Home » Dezbatere »Macro » Citesti:

Ce stat avem?

Daniel Daianu aprilie 23, 2012 Dezbatere, Macro
12 comentarii 1,815 Vizualizari

Credeam ca este larg impartasita constatarea privind functionarea statului roman, la mai bine de douazeci de ani de tranzitie post-comunista. Locul Romaniei in constelatia tinerelor democratii din “Noua Europa” ar trebui sa indemne la moderatie, luciditate in abordarea acestei teme; nu in cele din urma, pentru a trage concluziile care se impun in materie de politica publica, la reforme.

Nu as fi scris randurile ce urmeaza daca nu as fi auzit voci oficiale indicand finalul episodului, de pana acum, Cuprumin ca dovada ca avem un stat puternic, proba a capacitatii de a “nu negocia in genunchi”. Oare cum suna aceste asertiuni cand nu cu mult timp inainte de a fi facute se celebra tranzactia considerata incheiata ca un succes. Opinia mea este ca avem de-a face cu o mostra de incompetenta, superficialitate in tratarea chestiunii respective, care nu necesita multe comentarii. Si este regretabil ca un guvern nu beneficiaza de oameni care sa judece cum se cuvine constructia unor asemenea tranzactii; afirm aceasta intrucat atunci cand sunt in joc interese majore ale economiei romanesti culoarea unui guvern trebuie sa conteze putin.

Fiindca afirmatiile oficiale evocate mai sus par sa vrea sa contureze o alta imagine privind functionarea statului simt nevoia sa punctez cateva aspecte; ele ofera repere pentru cei care sustin teza “puterniciei” dovedite de statul roman in afacerea Cuprumin.

In primul rand, trebuie spus ca puterea unui stat isi are originea in forta economiei; o economie slaba nu are cum sa permita un spatiu de manevra important fie si unei diplomatii superinteligente. Nu ma refer aici in principal la dimensiunea si populatia unei tari (ce conteaza in geopolitica), ci la forta industriala si tehnologica, ce permite o productie cu o valoare adaugata inalta, mentinerea de nise de competitivitate. Pe o perioada de timp mai lunga forta economiei este de pus in relatie cu calitatea politicii publice. O politica publica performanta mentine avantaje competitive, sau poate conduce la surmontarea unor decalaje in timp. Oare cum stam din acest punct de vedere? Desi s-ar putea spune ca admiterea Romaniei in NATO si admiterea in UE sunt pietre de hotar in devenirea  ei ca membru al familiei democratiilor liberale.

Putem fi mai concreti in examinarea calitatilor si defectelor statului roman. Cand de ani de zile deplangem metehnele unei administratii publice si cand se clameaza de la stanga la dreapta esichierului politic (fie in mod onest, fie cu ipocrizie) nevoia unor reforme radicale pare straniu sa sustinem teza existentei unui stat puternic. Daca este puternic (nu in acceptia autoritarismului) de ce persista naravuri atat de rele? Sunt dovezi elocvente privind slabiciuni ale statului, care privesc textura institutionala a deciziei publice, functionarea institutiilor publice. Risipa enorma in bugetul public, ineficienta cheltuirii banului public, coruptia endemica, gradul jalnic de absorbtie a fondurilor europene, nivelul foarte scazut al incasarilor fiscale, arata cu degetul intr-o anumita directie. Politizarea extrema a administratiei publice, care a blocat reforma guvernantei in companiile de stat este simptomatica pentru un stat slab, capturat de interese statornicite, unde “cautarea de renta” a devenit regula a functionarii administratiei publice, a relatiei intre public si privat. Culmea, ceea ce numim capusarea sectorului public este facuta nu numai de firme private (legate prin tot felul de fire de “prieteni” politici si unii sus pusi din administratia publica), dar si de inalti funationari publici, chiar de demnitari. Intr-o tara in care exista respect fata de cetateni, fata de banul public, este inaccpetabil ca unii demnitari sa ajunga sa aiba venituri lunare echivalente a peste 10-15 000 de euro prin prezenta in diverse consilii de admnistratie; fisa postului iti dicteaza sa reprezinti interesele statului, nu neaparat in biroul unui minister. Cum se poate cere cetatenilor sa fie loiali, sa-si respecte obligatiile fata de stat (sa-si plateasca obligatiile fiscale), sa accepte privatiunile unor programe de austeritate cand exista acest dispret, aroganta a unor reprezentanti ai autoritatilor? Ce sa mai spunem de numirile la CNVM, la Comisia pentru Supraveghrea Asigurarilor, la cea pentru pensii private, care denota iresponsabilitate, dispret pentru functionarea unor institutii unde pregatirea profesionala trebuie sa faca legea.

Cand finantatorii externi impun unei tari membre a UE, in acordurile incheiate, liste de privatizari (cu nume si calendar) avem iar o dovada a unui stat slab. Privatizarea masiva a fost necesara cand trebuie sa se creeze o masa critica pentru economia de piata si poate fi adesea o solutie pentru a misca intreprinderi ce “dorm”, sunt ineficiente. Dar nu orice privatizare (pierderea controlului) are sens, mai ales in domenii strategice –de pilda in domeniul energiei. Peste tot in lume resursele naturale capata o prima de valoare in lumina constrangerilor ecologice, a ascensiunii economice a Asiei, a crizei alimentare. Romania are putin capital autohton cu alonja internationala si trebuie sa judece bine cum isi valorifica resursele naturale (inclusiv energetice). Este de pilda regretabil ca Romgaz nu face parte din consortiile care exploreaza platforma Marii Negre. Daca am fi avut un stat puternic, capabil sa depolitizeze functionarea companiilor de stat (adica sa se produca o revolutie manageriala, asa cum s-a intamplat in Franta si in alte tari, in sectorul public, cu cateva decenii in urma), nu am fi oferit creditorilor straini argumentul ca nefiiind capabili sa gestionam companii de stat iesirea singura din impas este privatizarea. As mai spune ca in domeniul utilitatilor publice privatizarea este indoielnica

Romania are nevoie de stimularea economisirii interne pentru a redesena modelul sau de crestere economica, care a fost vulnerabil prin indatorare externa excesiva si alocare defectuoasa a resurselor. Romania are nevoie de capital autohton serios si viguros, care sa participe la distributia castigurilor si care sa fie interesat sa reinvesteasca in economia interna. In lumea de azi, in Uniune, formula “prin noi insine”, faimoasa in perioada interbelica are capacane. Dar parafrazand, eu cred ca are sens sa gandim si sa operationalizam o politica publica de genul “si prin noi”, adica care sa exprime importanta prezentei capitalului autohton in economia tarii. Aici nu este vorba de nationalism economic, ci de pragmatism, luciditate. Acesta este fondul problemei, care nu trebuie caricaturizat prin analogia cu sloganul “Nu ne vindem tara” din primii ani ai tranzitie. Criza din lumea industrializata cere intoarcerea la ratiune.

Si modul in care a fost tratat dosarul despagubirilor este o dovada de slabiciune. Nu este firesc ca acest dosar sa fie pe masa fostului guvern din 2011 si sa nu existe o reactie alerta, mai ales tinand cont de implicatii pentru bugetul public.  Dosarul Schengen, functionarea MCV in cazul Romaniei pot si ele sa fie inscrise in registrul ce defineste un stat slab.

Deci, afacerea Cuprumin este numai o mica parte din ceea ce contureaza un stat slab, nu unul puternic. Aceasta situatie trebuie sa devina o obsesie a tuturor celor ce vor sa schime lucrurile in bine in Romania.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "12 comments" on this Article:

  1. alex spune:

    foarte pertinente punctele dvs. de vedere, domnule Daianu. romanii prefera sa manance un rahat de unii singuri, decat sa imparta un tort cu altii. si nu din modestie sau din rusine. ci pentru ca invidia ca si altii ar putea sa mnance tort este mai mare decat multumirea de a manca si el o felie. asta e unul din motivele pentru care eu am emigrat din romania si nu mai vreau sa aud de tara aia: pentru ca este etatista pana la Dumnezeu, oameniid e acolo sunt ca niste prunci neintarcati, nu pot sa isi traiasca viata daca nu au tzatza statului sa o suga. se prosterneaza si idolatrizeaza statul si pe politicienii care il paraziteaza pentru ca le da, ins chimb, singurul lucru care ii motiveaza cu adevarat: posibilitatea sa fure si ei! tolereaza orice hotie, cu conditia sa poata si ei sa fure. caci acesta este visul national: hotia. in rest, sa fiti sanatosi: romania nu se va schimba pana nu se va privatiza. deocamdata dainuie mitul tarii puternice si bogate formate din cetateni slabi si saraci. toti frustratii isi doresc o astfeld e societate, caci nu sufera de faptul ca nu au ei, cat se bucura de faptul ca nu au nici altii. va veti da seama dupa ip-ul meu ca va scriu din strainatate. si sunt cat se poate de bucuros ca fac asta. pentru ca asta inseamna ca am scapat dintr-un loc unde oamenii se viseaza orbi cu permis, trantori, mandri de propria lor infatuare etc. pa!

  2. Ioan Vlasin Ioan Vlasin spune:

    Ce stat avem vedem, dar noi ce stat am dori sa avem?
    In conditiile in care statul este preluat de politic, iar in cadrul acestuia interesele fac jocul, nu cred ca are sens sa ne miram de ineficienta si lipsa de profesionalism a acestuia. Dimpotriva, vedem ca politicului ii convine ca statul sa fie cit mai slab, si undeva SOV o spune clar, ca interesul omului de afaceri este sa ia cit mai mult de la stat – poate asta daca impine in fata, in posturile de decizie pe cine asculta de politic, nu pe cine se pricepe. Privatizarile, incompatibilitatile inaltilor functionari si a ministrilor cu postul (au cu totul o alta specializare de baza si nu au o viziune) sunt o dovada clara ca nu se vrea de catre politic un stat puternic.
    Poate mai interesanta ar fi solutia la aceasta problema decit prezentarea ei. In cadrul actualului mod de organizare a statului cei care ajung la putere nu vor dori oameni mai competenti ca ei in posturi, cu coloana vertebrala si inabordabili cind vine vorba de incalcarea legii. Noi nu avem o cultura a respectului fata de profesionisti, si cred ca nici mijloace de a-i recunoaste.
    Cind in educatie vine vorba de competente, parca toti sunt fara auz, se considera suficient ca sunt trecute pe hirtie, si atunci la ce sa ne asteptam de la viitor?
    Apoi statul trebuie sa aiba o directie de dezvoltare, pe fiecare domeniu care tine de el – educatie, administrare, politica resurselor naturale, sprijinul dezvoltarii. Ce directii, ce planuri, si ce termene avem? Politicul traieste inca sub imperiul urgentelor zilnice nu in sfera lucrurilor importante pe termen lung.
    Eu cred ca este de dorit o democratie participativa, in care cetateanul sa fie mult mai aproape de decizie iar influenta intereselor celor cu bani redusa la una decenta, care sa nu sufoce, sa nu poata sa jecmaneasca statul si sa nu-l impiedice in dezvoltare.Visez la vremurile in care statul va publica competentele necesare fiecarui post si va da examene serioase pentru ocuparea lor. Sper sa traiesc sa vad cum se construieste o viziune unitara intr-o echipa cu larga participare (iar IT-ul cred ca ar permite asta), iar politicul sa fie obligat sa o urmeze. Pina cind politicul va propune viziunea, nu ne putem astepta la prea multe. De politic nu se apropie profesionistii, pe ei nu ii intereseaza puterea ci lucrul de calitate. Altfel lipsa de viziune ne va conduce in ceata faradelegii si a neputintei.

    • alex spune:

      @ion vlasin: “de politic nu se apropie profesionistii, pentru ca pe ei nu ii intereseaza puterea, ci lucrul de calitate”. FALS. mai intai, pentru ca si in politica este posibil (si, mai ales, nevoie) de lucruri de calitate. in al doilea rand, profesionistii nu se apropie de politica pentru ca sunt dezgustati de alegatori. care alegatori sa aprecieze si sa voteze profesionistii? aia mituiti de gratarele de mici? de litrul de ulei? aia care viseaza sa li se dea pensii si ajutoare sociale din ce in ce mai mari, fara sa isi puna problema pe spinarea cui? spuneti-mi si mie, care alegatori?

  3. dana spune:

    HotNews a publicat foarte recent un articol potrivit caruia electronii au fost separati cu succes in doua parti componente. Din echipa de fizicieni face parte si un roman.
    Aplicatiile exceptionale ale acestei descoperiri (observata pentru prima data intr-un oxid al… cuprului), ar putea avea un impact deosebit asupra valorificarii superioare a cuprului. Un stat puternic asta ar trebui sa urmareasca, sa faciliteze obtinerea de plus valoare in tara, de catre cetatenii ei, si in favoarea lor, nu sa-si vanda, pur si simplu, bogatiile naturale, pe nimic.

    http://science.hotnews.ro/stiri-stiinte_fundamentale-12049607-electronii-fost-separati-succes-doua-sub-particule-componente.htm

  4. lucian spune:

    din pacate sunt putini oameni de calitate implicati in structurile politice si care nu-si permit nici macar sa-si sustina punctul de vedere in virtutea unui bun simt civic si economic. Sistemul este atit de ticalosit incit se pare ca functioneaza ca un blestem si viruseaza orice participant. Dl profesor Daianu a facut permanent nota discordanata cu fluxul unisens al politicienilor pusi pe ingrasat fara limite. Din pacate opiniile sale, solutiile prefigurate ramin, in contextul politicii romanesti parsive, doar “margaritas ante porcos.” Poate generatiile viitoare.

  5. alex spune:

    Cui nu a citit ii recomand aceasta carte:

    http://www.amazon.com/The-Mystery-Capital-Capitalism-Everywhere/dp/0465016146

    Se potriveste ca o manusa si cazului discutat si Romaniei in general. Nu ai cum sa ai dezvoltare economica si acumulare de capital fara garantia proprietatii. Iar statul roman nu garanteaza nici o proprietate…

    • ALVARO spune:

      Proprietatea dobandita prin furt nu este tolerabila si nici garantata nicaieri, indiferent de marimea ei. E vorba de un principiu moral elementar pe care cei fara acest simt nu-l pot pricepe. E bine cel putin ca din considerente legate de rivalitate de pozitie si putere cei bogati permit introducerea unor reglementari legislative privind legalitatea dobandirii averilor in limitele cadrului oferit de sistem.
      Cat priveste continutul articolului dl Daianu este un analist economic pertinent dar consideratiile sale nu pot fii pe placul celor dispusi sa profite tot timpul de vulnerabilitatile statului in materie de control al mecanismelor sale de functionare.
      State puternice nu sunt neaparat state integral controlate de interesul privat, ci si de un interes strict definit, in sectoarele desemnate de importanta strategica.
      E simplu sa declari ca un anumit domeniu e nerentabil si sa-l privatizezi pe comisioane si redevente minuscule, cu motivarea ca mai bine la castig sau ca asa ne impune FMI, UE sau alte entitati, Fapt ce seamana cu mariajul in graba al fetelor batrane.

  6. Grasul spune:

    Se pare ca politicienii nostri inca nu s-au hotarat sa schimbe in structura statului elementele care nu functioneaza corect.
    Poate ca domnul profesor Daianu ar putea scrie o procedura simpla cu fiecare pas care ar trebui urmat pentru realizarea acestui obiectiv si opinia publica avand la dispozitie un astfel de document ar putea impune politicienilor un program serios de corectare a deficientelor.
    Cred ca nu mai putem sa asteptam pana cand mintile luminate ale tarii vor avea curajul de a lua in maini treburile politice!

    • alex spune:

      ce-ar fi daca statul ar ceda catre proprii sai cetateni toate culcusurile calde pentru nepotii de politicieni, recte companiile national, daca ar informatiza administratia si ar reduce numaruld e bugetari la jumatate? companiile trebuie date cetatenilor, nu unor tepari strategici, si nici pastrate pentru cocolosirea in posturi caldute a nepotilor de politicieni si a firmelor capusa. sa fie facuta privatizarea cat se poate de transparent, pe bursa, acolo unde fiecare cetatean roman poate subscrie. dincolo de intrebarea de ce nu fac asta politicienii, este intrebarea de ce nu cer asta… cetatenii?

  7. eugen spune:

    iti mai aduci aminte, doamna ? vorba cantecului… la primele alegeri pt. parlamentul eyropean, ati fost cap de lista la PNL.. apoi, la urmatoarele alegeri a trebuit sa fie multumita norica nicolai care n_a intrat in parlamentul national, viitoarea doamna antenescu si altii si asa… atat dv. cat si d_l cioroianu_ fost ministru de externe in guvern liberal_ ati ramas pe dinafara… macar din orgoliu si refuzam sa fiu denumit pompos_ de d_l ponta_ consilier pe probleme de strategii economice al psd_ului… si va mirati ca nu merg treburile in Romania? cat la suta din propunerile dv. credeti ca vor fi puse in aplicare cand masa de uslasi abia asteapta sa inceapa MAREA IMPARTEALA a posturilor ?

  8. Ana spune:

    Afacerea Cuprumin este si mai paguboasa decat Rosia Montana.
    La Rosia Montana pierdem aurul si celelalte metale 200-250 miliarde EU si ramanem cu lacul de cianuri, dar la Cuprumin pierdem Rosia Poieni care, in afara de Cu, Au si multe alte metale rare are si o rezerva de stat de minereuri polimetalice foarte pretioase… plus celelalte exploatari de aur, unele cu filoane foarte concentrate. Expertiza a spus ca ar valora peste 350 miliarde EU.
    Va rog , studiati daca este asa.
    Deci care e afacerea? 200 milioane de Eu?
    E evident ca un stat puternic este un stat care NU FACE ACEASTA „ AFACERE” !

    • alex spune:

      @ana: ce nu inteleg eu la omanii ca dumneata este de ce nu se duc ei sa ofere la licitatie 300 de milioane pe cupru min. ar castiga licitatia si, dupa propriile lor spuse, ar face o afacere foarte buna, caci ar cumpara o companie care valoreaza miliarde. asadar, spune si mie, de ce nu te duci sa oferi 300 de milioane?



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Daniel Daianu


Daniel Daianu

Ministru al finanţelor între 1997-1998, profesor universitar la Departamentul de Relaţii Internaţionale şi Integrare Europeană din cadrul SNSPA, membru corespondent al Academ... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

Că incompetența și corupția sînt legate, merg mînă în mînă, stau la aceeași masă, etc., ...

de: vintila mihailescu

la "Corupție sau incompetență?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)