. Felicitari!
Ce mai fac ghețarii din Groenlanda?
Potrivit datelor oficiale daneze (https://polarportal.dk/en/greenland/surface-conditions/), în ultimele douăsprezece luni, suprafața calotei glaciare din Groenlanda s-a mărit cu peste 500 de miliarde de tone de gheață și zăpadă nouă. În șase dintre ultimii nouă ani, creșterea cantității de gheață a depășit media din perioada 1981-2010, iar anul acesta ar putea ocupa primul loc în clasament.
Aceste date sunt importante pentru că, în contextul previziunilor privind creșterea nivelului mării, pierderea netă de masă din Groenlanda a reprezentat principalul factor care a contribuit la accelerarea creșterii nivelului global al mării în ultimele două decenii.
Incercare de a reaprinde „flacara revolutiei impotriva CO2” :
https://www.g4media.ro/studiu-dioxidul-de-carbon-din-atmosfera-influenteaza-biologia-umana.html
Prin 2014, era o altă modă: Fracturarea hidraulică și impactul asupra sănătății oamenilor și animalelor. Citez:
Totul n-a fost decât un mare BS (expresie tipic americană). Dar istoria are prostul obicei de a se repeta din când în când…
ce nu te omoara te ntareste. intr o lume doar de self made antreprenori, business manageri, marketeri, traineri motivationali, influenceri, stiristi, gornisti, interesi (risi !) nationali, sm/feisbucisti, climatoloage (tinere frumoase cu picioare lungi) artisti/manelisti/cintareti populari din frunza nu se poate sa nu razbim
Corect! Dar stiti ce-am observat? Trebuie mai multa grija decat, sa spun, acum 10 ani.
eiiii…. dinamitam malurile, dunarea nu mai curge facem alta, pirjolim cimpiile si otravim fintinile, scufundam barjele, ridicam f 35 urile si nimicim orice musca ce ne trece hotarul, luptam in aer, pe apa si pe pamint…great or small, large or petty, never give in !
Unde dom Thor? In Leipzig? Ori in Kamchatka ca acolo sede diavolul de curand, la est de Urali pare-se ca se simte mai in siguranta. Sper sa nu inchida aeroportul din Bucuresti si pe ala din Frankfurt ca sa nu-mi intarzie famelia la intoarcere dintr-o vacanta de vis in splendida Romanie. Splendida nu din vina ei…
dunarea ramine simbolica. pe vremuri (relativ recente) oamenii mureau inecati sau impuscati in tentativa lor de a evada din epoca de aur (daca locuiesti in us inca i poti intilni pe cei ce au trecut o). timpul s a scurs, milioane de romani au parasit tara fara sa mai forteze dunarea. nu i ciudat ? au ramas statornice/infipte n glie/capusele/putorile/secaturile/tuciuriii/progeniturile fostilor tortionari (militieni, juzi, securisti…)
Thor, eu am invatat sa inot de la 5 ani cu gandul sa trec Dunarea. N-a mai fost nevoie…am luat un avion spre Canada. Au ramas toate jigodiile in urma.
Dom Thor, de la profesoaara mea de biologie (Olinic) zicere; viermii se impart in 3 clase:
1. viermi cilindrici-oxiurul per se
2. viermi plati-tenia
3. viermi inelati-rama
Care credeti ca-s mai de soi?
nu omul a creat puricele, catelul sau purcelul. Dumnezeu le a asezat intr un spatiu, le a dat o sansa si un loc sub soare. daca nu ti faci curat in casa, se va aciuia si plosnita si viermele inelar (frumos clasificat !) crezind ca i arealul lor. de aceea pisica si delimiteaza teritoriul (si se spala necontenit, sa miroasa bine si s arate frumos). gardurile betonate dintre palatele cu turnulete nu s menite sa i protejeze de paduchii din interior (suportabili, de vreme ce nu le contesta „suprematia”) ci de „oamenii” din exterior (ce le ar putea periclita traiul parazitar). de aceea alain delon (omul c o mie de femei, a murit dezmagit cu animalele de git!). cam asta i Roby !
@ Thor, io can ma purtam cu freza, nu-mi scapa nici o dameza!
Oricîte bolnite ar exista omul tot trebuie sa moara de ceva .Te vaiti de una si mori de alta .Nu stim viitorul iar vorbele trecutului nu prea mai au mare importanta .Savantii se inseala mereu cit despre fel de fel de texte aparute prin Media nu putem decit sa glumim pe seama unora dintre ele fie ele si categorisite adevaruri stiintifice de moment .Savantul trebuie si el sa traiasca din ceva .Totul trebuie considerat ca si parerologie.Unii au prezis moartea ursilor albi care dupa cum se vede sunt binemerci sau moartea baobabului care si el supravituieste .Secete au mai tot fost .Erau vremuri cind prin satele romanesti colbul era de un metru si copiii sareau nevoie mare sa il salte de la pamint .In vremuri de mult apuse seceta era o obisnuintă ea afectînd imense populatii ce ajungeau sa devina canibale .Lipsa de alimente era curenta .Acum avem alternative .Romania are un mix energetic ce ne ajuta sa supravietuim .Extintia speciei este inevitabila cindva dar cum si ce va determina asta nu stim inca .Lumea este plina de prapastiosi care isi dau cu presupusul ba ca Putin va distruge nuclear omenirea, ba ca vom muri de sete , ba ca cutremurele si eruptiile vulcanice ne vor aduce sfirsitul sau ca epidemiile ne vor curata pe toti . Altii vad apocalipsa cea care va distruge pacatele omenirii sau vad cum diavolul ne va arde pe toti in smoala din butoaiele celebre ale lui Skaraoschi.Altii isi biciuiau cindva spinarile sau omorau pisicile sperind sa ii scape cineva de ciuma .Acum se tot invirt unii de-a rotundul in genunchi prin preajma Manastirilor (unii si politic ) rugind divinitatea sa ii salveze .Prostia omeneasca nu are nici un fel de limite atunci cind pina si „savantul” se dorea alchimist .Daca tot nu vom avea curent electric sa facem aidoma celui din poveste si sa caram razele soarelui cu tîrna in casa .Una peste alta tot ceea ce citim prin ziare sau chiar prin asa zisele reviste de specialitate nu trebuie neaparat crezut .Doar timpul este cel care decide .Omul nu poate vedea mai departe de lungul nasului (ne zice o zicala ) oricit de savant ar fi .Cineva , cindva , ii va distruge „prorocirile ”.
Când gura păcătosului adevăr grăiește…
Am găsit prin fișierele mele un articol din The New York Times și nu-mi venea să cred ochilor -o publicație de prim rang a alarmismului climatic a ajuns să scrie negru pe alb că:
Dacă în 2024, consumul mediu orar de energie al SUA a fost ~3.500 GW, se poate calcula ușor câte miliarde de panouri solare ar fi fost necesare pentru a acoperi în 2024 circa 17,5 milioane terenuri de fotbal american (suprafața unui singur teren este de 5.355 m2). Pentru anul 2050, estimările oficiale indică un consum energetic mediu orar de ~4.000 GW.
Nu știu dacă ziariștii de la NYT obișnuiesc să citească/studieze date și informații din afara silozului lor mediatic, dar cititorii Contributors.ro au fost informați în 2022 că:
…
Detalii concrete (e.g., numere) despre dificultățile producerii unui singur gigawatt de energie din surse regenerabile au fost prezentate tot în 2022 [Cenușăreasa (variantă modernă) și IQ-ul energetic].
Și, pentru a așeza și cireașa pe tortul energiei din surse regenerabile, ziaristul de la NYT citează un expert:
(extrase dintr-un articol respins la publicare)
Nu sunt un pasionat și poate comentariul meu va fi out of the topic. Dar mă bucur de articolele dumneavoastră și deschiderea către dialog.
1. Legat de „determinism”, cred că este în interiorul omului nevoia de a prezice, de a ști dinainte. Când eram copil, aveam o mătușă care avea grija de mine și cu care mergeam, când și când, la „citit în cafea”. Eram fascinat de interpretările dat zaturilor, nu vedeam nimic din ce explica doamna. Tot cu mătușa, am mers odata la „citit în bobi”. Acolo era puțin mai determinist, 3 bobi însemna ceva, 4 bobi altceva, samd. (Mătușa era nemăritată, dar purta speranța).
Și acum vad pe FB sau TikTok diverse persoane care „citesc” și întorc cărți specifice, deterministe: un soare înseamnă de bine, moartea înseamnă de rău, un rau inseamna un drum lung samd.
Parcursul determinist al vieții aparține Epocii, unde știai exact că trebuie să înveți, mergi la școală, în funcție de rezultat și statutul civil vei primi repartizare, casa, copii, pensie și aia era. Determinist. Incertitudinea a fost și este extrem de inconfortabila pentru multe persoane, chiar și pentru mine, educat în primii ani ai vieții în sistemul determinist și previzibil.
Bunicii mei, oameni liberi, aveau o exprimare pentru incertitudine: ” așa a vrut Dumnezeu” și o acceptau mult mai ușor. Erau mult mai obișnuiți cu incertitudinea, au pierdut un copil mic din lipsa de medicamente, au trăit dezrădăcinarea refugierii, seceta de după Război, comunismul și puțin din „libertatea” de după. Toate cu credință în Dumnezeu, asimilând cu smerenie incertitudinile care duceau la impredictibilitatea vieții lor.
Scriindu-va, cred că diferența dintre mine și ei este pur educaționala: libertatea educației lor a venit cu acceptarea mai ușoară a Impredictibilitatii, in timp ce rigoarea educației mele a venit cu nevoia intrinsecă de Determinism și chiar negarea lui Dumnezeu, negarea imprevizibilului.
2. In timpul studiilor de fizica, am asimilat cu greu constantele universale cu precizie infinită (numărul lui Avogadro, viteza luminii, Heisenberg, miu0, epsilon0 samd). Încă am speranța că există un framework matematic in care aceste constante sunt determinate fix (sau ușor, nu știu cum sa ma exprim, așa cum aproximam g=9.8 cu 10). Înțeleg din articolul dumneavoastră și din comentariile domnului Gheondea, că nu există, dar păstrez o speranță.
3. Nu contest și nici nu susțin încălzirea globală. Că idee, atunci când într-o piscină încălzită la 20 de grade, intră 1 om în ea, apa se încălzește puțin, poate spre 21 de grade. Dar când intră 20 de oameni, foarte probabil ca apa să ajungă la 24 de grade la sfârșitul zilei. Sa nu uitam că suntem totuși 8+ miliarde de oameni cu temperatura corpului constanta de 36+ grade. Sigur, influenta poate fi minora, dar eu o iau în considerare.
4. Legat de actuala perioadă de căldură și seceta din Europa de Vest. Întrebarea mea este de ce nu se folosesc tehnicile de însămânțare cu Ion de argint a norilor. Știu că este inca in faza de experiment, dar in cazul incendiilor greu de stăpânit, poate că ar trebui încercat această intervenție umană. (Ploile random din Dubai au fost, din câte s-a vorbit atunci, datorate unor astfel de experiențe).
5. Apreciez foarte mult eseul și contribuția domnului Koutsoyiannis, mediul social din Ro are nevoie de astfel de discuții. Poate că „determiniștii” ar spune că doar cei din domeniu ar trebui sa comenteze (așa cum limitează China postările), dar oamenii liberi, ne-deterministii, apreciază subiectele „outside the box”. In științele deterministe se știe că ieșirea din groapa minima de potențial se poate face doar prin introducerea unui salt random. Avem nevoie sa ieșim din gropile noastre de potențial minim, confortabile, in care numai noi avem dreptate.
6. Legat de exemplul pendulului dublu, se determină exact frecventa la care acesta sare în mișcarea haotică. Acest lucru se determină și la trecerea de la curgerea laminară la cea turbulenta, cu numărul lui Raynolds. Avem nevoie, chiar și aici, de predictibilitatea Impredictibilitatii.
7. Mulțumesc.
”tehnicile de însămânțare cu Ion de argint a norilor (…) in cazul incendiilor greu de stăpânit, poate că ar trebui încercat această intervenție umană.”
Asta pentru ca batjocura să fie totală, evident. Sute de activiști provoacă incendii în fiecare dintre țările mediteraneene, sunt filmați cu drone de către autorități, dar există o soluție-minune la care numai ”oamenii de bine” se puteau gândi: însămânțarea norilor. La fel ca trenurile cu hidrogen: nu mai electrificăm căile ferate, alocăm bani pentru soluție-minune cu trenuri pe hidrogen, pentru că putem cheltui mult mai mulți bani publici, în timp ce ne prefacem că facem ceva.
” Bunicii mei, oameni liberi, aveau o exprimare pentru incertitudine: ” așa a vrut Dumnezeu” și o acceptau mult mai ușor. Erau mult mai obișnuiți cu incertitudinea (…) au trăit dezrădăcinarea refugierii, seceta de după Război, comunismul ”
Har Domnului, neomarxismul a rezolvat și problema asta. Dăm lecții de pe caii cei mari ai superiorității morale și nu mai e nevoie să facem nimic toată viața, toată cariera e perfect determinată. Ai uitat să-ți bați joc de bunicii tăi și pentru că ”i-au așteptat toată viața pe americani”. În rest, ți-ai bătut joc de ei în fiecare paragraf.
Domnule Harald, apreciez perseverenta dumneavoastra.
As putea intreba chatGPT despre tehnica insamantarii norilor, dar as prefera un raspuns uman, de dragul discutiei.
Cat despre bunicii mei, chiar nu i-au asteptat pe americani. Stiau, cumva, ca ei sunt propria lor salvare. Nu asteptau nimic, de la nimeni din exterior. Daca dumneavosatra credeti ca mi-am batut joc de ei, nu tin sa va demonstrez absolut nimic. Fie cum spuneti dumneavoastra.
@Stefan
Domnule, fă-ți un mare bine si nu schimba replici cu dl Harald.
Pur și simplu n-are sens.
Scopul vieții dvs este lupta cu sexomarxismul?
@Vlad Dracul – ”lupta cu sexomarxismul”
Unde am scris eu ”sexo~”, activist mic și necăjit? 😀
Știi că asta se numește strawman? Știi, dar pentru asta ești plătit, pentru strawman. În lumea reală, există oameni care nu știu să comunice corect și se ceartă cu cei din jurul lor din cauza asta. Însă nu pe astfel de subiecte. Pe astfel de subiecte se ceartă numai disfuncționalii recrutați și plătiți pentru propagandă. Tovarășul tău vinde piei de cloșcă, iar tu ai venit să-l ajuți, ca echipă de zgomote. Nu poți scrie aberații la nivelul la care le scrie el, dar poți să bați într-o tingire pe lângă el.
Well, ”scopul vieții” e ca oamenii decenți să recunoască situațiile în care activiștii folosesc strawman. Iar într-o zi, când ai să te trezești folosind strawman și în lumea reală, ai să ai serioase dificultăți de exprimare, pentru o perioadă 😀
Nu contează tehnica, însămânțarea norilor este o falsă soluție. Soluția corectă e câte 10 ani de închisoare pentru fiecare activist care provoacă incendii.
Însămânțarea norilor, trenurile pe hidrogen și fuziunea nucleară fac parte din cea mai abjectă formă de propagandă: oamenii sunt forțați să suporte mizeriile actuale create de activiști și de guverne în baza unor justificări aberante: nu a aplicat nimeni niște soluții fanteziste.
Fiecare paragraf din comentariul tău precedent vine cu o soluție absurdă: ”se determină exact frecventa la care acesta sare în mișcarea haotică.” ?! Ce înțelegi tu prin frecvență și ce înțelegi tu prin ”exact”? Ce reprezintă pentru tine 1,73 Hz, de exemplu? Prin ce diferă de 1,73215 Hz? Descrie frecvența de 1,73215 Hz, așa cum o înțelegi tu, pe baza ”studiilor de fizică” despre care ai scris.
Domnule Harald, daca doreati sa răscolesc informații trecute, rezonanta, bifurcație, beating, am facut-o. Dar, nu vad sensul discuției. Daca vreți să demonstrați ceva, faceti-o, nu va retin cu nimic. Sau este doar vehementa?
Fiti contributor, adaugati valoare topicului, lasati propaganda si impolitetea! Este deja limpede pentru toti ca va tatuati cu formule si titluri fara acoperire, sa va cresteti statura imaginii! Ati ales ca pseudonim un nume din Norse Saga, dar fara sa stiti probabil ca Harald a fost numele unui rus kievean, Mare Cneaz (Duce) de Kiev si Cneaz de Novgorod. Daca vreti un pseudonim anglo-saxon, alegeti-l pe cel de Harold, renuntati la cel de Harald! Nu aveti decat sa jucati rolul de avocat al diavolului, dar faceti-o cu respect fata de preopinent, fara ca sa ii fie cenzurate reactiile.
”Harald a fost numele unui rus kievean (…) alegeti-l pe cel de Harold ”
Excelentă mostră de tupeu nemărginit al rusului 😀
Harald e numele unui bavarez pe care l-am cunoscut în anii ’90. Era ceva mai în vârstă decât taică-meu, iar modul cum făcea el lucrurile, în satul lui, părea să semene cu ce îmi povestea bunicul despre cum se făceau lucrurile în Bucovina, înainte de 1918, pe vremea lui Franz Josef. Înainte ca gunoaiele moscovite să invadeze Bucovina pentru prima dată.
Numai comunismul a putut promova asemenea disfuncționali, convinși că e rolul lor să stabilească (și să explice!) nickname-urile folosite de alți comentatori.
Marea cultura rusa, umanizatoare si civilizatoare: Sa nu aruncam si copilul odata cu apa murdara din copaie: Nu este nimic gresit sa fim prorusi culturali
Harold, opriti-va din debitatii! Mai uitati-va si in jur. Faceti un tur geopolitic de 360 de grade cu propria minte, sa vedeti ce n-ati vazut si sa aflati ce n-ati stiut.
Nu stiti nimic real despre rusi, stiti exclusiv ce vi se spune sa propagati, propagandistic, defaimator, rusofob. Eu nu am absolut nimic de-a face cu politica puterii actuale din Rusia. Dimpotriva, ca intelectual critic, democrat si lucid, care nu accept si nu pot sa fiu controlat mental de nimeni, simpatizez Partidul Democrat Unit Rus Iabloko (Яблоко) de orientare social-liberala, aflat in opozitie si interzis abuziv la alegeri – este singurul partid rus care se opune razboiului din Ucraina – si apreciez foarte mult personalitatea complexa, onesta si loiala fata de poporul rus a Iuliei Navalnaia, sefa opozitiei ruse, aflata in exil.
Din marea cultura rusa cunosc nobletea deosebita si anvergura coplesitoare ale spiritualitatii poporului rus. Orice om cult nu poate sa nu-i iubeasca pe marii clasici ai literaturii ruse. Reamintind doar cateva nume din acest ocean literar de necuprins, nu putem sa nu le omagiem memoria si opera unor ilustri ca Lev Tolstoi, cu romanele sale exceptionale Război și pace și Anna Karenina, Fiodor Dostoievski, un analist de o profunzime pana in strafunduri a psihologiei abisale umane prin romanele Crimă și pedeapsă și Frații Karamazov, pe Anton Cehov, Alexandr Pușkin, Nikolai Gogol, Ivan Turgheniev etc. Aaa, era sa uit, neaparat merita o evidentiere speciala si Mihail Bulgakov, cu Maestrul si Margareta. Dintre scriitorii actuali este de mentionat numele rusoaicei Ludmila Ulitkaia.
Nu poti sa-i urasti pe rusi sau sa ramai insensibil la umanismul temelor din aceste capodopere rusesti: căutarea sensului vieții și morții, suferința și mântuirea sufletului, critica societății și a nedreptății, conflictul dintre generații sau ideologii etc. La fel de impresionanta este si muzica clasica rusa, cu Piotr Ilici Ceaikovski cu creatiile sale nemuritoare Lacul lebedelor si Spărgătorul de nuci, or Serghei Rahmaninov, Igor Stravinski, Dmitri Sostakovici, Prokofiev etc.
Harold, sper ca esti de acord sa iubim cultura, inclusiv cea rusa, iar din acest punct de vedere cred ca nu este gresit sa fim prorusi culturali. Cultura ne ofera idealuri inalte, modele de altruism si frumusete morala, ca propuneri de urmat, dar si prototipuri si situatii detestabile, prin care ne avertizeaza de cine si de ce trebuie sa ne ferim, ca asa este viata reala. Cultura as spune ca ne umanizeaza pana in ADN, pana in reflexe si instincte, slefuind caracterele oamenilor sa faca fapte bune chiar si cand nu ii vede nimeni. Nu este loc in Orient pentru cancel culture! Cred ca o viata traita in ura, pentru ca asa am fost indemnati sa uram, cum o facea comunismul (care nu este de sorginte rusa) este o viata irosita. Ura este o sechela a comunismului, nu este specifica europenilor si romanilor, noua ca romani europeni ne e specifica Oda Bucuriei, scrisa de Fr. Schiller si pusa pe note de Beethoven în Simfonia a 9-a, devenita Imnul Uniunii Europene. Harold, nu ascundeti si nu cenzurati adevarul, sa-l cautam impreuna, el ne va face liberi!
***
”ca intelectual critic, democrat si lucid,
La asta îi zice delir de grandoare 😀
”care nu accept si nu pot sa fiu controlat mental de nimeni,
Dar să nu îmi accepți mie nickname-ul ți se pare de la sine înțeles, că doar rușii stâpânesc pământul și ei hotărăsc ce nickname-uri pot folosi comentatorii, pe un forum de limbă română. Mare intelectual rus, mare caracter!
simpatizez Partidul Democrat Unit Rus Iabloko (Яблоко) ”
Simpatizezi KGB / FSB, asta simpatizezi. Ți se văd epoleții până aici 😀
Încearcă să înțelegi o idee simplă: pentru cei care nu au crescut în spațiul ex-sovietic, se vede că ești din aceeași tagmă cu Medvedev și cu Rogozin, n-ai cum ascunde asta. Lasă poveștile cu cultura rusă, că nu comuniștii ruși au creat cultura rusă.
Un om normal, crescut în afara Uniunii Sovietice, are niște noțiuni despre bine și rău. La tine nu există așa ceva, la tine există doar niște idiosincrazii despre măreția rușilor și despre dreptul lor de a stăpâni lumea.
Harold: „idiosincrazii despre măreția rușilor…”. Este uimitor ce ravagii a facut cancel culture in bagajul tau de cunostinte , si asa sarac, de nu stii ca idiosincrazie, pe care mi-o atribui fata de rusi, inseamna aversiune, respingere, antipatie. Ai nimerit-o exact ca nuca in perete!
@FP – citește asta încă o dată:
Un om normal, crescut în afara Uniunii Sovietice, are niște noțiuni despre bine și rău. La tine nu există așa ceva.
Ai scris destule până acum, încât să nu mai poți remedia nimic. Vezi că i-am explicat mai sus lui @gigix de ce sunt irecuperabili cei din fosta Uniune Sovietică. Ai demonstrat asta perfect.
”nu vad sensul discuției.”
Sensul discuției este ca oricine citește aberațiile tale, chiar și peste 10 ani, să înțeleagă că erau aberații. Nu poți explica ce înseamnă ”se determină exact frecventa la care acesta sare în mișcarea haotică” pentru că e o formulare stupidă, menită să păcălească oamenii care citesc în grabă.
Nu poți explica ce reprezintă pentru tine ”exact” frecvența de 1,73 Hz și nici prin ce diferă ea de 1,73215 Hz. Pentru că scopul tău real e să promovezi ideologia aflată în prezent la putere în țările europene, iar temenii cu care jonglezi sunt doar praf în ochi, nici tu nu-i înțelegi.
Problema cea mai gravă a vremurilor noastre este faptul că ateismul a distrus știința. Nu poți activa ca om de știință onest, dacă nu crezi că există adevăr și minciună și dacă nu crezi că a spune adevărul e bine, iar a spune minciuni e rău. Astea nu sunt valori științifice, astea sunt valori metafizice, ele țin de credință.
În momentul când te lauzi că ești ateu (sau chiar mai rău, ca tovarășul tău de mai sus, care își spune @Vlad Dracul) asta e de fapt o declarație politică: anunți pe toată lumea că pentru tine adevărul nu face doi bani, iar cine vrea să te plătească pentru a promova minciuni, să știe că poate conta pe tine. Asta te poate ajuta pe tine să-ți câștigi traiul, însă restul societății se afundă în mizerie și sărăcie, ca să-ți câștigi tu traiul. Ăsta e prețul, de asta ai nevoie să te declari ateu, pentru a te preface că nu răspunzi pentru consecințele faptelor tale. Însă te păcălești singur.
Când au fost inundații „fără precedent” în Europa?
Mass media alarmistă iubește expresia „fără precedent” când discută evenimente meteorologice extreme. De regulă, expresia se limitează la perioada post-revoluția industrială pentru a mai arunca niște noroi în combustibilii fosili. Dar iată că revista Nature a publicat pe 12 august 2026 o datare precisă a inundațiilor „fără precedent” care au avut loc în Europa. În ce an? Mult înaintea revoluției industriale. Traduc mai jos rezumatul studiului:
Inundații în cascadă la scară continentală în Europa în perioada 1342–1343
Europa a fost afectată de inundații extreme în ultimele decenii. Cu toate acestea, sunt posibile inundații și mai ample, care trebuie luate în considerare în gestionarea riscului de inundații. Caracteristicile acestora pot fi clarificate prin analiza celor mai mari inundații istorice documentate. În Europa Centrală, inundația râului Magdalena din iulie 1342 este considerată de obicei cea mai mare din ultimul mileniu; cu toate acestea, cunoștințele privind caracteristicile sale sunt incomplete. În acest articol arătăm că, între sfârșitul anului 1341 și 1343, au avut loc 16 evenimente de inundații majore în mare parte a Europei. Patru dintre aceste evenimente au avut perioade de repetare de 500–1.000 de ani (inundațiile Magdalena, Bartolomeu, Candlemas și Iacob). Deși se credea anterior că inundația Magdalena a fost singura inundație extremă din Europa în 1342, noul nostru set de date documentare sugerează că aceasta a făcut parte dintr-o secvență mai amplă. Anul cu cel mai mare număr de inundații extreme din ultimii 700 de ani a fost 1342, iar 1343 se clasează printre primele zece.
Această secvență extrem de neobișnuită de inundații a avut impacturi socio-economice substanțiale, inclusiv o schimbare de paradigmă în măsurile de atenuare a inundațiilor în Europa. O serie de erupții vulcanice, împreună cu retragerea multianuală a gheții marine arctice, reprezintă o cauză plauzibilă a acestei secvențe de inundații. Grupurile de inundații extreme care au loc în decurs de câteva luni sunt rareori luate în considerare în gestionarea riscurilor. Sunt necesare strategii de risc rapide și proactive care să țină seama de această eventualitate.
Detalii,
https://www.nature.com/articles/s41586-026-10888-8
Debitul cursurilor de apă generat de AI generativă
Triplul obiectiv al previzionării, asimilării și reducerii la scară a debitului cursurilor de apă a devenit realitate odată cu apariția modelelor generative de AI bazate pe difuzie.
În numărul din iulie 2026 al revistei „Water Resources Research”, Yang și colab. [2026] prezintă o inovație în domeniul predicției debitelor fluviale, care utilizează o tehnologie de inteligență artificială (AI) pe care probabil o cunoașteți deja din aplicațiile de zi cu zi de pe smartphone. Imaginați-vă că există ceva într-o fotografie care vă deranjează. Folosiți o gumă de șters pentru a-l elimina, iar fundalul este completat automat cu ajutorul unui model de difuzie generativ. În acest studiu, tehnologia modelului de difuzie a fost perfecționată și este utilizată nu numai pentru a prezice debitul cursurilor de apă, ci și pentru a reduce scara temporală și a asimila observațiile într-un mod extrem de eficient.
Compararea cu alte metode concurente pe setul de date CAMEL (Catchment Attributes and MEteorology for Large-sample Studies) arată o performanță îmbunătățită în ceea ce privește valorile de referință și extremele. Acest studiu deschide numeroase noi perspective pentru abordarea provocărilor majore din hidrologie legate de predicția în condiții de incertitudine, reducerea la scară spațială și temporală și combinarea modelelor cu observațiile.
Detalii,
https://eos.org/editor-highlights/streamflow-from-generative-ai
Ecuatiile de difuzie, la fel ca ecuatiile Navier-Stokes sunt ecuatii cu derivate partiale neliniare, studiul acestora din punct de vedere matematic fiind incomplet, in sensul ca exista o multime de probleme mixte, atat pentru ecuatii de difuzie, cat si pentru anume forme de Navier-Stokes, in legatura cu care nu exista rezultate matematice privind solutiile, cu atat mai putin privind proprietatile solutiilor. In astfel de situatii, practicienii( ingineri, etc) aplica totusi metode de aproximare si metode numerice care provin de la situatiile in care studiul din punct de vedere matematic este complet.
De aceea, atunci cand modelul matematic se incadreaza in astfel de situatii, in care studiul matematic abstract al solutiilor practic nu e posibil la ora actuala, exista riscul ca metodele de aproximare si cele numerice sa produca erori, care nu pot fi nici macar estimate(masurate).
As fi circumspect deci in legatura cu inovatia respectiva. AI-ul utilizat face oricum ceea ce i se cere si chiar daca cerinta este in concordanta cu un model matematic in legatura cu care studiul este complet, este posibil si in acest caz sa ofere raspunsuri( output-uri ) gresite. Utilizatorul AI in acest caz, al existentei rezultatelor matematice complete ( si cu atat mai mult in cazul in care baza matematica nu exista), trebuie sa fie atent, sa intrebe AI asupra lucrurilor ce nu par in regula, si daca in bazele de date studiul modelului este complet, atunci AI se va corecta singura, dupa mai multe cereri de reverificare a validitatii sarcinii pe care o are de indeplinit. In caz contrar insa, exista riscul sa obtinem chestii false.
Rezumatul studiului prezentat în revista EOS:
Previziunile orare sunt esențiale pentru emiterea avertismentelor de inundații, întrucât valorile maxime orare ale inundațiilor pot fi semnificativ mai mari decât cele zilnice corespunzătoare. În prezent, o schemă populară de previziune bazată pe date orare este modelul cu memorie pe termen lung și scurt la mai multe scări temporale (MTS-LSTM); cu toate acestea, astfel de modele se confruntă cu provocări în ceea ce privește previziunile probabilistice sau integrarea observațiilor, atunci când acestea sunt disponibile. Modelele de inteligență artificială (AI) de tip difuzie reprezintă o metodă promițătoare pentru previziunea informațiilor de înaltă rezoluție, de exemplu, debitul orar al cursurilor de apă.
În acest studiu, dezvoltăm un model probabilistic de difuzie cu eliminarea zgomotului (h-Diffusion) pentru prognozarea debitului orar, care se bazează fie pe debitul zilnic observat, fie pe cel simulat de modelele hidrologice, pentru a genera hidrografe orare. Modelul este evaluat comparativ pe setul de date orare CAMELS, în comparație cu modelele de referință MTS-LSTM și LSTM multifrecvențial (MF-LSTM), care dețin recorduri de performanță. Rezultatele arată că h-Diffusion depășește modelele de referință atât în ceea ce privește performanța generală, cât și indicatorii de performanță în condiții extreme. În plus, modelul h-Diffusion poate utiliza tehnica de „inpainting” și observațiile recente pentru a realiza asimilarea datelor, ceea ce îmbunătățește semnificativ performanța previziunilor privind inundațiile sau chiar permite estimarea inversă a precipitațiilor. Aceste progrese pot reduce considerabil incertitudinea previziunilor privind inundațiile și pot oferi un cadru probabilistic unificat pentru reducerea scării, previziune și asimilarea datelor la scară orară, evidențiind riscuri pe care modelele zilnice nu le pot exprima.
Studiul integral, intitulat Diffusion-Based Probabilistic Modeling for Hourly Streamflow Prediction and Assimilation, poate fi studiat aici: https://agupubs.onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1029/2025WR042720
Multumesc pentru raspuns. Pare a fi in regula, conform rezumatului.
Dar afirma ca ” We formulate the prediction of hourly streamflow volume using a conditional diffusion model:
𝑞ℎ=𝑓(𝐹𝑑,𝐹ℎ,𝐴,𝑞ref,flag)”
fara a preciza in continuare ce functie f este aleasa si de ce.
Apoi zic ca au aplicat the Denoising Diffusion Probabilistic Model si deja prezinta abordarea numerica cu pasii de discretizare, fara a intra in alte amanunte.
Am sa intreb pe cineva care chiar se ocupa de modelare pe difuzie. Eu nu ma pricep la asa ceva, stiu doar care e contextul general.
Daca e ok, articolul e tare, in sensul ca rezolva o problema importanta.
fara a preciza in continuare ce functie f este aleasa si de ce.
Este vorba de apărarea unei proprietăți intelectuale. Editorii sunt de regulă reticenți în a publica astfel de formule.
Dacă aveți curiozitatea de a citi unul din studiile mele în care am folosit o metodp AI predictivă – Using Gene Expression Programming to estimate sonic log distributions based on the natural gamma ray and deep resistivity logs: A case study from the Anadarko Basin, Oklahoma (2010) – veți găsi doar funcții definite generic, fără detalii matematice. Când am trimis manuscrisul, toate funcțiile erau complet definite și specificate pentru a permite reproducerea modelului nostru pe alte seturi de date. Dar editorul mi-a returnat manuscrisul, spunându-mi că referenții le-au verificat, le-au găsit corecte și conținutul lor trebuie păstrat secret pentru a nu fi folosite gratis de alte entități științifice sau industriale. Sugestia continua cu patentarea metodei noastre, pentru a o comercializa mai târziu.
Da, am citit si am observat. Cum Elsevier are referenti de inalta calitate, cei mai buni, zic eu, inseamna ca sugestiile pe care le-au facut sunt justificate, si intr-adevar fenomenul de furt intelectual este partial blocat prin asta.
Paradigma jurnalelor de matematica este cu totul alta, trebuie sa justifici amanuntit tot ce afirmi in articol, iar eu fiind obisnuit cu acest fel de abordare, tratez lucrurile conform acestui model, ceea ce iata, nu se potriveste !
Paradigma jurnalelor de matematica este cu totul alta, trebuie sa justifici amanuntit tot ce afirmi in articol
Odată justificat și publicat, nu mai poți cere patent de inventator. Matematică este regina științelor, dar matematicienii nu dețin patente pentru descoperirile și demonstrațiile lor. În cazul științelor aplicate, noile descoperiri demonstrate/demonstrabile au potențial de patentare, de aceea detaliil exacte sunt omise.
Mai adaug un exemplu din propria-mi activitate.
Stagiul meu academic de Fulbright Visiting Scientist la University of Oklahoma (august 1993 – mai 1994) s-a terminat cu un studiu care rezolva definitiv o problemă spinoasă pentru toți geologii și geofizicienii (maghiari la început și apoi români): De ce Bazinul Transilvaniei a produs doar gaze încă din 1908, dar nu a produs nicio picătură de țiței?
Împreună cu mentorul meu academic, profesorul David Deming, am rezolvat această dilemă și am trimis spre publicare, în mai 1994, studiul Heat Flow and Hydrocarbon Generation in the Transylvanian Basin, Romani. Studiul a plecat de la o singură ecuație fundamentală – transferul de căldură prin conducție într-un sistem de referință fix unidimensional descris de o ecuația de difuzie. Soluția ecuației a fost un program FORTRAN cu circa 3500 linii de cod. Editorul a cerut să-i trimitem tot programul pentru a fi testat de referenții externi pe setul nostru de date, precum și pe alte seturi de data diferite de ale noastre. În final, după doi ani de verificări, programul nostru a fost acceptat de peer-reviewers și studiul a fost publicat în 1996.
Imediat după publicare, am fost contactat telefonic de experți ai firmei Shell din Europa, care începuseră un program ambițios de explorare în Bazinul Transilvaniei pentru găsirea mult căutatelor rezerve de petrol. Mai exact, în 1992, Shell Romania Exploration BV semnase cu Rompetrol unExploration & Production Sharing Agreement pentru Blocul 10 din Bazinul Transilvaniei. Durata acordului era de 5 ani, iar investiția inițială era de ≈40 milioane USD, investiție în care erau incluse și foraje adînci pentru a descopri acumulările de petrol de acolo.
În discuția telefonică, experții de la Shell și-au exprimat îndoiala cu privire la programul meu de prognosticare a noilor locații de petrol. Programul nu a putut fi împărtășit gratuit cu ei, fiind proprietate intelectuală a Fundației Fulbright și a Universității din Oklahoma. Dar, fără plată, i-am sfătuit să renunțe la forajele pe care ei și le propuseseră să le sape, economisînd astfel câteva zeci de milioane de $, întrucât studiul meu deja acoperise zona lor de explorare și șansele de a găsi acolo petrolul mult visat erau aproape zero. Domnii de la Shell mi-au respins sfatul gratuit, argumentând că ei au propria lor modelare care indică rezerve potențiale de petrol. Urmările, potrivit lui Google:
– Shell a executat foraje de explorare adâncă, dar numele și locațiile exacte ale sondelor nu sunt publice.
– Ținta a fost petrolul din formațiuni adânci, sub zăcămintele de gaz deja productive.
–Nu au existat descoperiri comerciale, ceea ce explică lipsa datelor publice detaliate.
Vă las pe dumneavoastră să trageți concluziile de pe urma unei ecuații a cărei soluție nu a fost făcută public.
Foarte interesanta povestea. Si relevanta raportat la subiectul discutiei.
A propos! La scurt timp dupa 1996, nu mai retin cu exactitate cand, Shell a plecat din Romania, vanzand catre Mol toate benzinariile pe care le avea aici. Chestie care confirma intr-u catva ce ati spus mai sus. Au constatat ca lucrurile nu stau asa cum sperau ei (via Rompetrol, care probabil se ocupase si de „modelare” !!!)) si au plecat.
Din câte mi s-a spus după plecarea lui Shell din România, Rompetrol nu a făcut modelarea pe baza căreia s-au plasat forajele de zeci de milioane, care au produs doar apă sărată și foarte puține gase condensate. Shell a primit de la Rompetrol cam aceleași date (carotaje geofizice, seturi de temperaturi, carote etc.) pe care le-am folosit și eu în modelarea mea. Diferența între modelul Shell și modelul Crânganu-Deming l-a făcut în principal „poznașa” de ecuație a difuziei ale cărei detalii nu au fost furnizate public.
M-a mirat/surprins chiar, refuzul celor de la Shell a considera validitatea modelului meu, omologat de experți AAPG (American Association of Petroleum Geologists) și de a se încăpâțâna să mizeze pe „calul” lor, care s-a dovedit a fi fost doar o „mârțoagă”, care le-a „mâncat” zeci de milioane de $.
Poate cu sprijinul cuiva din companie a reusit sa-i traga pe sfoara cineva care era doritor de bani de la Shell. Se intampla asta deseori si pe la case mari.
Cred ca intr-adevar „poznasa” ecuatie a facut diferenta. Si poate ca nu numai ecuatia, ci si abordarea in sistem de referinta unidimensional, care iata s-a dovedit suficienta pentru a obtine date sigure. Unii merg numai pe tridimensional si matematic vorbind lucrurile se schimba radical. Si mai conteaza si ce metoda numerica aplici.
Cine a decis aceasta abordare de modelare matematica? Dumneavoastra sau Deming ? Eu stiu ca la Iasi, pe timpuri, se facea la nivel inalt studiul ecuatiilor diferentiale si cu derivate partiale. L-am cunoscut indeaproape pe domnul profesor Constantin Corduneanu (RIP) si stiu multe de la dansul. De asemenea cunosc bine pe domnul prof Grigoras ( care a „rupt” informatica de matematica la AI Cuza, dupa 90). A propos, cu cine ati facut cursurile de matematica in studentie, la fac de geologie?
abordarea in sistem de referinta unidimensional
Această abordare a fost intenționată. Plecând de la ecuația generală, 3-D, a regimul geotermal în orice arie, am decis s-o simplificăm prin adoptarea unei definiții standard în geofizică: „fluxul termic” reprezintă componenta verticală, directionată de sus în jos, a fluxului conductiv, ajungând în final la cunoscuta lege a lui Fourier.
cu cine ati facut cursurile de matematica in studentie, la fac de geologie?
Cu profesioniști buni și decenți. Termenul „decenți” indică realitatea că respectivii profesori erau doar teoreticieni. Aplicațiile geofizice ale matematicii au fost dezvoltate și introduse de mari geofizicieni, precum Sabba Ștefănescu, Liviu Constantinescu (primul meu conducător de doctorat), Paul Georgescu, Constantin Calotă ș.a. Cunosc din discuții personale că profesorul Radu Botezatu a folosit cercetările profesorului Corduneanu în analiza aproape periodică a seriilor temporale geofizice (ambii sunt ieșeni).
@FP: Stimate domnule FP,
As fi incantat daca ati binevoi sa raspundeti la intrebarile pe care vi le-am pus intr-un comentariu precedent!
Off topic – important
https://www.g4media.ro/jerusalem-post-fratia-musulmana-invadeaza-pe-tacute-europa-subminand-din-interior-democratia-occidentala.html
Credeti ca-i ceva nou? E de ani de zile!!!
Asta e cea mai recentă strategie progresistă din Europa: după ce au adus milioane de imigranți musulmani în Europa, tot ei avertizează împotriva pericolul musulman. Well, dacă musulmanii ajunși în Europa or să înceapă să facă ordine printre progresiști, more power to them! 😀
Frăția Musulmană a anulat alegerile din România? Frăția Musulmană scrie toată ziua mizerii despre Trump?
FP, raspunsuri pentru LS, despre schimbarile climatice
Cu aceeasi stima pentru LS, nu stiu daca am mai interactionat, dar cu acest prilej va fac o reverenta pentru actul absolut benefic si admirabil de a induce politetea in comentarii si respectul fata de comentatori, ori care ar fi ei. Eu sunt cel care trebuie sa va fiu recunoscator si sa va multumesc pentru preocuparea, pe care o percep ca izvorand din responsabilitate, fata de o problema ardenta, si la propriu si la figurat, care, in cel mai inalt grad, as spune existential, framanta intreaga umanitate. Iata opiniile mele in legatura cu intrebarile adresate:
(1) Daca omenirea ar renunta in cativa ani la hidrocarburi, aveti dreptate, consecintele pot conduce la distrugerea civilizatiei, asa cum o stim, diferita insa de distrugerea umanitatii, aceasta din urma putand avea loc totusi in cazul in care schimbarile climatice ar escalada sub impactul exacerbarii consumului de hidrocarburi. Partea buna, indelung gandita de responsabilii climatici (state si guverne) si expertii cu cea mai inalta expertiza in domeniu este ca nimeni nu sustine RENUNTAREA, adica la ZERO, in CATIVA ANI, la hidrocarburi. Solutia nu este de renuntare, oricum nu in cativa ani, dar cert in cateva decenii, probabil pana la sfarsitul acestui secol, avand in vedere ca petrolul si gazele naturale sunt resurse finite, epuizabile in timp, mai accelerat in cazul exploatarii lor salbatice. Solutia este de DIMINUARE a consumurilor si astfel de control asupra emisiilor. Exista si o parte avertizorie, daca epuizarea hidrocarburilor ne prinde fara surse de energie alternative, curate si verzi cum mai sunt denumite, intre care sunt cele deja existente si in curs de extindere, or altele noi, despre care acum nu stim cum vor arata, dar inteligenta umana este inovatoare, mereu nevoia te invata. Si, desigur, in afara de diminuare trebuie si o proportionalizare echitabila, ca plata diminuarilor sa nu o faca tot tarile sub-emergente sau pre-emergente, ci cele care deja au consumat hidrocarburi in exces, ajungand la o “supraponderabilitate” monstruoasa si la ceea ce as numi un “diabet carbonic”.
(2) Privind renuntarea completa la vehicule cu motoare pe baza de ardere interna, si acest caz ar fi iarasi o basculare in cealalta extrema. Sintagma “renuntare completa” nu este operanta, nu acum si nu intr-un orizont previzibil. Solutia ar fi DIVERSIFICAREA parcului de autovehicule din punct de vedere al surselor de energii propulsoare, dar si REDUCEREA, CONSTANTA sau cel putin cresterea MODERATA a motoarelor cu ardere interna. Avioanele consuma si polueaza enorm, distrug stratul de ozon si deterioreaza echilibrul climatic si nimeni nu spune nimic, la fel fac si mega rachetele spatiale. Nu mai spun de o fita prin care indivizii foarte bogati foloseau avioanele pentru a-si face piata si cumparaturi transatlantice! Cursele transatlantice si transpacifice trebuie reduse, inclusiv vizitele si paravizitele politice, economice sau militare. Desigur, formatele fizice fac posibile face to face-urile pentru tranzactii oneroase, santaj, coruptie, amenintari etc. Trebuie folosit la maxim posibil progresul comunicarii in format video, nu fizic, inclusiv pentru conferinte, simpozioane, reuniuni etc.
(3) Nu, omenirea nu dispune inca de capabilitati energetice alternative pentru a le inlocui TOTAL pe cele carbonice. Solutia este MIXUL energetic, din energii carbonice si non-carbonice. A renunta la eoliene pe motiv ca sunt “urate” sau a nega schimbarile climatice antropice sustinand bazaconia cu “escrocheria” este o negare politica stupida a inteligentei si creativitatii stiintifice si tehnologice. Din acest potential infinit al creatiei umane as da un singur exemplu, care la vremea respectiva, in anii interbelici, parea futurist, dar azi e o posibilitate mai apropiata. E vorba de savantul german Victor Schauberger care a aplicat teoria pitagoreica a creatiei, care postuleaza ca universul nostru este creat din sunete prin intermediul rezonantei armonice. Schauberger a emis o ipoteza interesanta: principiile care stau la baza oricarei explozii reprezinta o incalcare a ordinii naturale a lucrurilor. El considera tehnologia exploziei drept distructiva, iar pe cea a imploziei ca fiind reversul celei dintai. Pe baza teoriei sale, Schauberger urmarea sa acceseze puterea universului subtil si sa o aplice la lumea exterioara, fizica. Prin aceasta gandire contributiva neconventionala, Schauberger a deschis o poarta spre neutralizarea gravitatiei si accesarea universului antimateriei.
(4) Propuneri? Cred ca nu pot fi inventate altele in afara scopului si obiectivelor Acordului de la Paris, care e obligatoriu si convenit de aproape 195 de state, deci niciun om nu poate decide de unul singur in numele celor 8 miliarde de oameni si niciun stat nu poate face acelasi lucru pentru aproape totalitatea comunitatii internationale, reprezentate de cele 195 de state care au decis in comun. Acordul de la Paris nu propune nici renuntarea la hidrocarburi, nici incetarea emisiilor, care ar fi niste acte extreme, ci alege calea de mijloc, de a le pastra in proportii rezonabile, respectiv limitarea incalzirii globale la sub 2°C si continuarea eforturilor pentru a opri la 1,5°C fata de nivelurile preindustriale. De asemenea, este esentiala prevederea potrivit careia reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră se face prin planuri naționale. Punct. Umanitatea a vorbit.
(5) Daca vor fi mai periculoase crizele ce vor insoti „incetarea emisiilor”? Ca sa fie inca o data clar, nimeni nu a decis “incetarea emisiilor”! Dar, da, crize chiar si dupa reducerea/limitarea incalzirii globale s-ar putea produce, ceea ce va insemna ca stadiul de poluare e foarte avansat. Ca un bolnav cu cancer avansat, pe care nicio terapie, oricat de intensiva sau miraculoasa, nu-l mai poate salva.
(6) Daca dupa “oprirea emisiilor”, concentratia de CO2 va creste in continuare? Dupa parerea mea, acest lucru va insemna fie ca s-a depasit punctul critic (pct.5), fie ca schimbarile climatice nu au drept cauza activitatea umana. Nu insa si poluarea si efectul de sera, care pot imbolnavi omul si planeta, fara schimbari climatice (intre cele doua e o diferenta). O infirmare de diagnostic, care nu ar fi nici pentru prima, nici pentru ultima data. Dar sa fim optimisti, dupa aplicarea masurilor AP se vor vedea si primele efecte, dar va fi nevoie de ceva timp, probabil cel putin de cativa ani, si intr-un caz (aplicare), si in celalat (efecte). M-am lungit, dar m-am pedepsit ca am intarziat cu raspunsurile. Multumesc!
***
O versiune mult mai succinta a discursului de mai sus.
Altfel, NICI o deosebire.
https://www.youtube.com/watch?v=eENVZYvSU_A
În acest foarte scurt discurs liber, spre deosebire cele lungi și citite, sunt așa de multe greșeli gramaticale (dezacorduri între subiect și predicat) și frânturi de logică încât se „sparie gândul” – cum au suportat, de exemplu, academicienii români violarea limbii române de unul pe care l-au ales „membru plin și președinte de onoare” al Academiei? Rușine e prea puțin spus…
Astazi ar fi promovat decan la Cambridge . . . Specialist in schimbari climatice.
Foarte adanca observatia, noroc ca rusinea adusa de Nicolae Ceausescu colegilor sai presedinti de tara a fost spalata de Joe Biden, prin gramatica exceptionala a discursurilor sale si stabilitatea sa cognitiva desavarsita!
Daaa , succint. Ce-mi place e gestica, mai ales la zig-zag. Fenomenal!!!!!
E si Pacepa in cadru, daca ati observat.
Noi nu-l observam pe Pacepa, Pacepa ne observa pe noi.
Pina i-a spus „pace, pa!” Conducatorului Iubit, FP-ul vremii sale…
(-;
”Propuneri? Cred ca nu pot fi inventate altele in afara scopului si obiectivelor Acordului de la Paris, care e obligatoriu si convenit de aproape 195 de state,”
Asta e partea cea mai instructivă din tot comentariul: faptul că Acordul de la Paris a fost, la origine, opera rușilor. Obama, Macron și Merkel doar s-au conformat cerințelor venite din partea Marelui Frate de la Răsărit.
Astăzi, ”intelectualul critic, democrat si lucid” a ajuns să aibă și asta în fișa postului, pentru că activiștii occidentali s-au rărit semnificativ.
Off Topic.
Se impute treaba in jurul Klingradului, orasul lui Kant.
https://x.com/WarMonitor3/status/2090046512923361624
OFF TOPIC
O poveste pe care o spun adesea și studenților mei:
Teza de doctorat a lui Einstein avea inițial 17 pagini. A fost predată pe 20 aprilie 1905 Universității din Zürich cu titlul „Eine neue Bestimmung der Moleküldimensionen” (O nouă determinare a dimensiunilor moleculare).
Biograful Carl Seelig relatează că Einstein însuși povestea, râzând, cum teza i-a fost trimisă înapoi pentru că era „prea scurtă”.
Evaluarea profesorului Alfred Kleiner (coordonatorul tezei) a fost foarte pozitivă, dar comisia a cerut o mică completare. Einstein a adăugat o singură propoziție, după care teza a fost acceptată imediat.
Dar versiunea finală a ajuns la 21 de pagini. Această creștere provine din formatul tipărit în Annalen der Physik, nu dintr-o extindere substanțială a conținutului. Teza propriu-zisă a rămas practic aceeași, cu o singură propoziție în plus.
Concluzia: Non multa, sed multum
Încă o poveste despre non multa, sed multum
În 1963, revista Nature a publicat un studiu fundamental care avea doar 3 pagini cu tot cu bibliografie: Magnetic Anomalies Over Oceanic Ridges, Nature, 199, pages 947–949. Autorii erau un student doctorand în geologie și geofizică marină, Frederik J. Vine, și conducătorul său de doctorat, Drummond H. Matthwes, ambii de la Cambridge University.
În istoria celei mai importante revoluții științifice a secolului al XX-lea – tectonica globală – studiul Vine–Matthews a reprezentat primul test științific decisiv al teoriei extinderii fundului oceanic, care stă la baza derivei continentale, propuse de Alfred Wegener în 1912, și a tectonicii plăcilor. Impactul esențial al studiului de 3 pagini a constat în faptul că a permis calcularea vitezelor de mișcare ale plăcilor la nivelul dorsalelor oceanice. Autorii au demonstrat că crusta oceanică a Pământului acționează ca un înregistrator al inversărilor de direcție ale câmpului geomagnetic pe măsură ce are loc expansiunea fundului oceanic.
După doar câțiva ani, în 1968, tectonica globală a devenit o realitate acceptată universal și un triumf absolut al geoștiințelor.
Din nefericire, așa cum am mai scris și în cazul descoperirii uluitoare a familiei Alvarez (fiul geolog și tatăl fizician), care a descifrat enigma dispariției bruște a dinozaurilor și a altor 75% din toate speciile, marile descoperiri din geologie și geofizică nu au un premiu Nobel. Vine și Matthews meritau cu prisosință un astfel de premiu. Dar se acordă premii Nobel unor Obama, Al Gore sau Yasser Arafat…
Eu am o vorba de-o tot spun; simplu e greu, complicat e usor. Asta apropo de proiectare mecanica.
Probabil Yasser Arafat a fost onorat cu Premiul Nobel deoarece in constiinta umanitatii a fost identificat cu un luptator pentru libertatea si independenta poporului palestinian, ca si Nelson Mandela, premiat cu Nobel pentru lupta neobosita dedicata libertatii si drepturilor politice ale poporului sud-african.
uite, apartheid, mot a mot, inseamna dezvoltare separata. in doi metri patrati un metru e al meu (nu vreau sa ma amestec cu tine) si un metru e al tau (fara sa ma deranjezi pe mine). no interference! what s wrong?
”apartheid (…) no interference! what s wrong?”
Când țara e una singură, asta e wrong.
Soluția corectă e secesiunea, dacă vrei țara ta separată. Singapore e un stat separat de Malaezia și nu are nimeni nicio problemă cu asta.
”apartheid” era doar un artificiu de propagandă. În realitate, negrii erau cetățeni de categoria a II-a, prin lege. Asta e wrong, exact ca în Germania nazistă sau ca în România lui Carol al II-lea și a lui Ion Antonescu.
hmm…uite pe mine nu ma reprezinta ciuca si ciolacu. bunii/stra/strabunii mei au trait aici (si n au fost nici apvisti si nici militieni). ce as putea face eu daca ciuca si colacu aka masa hoata, analfabeta, mincinoasa, amorala si puturoasa imi fura banii din buzunare cu sprijin „popular”, sint pe cai mari, si ma gonesc din tara ?
Arafat a fost un pedofil ticalos, prieten la toarta cu Ceausescu, o creatie artificiala a laboratoarelor KGB din perioada brejnevista. un distrugator de natiuni (Liban si Iordania) un terorist implicat, printre multe altele, in atacul brutal care aproape a distrus-o fizic pe Monica Lovinescu, un tilhar de drumul mare care a furat miliarde de la asa-zisii „palestinieni” de care pretindea ca ii pasa. Mai sint multe de spus.
… Ceausescu inca traieste, in constiintele precare si in limbajul de lemn putred al emulilor sai. „Luptator pentru libertate si independenta”, „lupta neobosita” etc. Limbaj tipic cizmarului de la Scornicesti, deghizat in poncife pseudo-progresiste.
Ce-s aia asa numitii palestinieni? Ce-i aia Palestina? Daca tot ati inceput, sfarsiti dom Absurdistan. Sunetii pe nume, arabime!
https://en.wikipedia.org/wiki/Munich_massacre
Off Topic
Sfaturi de buna purtare in UK
https://news.sky.com/story/asylum-seekers-warned-not-to-make-kissing-sounds-at-people-in-new-guidance-about-living-in-uk-13574744
Off Topic,
Drona marina ruseasca aproape de platforma Nepun Deep. Jale cu fratii nostri de peste Urali.
https://www.g4media.ro/breaking-drona-maritima-incarcata-cu-explozibil-distrusa-de-armata-romana-in-zona-platformei-neptun-deep-din-marea-neagra-anuntul-ministrului-apararii.html
breaking news : gi for midia : analize pa justitie dar si pa reactii rapide
„Ucraineană, expulzată pentru că a mușcat un polițist / Bărbatul a ajuns la spitalul de boli infecțioase”
„RC este jurnalist specializat în acoperirea rapidă a știrilor interne și externe de actualitate. Realizează totodată materiale jurnalistice de investigație, dar și analize pe domeniile politic, justiție, administrație, social și sănătate.”
hai sa im seriosi
https://www.euronews.com/my-europe/2026/08/20/nato-jets-scrambled-as-drone-enters-romanian-airspace
https://x.com/Daractenus/status/2090419876972134584?
Cred ca ar trebui sa ne spuneti si despre Qatar. Fieful Fratiei Musulmane care a infiltrat cu multi bani Universitatile Europene si cele din US. Mai trebuie sa spuneti dece Fratia Musulmana e dolura in Turcia. Hai ca stiti foarte bine…
@Absurdistan
Nu stiu cum dar comentariul era adresat D-lui Absurdistan…e toba de carte.
Ce „vrăji” mai fac modelele climatice supra-încălzite?
Am pus această întrebare de numeroase ori și am indicat că unii cercetători din domeniul climei au tendințe alarmiste, manipulând buna credință a oamenilor care iau de bune toate chestiile care se publică peer-reviewed.
Ultimul exemplu este o lucrare intitulată Future Projections of Burned Area in Europe Highlight the Importance of Human Action, publicată astăzi (20 august 2026) în global Change Biology. Lucrarea, fiind trimisă înainte de publicare unor agenții de presă, a fost simultan prezentată tot azi sub titlul Europe’s wildfire devastation could almost triple, new research finds în Europe Today.
De la prima lectură a rezumatului, manipularea mi-a atras atenția:
Ceea ce nici autorii, nici presa alarmistă, nu au informat prezumtivii cititori este faptul că scenariul SSP3-7.0 a fost retras, împreună cu altele două scenarii extreme din cauza faptului că erau considerate „ne-plauzibile”. Cititorii mei au fost informați cu mai mult in în urmă despre retragerea acestor trei scenarii, dar autorii și Europe Today n-au „aflat” până astăzi și continuă se manipuleze și dezinformeze opinia publică fără prea multe cunoștințe de specialitate.
Se pare că o cale sigură de a atrage atenția, eventual de a obține noi granturi de certare, pentru cercetătorii alarmiști este să folosească în continuare scenariul cel mai extremist, care, desigur, va prognostica Armageddonul climatic.
Un alt exemplu: Raportul Clima în Norvegia – a fost pregătit de Centrul Norvegian de Servicii Climatice în numele Direcției de Mediu. Se prezintă schimbarea observată a climei și schimbarea calculată până în 2100, concentrându-se pe un scenariu de creștere rapidă a emisiilor de gaze cu efect de seră (SSP3-7.0).
Nici publicul din Norvegia nu a fost informat că respectivul scenariu este retras.
@Cranganu,
Iarasi un articol de exceptie al D-lui Andrei Cornea. Banuiesc, aproape cu certitudine, ca l-ati citit dat il semnalez oricum…
E un deja vu; o recurenta a multor teme pe care le-ati dezvoltat de-a lungul timpului.
https://www.dilema.ro/situatiunea/ordine-din-dezordine
Potrivit mărturisirilor sale, domnul profesor Andrei Cornea este un cititor curent al textelor mele de pe Contributors. Ultimul său articol este un déjà-vu, dar stilul său este fermecător și seducător. Ca dovadă, prezentarea ultimei mele cărți românești într-un interviu la TVR a început cu citirea prezentării profesorului Cornea de pe coperta a IV-a:
Profesorul Constantin Crânganu, care predă științele mediului la Brooklyn College of the City University din New York, nu este un om de știință convențional. Cei care l-au citit deja pe Contributors sau îi vor citi prezentul volum descoperă un spirit polemic, cu pasiunea de a denunța falsurile și excesele vulgatei științifice despre schimbările climatice, ca și despre alte controverse legate de mediu, cum ar fi cea din jurul oportunității exploatării gazelor de șist, Nu că profesorul Crânganu ar fi un „negaționist”; dar el refuză politizarea acestor teme științifice și economice în Europa și America de Nord, politizare la care au subscris și subscriu și destui oameni de știință. Constantin Crânganu pledează răspicat și convingător pentru soluții raționale și economic viabile, nu pentru scenarii și profeții apocaliptice, cu care grupări și partide radicale copleșesc mediile de comunicare, exercitând presiuni enorme asupra cercetătorilor și a factorului politic. „O voce în pustiu? O climă în schimbare, de la frică la fapte” denunță orice „nobilă minciună” formulată, chipurile, în vederea binelui comun; în schimb, oferă un produs pe cât de rar, pe atât de lipsit de un bun marketing în zilele noastre, fiindcă unii l-au clasat deja în rubrica „demodat” – nobilul adevăr.
Andrei Cornea
Profesor emerit, Facultatea de Litere, Universitatea București
Aveam vaga banuiala ca va citeste. Multumesc pentru confirmare. Si intr-adevar scrie exceptional, are un stil nobil iar simplitatea(claritatea) exprimarii nu taie nimic din complexitatea conceptelor expuse.
Robert, scuze, dar un profesor care isi pune pe firma atributul „emerit” este probabil suficient siesi, din moment ce altora le refuza calitatea de a nu fi „conventionali”, ba mai mult, ii insulta pe savantii si oamenii de stiinta care nu ii impartasesc opiniile punandu-le eticheta de „vulgata stiintifica”!
Aveti paratraznet? Daca nu luati-va unul.
daca constiinta este o adunare de informatii, atunci un centru Ai este constinta? nu cred ca adunarea de informare este constiinta si nici nu vad cum ar putea fii
O știință se construiește din fapte, tot așa cum o casă se contruiește din pietre; dar o simplă acumulare de fapte nu constituie o știință, după cum o grămadă de pietre nu formează o casă.
Henri Poincaré
matematician, fizician teoretician, inginer și filosof al științei
incertitudinea este la fel ca un joc de cartii desi cunosti toate cartile nu poti spune rezultatul