Home » Cultura »Intalniri on-line »Societate/Life » Citesti:

Intalnire online cu istoricul Lucian Boia. Controverse privind Primului Razboi Mondial

Contributors aprilie 22, 2014 Cultura, Intalniri on-line, Societate/Life
60 comentarii 5,415 Vizualizari

Intalnirea s-a incheiat

Eseul lui Lucian Boia despre Primul Razboi Mondial va starni, ca multe dintre cartile sale, un probabil manunchi de discutii aprinse. Sunt discutii de care ar fi nevoie, ar fi benefice pentru spatiul public romanesc.  Iar aceasta din cel putin doua motive. Mai intai, pentru ca Primul Razboi este de la o vreme o tema foarte fierbinte, care are legatura cu situatia de astazi a Europei. Si apoi, pentru ca este o carte incitanta, care te face sa iti pui tu insuti intrebarile pe care si le pune Lucian Boia, sa iei in seama o problematica mai dificila decat ar parea la prima vedere.

In 2014 se implinesc 100 de ani de la inceputul Primului Razboi Mondial. Este un prilej pentru istoricii europeni de a reevalua rolul jucat de fiecare natiune implicata in conflict.  Deja, mai ales in presa germana sau franceza,  au aparut multe articole consistente despre impartirea vinovatiilor si felul in care Primul Razboi a determinat soarta Europei. Se simte nevoia de abordari proaspete si de nuantari, de perspective care sa explice istoric configuratia prezentului.  Interesul fata de Primul Razboi este amplificat acum de dorinta de a intelege conditionarile istorice ale unei Europe expuse unor probleme si provocari intense.

Volumul lui Lucian Boia, intitulat “Primul Razboi Mondial. Controverse, paradoxuri, reinterpretari”, abia iesit din tipar la Editura Humanitas, este o meditatie a istoricului roman despre primul razboi. Multe intrebari si (ceva mai putine) concluzii, dese aluzii explicite la prezent, o regandire mai deschisa si mai lipsita de prejudecati a acestui “eveniment fondator al lumii in care traim”, asa se infatiseaza acest eseu inscris, dupa cum spune autorul, intr-un curent de reelaborare istorica.  Iata  cateva dintre intrebarile pe care si le pune Lucian Boia in aceasta carte: Cum sunt impartite vinovatiile? Ar fi putut castiga Germania? Care a fost norocul Romaniei si cata dreptate au avut “germanofilii”? Cat de corecte au fost prevederile de la Versailles?

Cartea va avea lansarea oficiala joi, 24 aprilie, ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu.

Lucian Boia va fi prezent in redactia Contributors.ro pentru a raspunde intrebarilor cititorilor despre Primul Razboi Mondial. Puneti intrebari folosind formularul de contact.

“1914 apare astfel ca momentul <zero> al unei ere noi, care nu stim inca incotro va purta omenirea.” (Lucian Boia)


Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "60 comments" on this Article:

  1. Alexandru Jecu spune:

    Nu stiu daca autorul s-a intrebat de ce a devenit mondial acest razboi. Raspunsul la aceasta intrebare da explicatia intregii tevaturi. Pentru ca el a materializat o idee care a inceput cu revolutia americana.( Atunci a aparut euro-atlantismul!) Razboiul a fost in logica devenirii istorice europene. Nu exista vinovatii, in perspectiva istorica. Germania nu avea cum sa castige, ea functionand in logica revoluta, imperiala. De altfel, Germania nu a dovedit niciodata vocatie politica. A se vedea si evolutia ei prezenta. Nu-mi dau seama daca Romania a avut noroc. Nu-mi dau seama daca aceste tari care si-au castigat dreptul la autodeterminare au evoluat mai bine decat atunci cand erau sub administratie straina. Ma gandesc la cea europeana, fireste. Aici ar trebui facute cercetari economice si modelari.Judecand dupa evolutia Romaniei, nu m-as hazarda sa dau un raspuns categoric. Aaa, s-au creat premize pentru dezmat pentru o patura superpusa nationala. Asta, da. Acest principiu al autodeterminarii a distrus multe pretentii de superioritete, orgolii istorice. Nicio pierdere. El inca mai lucreaza. Acum la pulverizarea asaziselor state nationale, de sange,de cetateni sau cum s-or autointitula ele. A creat premizele pentru aparitia acestui fenomen numit UE, o constructie politica care transcende etniile. Era firesc, dupa ginta,trib,popor sa urmeze asa ceva.

    • Lucian Boia Lucian Boia spune:

      Primul Razboi a devenit mondial, dar a ramas preponderent european. A fost un “razboi civil european”, am putea spune.
      In legatura cu afirmatia ca Germania nu avea cum sa castige, eu cred ca ea ar fi putut castiga, si acest lucru il arat in cartea mea. A si castigat pe jumatate, scotand din razboi Rusia si Romania, lichidand astfel frontul rasaritean. A pierdut apoi, e drept, pe Frontul de Vest.
      Daca Romania a avut noroc, si a avut cu siguranta, desi a fost infranta, a obtinut nu numai Transilvania si Bucovina, dar si Basarabia, aceasta din urma ca urmare a infrangerii Rusiei si a Revolutiei din Rusia.

      Dreptul popoarelor la autodeterminare este o consecinta a razboiului mondial. De fapt, o anume tensiune s-a mentinut intre principiul national si principiul supranational, care revine acum, odata cu constructia europeana.

  2. V. A. spune:

    Au aparut foarte multe carti pe tema asta in ultimul an. Unul dintre putinii autori care spun lucrurilor pe nume in legatura cu adevaratii vinovati de primul razboi mondial (care, desigur, sint altii decit cei aratati cu degetul de istoria oficiala scrisa de invingatori) e Christopher Clark, zic cunoscatorii. Fiindca multe din cele citite in cartea sa, “The Sleepwalkers: How Europe Went To War In 1914″, coincid cu ceea ce deja stiam de la batrini (batrinii din familia mea, care nu s-au ocupat niciodata cu propaganda), profit de ocazie ca sa le mai spun o data istoricilor de partid si de stat: istoria nu e o stiinta, ci un instrument de culpabilizare si demonizare a invinsilor. (Nu e un a propos la adresa domnului Boia. Deoarece nu i-am citit nici o carte pina acum, nu am nici o opinie despre scrierile sale.)

    • Lucian Boia Lucian Boia spune:

      In ceea ce priveste vinovatii pentru izbucnirea Primului Razboi mondial, dupa parerea mea Christopher Clark are dreptate cand considera ca raspunderea este difuza. Nu mai putem considera astazi ca doar unii sunt vinovati si altii deloc vinovati. A fost mai curand o stare de inconstienta, liderii politici si militari nu si-au dat seama de ce fac, cat de departe se va ajunge.
      In ceea ce ma priveste, am incercat sa fac o analiza cat mai echilibrata, refuzand sa-i impart pe protagonisti in vinovati si nevinovati.

  3. Ciobanul Bucur spune:

    Un participant ca soldat la luptele pentru alungarea guvernului maghiar Bela Kuhn imi povestea candva, cu mandrie, faptele lui de arme, inclusiv cum ucidea el familii de civili unguri aruncand seara grenade prin ferestrele locuintelor lor. Era un taran analfabet din Teleorman, nu cred ca avea sentimente sovine. Cred ca se distra ucigand.
    - Exista si alte marturii privind comportamentul soldatilor romani in Ungaria?
    - Este reala afirmatia ca romanii au inaltat o opinca pe Parlamentul din Budapesta, ca simbol in loc de drapel?

    • Lucian Boia Lucian Boia spune:

      Romanii au fost foarte mandri in 1919 pentru faptul ca armata romana a intrat in Budapesta, fiind singura armata aliata care a intrat victoioasa in capitala unei puteri invinse. Ca au fost atrocitati e posibil. Ele sunt o caracteristica a razboiului, nimeni nu scapa de ele. Asa incat, n-ar fi corect sa consideram ca romanii sunt singurii care ar respecta legile razboiului, de vina este starea pe care o induce razboiul, atmosfera de razboi.

    • noba spune:

      Pentru ca Domnul Profesor nu v-a raspuns la cea de a doua intrebare: este o figura de stil. N-aveau cum. Uitati-va unde flutura steagul pe Parlamentul din Budapesta.

      • jehan spune:

        Imi permit sa completez. Nu este o figura de stil, ci un fapt real. Perechea de opinci a fost cu adevarat agatata de un catarg (evident ca cel de astazi este cu mult mai inalt fata de cel din 1919, tocmai pentru a sustine o imensitate de steag) de catre un militar roman, din detasamentul care asigura garda la cladirea ocupata a Parlamentului. Exista documente certe in acest sens, s-a pastrat si numele sergentului roman, iar opincile au fost date jos abia dupa retragerea armatei romane din Budapesta.

        • noba spune:

          Nu sunt specialist in tema dar am pregatire de istoric.
          Povestea se bazeaza pe cele relatate de gen. Olteanu in cartea aparuta in 1926. Este singura sursa pe care am gasit-o. Nu am putut corobora ca altele. Fotografie nu am gasit. Am gasit in schimb ilustratii montate (aranjate digital) in care o opinca atarna de un steag romanesc pe parlamentul budapestan.
          Acest tip de montaj contrazice povestea generalului care sustine ca soldatul si caporalul care au atarnat opinca, au urcat “in nori” si au atarnat-o de steagul unguresc fluturand acolo si nu de cel romanesc.
          Generalul a mai spus ca multi cunoscuti de ai sai din Budapesta erau oripilati de aceasta imagine. De aceea am intrebat daca s-a vazut unde se afla steagul care flutura pe acea cladire. Este la o inaltime atat de mare incat ar fi imposibil sa identifici o pereche de opinci legate de catarg.
          Dupa parerea mea este vorba de o legenda urbana deosebit de interesanta din foarte multe puncte de vedere dar care, cel putin la starea actuala a lucrurilor, nu poate fi transformata in fapt istoric.

          • ianos-hingheru' spune:

            bun……si care-i problema, le-a atarnat si gata, ce atata filozofie imbarligata.despre niste opinci., cum au ajuns ele acolo,…….ca era sau nu catargu’ de drapel acolo………………, ce conteaza, ele au fost vazute, consemnate de martori oculari, romani si unguri si gata…….., as vrea. sa se stie insa,ca in sec, 16, cand s-au organizat primele detasamente de husari, acestea erau echipati cu …OPINCI.-extras din “magazin istoric”-mart. 2012.

            • noba spune:

              Intr-adevar, pentru cei care studiaza istoria din magazin istoric, astfel de chestii nu conteaza.
              In cea ce priveste husarii, din nou, e ca in magazinul istoric sau ca la radio Erevan: nu la Moscova, ci la Leningrad, nu masini, ci biciclete si nu se dau, ci se fura…
              Husarii, ca primele unitati de cavalerie usoara, au fost utilizati de regele Matei Corvinul inca din secolul XV. Era firesc sa poarte opinci, fiind initial talhari, banditi calare din Balcani, indeosebi sarbi dar nu numai. Husarul si corsarul insemnand initial acelasi lucru.(Exista desigur si alte teorii privind originea numelui, cautati in continuare in magazinele istorice, poate, cine stie…)

  4. Ciobanul Bucur spune:

    - Este real ca in primul rand Bratianu e cel care a refuzat sa indeplineasca in intregime promisiunile facute prin Proclamatia de la Alba Iulia?

    • Lucian Boia Lucian Boia spune:

      Cert este ca filosofia statului roman a fost o filosofie centralizatoare. Ardelenii ar fi preferat o anume autonomie a Transilvaniei. In aceasata ipoteza si minoritatile ar fi avut un cuvant mai important de spus. Problema autonomieie a cazut pentru Ca romania s-a considerat de la inceput un stat national unitar. Modalitatile prin care s-a facut integrarea Transilvaniei in Romania au fost cele hotarate de liderii de la Bucuresti.

      • MIA spune:

        >Care a fost norocul Romaniei si cata dreptate au avut “germanofilii”?

        Tratează această carte scenariul – probabil cel mai favorabil pentru România – al neutralității până în 1918 urmată de obținerea provinciilor istorice în acel moment pe fondul istovirii sau mai degrabă a descompunerii pur și simplu combatanților direcți ( și oricum finalmente în Europa s-a impus principiul wilsonian al auto-determinării și nu tratatele secrete pe care s-a bătut atâta monedă ) ?

        Interesant e că această abordare care ar fi avut avantajul de a ne scuti de aproape 1 milion de morți ( enorm :( ) nu e analizată nici de “vechea mitologie” pro-antantistă nici de tentativa de “neo-mitologie” expusă de o carte ( dezamăgitoare per ansamblu :( ) precum “Germanofilii” … ideea cvasi-generală e așa … un amestec de romantism belicos cu cocalarism de băieți răi cum că România trebuia neapărat să se bată și ea de partea cuiva, sânje să iasă … :(
        Ori cultivarea acestui gen de abordare – inclusiv acum ! a se vedea implicarea din Irak și Afganistan – mi se pare extrem de periculoasă.

        >Ar fi putut castiga Germania?

        Militar era absolut imposibil – deja au reușit incredibil de mult pentru resursele limitate de putere preponderent continentală pe care le aveau și pentru abordarea și viziunea depășită a Înaltului Comandament German. Cu o altă abordare politico-militară e posibil să fi reușit mai mult – dar atunci cel mai probabil nici nu s-ar fi ajuns la război. Sau nu la acest tip de război. ;)

  5. Ionica Muresan spune:

    Buna ziua!

    In ce masura acest eseu trateaza chestiuni de neregasit in volumul “Germanofilii”?

    Multumesc.

    • Lucian Boia Lucian Boia spune:

      Germanofilii se refera la problematica romaneasca a Primului Razboi si indeosebi la intelectualii care au optat pentru cealalta solutie. In schimb, cartea recenta este o interpretare generala a razboiului, nu doar cazul romanesc. E vorba si de germani, si de francezi, si de rusi…

  6. Ciobanul Bucur spune:

    - Este real ca unele obiecte pretioase apartinand Tezaurului ar fi fost sustrase de unii romani cu prilejul impachetarii lor pentru a fi trimise la Moscova?
    - Este real ca Moscova a fost cea mai darnica fata de comunistii romani in ilegalitate, tocmai pentru ca fondurile erau acoperite de existenta Tezaurului romanesc acolo? (Asta mi-a spus-o, dupa 1989, unul dintre cei doi istorici oficiali ai epocii ceausiste).

  7. Radu Aurel spune:

    Ce rol au jucat minorităţile naţionale din Regat şi din provinciile alipite în Primul Război Mondial şi mai apoi în decizia unificării şi formării României Mari?
    Aştept cu nerăbdare răspunsul dv. şi vă mulţumesc!

    • Lucian Boia Lucian Boia spune:

      Decizia alipirii Transilvaniei, Bucovinei si a Basarabiei a fost o deciizie romaneasca, in care nu au fost implicate minoritatile. Marea Adunare de la Alba Iulia i-a reprezentat doar pe romanii din Transilvania, desigur majoritari, dar reprezentand doar ceva mai mult de jumatate. Ideal ar fi fost un referendum, cu participarea tuturor locuitorilor, care ar fi dat probabil acelasi rezultat.
      In ceea ce priveste situatia din Regat, inainte de Unire, minoritatile au fost in general fidele statului roman, o oarecare neincredere existand fata de germanii din Romania, unii au fost internati in “lagare”, odata ce Romania a intrat in razboi.

      • jehan spune:

        Imi permit sa completez doar pentru Basarabia, tocmai pentru ca nu s-a evidentiat mult acest fapt. Doar romanii au votat rezolutia Sfatului Tarii, de unire cu Romania. Unii dintre reprezentantii minoritatilor au refuzat sa participe la sedinta in care s-a votat unirea, iar altii (evreii, rusii, ucrainienii, bulgarii) au votat impotriva unirii.

        • daco-getul spune:

          Ce ne intereseaza pe noi ca minoritatile vor sau nu vor sa accepte solutiile organizatorice ale statului roman….retoric vb..i-a chemat cineva pe pamant romanesc ?.., de regula au patruns in tara prin forta ( invazie), sau ca le-a mers bine traiul in romania….asta ar fi culmea nesimtirii ,sa impuna un p.d. v.
          p.s. vedeti tarile vecine, ce sovinism practica…….apoi mai discutam.

  8. Dacia ripensis spune:

    Buna ziua,

    A avut Romania,in cadrul negocierilor de dupa razboi, vreo pretentie clar exprimata sau poate altfel de initiativa, cu privire la soarta romanilor din Timoc ? Daca nu, se cunosc motivele ? A existat atunci, in timpul si dupa primul razboi mondial, vreo oportunitate reala de a include politico-diplomatic acest teritoriu, populat majoritar de etnici romani, intre cele ce puteau fi revendicate legitim de catre Romania?

    va multumesc

    • Lucian Boia Lucian Boia spune:

      Din cate stiu, Romania nu a exprimat nici o pretentie cu privire la Timoc. Romania si mai ales Bratianu au solicitat alipirea intregului Banat sarbesc, adica Voievodina. Renuntarea la Valea Timocului era un argument pentru obtinerea intregului Banat. Se argumenta ca desi intrau in hotarele Romaniei un numar de sarbi, acestia corespundeau numarului de romani ce ramneau in Serbia.

    • Dcia Ripensis spune:

      Dle Boia, va multumesc pentru amabilitatea de a-mi fi raspuns. Daca am inteles eu bine, ar rezulta ca:

      -Romania lui Bratianu a “renuntat” la pretentii asupra Timocului, “renuntarea” fiind unul dintre argumentele obtinerii “intregului” Banat, ceea ce inseamna ca, fie si cu discretie, Timocul a fost luat in calculul negocierilor ce vizau Banatul.
      -Totusi Banatul nu a fost obtinut decat partial, in timp ce Timocul a fost pierdut in intregime ! Iar aceasta nu s-a datorat neaparat marilor puteri, ci invaziei militare sarbesti in “intreg” Banatul (sarbii vroiau si Timisoara, desi minoritari peste tot, inclusiv in mare parte din Banatul de Sud/Voivodina).
      -Nu s-a respectat echilibrul “schimbului de populatii”, dat fiind ca in Serbia au ramas toti timocenii si toti romanii din Voivodina, peste 300.000 (chiar si statisticile sarbe de azi, dupa un secol de asimilare, arata peste 70.000 romani), iar in Romania au ramas mai putin de 50.000 de sarbi (azi sub 20.000).

      Se pare ca la sfarsitul primul razboi mondial, o Romanie care avea ca prioritati absolute Transilvania si Basarabia a fost inevitabil nepregatita si defavorizata in raport cu o Serbie foarte agresiva, panslavista (a se vedea artificialitatea dramatica a Iugo-Slaviei, terminata in ura si razboi intre slavi), pierzand ocazia alaturarii la natiune a sutelor de mii de romani din Timoc si Banatul de Sud.

      Urmatoarea ocazie istorica, poate dupa aderarea Serbiei la UE in urmatorul deceniu, ar trebui sa ne gaseasca mai pregatiti, mai decisi in a aduce si Timocul in randul provinciilor legitim “romanesti” prin cultura, limba si traditie istorica.

  9. Iulian Negoita spune:

    Buna ziua,
    Dupa inabusirea revoltei lui Bela Kuhn, de ce armata romana nu s-a retras pana pe malul stang al raului Tisa ( acolo unde erau cantonati pana la inceputul revoltei ) si s-a retras pana la granitele Romaniei de astazi?

    Multumesc.

    • basarab spune:

      Frontiera de vest actuala a Romaniei nu corespunde nici frontierii istorice intre Transilvania si Ungarie si nici tratatului secret incheiat de Romania in vederea intrarii in 1ul razboi mondial, pentru ca pe de o parte aliatii au considerat “tradare” semnarea de catre Romania a pacii de la Bucuresti (chiar daca Regele nu a ratificat tratatul respectiv), iar pe de alta parte SUA nu au recunsocut nici un tratat secret incheiat anterior intrarii SUA in razboi. Frontiera a fost trasata de Comisia Intenationala condusa de Martonne avand in vedere urmatoarele criterii : (a) partajul teritoriul istoric conform ponderii populatiilor romane si maghiare; (b) separarea completa a nodurilor de cale ferata si (c) minimizarea numarului cetatenilor minoritari. O perioada de teri ani a fost stabilita pentru minoritari in vederea alegerii viitoarei cetatenii romane sau maghiare.

      • Lucian Boia Lucian Boia spune:

        @Basarab

        Desigur, nu este o frontiera istorica intre Romania si Ungaria. Daca ne referim la Principatul Transilvaniei acesta nu cuprindea nici Banatul, nici Crisana, nici Maramuresul. Din acest punct de vedere frontiera este mai extinsa spre vest. Tratatul dintre Romania si Antanta prevedea teritoriul pana la Tisa. Pana la urma, principiul dupa care s-a trasat frontiera a fost etnic, nu istoric – pana unde romanii sunt majoritari. Si asa s-a trasat in favoarea Romaniei, daca ne gandim ca orase precum Arad, Oradea, de la frontiera, desi cu mare majoritate maghiara au intrat in componenta Romaniei.

    • Lucian Boia Lucian Boia spune:

      Armata romana s-a retras in functie de frontierele recunoscute. Romanaia ceruse si obtinuse teritoriul pana la Tisa. In cele din urma a fost considerata o cerere exagerata si nu s-a mai acordat, pentru ca ar fi inclus in teritoriul Romaniei o populatie predominant maghiara.

  10. Marian Grigore spune:

    Buna ziua,
    Cateva intrebari pentru care e dificil sa dati raspunsuri scurte, dar indraznesc sa vi le pun:
    1. Care credeti ca au fost motivele pentru care Germania a intrat in razboi? Care au fost factorii din societatea germana – Kaiser, govern, marea industrie, anumite zone ale politicului, care au favorizat intrarea in razboi?
    2. Aceeasi intrebare in cazul Marii Britanii.
    3. Care credeti ca au fost principalele consecinte economice, sociale si geopolitice ale conflagratiei?
    4. Cat de mult poate fi atribuita traiectoria dictatoriala a Germaniei conditiilor puse prin Tratatul de la Versailles si cat deciziilor interne luate post-conflagratie de clasa politica germana?
    Multumesc anticipat si felicitari pentru amploarea si calitatea efortului publicistic!

    • Lucian Boia Lucian Boia spune:

      Motivele sunt multe, ca intotdeauna, dar cel mai caracteristic, in ceea ce priveste Germania, a fost teama Germaniei ca va fi candva atacata din doua parti, de Rusia, in alianta cu Franta. Asta explica de ce Germania a inceput prima ostilitatile, sperand ca va avea un avantaj strategic.

      Si in cazul Marii Britanii, motivele sunt multe, principalul este temerea in fata politicii mondiale a Germaniei si in general a deciziei germane de a-si construi o mare flota, ceea ce parea de natura a ameninta dominatia britanica pe mare.

      Consecintele, pe scurt, in comparatie cu starea de relativ echilibru dinante de razboi, dupa razboi se intra intr-o lume framantata, nelinistita, nu se mai recapata echilibrul anterior.

      Aici lucrurile mi se par foarte clare, fara infrangerea Germaniei, fara imensele frustrari, fara dezechibrele economice si sociale provocate de razboi fenomenul nazist n-ar fi existat.

  11. Mihai Ionescu spune:

    Domnule Boia,
    Nu doresc sa “lungesc vorba”, drept pentru care formulez direct intrebarea: au fost probleme mai mult sau mai putin controversate privind mobilizarea sau cauzele/explicatiile “defectelor” sunt unanim acceptate?
    Cu stima,
    Mihai Ionescu

  12. Adrian L. spune:

    Buna ziua,

    Am cateva nelamuriri cu privire la Primul Razboi Mondial si sper sa-mi raspundeti la intrebari:

    1)In opinia unor istorici, capitularea Romaniei a fost o decizie gresita. Ne-am pierdut onoarea in fata Aliatilor.
    Era posibil sa procedam precum Serbia, sa ne retragem armata pe mare, cu ajutorul flotei anglo-franceze? Sau sa ne retragem armata in Basarabia, avand in vedere ca Rusia nu se mai putea apara din cauza revolutiei?

    2) Ce motive a avut Imperiul Ottoman sa intre in razboi? Inteleg ca avea o alianta cu Germania, dar s-a dovedit a nu avea o armata pregatita pentru un conflict. Rezultatul a fost o destramare catastrofala, lasand in urma o multime de probleme in Orientul Mijlociu.

    Multumesc

    • Lucian Boia Lucian Boia spune:

      - Desigur, Romania putea contiua razboiul in 1918, insa cu consecinte care ar fi putut fi catastrofale, dat fiind ca ramasese singura. Propusesera unii un fel de triunghi al mortii in care sa se replieze armata romana. daca ne plac sfarsiturile eroice, ar fost un astfel de sfarsit. A prevalat solutia de bun simt, cea a pacii separate.

      - Intrarea imperiului Otoman se explica prin ostilitatea de doua secole intre Rusia si acest imperiu. Rusia voia sa ajunga la Constantinopol si sa puna stapanire pe stramtorile Marii Negre. Asa incat, as spune ca Imperiul Otoman a avut o justificare foarte solida, mai puterncia decat a altor state, de a intra in razboi.

  13. dusu spune:

    in mediul istoricilor occidentali romania este considerata o constructie artificiala (nu ca nu ar exista si altele)
    cum apreciatzi ?

    • Lucian Boia Lucian Boia spune:

      Nu cred ca Romania este considerata o constructie articficiala, chiar daca exista un anume grad de arficialitate in trasarea frontierelor dupa Primul razboi mondial. Cred insa ca Romania a fost cea mai putin articciala dintre tarile construite acunci. Artificiale au fost Cehoslovacia si Iugoslavia. Aceasta nu inseamna ca Romania a fost un stat unitar national, asa cum ne place sa spunem. A fost as zice la mijoc de drum, intre un stat national si unul multietnic.

  14. Daniel spune:

    Daca este adevarat ca Bratianu a facut unelel promisiuni privind automonia secuilor sau a transilvanenilor, ulterior acesta neonorand aceste promisiuni?

    • Lucian Boia Lucian Boia spune:

      Nu stiu sa fi facut astfel de promisiuni. Ceea ce se stie e ca transilvanenii si-au dorit o anume autonomie pe care statul roman nu a ainteles sa o acorde.

  15. D.A.Mihai spune:

    Dacă România ar fi dat curs tratatului existent cu Puterile Centrale,cât s-ar fi schimbat cursul istoriei?
    - Țara n-ar mai fi fost ocupată de armatele austro-ungare,germane și bulgare și nu s-ar mai fi retras regele și guvernul la Iași.
    - Rușii ar fi rămas în teritoriul lor,sau dacă ar fi vrut să ne atace,am fi fost apărați de acele armate care altfel,în situația reală,ne-au ocupat.
    - N-am mai fi trimis tezaurul la ruși.
    - Căderea imperiilor ar fi putut determina o „Pace dela București” pe dos,cu Antanta.
    - Acțiunile armatei române,din 1918,ar fi fost aceleași,inclusiv aderarea Basarabiei,Bucovinei și Transilvaniei,pentru că armata română era (și a și fost) singura armată organizată,operantă și comandată din toată regiunea.Tot ea ar fi ținut pe ruși dincolo de Nistru,tot ea ar fi eliberat Ungaria de comuniștii lui Bela Kun…
    Nicio alianță cu rușii nu ne-a fost în avantaj,încă dela Petru cel Mare!Cum au putut crede că,de data aceea,va fi altfel?

    • Lucian Boia Lucian Boia spune:

      Acestea sunt punctele de vedere sustinute de germanoofili care isi au greutatea lor, istoria ar fi fost altfel, dar e imposibil sa spunem cum ar fi fost. E posibil ca Romania chiar ramanand neutra sa fi obtinut la sfarsitul razboiului, Transivania, Bucovina si Transilvania in cazul dezmembrarii imperiilor. Norocul Romaniei a fost ca nu numai Germania a fost infranta, ci si Rusia. O Rusie invingatoare nu stiu cat de buna ar fi fost Romaniei. Am vorbit in cartea mea despre aceste ipoteze.

    • Erasmus spune:

      Daca am fi dat curs aliantei cu Puterile Centrale, Antanta ne-ar fi pedepsit si ne-ar fi dat… nimic. Credeti ca ne-am mai fi bucurat de sprijinul Frantei, la negocierile de pace?! Uitam prea repede lectia celui de-al doilea Razboi Mondial, cand ne-am aliat cu germanii si am incasat-o din toate partile…
      Nu sunt de acord nici cu a ultima asertiune: “Nicio alianță cu rușii nu ne-a fost în avantaj, încă dela Petru cel Mare!” Ati uitat cu cine am fost aliati, atunci cand am obtinut Independenta de Stat? Dar Romania Mare, n-am obtinut-o dupa un razboi in care am fost aliati cu rusii?!
      Un cuvant de incheiere: sa nu ne dam mai mult nemti decat slavi! Cu Rusia si cu slavii avem legaturi care se pierd in negura timpurilor. Nu uitati ca limba oficiala a Tarilor Romane a fost slavona, pana in secolul al XVII-lea! Eu nu sunt deloc slavofil, dar as vrea sa fim mai precauti si mai relativisti in judecatile istorice.

      • Emil spune:

        Domnu’ Erasmus, drept răsplată că i-am ajutat la 77, ruşii ne-au luat sudul Basarabiei. Că aşa e în tenis. Iar România Mare s-a creat după nimicirea inclusiv cu tunul, a hoardelor bolşevizate, care ameninţau însăşi existenţa peticului de Românie rămas neocupat. Cred că la cei ca dvs. s-a referit Lenin când a spus fraza aia celebră a lui, cu inocenţii utili. Oamenii lui tataşa Ilici Iliescu, nucleul dur al psd-ului.

        • Erasmus spune:

          Domnu’ Emil, in afara de faptul ca jigniti si pareti foarte sigur pe dvs., nu ati contestat deloc afirmatiile mele, ci ati adus in discutie fapte colaterale. Stiu foarte bine pretul teritorial platit de Romania pentru sustinerea razboiului rusesc si am cunostinta de luptele Armatei Romane cu “hoardele bolsevizate”, insa aceste fapte nu inlatura realitatea istorica a aliantei militare romano-ruse din cele doua razboaie, cel din 1877 – 1878 si cel din 1916 – 1917. Sunt tentat sa va raspund cu aceeasi moneda la jignirea cu “inocentii utili”, dar ar fi pacat sa mi se respinga comentariul din acest motiv. Asa ca va las sa fiti in continuare la fel de sigur de dvs. si de parerile dvs.

      • Unu-2 spune:

        “Nu uitati ca limba oficiala a Tarilor Romane a fost slavona, pana in secolul al XVII-lea!”
        Slavon cred ca a fost alfabetul folosit, nu limba.

        • Erasmus spune:

          In interesul adevarului istoric, va contrazic: limba slavona a fost limba oficiala pana in secolul al XVII-lea, cand Matei Basarab si (cred) Vasile Lupu au introdus limba romana ca limba de cult si limba oficiala a documentelor de stat ale celor doua Tari Romane. Alfabetul slavon a fost inlocuit cu cel latin mult mai tarziu, in secolul al XIX-lea. Sunt adevaruri istorice ocultate de istoriografia patriotarda romaneasa.

          • kakaia tavarasci' spune:

            Salve katiusa……, faci confuzii grosolane, …………nu limba slavona era oficiala, ci alfabetul slavon era utilizat in cancelariile voevodale, se vb. romaneste dar se scria cu litere chirilice.

            • Erasmus spune:

              Da, stiu ca adevarul supara. Ne vine greu sa credem acum, dupa 200 de ani de occidentalizare (minus 50 de ani de comunism), ca stramosii nostri scriau si vorbeau in slavona. Insa cercetati in ce limba scria Stefan cel Mare si Neagoe Basarab, vedeti daca intelegeti ceva din inscriptiile bisericilor medievale, in care intrati si va uitati ca viteii la poarta noua, si poate veti intelege (daca sunteti inteligenti…) cat de mult ne-am rupt de adevarata noastra istorie. Mai cititi si pe urma intrati in dialog cu Lucian Boia…

  16. lucid spune:

    De curiozitate, desi nu cred ca voi primi un raspuns. In 1905, Rusia tzarista a fost invinsa cand marea finanta internationala nu i-a mai acordat imprumuturi si a dat credite doar japonezilor. In 1917-1918 s-a intamplat acelasi lucru cu Germania careia i s-a stopat creditarea, ce coincidenta! , dupa semnarea declaratiei Balfour. Cum explica Lucian Boia aparitia “legendei” loviturii pe la spate?

    • noba spune:

      Incerc un raspuns care nu doreste sa-l inlocuiasca pe cel pe care l-ar fi dat – sau il va da – Domnul Boia. Mai ales ca tema se incadreaza perfect in preocuparile Domniei sale privind miturile istorice sau mai precis istoriografice.
      Ideea nu are in vedere reorientarea finantei evreiesti dupa declaratia Balfour. De altfel, aceasta declaratie a fost urmata de contradeclaratii germano/otomane care asigurau comunitatea evreiasca cam de acelasi tratament.
      Ideea se refera la faptul ca armata germana nu a fost infranta, dimpotriva in urma ofensivei din primavara 1918 a ajuns foarte aproape de o victorie si pe frontul din Vest. La semnarea armistitiului ea s-a retras in ordine. Intr-o prima acceptiune sintagma se refera la Revolutia bolsevica din Bavaria, respectiv la civilii de diferite extractii / bolsevici, evrei, dar si catolici/ cu idei pacifiste, antimilitariste. “Lovitura pe la spate” a fost data de acestia in conceptia liderilor militari in frunte cu Ludendorff de acesti civili nepatrioti – “criminalii din noiembrie” – care au injunghiat pe la spate victorioasa armata germana.
      Ideea capitularii neconditionate din cel de al II/lea razboi vine de aici: ca nemtii sa nu mai aiba posibilitatea de a invoca lovitura pe la spate…

    • Andrei A. spune:

      Ce aș vrea să adaug la cele precizate de „noba”, este că de departe, cel mai mare creditor al primului război (ca și pentru al doilea conflict mondial) au fost Statele Unite. Logic, intrând în conflict în 1917, nu puteau finanța adversarul, chiar dacă anumite tranzacții s-au strecurat prin sita cenzorului. În toamna lui 1918, Germania era epuizată ca resurse umane cel puțin, lucru recunoscut și de Ludendorff și care a convins Marele Stat Major să recomande acceptarea condițiilor armistițiului. Dar, dincolo de desfășurările politice de „acasă”, un alt factor care a motivat legenda „loviturii pe la spate” este interpretarea foarte elastică a Antantei în ce privește condițiile armistițiului. În fapt, trupele ei au continuat să avanseze, profitând de deruta unităților germane. Este oarecum o „înțelegere elastică” a condițiilor armistițiului stipulate de președintele Wilson, care de altfel s-a văzut curând depășit de complexitatea problemelor păcii în Europa. Pentru amatori și cei care nu văd acest conflict în termen de „buni și răi”, recomand The Pitty of War a mult contestatului profesor de istorie Niall Fergusson, de la Harvard.

      • noba spune:

        Completare corecta si binevenita.
        Foarte importanta precizarea privind rolul SUA in finantarea partilor. Desigur, teoria conspirationista poate sustine ca finantele SUA erau controlate in mare masura de evrei, o simplificare nepermisa, avand in vedere complexitatea intereselor americane.
        Si intr-adevar: germanii au resimtit profund socul faptului ca au fost tratati ca invinsi cand, in fapt, militar n-au fost. Ei sperau la tratative de pace traditionale, de secol XIX, din care marile puteri sa iasa cu avantaje reciproce. In loc, Antanta, acceptand oarecum pozitia revansarda a Frantei, a impus primul tratat de pace european absolut punitiv – demilitarizare, daune de razboi incovoiatoare, control politic – unei mari puteri neinvinse militar.
        Sentimentul german ca au fost tradati si inselati – injunghiati pe la spate – era cat se poate de firesc in conditiile date.

        • Andrei A spune:

          Aveți dreptate- în fond, în noiembrie 1918 nici măcar un singur soldat al Antantei nu pătrunsese pe teritoriul imperial. Franța și-a asumat la tratativele de pace un rol preponderent date fiind pierderile umane și materiale care se aflau pe primul loc cu excepția poate a Rusiei, ieșită din conflict. John Maynard Keynes, care a fost consilierul economic al delegației britanice la Versailles (și care și-a dat demisia ulterior) , descrie în amănunt absurditatea matematică a condițiilor punitive impuse Germaniei la insistențele Franței. Rezultatele post-belice le cunoaștem deși lichidarea economică a păturii germane de mijloc nu a început cu hiper-inflația ci chiar în timpul războiului, când singurele salarii indexate erau cele ale muncitorilor din industria de război.
          Desigur, începutul războiului poate fi perceput drept un domino de alianțe care s-au pus în mișcare sub impulsul unei amenințări percepute dar nu reale. Ce este paradoxal- nu puțini dintre combatanți erau nepregătiți, în ciuda “entuziasmului”. Ce pare însă inexplicabil este faptul că după atentatul de la Sarajevo, Austro-Ungaria a impus Serbiei condiții punitive pe care nici un stat independent nu le-ar fi acceptat- cu toate astea, din câte știu eu cel puțin, guvernul de la Belgrad era gata să dea curs întregii liste de cereri, ori aproape în întregime. Cred că hybris, imperial sau national, este unul din vinovații debutului acestui conflict. Al doilea ar fi o rupere de realitate, în ce privește capacitățile militare reale și nu pe hârtie. Iar al treilea, după cum o binecunoscută butadă spune că generalii nu fac decât să reia strategia războaielor anterioare- iluzia unui conflict limitat în timp, spațiu și resurse. Este interesant că la 1914 consensul european general era că economiile continentului sînt atât de strâns legate încât un conflict universal ar fi imposibil, tocmai din pricina impactului pe care l-ar avea asupra schimburilor inter-țări.

  17. Andrei A. spune:

    Domnule Boia
    Dat fiind comportamentul Rusiei față de România în timpul și după Războiul de Independență, cât și apetitul imperiului țarist pentru Constantinopol, mi se pare logică și firească aderarea noului regat la Tripla Alianță (chiar dacă aceasta s-a făcut în secret). În opinia dumneavoastră,
    care credeți că au fost factorii determinanți care au dus totuși la alinierea cu Antanta în 1916 ?
    Înțeleg că ofensiva lui Brusilov a produs pe moment un mare efect psihologic, data fiind implozia frontului austro-ungar. Înțeleg că s-au făcut și multe promisiuni strategice, din care nu s-a împlinit pe moment mai nimic. Nu înțeleg planurile Marelui Stat Major, care au culminat în
    câteva luni cu intrarea trupelor germane la București. Sincer, îmi pare că cei care au fost celebrați ca mari eroi ai națiunii în 1918 printr-o baftă extraordinară, erau cât pe ce să ducă țara la dezastru într-un timp record. Înțeleg și că în ultimă instanță, guvernul roman a trebuit să aleagă între românii din Basarabia și cei din imperiul austro-ungar. Desigur, dacă aș fi aparținut primei categorii, n-aș fi fost foarte fericit în vara lui 1916. Ce credeți că a determinat
    România să intre totuși în această “alianță contra naturii” ? (mă refer la Rusia, nu la Anglia și
    Franța).

    • iahim spune:

      Primul război mondial a fost o “eroare”, care a continuat cu al doilea război mondial, situaţie pentru care putem spune că în realitate a fost războiul de 90 ani a secolului XX, care s-a încheiat prin pacea de la Bruxelles şi crearea Uniunii Europene.
      IAHIM

    • dorin valeriu spune:

      Romania a intrat in razboi de partea Antantei doar dupa ce a primit asigurari ferme, pe care rusii, ca de obicei, nu le-au respectat. Romania nu putea duce un razboi pe o linie de peste 2000 Km, cat insumau frontierele cu Austro-Ungaria si Bulgaria, era evident. Spre a preintampina un atac al Bulgariei Rusia a promis sa instaleze 500.000 militari in Dobrogea. N-au facut-o si a urmat … Turtucaia, apoi trecerea Dunarii de catre turci-bulgari-germani(Mackensen) si dezastrul n-a mai putut fi evitat.La inceputul lui ’917, incepand revolutia ruseasca, Romania a ramas singura in fata unui dusman mult superior numeric si militar.
      Ma deranjeaza aprecierile negative asupra armatei romane facute de tot felul de comentatori. Romanii s-au luptat eroic, au avut pierderi umane uriase; si datorita acestor sacrificii Romania a devenit Mare. Nu e vorba de orgoliu ci de faptul ca milioane de romani considerati pana atunci cetateni de categorie inferioara in Ardeal, Bucovina sau Basarabia au primit un nou statut, s-au putut bucura de drepturi cetatenesti si au putut prospera cultural si material !

      • Andrei. A. spune:

        Aprecierile negative vizează nu pe ostașii români ci pe oamenii politici ai vremii și pe înalții ofițeri de stat major, ale căror planuri și strategii au adus țara în pragul dezastrului. Deci nu sînt niște vaci sacre și pot fi criticați după prestație, ca oricare alt personaj istoric.
        În ce privește armata română, vorbim efectiv de două entități- cea care a început războiul în 1916 și cea re-echipată și reorganizată în 1917, având și aportul misiunii militare condusă de generalul Berthelot. Pentru un germanofil, sfârșitul anului 1917 ar fi adus un scenariu paradoxal în care România nu ar fi avut în față nici un adversar. Dar scenariile “ce-ar fi fost dacă” rămân pentru ficțiune.
        Și o precizare- statutul românilor din Bucovina (dat fiind că vorbim de o provincie administrată de Viena și nu Budapesta) diferea considerabil de cel al ardelenilor (ori basarabenilor, care s-au putut alătura țării prin noroc și nu o super-strategie a anului 1916).

  18. Emil spune:

    Autoritatea supremă în materie de România în WW1 rămâne americanul Glenn Torrey. Era timpul să apară şi o lucrare de referinţă a unui istoric român. Felicitări. Pentru că, din păcate, singurele cărţi de până acum scrise de români care merită citite sunt Kiriţescu şi “Toamna pătimirii noastre” a lui Arachelian. Părerea mea.

  19. CANcanul si platitudinile istoriilor postmoderne spune:

    1. Pentru ca Serbia NU a capitulat!
    2. Denumirea de Bucovina nu spune nimic unui vorbitor de limba romana, iar frontierele ne/istorice nu se respecta azi nici la nivel de judet;
    3. Nu exista frontiere istorice nici intre Romania si Bessarabia tzarista, devenita Republica Democratica moldoveneasca in 1917-1918 – sau intre Basarabia propriu-zisa si Romania;
    3. Vagauna si fundatura Europei nu merita atentia acordata, deoarece Romania a primit acele teritorii ca urmare a faptului ca a impiedicat jonctiunea in Est a fortelor Axei tinand blocate in conflict efective numeroase si tehnica, pana la capitularea Rusiei si ocuparea Ucrainei.

    Evindent ca frontul a fost tinut de catre moldoveni – lor le datorati in buna parte faptul ca acele teritorii v-au fost atribuite de catre Antanta – ca daca era dupa voi, capitulati la ocuparea Bucurestiului!
    Istoria nu e o stiinta e pura propaganda.
    A se vedea Oltenia inventata acum 200 de ani si colocviala Tzara rumineasca – pe model serbesc/ sherbia – devenita ROMANEASCA!
    …sau Transilvania, desfiintata pentru totdeauna ca entitate politica si administrativa – ?istorica, HA! – de catre Ungaria in 1866, care chipurile se UNESTE cu o Romanie mica-mare deja unita ciudata cu o Bessarabie tzarista, nu cu Republica Democratica Moldoveneasca in numele careia Sfatul Tarii a proclamat UNIREA!
    Un viol continuu asupra adevarului faptic, inregistrarilor brute, este istoria acestui stat – probabil, a oricarui stat modern care-si defineste liniile proprii, prioritatile si identitatea/ farduduri groase., masti grotesti – pura propaganda si manipulare fara nicio legatur cu vreun ADEVAR.

    CANCAN, barfe si pure inventii – a se vedea viata romantata a lui Stefan cel Mare/ Cuza Voda. unde le sunt izvoarele istorice ale povestirilor si de ce niciodata nu-l terfeleiti pe Mircea or Mihai viteza/ carol the first militarosul care dupa 50 de ani v-a lasat in *** GOL in pragul primului razboi mondial complet nepregatiti, neinstruiti si neechipati?

    • iahim spune:

      La aprecierile “CANcan” nu putem răspunde, decît cu: “N-am cuvinte”
      Rămîne valabilă aprecierea anterioară că “Primul război mondial a fost o “eroare”, care a continuat cu al doilea război mondial, situaţie pentru care putem spune că în realitate a fost războiul de 90 ani a secolului XX, care s-a încheiat prin pacea de la Bruxelles şi crearea Uniunii Europene”

    • Andrei A. spune:

      În ce-l privește pe regele Carol I, a murit în 1914- deci pregătită ori nu, armata română a intrat în război ca urmare a unor decizii politice luate de succesorii lui. Același lucru se aplică și strategiei din 1916, care a dat greș după cum bine știm. Carol I era fost ofițer al armatei prusace, nepotul împăratului Wilhelm I și semnatarul acordului secret de aderare a României la Alianța Tripartită. Dincolo deci de legăturile de rudenie cu monarhia germană, e vorba de o structură umană pentru care încălcarea cuvântului de ofițer și denunțarea unei alianțe vechi de aproape 30 de ani, erau de neconceput. De aici rezultă și extrema reticență a suveranului de a da curs simpatiilor pro-Antantă.
      În ce privește pregătirea sau nepregătirea armatei române ca “moștenire” carolină, la acea vreme doar armata germană și franceză erau poate pregătite pentru anvergura conflictului- toate celelalte țări dispuneau de o capacitate militară adecvată unui conflict regional, așa cum au fost războaiele balcanice.
      Carol I a fost cel care a spus după 1877 “cu un aliat ca Rusia nu mai avem nevoie și de dușmani”. În ce privește cheltuielile militare, nu trebuie uitat că Regatul României nu era un stat bogat. Iar dacă în ce privește creditarea masivă s-au preferat căile ferate și infrastructura în dauna echipării tehnice a armatei, cred că preferințele au fost justificabile- e vorba de ieșirea României din feudalism. Dacă vreți un contra-exemplu, luați Bulgaria aceleiași epoci, denumită “Prusia Balcanilor” și vedeți care a fost impactul economic și social al unei succesiuni de războaie și unei militarizări depășind cu mult România.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Contributors


Contributors

Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)