Home » Cultura » Citesti:

Lucian Boia: “Nu cred in intelectualul care face politica, cred in intelectualul care judeca politica”

contributors noiembrie 10, 2011 Cultura
Deocamdata nu sunt comentarii 2,120 Vizualizari

Cum s-au comportat public intelectualii romani in intervalul dintre 1930 -1950? Mereu atenti la glasul istoriei au balansat intre extreme, s-au inselat in evaluari, s-au adaptat – de multe ori atat de bine! – puterii, vremurilor, au cedat presiunilor ideologice sau au imbratisat doctrine pe care cu putin timp in urma le detestau. Putini au fost consecventi cu valorile si idealurile lor, putini au refuzat pana la urma adapostirea la umbra Puterii. In ultima sa carte “Capcanele istoriei. Elita intelectuala romaneasca intre 1930 si 1950″ (Humanitas, 2011) istoricul Lucian Boia scoate la iveala “omenescul” intelectualitatii romanesti in infruntarea ei cu schimbarile rapide de regimuri politice.

  • In elita intelectuala din anii ’30 exista mai multa efervescenta, decat acum.
  • Cazul medicului Grigore T. Popa, o biografie pilduitoare a unui om care nu s-a lasat sedus de Putere.
  • Intelectualii au fost inconsecventi pentru ca istoria a fost foarte inconsecventa. In zece ani s-au schimbat sapte regimuri politice.
  • “Nu cred in intelectualul care face politica, cred in intelectualul care judeca politica si nu numai politica. Intelectualul ar trebui sa asigure jocul viu al ideilor, miscarea libera a ideilor intr-o societate”
  • Despre Alexandru Rosetti, un personaj care apare in toate capitolele cartii si care a colaborat cu toate regimurile, dar care se salveaza prin opera sa.
  • Intelectualii si Puterea, despre solutia pe care o gasise Radulescu-Motru care a trecut dintr-un partid intr-altul, tocmai pentru a nu fi absorbit de sistem.
  • Despre regele Carol al II-lea si stradaniile sale in domeniul culturii si despre intelectualii care-i aduceau omagii
  • Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro





    Comenteaza:







    Do NOT fill this !

    România. O iubire din care se poate muri – Gabriel Liiceanu

    Gabriel Liiceanu: „Nimeni nu poate spune când alege cineva să nu mai trăiască pentru că viața i-a fost trasă prea jos. Nimeni nu poate spune când anume o societate, acumulând o cantitate de disperare, scârbă și revoltă incompatibile cu pofta minimă de viață, își atinge punctul ei de fierbere. La noi, la români, lucrul acesta e cel mai puțin previzibil. Raportul poporului nostru cu limita a rămas până în clipa de față un mister. Românii numesc «minune» o reacție colectivă pe care nimic n-o prevestește. Și care, raportată la lungile perioade de letargie care o preced, e cu atât mai neverosimilă."

    E randul tau

    Dle Cranganu, sincer, nu ati gasit nimic mai interesant cu care sa atacati pe frumosul Trudeau ( a...

    de: Quebecoisfier

    la "Încălzire globală și ipocrizie politică în China și Canada"

    Cauta articole

    iulie 2017
    Lu Ma Mi Jo Vi Du
    « Iun    
     12
    3456789
    10111213141516
    17181920212223
    24252627282930
    31  

    Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

    contributors.ro

    Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
    Contact: editor[at]contributors.ro

    MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

    "Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

    (An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)