Home » Cultura »Opinie »Societate/Life » Citesti:

Să critic sau să mă critic? Aceasta este întrebarea

Laura Grunberg februarie 11, 2018 Cultura, Opinie, Societate/Life
14 comentarii 5,188 Vizualizari

Mă aflu în cea mai bizară situaţie din viaţa mea post decembristă de feministă. Aflu că un guvern nou, condus de o femeie, cu multe femei prin cabinetele ministeriale, propune ca în toate instituţiile cu mai mult de 50 de angajaţi să fie obligatorie angajarea unui expert de gen  (sau în varianta mai soft, se recomandă un asemenea demers). Ce poate fi mai frumos. Iată cum femeile în politică fac să apară „interesele strategice de gen” pe agenda publică. Ar trebui să răsuflu uşurată. În sfârşit eforturile multora dintre noi, la nivel fie academic fie activist, par să fie acum încununate de lauri. „Gender mainstreaming”- concept cheie prin documentele UE este pe cale să devină o rutină instituţională, o normalitate. Foarte multe instituţii vor avea pe ştatul de plată un specialist care să se ocupe în mod expres de evaluarea  politicilor de egalitate de gen, de monitorizarea climatului de muncă din perspectiva problematicii egalităţii de gen, de sugerarea unor proceduri pentru diminuarea fenomenelor de discriminare directă, indirectă, subtilă, de dezvoltarea unor programe de informare şi conştientizare specifice pentru angajaţi. Va fi raiul pe pământ pentru femeile din România.  Adio discriminări salariale, adio violenţă sau hărţuire sexuală, adio segregări de gen orizontale şi verticale sau plafoane de sticlă, promovare de faţadă şi standarde duble. Va fi mai bine pentru toată lumea, nu doar pentru femei, pentru că studiile arată că integrarea pe fond a problematicii de gen la locul de muncă, un climat  de muncă incluziv,  promovarea de politici legate de echilibrul dintre viaţa de familie şi cea profesională, toate acestea duc la creştere economică, la un climat de muncă propice, la fidelizarea angajaţilor, etc.

Situaţia în care mă aflu este ingrată  pentru că sunt împotriva acestei iniţiative care, pe fond, poate fi numită chiar feministă, fiind într-o formă sau alta ceea ce ne-am dorit: profesionalizarea şi instituţionalizarea experizei pe domeniul egalităţii de gen. Sunt contra cel puţin pentru că:

    1. Este o exemplificare grosieră a veşnicelor forme fără fond pe care România le produce. În logica  instituţională actuală este foarte plauzibil ca pepiniera de aceşti experţi de gen să fie  ANES-Agenţia Naţională de Egalitate de Şanse, agenţie dedicată problematicii egalităţii de gen pe care mişcarea de femei a criticat-o în mai multe ocazii pentru lisa de transparenţă şi de colaborare cu societatea civilă al cărei rod este de fapt. Reprezentante ale mişcării de femei din România au semnalat în diverse contexte  o serie de aspecte controversate ale formării de experţi şi tehnicieni de gen (altă aberaţie apărută în COR)  din cadrul programului “START – O viaţă de calitate în siguranţă”, proiect realizat de ANES în parteneriat cu Academia de Informaţii Mihai Viteazu. Este vorba de un număr semnificativ de “experţi” a căror competenţă poate fi serios pusă la îndoială având în vedere modalitatea de formare a lor. Noi, cele din domeniu nu am auzit de majoritatea formatorilor, nu am fost solicitate pentru acest demers – pentru conturarea conţinuturilor formării sau pentru derularea formărilor în sine). Aşa cum stau lucrurile la acest moment experţii şi tehnicienii pe egalitate de şanse au fost şi probabil vor continua să fie „produse” birocratice pe bandă ale unor cursuri improvizate de prea scurtă durată, susţinute de persoane în mare parte fără calificare serioasă sau acreditare (nu formală) în domeniu. Va fi doar o altă „bună practică” a României, una de raportat la UE, acolo unde se acordă atenţie şi fonduri pentru crearea de experţi în domeniu şi integrarea lor pe piaţa muncii în toate statele Uniunii.

        2. Are la bază o lipsă evidentă de colaborare şi coordonare  între instituţiile de învăţământ abilitate să formeze competenţe substanţiale în domeniu, organizaţii ale societăţii civile active şi cu rezultate concrete, iar pe de altă parte instituţii şi autorităţi publice. De ani buni de zile în cadrul unor instituţii de învăţământ superior există programe masterale şi doctorale prin care se formează competenţe în domeniul “Studiilor de Gen”. Facultatea de Ştiinţe Politice de la SNSPA organizează un master de profil din anul 1998. Facultatea de Ştiinţe Politice de la Universitatea din Bucureşti a introdus şi ea un astfel de program de ceva ani. La Cluj există de asemenea un nucleu academic în acest sens.  Există o serie de alte facultăţi în toată ţara în cadrul cărora se predau materii cu conţinut genizat. Anual instituţiile de învăţământ superior produc tineri (majoritatea fete dar nu numai) cu competenţe reale, trecute prin examene şi testări, în domeniul egalităţii de gen. De câţiva ani  prof. Mihaela Miroiu a deschis o direcţie de cercetare în cadrul Şcolii Doctorale de la SNSPA dedicată exclusiv problematici de gen şi minorităţi. Alte profesoare (Eniko Vincze, Daniela Frumuşani, Adriana Baban, Cosima Rughiniş, mai de curând Ionela Băluţă, etc.) conduc sau au condus doctorate cu teme de interes pe acest domeniu. Avem deci o serie de persoane care au nu doar masterate dar şi doctorate de profil, calificări pe care piaţa muncii din România nu prea dă mulţi bani. În multe din ONG-urile de profil există profesionişti oricând capabili să facă asemenea formări sau să fie angajaţi ca experţi. Dar, ca de obicei, în România nu ştie stânga ce face dreapta (oare?), se inventează permanent roata, interese meschine şi conjuncturale diluează mizele cu adevărat importante atunci când se construiesc instituţii, se fac legi, se dau ordonanţe, se fac angajări. De ce s-ar mai înscrie  studenţi la mastere şi doctorate pe tematici din acest domeniu sau de ce ar mai participa tineri la cursurile de formare de calitate oferite de ONG-uri profesioniste în cadrul unor proiecte dacă vor afla că, în câteva şedinţe de formare, pot deveni experţi cu diplome şi posibilităţi de angajare? Nu mă tem pentru normele didactice ale noastre care nu depind de aceste cursuri şi nici de soarta ONG-urilor care nu vor mai susţine poate asemenea formări. Vom supravieţui şi unii şi alţii. Nu este vorba de luat pâinea de la gura cuiva. Mă tem de trivializarea unui domeniu interdisciplinar important care necesită şi merită un traiect educational onest şi bine structurat.

            3. Timingul şi climatul organizaţional de la noi este la acest moment unul nepotrivit pentru asemenea „extravaganţe”. În harababura generală de acum în care salarizarea, impozitarea, siguranţa locurilor de muncă, corupţia sunt subiecte fierbinţi, a veni cu o asemenea propunere pare nejustificat. Ţara arde, angajatorii nu mai ştiu cum să citească şi să aplice legile care se schimbă de la o zi la alta şi, colac peste pupăză, ar trebui să îşi bată capul cu angajarea unui expert de gen- expert despre care habar nu au cu ce ar trebui să se ocupe (înafară de hărţuirea sexuală) şi cum l-ar putea ajuta. Angajarea unui „avocat al diavolului” care să evalueze critic o situaţie pe banii instituţiei este aproape un non sens. Organizaţiile noastre nu au o cultură a evidenţei, a auditării. În multe locuri există coduri de etică de multe ori pe care nimeni nu le citeşte sau le respectă. Tot aşa cum există ordin de restricţie pentru agresori pe care aceştia le ignoră. O asemenea măsură, repet, pe fond necesară, aplicată peste noapte şi urechist e sortită şi ea eşecului şi, mai rău, derizoriului.

                4. Pe termen mediu şi lung o asemenea iniţiativă, dusă la îndeplinire pe modelul presupus mai sus, va face un deserviciu mare feminismului autohton şi aşa tributar unor prejudecăţi bine înrădăcinate în mentalul colectiv. Alături de prezenţa unor femei în politica românească care nu au nimic de a face cu o agendă sensibilă la problemele de gen dar care ne sunt arătate nouă feministelor cu degetul pe ideea „felicitări, cote aţi vrut, cote aveţi”, deturnarea unui proiect bun-profesionalizarea în domeniu, includerea expertului de gen în COR şi angajarea unor oameni cu acest profil în diverse instituţii, aşa cum se prefigurează a se face la acest moment, va avea efect de bumerang asupra discursului public feminist şi aşa marginalizat, tratat cu condenscendenţă, ridiculizat de o mare parte din societate. Oalele vor fi sparte în capul nostru, al acelora care am tot vorbit, scris, cercetat, ieşit în stradă ca să atenţionăm asupra multor probleme încă nerezolvate în ceea ce priveşte egalitatea de gen de la noi. Multă lume nu ştie „bârfele” din interior, nu ştie la ce se referă pe fond o asemenea propunere de a avea un angajat care să aibă ca obiect de activitate egalitatea de gen. Angajarea doar pentru că trebuie (nu pentru că e nevoie) a unora şi altora pe asemenea posturi va da apă la moară detractorilor,  celor care consideră că mişcarea de femei nu mai e necesară, că femeile au acum toate drepturile şi nu mai ştiu pur şi simplu ce să inventeze.

                  Ştiu că o serie de ONGuri strâng deja semnături şi vor cere audienţe la diverse nivele. Situaţia însă este delicată fiind paradoxală. Suntem împotriva a ceva în care pe fond credem. Aşa cum paradoxală este şi ipostaza în care suntem puse deseori în ultima vreme atunci când ni se flutură anumite nume de femei din politica de acum. Majoritatea nu putem să le susţinem. Suntem deci (la prima vedere cel puţin) împotriva a ceva în care pe fond credem-nevoia unui echilibru de gen în politică.

                  În ultima perioadă mă confrunt (cu stoicism) cu mult mai multe ironii la adresa mea ca feministă. Am primit “felicitări” pentru numirea noului premier, am fost provocată să comentez coafuri, kitch-ul din casele unor politiciene,  aspecte etice ale fenomenului #metoo legate de victimizarea bărbaţilor, nu doar a femeilor, sau să explic ce a vrut să spună recent o persoană importantă din domeniu  prin “lupta pentru egalitate începe în sufletul tău, iar apoi trebuie să se răspândească în toată lumea”. Pot fi semne ale unui puternic backlash în ce priveşte feminismul la noi (şi nu numai!), semne datorate şi unor  eşecuri ale demersurilor noastre serioase şi pe deplin justificate, demersuri ce par să ne fi fost la acest moment confiscate şi deturnate.  În acest context să critic sau să nu critic? Aceasta este oare întrebarea? Sau de fapt întrebarea ar fi: Să critic sau să mă critic?

                  Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



                  Currently there are "14 comments" on this Article:

                  1. Gigi spune:

                    Așa este modul de operare al PSD, nu numai în acest domeniu: preiau o inițiativă a opoziției sau a societății civile, o implementează superficial, doar de ochii lumii, apoi își fac reclamă cu ce au făcut. Dacă reușesc să obțină alte avantaje materiale din asta, și mai bine.

                    Exemplele sunt nenumărate:
                    - nu avem piste de biciclete, dar dăm vouchere de biciclete. “Primăria încurajează ciclismul!”
                    - locurile de pe stradă unde parchează oamenii sunt marcate cu vopsea (scumpă) și închiriate. “Primăria face locuri de parcare!”
                    - hectare de parc sunt betonate pentru parcări, dar înierbăm acoperișul stațiilor de tramvai. “Primăria luptă pentru un oraș verde!”

                    Nu e de mirare că și în domeniul egalității de gen procedează la fel.

                  2. Studiile arată că... spune:

                    studiile arată că integrarea pe fond a problematicii de gen la locul de muncă, un climat de muncă incluziv, promovarea de politici legate de echilibrul dintre viaţa de familie şi cea profesională, toate acestea duc la creştere economică, la un climat de muncă propice, la fidelizarea angajaţilor, etc.”

                    Studiile arată că…

                    97% din oamenii de stiinta au votat in timpul unui congress organizat intr-o statiune de vacanta de cinci stele din Mexic ca avem incalzire globala. Peste citiva ani ni s-a spus ca au votat ca avem, de fapt, “climate change”, dar nu am inteles noi bine.

                    Daca studiile arata ca, atunci de ce e nevoie de legi care sa oblige sa?

                    Intreprinzatorii din lumea larga, cei mai valorosi si inteligenti oameni in viata, cei care fac Pamintul sa se roteasca, sint chiori si nu vad ceea ce vede orice politruc sau un oengist care nu a produs nici macar un cui in toata viata lui?

                  3. athos spune:

                    Ideea discriminarii pozitive este o stupiditate in sine. Egalitatea trebuie sa aiba un singur inteles in societate, si anume modul in care fiecare poate fi raportat la lege. Adica suntem toti egali doar in fata legii. In felul acesta nu este nevoie de reglementari speciale pentru nici un adult. Suntem insa incremeniti in prejudecati sau atitudini partizane care ignora un astfel de principiu de baza, iar anomaliile nu intarzie sa apara. Atat asteapta politicienii pentru a-si demonstra inconturnabilitatea: sa mai rasara cate o idee despre ce ar trebui sa faca Statul pentru noi. Si pac, mai avem o lege, o agentie si o armata de sinecuristi care ne intra in case, in firme, in general in viata, pentru a-si etala puterea astfel acordata. Pana nu vom intelege ca singurul lucru pe care trebuie sa-l ceri unui Givern este libertatea de a face si nu anume drepturi specifice, si ca nu avem caderea de a cere privilegii sub orice forma pentru noi sau cei ca noi, nu vom putea evita capcana abuzului guvernamental. Nu se intampla doar in Romania, pur si simplu la noi totul este ridicat la putere de calitatea catastrofala a celor care ajung sa reglementeze.

                  4. Ela spune:

                    Pertinenta, instructiva si binevenita luare de pozitie, excelent text!
                    Multumiri si felicitari, stimata doamna!

                    In ceea ce ma priveste, ma intreb daca dna Prim minstru, ca initiatoare a acestei “revolutii”,stie precis ce semnificatie au cuvintele pe care le foloseste, atunci cand alterneaza, in sustinerea “egalitatii” atributurile “de sex” si…”de gen”?!! Pentru ca nu-i, de loc, acelasi lucru!
                    De vreo 60 de ani, cercetari stiintifice incepute la Harvard si continuate in intreaga lume occidentala, au studiat temeinic diferenta dintre sex si gen, in scopul eliminarii discriminarilor, inclusiv al acelor care nu “se vad” cu ochiul liber!
                    S-a stabilit, stiintific deci, distintia dintre sex si gen:
                    - sexul, definit prin carcateristici biologice (genetice, cromozomiale, hormonale)
                    - genul, definit de aptitudini si preferinte comportamentale, naturale, ale indivizilor, si care nu corespund intotdeauna celor pe care societatea le atribuie sexului anatomic.
                    Astfel, o “aplicatie” concreta a respctarii egalitatii “de gen”, este garantarea respectarii tuturor drepturilor, persoanelor trans-sexuale si homosexuale din Romania!
                    Or, am o vaga impresie ca dna Dancila&PSD n-ar merge chiar asa de departe cu combaterea discriminarilor…

                  5. Harald spune:

                    După unele opinii, omunismul ar fi fost o idee bună, însă greșit aplicată, iar feminismul pare să se confrunte cu aceleași probleme. Concluzia ar fi simplă: o mulțime de idei înălțătoare se împotmolesc în mlaștina aplicării în practică.

                    În altă ordine de idei, măsurile ideologice nu duc niciodată la creștere economică. Nici la un climat de muncă propice și nici la fidelizarea angajaților productivi. Măsurile ideologice creează categorii favorizate, sub nobilul pretext al întreptării unor ”nedreptăți istorice”. Iar de aceste măsuri ideologice profită tocmai persoane care n-au nici în clin, nici în mânecă cu viața reală sau cu vreo nedreptate reală, dar au spirit de activist politic.

                  6. MIHAI 2 spune:

                    Chiar si pusa iin opera ca o FORMA FARA FOND noua initiativa este mai degraba pozitiva. Ramane un cadru legislativ castigat – susceptibil de a fi umplut candva cu persoane competente. Asa a fost si PNA ul lui Nastase condus de Amarie , care la momentul oportun a fost eficientizat ca DNA de Daniel Morar si mai ales de Codruta Kocesi. Guvernarea PSD – ALDE este pe duca si in mai putin de 6 luni vom avea un nou Guvern cu o alta sustinere politica. Mi-e teama insa ca si atunci va exista dilema daca sa criticati sau sa nu criticati, pentru ca de coordobarea respectivului program se va ocupa Izabela care a aprins minunatele beculete, dar care nu are nici ea expertiza in domeniul ”Ce este femeia si ce vrea ea”.

                  7. Ioana Crețoiu spune:

                    Așteptam de mult o părere avizată privind prezența crescută a femeilor în actualul guvern, propusul „expert de gen”, lipsa de reacții din societate la #METOO. Îi mulțumesc Laurei Grunberg pentru articol, îi înțeleg frământările, dar tot ce se întamplă, aici și acum, era previzibil.
                    După 1990, singurul domeniu în care feminismul a avut rezultate remarcabile a fost mediul academic. A iradiat și în sectorul ONG-ist găsindu-și nișe în educație, protecție socială, sănătate, dar nu a condus (probabil nu a avut timp) la schimbarea mentalităților. Așa cum nici altoirea democrației pe trunchiul viguros al comunismului autohton nu a produs rezultatele pe care le așteptam. Personal, nu zăresc încă luminița de la capătul tunelului, dar sper că este acolo. Mulțumesc pe această cale și dnei Magda Cârneci pentru cele două articolele din revista 22, privind mișcarea #MEETOO..

                  8. Sanda spune:

                    Dar, in mod practic, cum ar arata fisa postului acelui expert? Atentie, ca vorbim despre activitatea unui expert, pe durata a 5 zile pe saptamana, vreme de 52 de saptamani intr-un an si fata de o lista de numai 50 – 60 de salariati, posibil neschimbati pe parcursul anului! Expertul ala trebuie sa-si justifice leafa, desi toti ceilalti salariati stiu ca nu face decat sa frece menta.

                  9. sym spune:

                    5. Pur si simplu nu este nevoie de asa ceva…

                  10. Corporatista spune:

                    Absolut de acord!
                    Sau “fereste.ma, Doamne, de prieteni, ca de dusmani stiu sa ma feresc si singur”.
                    Succes!

                  11. Brad pitt spune:

                    Propun alocarea sporului de hartuire, mai ales in sectorul public. Cum de nu s-o fi gandit PSD-ul la asta…

                  12. Yoda spune:

                    “Să critic sau să mă critic?”

                    Cred ca domnul profesor Jordan Peterson ar putea sa va rasunda cel mai bine la aceasta intrebare: https://www.youtube.com/results?search_query=jordan+peterson+feminism

                    • Margot spune:

                      @Yoda. Impartasesc entuziasmul dv.pentru profesorul Peterson.

                      Sper sa nu ofensez pe nimeni adaugand ca, dupa parerea mea, tot ce trebuie spus despre feminism a fost spus de regretatul Alexandru Paleologu: “Feminismul este o ideologie impotriva naturii”.

                      O ideologie care fabrica victime pe banda rulanta: victime ale barbatilor care ne fac si ne dreg (sau nu ne fac si nu ne dreg), victime ale propriei noastre fiziologii, ale anatomiei noastre, ale societatii, ale prejudecatilor, s.a.m.d., ad infinitum si ad nauseam.

                      Cand vor intelege feministele ca, intrucat nu exista victime fericite, demersurile lor de victimizare perpetua si in masa a femeilor, nu produc decat nefericire si atat?



                  Comenteaza:







                  Do NOT fill this !

                  Autor

                  Laura Grunberg


                  Laura Grunberg

                  Conferenţiar la Departamentul de Sociologie, Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială, Universitatea din Bucureşti şi preşedintă Societatea de Analize Feministe AnA. Citeste mai departe


                  E randul tau

                  SUA pierd Turca si nu stiu daca isi permit sa piarda si Romania. :)

                  de: ion adrian

                  la "De ce protestul din 10 august a fost, totuși, un succes "

                  Petre Opris – volumul Licenţe străine pentru produse civile şi militare fabricate în România: (1946-1989)

                  România, marile puteri şi ordinea europeană: 1918-2018

                  Cauta articole

                  august 2018
                  Lu Ma Mi Jo Vi Du
                  « Iul    
                   12345
                  6789101112
                  13141516171819
                  20212223242526
                  2728293031  

                  contributors.ro

                  Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
                  Contact: editor[at]contributors.ro

                  MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

                  "Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

                  (An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)