Home » Dezbatere »Economie » Citesti:

Firul nedespicat al problemelor Oltchim

Miron Damian octombrie 8, 2012 Dezbatere, Economie
68 comentarii 2,714 Vizualizari

”Fir nedespicat”? CriticAtac.ro a publicat un articol privind Oltchim, recomandat apoi de oameni a căror opinie o prețuiesc foarte mult. Vă invit insistent să-l citiți. Are calități certe, pe partea de documentare, de exemplu. Însă valoarea lui majoră e alta: este, în sine, un excelent exemplu pentru dezbatere. Unul negativ. E un material didactic foarte bun în discuția despre Oltchim, prin modul greșit în care pune problema, prin carențele, confuziile și contradicțiile sale. De fapt, prin mai mult decât atât. I-am adus un șir întreg de reproșuri – dintre toate locurile! – pe o pagină de Facebook unde era recomandat. Replica deținătorului paginii a fost că despic firul în mult prea multe.

Acum, poate că reproșul era făcut în glumă, însă, fiind vorba de una din persoanele de care vorbeam mai sus, pe a cărui judecată pun mult preț, eu l-am luat foarte în serios. Și am descoperit că e justificat. Partea de analiză a situației se poate reduce la un singur pasaj care s-o rezume. Iată modul în care este descrisă evoluția Oltchim, conform materialului publicat de CriticAtac.ro:

Într-o dimineață, un combinat strategic stătea liniștit în sufragerie și citea ziarul. Când, deodată, l-a călcat tramvaiul.

Cred că înțelegeți de ce am oarecare obiecții la o analiză care se poate rezuma astfel. Înțelegeți de ce sunt mai degrabă sceptic privind soluțiile propuse de un material care descrie problema după tipicul de mai sus. Repet, citiți articolul! Poate reușiți să identificați o explicație cu cap și coadă a situației în care se află Oltchim. Eu, unul, n-am reușit să găsesc una *în* articol. Trecând de pasajul – irelevant – apropo de acționarul minoritar PCC, articolul atinge o astfel de problemă atunci când vorbește de Arpechim, furnizorul unic de materie primă pentru Oltchim. Dar atât, o atinge. La un moment dat, aflăm de-acolo, furnizorul n-a mai …furnizat. Iar firul explicației, nu se despică, se rupe. Întrebarea este ”de ce?”. De ce n-a mai primit Oltchim materie primă? Răspunsul – esențial, și pentru problemă, și pentru soluție – nu este formulat. Arpechimul furniza materia primă, apoi n-a mai furnizat; Oltchim primea, apoi n-a mai primit. Din sufragerie, sub roțile tramvaiului. Bun, răspunsul nu e formulat, dar poate fi intuit, chiar din text. Aflăm ceva vag despre creșteri de prețuri: dacă cumpărătorul e combinat strategic, așa ceva se pare că e interzis. Aflăm și despre datorii acumulate: dacă cumpărătorul e combinat strategic, așa ceva se pare că nu e o problemă. Sau, cel puțin, nu-i problema lui.

Bun, ajunși aici, reamintesc că subiectul articolului nu este critica (și, cu atât mai puțin, atacul) la articolul publicat de CriticAtac.ro, ci prezentarea pe scurt a problemei Oltchim, explicația situației în care a ajuns. Acum, așa ceva ar fi imposibil, în această formulare. Declinul combinatului este punctat de o mulțime de decizii și indecizii, mai mult sau mai puțin grave, din diverse surse. Firul se despică inevitabil. Însă, propun eu, există o explicație, o cauză fundamentală a situației Oltchim, care poate fi explicată concis, într-o singură propoziție. De fapt, e formulată deja mai sus. N-o vedeți? Motivul este că sursa problemelor de la Oltchim este aproape întotdeauna inclusă, explicit sau implicit, …în soluție. Articolul CriticAtac.ro e un material didactic excelent la categoria ”așa nu”: nu reușește să explice problema Oltchim, pentru că, în sine, este parte a ei. Acestea fiind spuse:

Problema combinatului strategic Oltchim este că e ”strategic”.

Simplu. Termenii pot diferi: “vital”, “de importanță națională”, “prin derogare de la”, “excepțional”, “imperativ” etc. Ideea e însă aceeași: combinatul Oltchim nu poate fi tratat ca orice altă unitate economică, statutul lui este unul elevat, e important, e special, e strategic. Din păcate pentru el. Păstrarea acestui statut îl condamnă pe termen lung (și termenul ăla pare să fi venit).

Iată un exemplu, imediat disponibil: datoria Oltchim. Vorbim de o valoare de 700 milioane euro. A zis-o premierul Ponta, adăugând sumbru că ea crește cu 200.000 de euro pe zi. Apoi, la câteva zile distanță, același premier anunța plin de optimism că se va bate cu CE să adauge încă 10 milioane de euro la suma asta. Ca să înțelegeți dimensiunea datoriei, fondul de salarii lunar la întreg combinatul e vreo 3 milioane euro. Cu alte cuvinte, dacă banii datorați de combinat ar fi fost folosiți pentru plata salariilor muncitorilor de acolo, de dragul cărora plânge toată lumea, CriticAtac.ro inclusiv, le-ar fi ajuns vreo 20 de ani. Dar asta e o paranteză.

Întrebarea e următoarea: cum a ajuns să datoreze atât? Ce s-a întâmplat? Lăsați-mă să propun o explicație, două: într-o dimineață Oltchim a ieșit să-și ia țigări, și, în loc să plătească cu o bancnotă de 10 RON a dat din greșeală una de 700.000.000 Euro – cele două fiind foarte similare, se știe. Sau i-a pierdut la pocher într-o noapte de pomină, jocul fiind una din slăbiciunile notorii ale combinatelor chimice. Glumesc? Nu, e ironie. Modul în care e tratată (sau ignorată) de analize chestiunea sursei acestei datorii enorme dă senzația că e ceva incidental, că s-a întâmplat la un moment dat, cumva; eventual, că e un efect fără prea mare relevanță în discuție. Caz în care explicațiile de mai sus sunt la fel de bune, la fel de serioase ca ale oricui.

În realitate, există o singură explicație validă pentru dimensiunile datoriei combinatului, și am formulat-o limpede mai sus. Ne putem închipui o discuție în conducerea unuia din furnizori, CFR Marfă de exemplu: ”Hopa! Ce-i asta? La băieții ăștia le transportăm marfa și nu plătesc nimic?? Ce se întâmplă? … Cum? A, e vorba de Oltchim? A sunat secretarul de stat și prefectul? Imperativ? Da, tot județul depinde… da, sigur, e strategic, înțelegem, nu e problemă. Dacă-i ordin… știți cum se zice. Tot respectul!” Care ar fi fost situația dacă convorbirea ar fi luat alt curs: ”Combinat strategic? Ce? Strategică îi mă-sa! Cu cratimă, da. Spune-i lui Roibu că dacă nu plătește poate să-și transporte marfa cu taxiurile. S-a înțeles? Nu mă interesează niciun prefect, să fie ei sănătoși. Banii, atât. La revedere.” Păi unul din efecte ar fi fost că datoria asta, care îngroapă combinatul, nu ar mai fi avut cum să existe. Nimeni nu poate să ajungă dator cu 700 de milioane Euro pentru servicii pe care nu le mai primește. Trebuie să facă cumva să le plătească. Mai mult, unul din efecte ar fi fost că conducerea Oltchim ar fi trebuit să lase strategia și importanța națională la o parte, un pic, și să se preocupe de acel …detaliu:

A face combinatul viabil economic, inclusiv pe termen lung.

Or, revenind la articolul CriticAtac.ro, de la care pornisem, asta e cea mai izbitoare carență, a considerațiilor economice. Parcă e scris de Tolkien, nu alta: regele (statul, desigur) trebuie să facă ceva ca să salveze ținutul Vâlcei și prosperitatea hobbiților ce muncesc pe acolo. Discuția economică lipsește cu totul, că doar trăim într-o lume fantastică, nu?

Nu e doar falsă premisa articolului, exprimată încă din titlu, că statul nu ar fi făcut nimic. Adevărul e exact opus: statul a făcut mult prea multe, inclusiv în a decide care dintre tipurile de dialog de mai sus a fost cel real și care cel imaginat. Nu e de mirare că principalii creditori ai Oltchim sunt controlați de stat. Pe lângă asta, la o căutare pe repertoriul legislativ al Camerei, am găsit nu mai puțin de 24 de acte oficiale, administrative și normative, dedicate combinatului. 24!! Și numărul va crește, evident. Ce altă unitate economică se poate bucura cu o asemenea atenție, cu o asemenea dedicație din partea statului? Am găsit eu una: Tractorul Brașov bate Oltchim de la distanță, cu 37 de acte oficiale. Șirul lor se întrerupe brusc în 2007, nu pentru că statul și-ar fi pierdut interesul, ci pentru că obiectul atenției sale falimentase între timp. Și actele privind Tractorul abundă de astfel de termeni, ”prin derogare”, ”excepțional”, ”importanță” etc. etc. Retorica asta nu i-a ajutat, se pare. Și nici banii publici pierduți de dragul lui. Dar, cine știe, poate pentru Oltchim va fi altfel. A face fix același lucru în speranța unui rezultat diferit e însăși definiția… a cui era oare? Strategiei economice rezonabile, probabil.

Citiți soluțiile propuse de articol : combinatul să cumpere de la Arpechim secția de piroliză. E vital, înțelegeți? Ei bine (amuzant), soluția propusă de CriticAtac pentru Oltchim a fost realizată. De vreo 2 ani, combinatul are în proprietate acea parte a Oltchim, necesitatea vitală a fost satisfăcută. Doar că nu funcționează. Spre deosebire de MiddleEarth, în tărâmul de mijloc românesc, și în toată lumea reală, piroliza nu funcționează pe bază de magie, ci cu nafta, un produs petrolier. Și cu bani. Bun, Oltchim nu are nafta. Soluția propusă în articol? Să cumpere tot Arpechimul! Urgent (citez). Logic. Și, în ciuda la ce spune articolul, reprezentanții statului îmbrățișează deplin ideea. Bun, nici rafinăria nu merge cu magie, ci cu petrol. Și cu alți bani. Dacă nu discutăm în termeni economici, dacă nu discutăm despre rentabilitatea acestei afaceri – și n-am văzut încă un astfel de material, iar discuția e complet absentă din articolul de pe CriticAtac.ro – Oltchim riscă să cumpere altă unitate pe care să n-o poată pune în funcțiune. Propunerea următoare va fi, la fel de logic, să cumpere un câmp petrolifer. E strategic, e vital. Ca paranteză, pentru reprezentanții statului și autorii CriticAtac.ro : e o altă ironie, ok? Dacă peste câțiva ani voi vedea propunerea asta într-un articol de acolo și într-o strategie guvernamentală nu voi clama paternitatea, ci voi fi foarte, foarte nefericit. Și cu siguranță mai sărac.

Și atunci ce-i de făcut? Nimic mai simplu, soluția vine imediat din problemă:

Oltchim trebuie să înceteze să mai fie ”strategic”.

Când drumul pe care mergi e greșit, primul lucru e să te oprești. Oltchim trebuie să devină o unitate economică la fel ca oricare alta, supusă acelorași legi economice ca oricare alta. Privatizarea nu e o necesitate, decât ca mijloc pentru acest scop. În schimb, dacă statul privatizează ”strategic” combinatul, n-am făcut absolut nimic. Oltchim trebuie, cu alte cuvinte, să revină cu picioarele pe pământ. Sigur, ani de statut special și atenție din partea statului au lăsat combinatul prea sus în aer, și revenirea pe pământ s-ar putea să-i fie fatală. Dar cu siguranță că să amâne revenirea asta la realitate nu-i ajută cu absolut nimic. Adâncirea în lumea fantasy unde banii nu contează și unde lucrurile funcționează pe bază de retorică și magie nu face decât să întârzie și să facă mai dură și mai costisitoare revenirea în cea reală.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: ,



Currently there are "68 comments" on this Article:

  1. Gogu Bosorogu spune:

    Uitati aici inca un articol, zic eu mai apropiat de ce spuneti dvs:
    http://www.romanialibera.ro/bani-afaceri/economie/uitati-de-arpechim-factura-repornirii-rafinariei-pentru-oltchim-trece-de-250-milioane-euro-278590.html
    Problema cu fratii siamezi Oltchim-Arpechim e ca Oltchim-ul practic nu se poate descurca fara Arpechim (se poate, dar ar fi prea scump). Chiar cu instalatia de piroliza cumparata, tot nu rezolvi prea mare lucru. Nafta vine din partea de rafinarie (sau cu trenul, dar ar fi mult mai scump), deci trebuie sa pornesti toata rafinaria. Chestia e ca nafta rafinaria face doar vreo 15%. Ori Petrom nu cred ca are interes sa porneasca ditai rafinaria, fiindca si asta costa foarte mult, unde mai pui ca mai tre’ sa si investesti ceva…
    Cat despre solutia cu cumpararea Arpechim, e o prostie. Bine spunea dl Ionut Popescu (http://www.contributors.ro/economie/oltchim-un-fni-petrochimic/) – “In cazul Oltchim, problema Arpechim seamana cu sindromul bețivului: orice bețiv viseaza să aiba propria lui carciuma pentru a bea pe gratis”…

  2. precaut spune:

    salve Doc. Etilena vine pe conducte (numai!). Cine da de o parte aceast fapt fizic (neinterpretabil politic) sa nu continue vreo analiza/diatriba/ditiramba despre Oltchim. Din ce zicea Mihnea Vasilache, la tona de PVC Oltchim nu e competitiv (cost de productie). Asta elimina orice palavra despre capuseala. Iesind din planul obiectiv al cifrelor care e nebunul sa preia Oltchim cu acel contract colectiv INTANGIBIL? adica sa nu poti aduce utilaje mai performante, pt. ca trebuie sa continui NEABATUT un consum irational de manopera? dar o schimbare de tehnologie care sa elimine nevoia de mestesugul X?

    • Miron Damian Miron Damian spune:

      Precaut,

      departe de mine ideea de a eluda orice fel de realitate. De fapt, exact din contră. Întreg articolul poate fi restrâns la ideea că Oltchim trebuie să respecte, la fel ca oricare alt actor economic, legile acestui domeniu, care sunt, de asemenea, obiective. Că tentativa de a le ignora, cu ajutorul statului, nu poate merge la nesfârșit și, cu cât durează mai mult, cu atât se termină mai rău.

  3. euNuke spune:

    Excelenta expunere a “cazului” Oltchim. Si o binevenita perspectiva liberala asupra avansului ideologic al national-socialismului in economie. Chiar daca registrul este satiric, iar termenii eufemistici. Mutatia socialista este cu atat mai vizibila cu cat “critica” pareristilor de pe margine si “opinia” guvernantilor converg astazi, iar vocile grave provin din aceeasi tabara politica socialista. Desigur, “nationalismul” optiunii “strategice” de anulare a legilor naturale ale pietei in cazul companiilor de stat este fals, dar in constructia sofismului ce conduce la necesitatea salvarii perpetue a acestor mamuti industriali se utilizeaza recursul la sentimentul national si se induce ideea ca solidaritatea intre membri natiunii poate comporta o obligatie de face in sarcina fiecarui cetatean si in beneficiul muribundului declarat “corp economic de interes national”.

    Desigur, resuscitarea politicilor economice tipic national-socialiste nu este apanajul “stangii” uslase, toate partidele postcomuniste se fac vinovate de intretinerea sistemului de subventionare [prin conectare la perfuzii bugetare] a falitilor economiei, de distrugere a concurentei prin favorizarea companiilor de stat, de erodare a legilor pietii si a pietelor in sine, grav distorsionate de acest interventionism interpretat, in mod fals si programatic chiar la nivel guvernamental, drept o forma de protectionism economic national.

  4. Adrian Stanciu spune:

    Mai există o variantă. Din lanțul de achiziții strategice menite să integreze vertical combinatul lipsește veriga esențialaă, aceea care a produs toată problema: clienții. Ar trebui ca statul să devină clientul strategic al Oltchim, adică să cumpere toată producția combinatului cu banii jos, la orice preț decide combinatul să vândă iar apoi să se spele cu ea pe cap cum o ști. Să dea termopane la toată țara, orice, numai combinatul să trăiască, că vorbim de 3000 de oameni. Asta o să coste un alt miliard, dar ce contează când e în joc soarta a 3000 de oameni.

    În treacăt fie spus, dacă îl închideau și împărțeau ale 700 mil EUR prăduite aiurea la salariați nu mai aveam bătăi de cap acum iar ei ar fi avut FIECARE 230.000 de euro în cont!! Cam scumpă protecția asta socială…

    • eu****** spune:

      Departe de mine sa ma situez intr-o parte sau in alta.

      Stiu insa clar ca OLTCHIM a solicitat public, prin site-ul de achizitii, sa gaseasca calea catre clienti. Am sunat – pentru ca ma interesa proiectul – pentru a obtine mai multe informatii si am vorbit telefonic personal cu dl Director Roibu. Mi-a facut o impresie buna.

      Proiectul in care vroiam sa fiu in angrenaj nu s-a finalizat.
      S-a impiedicat pe drum.
      Mai am si un alt exemplu care va este si mai cunoscut.

      Oare nu au si consultantii o vina in nefericitele ratari, repetate, si aproape imposibil de depasit?

      Vinovat sa fie numai statul?
      Vina sa apartina numai fostilor manageri?

      Traim intr-un sistem care nu functioneaza normal.

      Imi pare ca suntem intr-un sistem de “rahat”.
      Cine vrea sa mearga mai departe, sa invete, sa munceasca nu are loc de tot felul de toparlani sau extrateresti. Hai sa ne uitam roata la noi si la cei de langa noi.

      Teoria este mai usoara decat practica care ne omoara.
      O zi cu spor in afaceri va doresc.

      • Miron Damian Miron Damian spune:

        Eu,

        când o firmă, o firmă obișnuită, începe să acumuleze datorii, cine poartă responsabilitatea? Nu vreau să vorbesc de ”vină”, termenul e nepotrivit în context. Responsabilitatea, cine anume o poartă pentru modul în care funcționează o unitate economică?

        • eu****** spune:

          Foarte corect. Multumesc. Responsabilitate.

          Raspuns scurt: Managerul General
          AM presupus ca avem un CA care intelege ceva din business si stie ce se discuta si mai ales ce aproba in adunarile sale.

          Nu intotdeauna schimbarea managementului aduce schimbarile necesare.

          Sa nu ignoram si sistemul in care opereaza OLTCHIM.
          Daca nu era el nu se ajungea aici!

  5. A. Maracine spune:

    groaznic! asta e o gluma proasta, nu?

    analiza de ‘despicat firul in patru’ facuta cu expresii la misto si intelepciune de piata obor. domnule, de mistouri fine si jocuri de cuvinte ne-am plictisit inca din anii 90 cand dilema veche inca nu era veche.

    pana la urma nici macare nu e dat un raspuns clar la o intrebare simpla: de ce nu a mai primit materie prima de la arpechim?

    • Miron Damian Miron Damian spune:

      ”asta e o gluma proasta, nu?”

      Dacă vă preocupă doar forma, probabil. Nu am de comentat la asta, fiecare cu preocupările sale. Vă recomand însă discursurile politicienilor, ele au forma cea mai sobră cu putință. Baftă.

      Cât despre întrebare, răspunsul este, cel puțin în parte, destul de clar, dacă v-ar fi interesat și fondul articolului: Arpechim n-a mai dat materie primă pentru că Oltchim n-a mai plătit. Spre deosebire de furnizorii de stat, cel privat a refuzat să-și provoace pagube de dragul ”combinatului strategic”.

    • A. Maracine spune:

      suntem chiar plictisiti de mishtouri.

      [Doc spune: v-am dat răspunsul mai sus :-) Aveți o colecție impresionantă de material care să nu vă plictisească, discursurile politicienilor. ]

      • A. Maracine spune:

        mi se pare trist, penibil si revelator ca ati eliminat din comentariu exact partea in care explicam relatia dintre oltchim, arpechim si OMV si despre cum etilena poate fi livrata doar de catre arpechim.

        • Miron Damian Miron Damian spune:

          M-am gândit să nu vă plictisesc pe mai departe.

        • Prostu' satului spune:

          Stimate domnule Maracine, dvs. nu intelegeti ce si unde comentati. Aici nu este o “masa rotunda” obisnuita, unde oamenii schimba niste opinii si idei, adesea contradictorii, dar intotdeauna de buna credinta.
          Nu. Asta, ca si multe altele, este un site profund ideologizat, unde oameni cu opinii asemanatoare se aduna ca sa-i injure pe “ceilalti”, indiferent ca au sau nu motiv (iar libertatea de expresie este subsumata acetor imperative). Treaba valabila in general cam pe toate aceste “platforme”, de stanga/dreapta/sus/jos etc.
          De asemenea, trebuie sa mai intelegeti ca forta motivatiei ideologice este uneori de nestavilit (din nou, de toate partile). In astfel de momente, logica, adevarul, argumentele… toate astea nu mai conteaza.
          Nu trebuie decat un pretext, in cazul de fata Oltchim.
          Dl. Damian, e cat se poate de evident din articolul, pardon, pamfletul de mai sus (putea sa scrie si-un articol serios si argumentat, desigur, ca autorii de pe Criticatac.ro, dar probabil s-a gandit sa nu plictiseasca cititorii, asa incat a preferat varianta usoara-usuratica-bulevardiera, ca astea merg la Romanika tabloida…), nu stie multe despre subiect — nici despre (petro)chimie, nici despre Oltchim si istoria acestuia, ba as indrazni sa spun ca nici despre economie si business in general. Calitatea principala pe care o etaleaza atat in articol, cat si in comentarii, este mistocareala. De altfel, pe Contributors.ro asta incepe sa devina o regula careia-i cedeaza si autori pe care ii citeam cu placere si respect pana de curand.
          Ba, chiar mai mult, dupa cum articolul domniei sale dovedeste destul de limpede in paragraful
          “Citiți soluțiile propuse de articol : combinatul să cumpere de la Arpechim secția de piroliză. E vital, înțelegeți? Ei bine (amuzant), soluția propusă de CriticAtac pentru Oltchim a fost realizată. De vreo 2 ani, combinatul are în proprietate acea parte a Oltchim, necesitatea vitală a fost satisfăcută”
          autorul nici macar nu s-a ostenit sa citeasca pana la capat articolul pe care-l “desfiinteaza.”
          Nici nu era nevoie. Misiunea domniei sale nu este asta.
          Ca sa nu va risipesc mai mult timp decat e necesar, o sa spun doar urmatoarele:
          1) Exact ca-n povestea cu Engels si (anti)Duhring, toata lumea interesata de subiect ar trebui MACAR sa citeasca ambele articole si sa judece cu propria minte care e mai logic. De argumentatie nu mai pomenesc, pt. ca articolul d-lui Damian nu are niciuna in afara de aia clasica a mainii invizibile, piata care le face si regleaza pe toate, uber alles etc..
          2) Dupa aceea, merita citit articolul d-lui Vasilache de aici, de pe Contributors.ro (articol pe care, destul de amuzant, il citeaza doar “dujmanii” de pe Criticatac.ro in “prostia” lor documentaristica, nu si domnul Damian), de departe cel mai bun pe care l-am gasit eu pe tema data.
          3) In mod ironic, opinia mea este mult mai apropiata de a d-lui Damian decat a celor de pe Criticatac.ro. Dar pentru asta exista argumente mult mai serioase decat glumitzele si manipularile de doi bani de care este plin articolul de mai sus. Din nou, articolul d-lui Vasilache este cat se poate de relevant.

          • Miron Damian Miron Damian spune:

            “Nu. Asta, ca si multe altele, este un site profund ideologizat, unde oameni cu opinii asemanatoare se aduna ca sa-i injure pe “ceilalti”, indiferent ca au sau nu motiv” – dupa care citati elogios un articol publicat pe … Contributors.ro. Profund ideologizat?


            ” articolul d-lui Damian nu are niciuna in afara de aia clasica a mainii invizibile”
            – Nu. L-ati citit? E dificil? Va plictiseste?

            “manipularile de doi bani de care este plin articolul de mai sus” … manipulari din care n-ati reusit sa dati vreun exemplu. Go figure.

            Da, evident că moderez. Inteleg ca unul sau altul sa fie plictisiti de articol, sau de cine stie ce altceva. Inteleg si sa nu fie dornic sau capabil sa-l citeasca. Dar nu inteleg de ce trebuie sa ma plictiseasca si pe mine si pe cititorii mei cu comentarii dupa aceea.

  6. it_s__not_news spune:

    E inflatie de experti pe problema Oltchim – ce sa mai vorbim… Doc, aci de fata – cu aprofundate cunostinte de chimie -, ne spune ca “Oltchim trebuie să devină o unitate economică la fel ca oricare alta”. M-ai lasat paf. Let me say 2 things:

    1/ Oltchim ESTE o unitate economica ca oricare alta (ca altfel nu intra in faliment)

    2 / Draga domnule Damian, prin privatizarea defectuoasa, prin furturi si prin indatorarea aiurea Oltchim este in acest moment nevandabila. De aia si circul cu DD.

    Faci si dumneata un salt logic prostesc, fara suparare (chestia cu cimpul petrolier). Arpechim si Oltchim trebuiau vindute / privatizate la pachet de la inceput. In felul asta, treaba era oabla (apropos, te rog sa te uiti prin EU sa vezi citi producatori de PVC au rafinaria alaturi si de ce). Asta daca am fi vrut sa facem combinatul (-ele) viabil (e) pe termen lung.

    FYI: dragi romani, ati fost inca o data trasi in piept de cretinoizii de politicieni. Si apropos, Roibu nu o sa pateasca nimic, fiindca odata cazut Roibu, toate contactele politice o sa cada. Si nimeni – Doamne fereste – nu vrea asta, ca doar nu ne plac auto-mutilarile.

    • Miron Damian Miron Damian spune:

      It_s__not _news,

      Cunostintele mele de chimie sunt irelevante, si nu au niciun fel de rol in articol. L-ati citit? Faceți acest efort :-) Apoi putem discuta. Atât la punctul 1 cât și punctul 2 arată că nu știți despre ce vorbiți. Oltchim nu e o unitate ca oricare alta, tocmai pentru că nu e în faliment, în ciuda datoriei enorme pe care o are (între alte n motive, unele scrise în articol, din nou, l-ați citit?) . Ați urmărit de ce am făcut saltul la ideea de a cumpăra un câmp petrolier? Hm? E chiar așa dificil? ”Privatizarea defectuoasă” e un termen fără temei, Oltchim nu a fost privatizat. De asemenea, nici nu a fost ”indatorat”. S-a indatorat. Samd.

      Nu e vorba de expertiza aici. Ca sa cititi articolul trebuie doar un mic efort, daca nu sunteti capabil, poate ca nu ar trebui totusi nici sa-l comentati.

      • it_s__not_news spune:

        Valeu. Vad ca cenzurati exact ceea ce e mai important. “Cunostintele mele de chimie sunt irelevante” – cred ca irelevant esti tu …. din pacate. Falimentul este “de facto”. Cred ca tu nu poti urmari argumentele mele, domnule IQ de bibilica.

        Sincer, ce-ai facut TU in viata ? Analize politice. Aha. Micime intelectuala, Doc, once again. Cenzureaza asta.

      • campul petrolifer spune:

        Corect se spune “camp petrolifer”, nu petrolier. In treacat fie spus, cunostintele de petrochimie, in special, si de chimie, in general, sunt foarte importante in momentul cand cineva, oricine, isi da cu parerea asupra unui subiect complicat si important precum Oltchimul. Orice discutie adevarata se poate porni dupa ce sunt indeplinite astfel de conditii, altfel ajungem iar la situatia in care filologii isi dau cu parerea despre industria petrochimica, veterinarii despre cultura sau contabilii despre fizica atomica. Ar fi cazul sa se cam termine cu lucrurile astea, altfel sunt doar alte prelungiri dandiaconiste si nimic mai mult. As fi vrut sa vad pe platforma asta- sau pe altele, de ce nu, chiar pe aceea invocata in articol- ca s-a discutat profesionist, din toate punctele de vedere, inclusiv cele tehnice, pe subiectul Oltchim, cu un specialist recunoscut in domeniul petrochimiei. De ce nu am vazut niciun interviu luat? Nu a fost sa fie si nu va fi, asta mi-e senzatia. De aceea, tot ceea ce se spune are doar aceeasi si aceeasi rezonanta de talk-show de umplut timpul, cu- sa-mi fie iertat- aceeasi rezonanta otevista. Nimic profesionist pana la capat si ce jalnic imi pare…

        • Miron Damian Miron Damian spune:

          De curiozitate, sunteți filolog? Petrochimist? Sau aveți ambele calificări? :-)

          Am corectat, mulțumesc, a fost o simplă și inevitabilă scăpare la redactare. Dacă mai aveți ceva concret de reproșat articolului, din orice punct de vedere posibil, vă rog.

        • momo spune:

          “Arpechim trebuia privatizata la un loc cu Oltchim”

          Aceasta este o afirmatie tipica de inginer petrochimist, si este falsa. Tandemul Arpechim Oltchim este la fel de falimentar ca Oltchimul propriu zis. Tehnic ele functioneaza impreuna. Economic insa fara un sistem intergrat: titei-rafinare-desfacere sunt sortite falimentului. Din pacate.

          Oltchimul nu a fost privatizat la pachet cu restul Petromului din doua considerente: 1 OMV-ul nu il dorea (cum de fapt n-a dorit nici Arpechimul) iar politicienii nostrii dragi aveau nevoie de un mare combinat “strategic” de stat pe care sa il capuseze. OMV a vrut titeiul ieftin, o rafinarie care sa il proceseze (Brazi) si reteaua de desfacere (benzinariile petrom). Sa preiei Arpechimul acum, chiar in tandem cu Oltchimul, e catastrofal.N-ai titei ieftin si mai grav n-ai desfacere pentru restul de 85% din productia Arpechim, ca nafta e 15% cum se si spune in articol. ce faci cu toata benzina si motorina rezultata? Benzinarii particulare nu mai exista iar o retea proprie se dezvolta in ani de zile. oricati bani ai baga. Pana atunci esti la mana competitorilor tai sa iti cumpere marfa ceea ce e reteta absolut garantata a falimentului. Ce interes comercial ar avea Rompetrol, OMV sau Lukoil sa cumpere benzina Arpechim la alt pret decat unul de batjocura? Nici unul….

  7. A. Maracine spune:

    am o intrebare pt autor nu crede ca indiferent indiferent cine va fi actionar majoritar la Oltchim (statul sau o companie privata sau DD) va trebui realizata o integrare verticala a companiei impreuna cu furnizorii unici?

    • Miron Damian Miron Damian spune:

      A. Maracine,

      furnizorul unic al Oltchim era Petrochimia, instalatia de piroliza a Aprechim. Asa cum scriu in articol, aceasta parte e integrata in Oltchim, in acte din 2009 si efectiv de la inceputul lui 2010, daca nu ma insel.

      Nu stiu ce sa cred apropo de rafinaria in sine, pe care OMV a inchis-o si pe care e dispus sa o vanda. Nu stiu daca poate fi considerata “furnizor unic” Raspunsul la ambele intrebari tine de calculul economic – daca actionarul va fi privat, fara sa fie ”strategic”. Si aici intrebarea devine on-topic. Daca actionar va ramane statul, nu ma incumet sa fac niciun fel de pronostic.

      • A. Maracine spune:

        instalatia de la Petrochimia (Arpechim) a fost inchisa de OMV in 2008. Oltchimul a cumparat ultimele active in ian 2010 si a repornit-o in 2011. (informatile se gasesc inclusiv in arhiva hotnews din lunile respective). au fost 3 ani intre inchiderea instalatiei de catre OMV si redeschiderea de catre Oltchim.

        da, Oltchim si Arpechim au lucrat ca un conglomerat integrat vertical chiar daca dpdv legal nu era asa ceva. sectia de etilena si piroliza de la Arpechim chiar mai mult: a fost o sectie intr-o rafinarie.

        problemele au aparut odata cu inchiderea sectiei de catre OMV. cred ca articolul din CA arata f. bine si cu date ca Arpechimul trebuia privatizat impreuna cu Oltchimul (sau pastrat impreuna cu Oltchimul) si nu privatizat impreuna cu Petromul.

        • A. Maracine spune:

          ah, si ar fi bine sa vedeti daca a existat o corelatie intre pierderile mari ale Oltchim si perioada de 3 ani in care Arpchimul a fost inchis. datele pe care le-am vazut asta arata.

        • Miron Damian Miron Damian spune:

          ”cred ca articolul din CA arata f. bine si cu date ca Arpechimul trebuia privatizat impreuna cu Oltchimul (sau pastrat impreuna cu Oltchimul) si nu privatizat impreuna cu Petromul”

          Nu, nu arată chiar deloc. Doar afirmă asta. Întrebarea din articol nu are răspuns: de ce a sistat OMV furnizarea de etilenă/propilenă către Oltchim? E o întrebare extrem de simplă.

          • A. Maracine spune:

            ba da, e un raspuns in articol. reciti-l si urmariti linkurile.

            raspunsul de ce OMV a incetat furnizarea catre Oltchim e pt ca OMV a inchis Arpechim. motivul pt care a inchis OMV Arpechim il gasim intr-un comunicat al consiliului OMV la inchiderea Arpechim (pe scurt: nu intra in planurile lor de dezvoltare pe periada lunga):
            (din arhiva Mediafax)

            “Decizia (…) este în conformitate cu strategia Petrom de a maximiza beneficiile specificului de companie integrată al Petrom şi de a creşte eficienţa. Opţiunea vânzării, pe care compania a analizat-o în ultimul an, nu este fezabilă întrucât nu a fost identificat un cumpărător credibil care să dispună de expertiza şi resursele financiare necesare operării într-un mod sustenabil şi în siguranţă a rafinăriei. Pe de altă parte, investiţiile în rafinăria Arpechim constituie o provocare având în vedere că este o rafinărie fără ieşire la mare, care importă ţiţei şi, în principal, exportă produse finite”, se spune într-un comunicat al OMV Petrom transmis, vineri, Bursei de Valori Bucureşti (BVB).

            Petrom menţionează că în Europa o serie de alte rafinării, cu o tehnologie mai avansată şi cu o poziţionare mult mai bună decât Arpechim se confruntă cu aceeaşi situaţie, fiind deja închise sau neutilizate.

            “Cele două opţiuni evaluate până la acest moment pentru Arpechim au fost închiderea sau vânzarea. Propunerea închiderii permanente a Arpechim a venit după ce am depus toate eforturile pentru a identifica un cumpărător capabil să facă toate investiţiile necesare pentru operarea în siguranţă şi în mod sustenabil a rafinăriei. În plus faţă de provocările economice fundamentale – rafinărie mică, ineficientă şi fără ieşire la mare – mediul internaţional pentru această industrie constituie un context nefavorabil, cu mai multe rafinării închise sau urmând a fi închise în Europa, după încercări nereuşite de vânzare”, a declarat, în comunicat, Neil Anthony Morgan, membru al Directoratului Petrom, responsabil cu activitatea de rafinare.

            • Miron Damian Miron Damian spune:

              Ah, citați pasajul din articol care explică, eu pot să-l recitesc de câte ori vreau că nu-l văd.

              Mulțumesc pentru comunicat – ca paranteză, eu n-am spus că motivul nu este știut, din contră, am spus că nu e adus în discuție, două lucruri foarte diferite. Revenind, iată rezumatul comunicatului:

              OMV a închis rafinăria pentru că nu era viabilă economic. Fără îndoială că acest caracter de rău-platnic al clientului numit Oltchim n-a ajutat în această privință. Era atât de ne-sustenabilă încât nimeni n-a vrut măcar s-o cumpere.

              … dar, cumva, Oltchimul, cu toate problemele lui, ar fi reușit să o facă rentabilă. Miracol economic de proporții. Sau, ar fi reușit dintr-un combinat cu datorii uriașe integrat cu o rafinărie nerentabilă să facă un conglomerat care să rezolve ambele probleme. Cumva. Nu știm cum. Repet, articolul CriticAtac nu se încurcă cu acest mic aspect, al rentabilității, viabilității economice. Arpechim trebuia cumpărat, punct.

              Nu. Sorry. Nu merge așa. Dacă statul și-a băgat capul în nisip, a făcut-o în același mod în care a făcut-o și conducerea Oltchim, și în care o face și CriticAtac, și asupra aceluiași aspect: viabilitatea economică e fundamentală în discuție. Simplul fapt că ignori problema asta n-o face să dispară. Din contră. Dispare, în schimb, chiar combinatul. Prin faliment, cum s-a întâmplat cu Tractorul.

            • A. Maracine spune:

              mai cititi odata comunicatul OMV. niciunde nu se spune ca rafinaria nu e profitabila ci ca nu intra in planurile de dezvoltare a unei companii integrate (sic!) a Petromului. ““Decizia (…) este în conformitate cu strategia Petrom de a maximiza beneficiile specificului de companie integrată al Petrom şi de a creşte eficienţa.”

              din articolul din CA urmati linkurile. faptul ca problema a aparut cu privatizarea la pachet a Arpechim la OMV apare de cateva ori in articol – e ideea principala sa zic asa. (apropo, eu cred ca au luat ideea de la Boc. cam asta zicea si el cand a inchis OMV arpechimul in 2008)

            • Miron Damian Miron Damian spune:

              Oh, apoi eu sunt acuzat ca despic firul in patru. Ce va fi insemnand… “nesustenabil” ? :-)

              Inca ceva, eu m-am referit la viabilitate (evit folosirea celuilalt termen, de dragul intrebarii…). Trebuie sa se poata mentine profitabil si pe termen lung. Cu siguranta ca si Oltchim a avut perioade in care a fost rentabil, a facut profit, insa, cat timp asta se baza pe un tratament special din partea furnizorilor, asta nu l-a facut viabil. Va asigur ca pot face orice fel de afacere sa fie profitabila, cat timp electrica se angajeaza sa imi furnizeze curent pe datorie, OMV la fel, CFR Marfa la fel etc.

            • momo spune:

              @Miron Damian & A. Maracine

              Se vede ce ambii nu sunteti economisti.

              Nu domnule Damian, nu puteti face orice companie profitabila atata vreme cat furnizorii va vand pe datorie. “Pe datorie” nu inseamna gratis faceti o confuzie intre cash-flow si profit. Din punct de vedere al profitabilitatii unei companii e irelevant daca plateste sau nu o datorie, cheltuiala se inregistreaza la momentul facturarii ei. O firma poate intra in faliment (incapacitate de plata) fiind profitabila (are de incasat mai mult decat are de plata dar nu poate plati) sau se poate scalda in cash fiind pe pierdere (cand incaseaza ce are de incasat dar “uita” sa plateasca ce are de platit).

              In ceea ce priveste motivul OMV-Petrom,de a inchide Arpechim acesta este unul simplu: n-are nevoie de el. OMV are capacitati de rafinare nult mai moderne in alte parti. In Romania OMV are nevoie doar de o singura rafinarie, suficienta pentru a rafina titeiul autohton.

            • Miron Damian Miron Damian spune:

              Momo,

              ai dreptate, si precizarile sunt binevenite, ar fi trebuit sa pun profitabil intre ghilimele. De ce? Pentru ca e o diferenta intre situatia formala si dupa teoria economica, si cea reala si practica. Intr-adevar, faptul ca imi cumpar servicii pe datorie nu inseamna ca am zero cheltuieli. Datoria aia e pe hartie si va trebui sa o platesc la un moment dat. Se socoteste, se scade. In teorie.

              …dar daca momentul ala nu vine? Daca pot continua chiar sa cumpar serviciul ala fara s-o platesc? E situatia descrisa de argumentul (universal): if it acts, walks and quacks like a duck then it’s a duck. Pentru toate scopurile practice, cat timp datoria respectiva nu are niciun fel de efect, e ca si cum nu ar exista. Repet, nu contest ca, in acte, formal, ea e acolo si trebuie luata in considerare. Dar, practic vorbind, lucrurile stau diferit.

              (Inca ceva, ca paranteza. Nu doar ca nu sunt economist, petrochimist, filolog si mai stiu eu ce. Pentru scopul acestor articole, nu sunt nimic. Nu folosesc niciodata argumente de autoritate, de niciun fel de autoritate; nu le folosesc pentru ca au valoare minima. Orice afirmatie din articole sau comentarii poate fi contraargumentata, si n-am sa zic niciodata “eu am dreptate pentru ca am autoritatea, pregatirea, educatia etc. sa dictez in materie”. Evident, insa, cat timp reprosurile sunt de genul “ma plictisesti”, “nu-mi place stilul tau”, nu am ce sa le raspund. )

            • A. Maracine spune:

              dar chiar te rog: despica firul in patru! mai citeste odata (!) comunicatul OMV! nu spun niciunde ca arpechimul nu e sustenabil, doar ca nu au gasit cumparator capabil sa tina exploateze in mod sigur si sustenabil.
              cat despre motivele pt care OMV au inchis Arpechim sunt date acolo: rafinarie mica, fara iesire la mare, nu intra in planurile lor de dezvoltare a unei companii integrate a Petrom.

  8. r2 spune:

    lucrurile par sa arate asa cum spuneti dvs. dar si articolul dvs e un exemplu de “asa nu”, dar din alt punct de vedere. se face teorie multa pe date putine. lipsa datelor este completata cu presupuneri de bun simt si “educated guesses”, dar si presupunerile de bun simt, cand sunt prea multe, se cam pierde bunul simt.

    mie nu-mi este clar de ce problema asta se intampla tocmai in 2012. a fost combinatu’ (cum se spune la valcea) subventionat 23 de ani, direct sau indirect si nimeni nu a stiut? ei spun ca datoriile s-au acumulat in ultimii 2 ani. fara datoriile alea se poate recupera ceva din afacerea oltchim printr-o privatizare in care guvernul nu mai cere imposibilul? etc.

    de acord ca multa lume traieste intr-o lume fantastica si confunda economia cu morala. diagnosticul pentru problemele romaniei in general este ca solutii ar fi, dar “nu se vrea”. problemele economiei sunt considerate in primul rand morale – rea-vointa conducatorilor, coruptia, firmele capusa, sistemul de pile etc. de parca fara astea am concura germania. curentul asta de opinie l-a creat, pe undeva pe la extremitati, pe dan diaconescu. spre deosebire de politicienii corupti care “nu vor”, dan diaconescu “vrea”, sufera alaturi de popor si care vrea sa ajute etc.

    da, e gresit. sunt alte probleme si mai mari decat “nu se vrea”. dar asta tot nu lamureste suficient cazul oltchim. trebuie sa obtinem mai multe date, si repede. situatia e stiuta, ca nici aia nu sunt redusi mintal sa nu-si fi pus problema si sa nu-si fi facut niste calcule, dar nu de noi, publicul larg.

    • Miron Damian Miron Damian spune:

      ”mie nu-mi este clar de ce problema asta se intampla tocmai in 2012. a fost combinatu’ (cum se spune la valcea) subventionat 23 de ani, direct sau indirect si nimeni nu a stiut?”

      Sau poate nimanui nu i-a păsat, de unde și problema noastră… (deși n-aș zice că toți 23 de ani, dar asta contează mai puțin). De ce în 2012? Pentru că începând din 2009 România are din nou nevoie de împrumuturi de la FMI pentru finanțarea deficitului și pentru rezerva BNR. Iar Fondul, ca orice bancher care se respectă, se asigură că datornicul său va rămâne solvabil. Una din măsuri e să se asigure că nu risipește bani pe astfel de unități ”strategice”.

      • r2 spune:

        “De ce în 2012? Pentru că începând din 2009 România are din nou nevoie de împrumuturi de la FMI ”

        Sa reformulez. De ce Oltchim, pana de curand, nu a avut nevoie de bunavointa creditorilor. Putem gasi raspunsuri – poate ca intr-adevar a fost o subventie mascata ani de zile, care s-a terminat datorita OMV, sau poate ca s-a schimbat ceva in pietele pe care opereaza etc. Dar ce rost are sa rafinam presupuneri cand de fapt ar trebui sa cautam date. Intrebarea cheie pentru mine este ce se mai poate recupera din Oltchim. Pentru asta eu nu am gasit informatii concrete pana acum.

    • val spune:

      Adevarul este totdeauna simplu. Oltchimul a fost rentabil cind lucra „full time”, adica avea Arpechimul furnizor. Prin vinzarea Arpechimului (care trimitea materia prima prin conducta), Oltchimul a fost obligat sa lucreze la cel mult 60%. Din rentabil devine bolnav in tratament. Cei care au facut despartirea sint de fapt criminalii. Spectacolul ulterior este asemanator cu dusul la groapa cu bocitori.
      Concluzia normala este ca odata oprit este aproape imposibil de repornit.

      • Miron Damian Miron Damian spune:

        Arpechimul (OMV, de fapt) si-a asasinat clientul de care era dependent? De ce a facut una ca asta? In lipsa explicatiei, nu am cearta cu pretentia ca lucrurile sunt simple: la fel de simple cum e primul subtitlu al articolului.

        • val spune:

          Imi verificati informatiile? Arpechimul vindea in pierdere si fiind privat nu putea primi subventii. Asa ca a fost vindut inapoi statului. Arpechimul la rindul lui are nevoie de materie prima de la OMV. Nu mai spun ca trebuie sa fie rentabil. Telenuvela este lunga si dezbaterea are nevoie de cifre cea ce in articol lipseste. Refaceti, va rog articolul cu cifre si vom discuta foarte interesant. Succes.

          • Miron Damian Miron Damian spune:

            ” Arpechimul vindea in pierdere”

            Eeeexact. Prin urmare, rentabilitatea Olthcim se facea pe spezele pierderilor Arpechim. Da, intr-adevar, asta e chestiunea CHEIE din discuție : rentabilitatea pe termen lung. Viabilitatea. Sustenabilitatea. Cea a Arpechim, cea a Petrochim, cea a Oltchim.

            Cat despre cifre, cum spuneam, țelul articolului nu este să prezinte fiecare element al evoluției Oltchim, ci o cauză primară, fundamentală – și, iată, ne înțelegem: faptul că nu se discută în termeni de rentabilitate. Cu siguranță că se pot aduce cifre și ar fi interesantă discuția pe ele, dar nu e scopul articolului de mai sus. Articolul de pe CriticAtac conține o mulțime de cifre, îi lipsesc câteva. Cheie.

  9. eu****** spune:

    Doc,

    Subiectul este mare si a face analize din avion – a mai incercat cineva pe contributors.ro – nu este util.

    Pentru a intelege ce se intampla la OLTCHIM – similar cu:”Ce se intampla Doc?” – ai nevoie de date, de capacitate de analiza si pentru solutie de transpiratie, inspiratie si poate si de un dram de sansa…
    Cine imi spune ca totul este numai stiinta de conducere, il declar pierdut!

    AU existat incercari de reglementare a situatiei OLTCHIM.
    Una cunoscuta mie este legata de conversia datoriilor in actiuni.
    Din punctul meu de vedere era un pas necesar, dar nu si suficient. Ar fi putut arata mai bine in scripte imaginea combinatului, daca aparea Fat-frumos si prelua acele actiuni.

    Evident ca Fat- frumos putea sa fie interesat sa aduca si o piata/ clienti – ii cauta de mult cineva – , un plan de actiune/restructurare, si de ce nu, un management nou.

    Dar lucrurile acestea nu se fac pe ghenunchi, din fuga intre doua deplasari externe.
    Trebuie pregatite actiunile, au nevoie de timp si de conjuncturi favorabile, de o imagine credibila in RO.

    Cele mai penibile momente din recenta presupusa privatizare:
    1. DD depune cu intarziere si cu scandal oferta.
    2. R. Vulpescu se bate cu pumnul in piept ca el este cel care face sa fie acceptata oferta lui DD in procesul de evaluare – chiar a si facut-o!

    Daca am inteles circul creat de DD – il are in sange omul acesta, cica este “show man” – nu am inteles cum reprezentantul guvernului intra si el in aceasta hora si nimeni, dar nimeni din guvern, nu ii da la timp peste mana. Am presupus ca este la mijloc o cacialma sau o prostie de inalta clasa guvernamentala.

    Si toata poveste se intinde prin presa, ca si cum ne-am pricepe toti la toate!
    OLTCHIM nu este un meci de fotbal sau un partid politic, este ceva nou in ceea ce spun?

    Evident NU!

    • Miron Damian Miron Damian spune:

      Eu,

      ai dreptate, dar asta zic si eu in articol:

      Bun, ajunși aici, reamintesc că subiectul articolului [este] prezentarea pe scurt a problemei Oltchim, explicația situației în care a ajuns. Acum, așa ceva ar fi imposibil, în această formulare. Declinul combinatului este punctat de o mulțime de decizii și indecizii, mai mult sau mai puțin grave, din diverse surse. Firul se despică inevitabil.

      Eu nu am pretentia sa analizez multitudinea de decizii care au fost luate si nu ar fi trebuit, sau care n-au fost luate si ar fi trebuit. Peste putinta asa ceva. Eu incerc sa pun in vedere cauza fundamentala, meta-cauza, cum vrei sa ii spui, din spatele acestor probleme. Acela e “firul nedespicat”…

      Conversia datoriilor in actiuni ar fi insemnat, practic, maturatul gunoiului sub pres. Repet, problema nu e datoria, in sine, ci modul in care a ajuns la o valoare atat de mare! Conversia datoriilor in actiuni ar fi fost o mica scamatorie (ca tot vorbesc in termenii astia in articol), acum o vezi, acum nu e – iar mai departe, daca datoria nu mai e (pentru ca n-o mai vezi) si cauzele ei nu ne mai intereseaza.

      In fine, cred ca aceasta conversie, in circumstantele astea, ar fi fost o eroare mare prin efectele secundare cauzate. Dar asta e alt subiect.

  10. 1 spune:

    Salvarea Oltchimului e varianta autohtonă a lui “to big to fail”.
    Aşa că toţi contributorii României îi vor întreţine pe cei 3000 de angajaţi de la Oltchim care produc – strategic – pagubă.

    • Prostu' satului spune:

      Nici vorba. Dimpotriva, in aplauzele d-lui Damian & friends, Oltchim va fi lichidat si trimis la fier vechi, la pachet cu ce-a mai ramas din Arpechim, hai sa incerc si-un pronostic — in urmatoarele 15 luni.

      • Miron Damian Miron Damian spune:

        “in aplauzele dlui Damian” ??

        Bateți, din plin, câmpii. Din nou :-) . Ați citit articolul? Hm? E dificil? Dacă da, atunci de ce vă osteniți să comentați?

    • Miron Damian Miron Damian spune:

      Da, e istorie care se repetă, asa era si Tractorul Brasov, legile economice nu pot fi amendate in vreun birou de la Bucuresti.

  11. Aha spune:

    Autorul articolului da dovada de o rabdare fara margini. Nu stiu cum se poate discuta pe tema asta cu cetateni pentru care ecuatia Profit=Incasari-Costuri e neclara. Din pacate se pare ca pentru multa lume ecuatia simpla de mai sus se poate suspenda prin legi date de parlament sau proceduri ale guvernului. Nimeni, inclusiv statul si firmele sale nu au cum sa sara peste realitatea asta. Inclusiv mult trimbitatul ajutor social nu poate exista la nesfirsit cind rezultatul este permanent cu minus, caz in care se ajunge la falimentul tarii, si oricit o fi tara intreaga de “strategica”, pe creditorii externi trebuie sa-i platesti cu bani. Exemplele din alta parte abunda.

  12. Anonymous spune:

    Excelent articol ca de obicei! Este fantastic ce se intampla in romania, raman prostit, pironit ca un bou cand citesc stirile haha.

    PS. Sunt surprins cat de multi cititori retrograzi pe contributors, am vazut mai sus cativa neciopliti.

  13. Hantzy spune:

    Statea linistit si l-a calcat tramvaiul?!
    Nu. A fumat in lant si, desi tusea, a sperat sa n-aibe cancer. S-a inselat.
    Mi se pare mai apropiat de ceea ce s-a intamplat. Si, intr-o oarecare masura, de ceea ce scriu autoarele pe CriticAtac. E insa greoi amestecul de beletristica si savantlâcuri.

    • Miron Damian Miron Damian spune:

      Ah, opțiunea de metafore n-o discut, tine de gust. Articolul de pe CriticAtac o foloseste pe cea cu strutul , relativ la stat, la politicieni. Problema nu e cu forma, ci cu fondul. Metafora lor, pe fond, este contrariul realitatii, asa cum am aratat in articol. Oltchim a fost si este centrul atentiei inaltilor demnitari. Stau dovada actele normative dedicate acestuia, si tratamentul preferential de care s-a bucurat din partea furnizorilor controlati de stat. De asemenea, toata cearta lor cu statul e complet lipsita de fundament, acesta le urmeaza recomandarile intocmai. Scriu ca trebuie sa treaca Petrochimia la Oltchim? S-a facut (repet, de mai bine de doi ani de zile!) Scriu ca trebuie sa ia si Arpechimul? Se face! Scriu ca le trebuie ajutor de stat? L-au primit si il primesc constant! Si atunci, care e cearta LOR cu statul? EU am una. EU sunt cel care spun, si demonstrez, ca optica asta e nociva.

    • Miron Damian Miron Damian spune:

      Inca ceva, ca tot am ajuns aici. Observati ca nimeni nu reproseaza autoarelor de mai sus metafora respectiva. Nimeni nu se apuca sa zica

      “cum adica politica strutului? ce e cu mistoul asta? cum adica, struti? ce-i lipsa asta de seriozitate ? bla bla bla”

      Mie cu atat mai putin nu-mi trece prin cap sa critic asa ceva, din contra. Pur si simplu metafora nu incurca, ci ajuta. Autoarele articolului ar fi putut spune “politica bazata pe ideea ca daca nu observi o problema ea inceteaza sa existe”. Insa metafora folosita exprima asta, nu doar mai colorat, ci si mai succint si mai clar. Nu forma e o problema. Fondul e o problema.

      E elocvent, cred, faptul ca “critica” principala la articolul meu se refera la forma.

      • Hantzy spune:

        Ok, as putea schimba: “fuma in lant, tusea, dar cerea mereu pastile de la doftor si spera s-o duca la infinit.”

        Nu la articolul dumneavoastra era critica de forma, ci la cel pe care-l criticati. Pentru confuzie imi cer scuze!
        Articolul dumneavoastra, pana la exagerarea cu tramvaiul (insa e si asta probabil o figura de stil pentru intarirea ideii), il gasesc corect si binevenit.

  14. F. Ioncioaia spune:

    Stimate Domnule,
    O punere in chestiune extrem de pertinenta!
    Citind, fie si superficial, cele doua perspective (din CriticAtac si de aici) este usor de inteles de ce socialismele si publicistica tematica din sfera acestora sunt atit de asemanatoare cu publicistica teologica, indeosebi ortodoxa. Si intr-o parte si in alta, limbajul tine loc de real. Efectele de limbaj, teoriile cele mai sofisticate si absconse ascund dificultatea de a reprezenta realul, de a-l explica rational. Acesta este de altfel si motivul pentru care publicistica socialista este superioara in termeni estetici si intelectuali celei liberale. Adecvarea la subiect este lipsita de brilianta intelectuala, nu ne provoaca nici un fel de agitatie mentala. Realul este banal, iar banalul nu se vinde bine pe aici. In schimb, stilistica jucausa, cetoasa dar provocatoare, pare infinit mai seducatoare. Este drept, ne cam provoaca diabet, dar asta este o a alta discutie. O alta banalitate!

  15. Luke spune:

    Poate putin offtopic
    Tocmai am auzit dimineata la radio un ministru (al muncii parca) ca angajatii isi vor primi banii in transe “pe masura ce vor fi recuperati de la debitori”
    Pana acum n-am auzit decat de creditorii de la Oltchim. Mi-a scapat mie ceva, are de unde si recupera banii?

    • Miron Damian Miron Damian spune:

      Luke,

      probabil ca Oltchim are si debitori, are bani de luat. Intrebarea e “cati” si “de la cine”. Pentru ca, dupa cum vezi, sunt debitori si debitori – Olthcim insusi e un bun exemplu.

      • Luke spune:

        Mai mult ca sigur are. Ma intrebam totusi daca mi-au scapat ceva articole mai detaliate despre asta ca fragmentul dat in stirile de la radio a fost foarte scurt.
        Mi se pare ca nu ai nici tu date exacte as trage concluzia ca n-au fost asemenea analize. Deci declaratia e posibil sa fie apa de ploaie, nu faptul ca ar avea sau nu ci faptul ca i-ar putea recupera.

  16. kinn spune:

    Din pacate articolul aduce si mai putina lumina in cazul Oltchim decat articolul de pe CriticAtac. Ma rog, ridica niste intrebari de suprafata si cam atat. Ideea ca Oltchim n-are materie prima fiindca n-a platit si ca moare fiindca legea pietei il obliga sa moara este evident corecta, dar este un truism. E ca si cum ai spune ca Ceausescu a murit fiindca inima nu i-a mai batut, sau ca pe JFK l-a ucis legea conservarii impulsului intre glonte si cap. 100% corect si 0% util, fondul problemei e altul.

    • Miron Damian Miron Damian spune:

      Kinn,

      reluand un comentariu anterior: întreg articolul poate fi restrâns la ideea că Oltchim trebuie să respecte, la fel ca oricare alt actor economic, legile acestui domeniu, care sunt, de asemenea, obiective. Că tentativa de a le ignora, cu ajutorul statului, nu poate merge la nesfârșit și, cu cât durează mai mult, cu atât se termină mai rău.

      Ca să continui comparația ta, într-adevăr, e 100% corect să spui că în cazul în care capul cuiva stă în calea unui glonte tras atunci sunt șanse enorme să moară. Dar asta nu face afirmația să fie un truism, din păcate. Ea chiar are o utilitate în măsura în care sunt oameni, mulți oameni, care consideră că la o adică, cu un pic de ajutor, glonțul respectiv s-ar putea lăsa doar cu o febră severă.

      Pentru stat (proprietarul combinatului), nicio lege n-a obligat Oltchimul să moară, de fapt, nici măcar să se restructureze câtuși de puțin. Nici până acum și, se pare, nici de-acum încolo. Din ce aud, toată problema e de repornire a producției, pentru care, iată, urmează un nou ajutor. La fel, nimic din articolul CriticAtac.ro nu sugerează că Oltchim ar putea fi condamnat la moarte sau macar la restructurare masiva. Nu, soluțiile de acolo vorbesc de extindere. Combinatul trebuie să cumpere (cu un pic de ajutor) Petrochimia – ceea ce a și făcut. Sau tot Arpechimul. Niciun fel de argument de ce această afacere ar putea fi viabilă economic – cea cu secția de piroliză se pare că nu e, din contră. Nimic despre aceste legi economice care obligă. Nimic. Și atunci, scuză-mă, dar nu putem vorbi de truisme. Poate pentru mine și pentru tine lucrurile astea sunt evidente. Dar noi suntem în minoritate.

      • kinn spune:

        Problema principala este de a intelege ce s-a intamplat, cu toate intrebarile aferente (care au fost decizii proaste de management? cand a devenit situatia ireversibila? cand s-a pierdut o piata cheie? cand ar fi trebuit sa reactioneze conducerea? cum ar fi putut fi evitata situatia de azi? ). Eu apreciez articolul de pe CA ca pe un efort si un indemn de intelegere a situatiei. In schimb, articolul tau il vad doar ca pe un indemn de acceptare pasiva a situatiei. E o mare diferenta intre a intelege si doar a accepta inevitabilul, cam tot atat ca diferenta intre da Vinci care diseca corpuri ca sa afle de ce mor si biserica care il sfatuia sa nu-si bata capul ca asta e legea firii. Acceptarea situatiei inseamna doar sa pui capu-n pamant si sa tragi resemnat, intelegerea situatiei inseamna a trage niste concluzii relevante. Or, articolul tau nu mi se pare ca ar contribui cu nimic la intelegerea situatiei. Prefer un articol chiar prea optimist de pe CA unei procitanii..

        • Miron Damian Miron Damian spune:

          Kinn,

          nu, e departe de a fi o acceptare pasivă a situației. E un protest vehement la adresa situației, a factorului cheie care a determinat-o și care continuă să o înrăutățească. Sunt în situația cuiva care vede cum o mașină se îndreaptă în viteză spre un hău, acuză stilul de condus care a dus la situația asta, și îi cere șoferului să frâneze. Drept care i se face un reproș pentru pasivitate și lipsă de optimism.

          Rațiune, nu retorică. Realism, nu optimism, nu pesimism. .

          N-am spus niciodată în articol că nu trebuie analizat pașii individuali care au dus la situația asta. Am spus că este peste putință să fie făcut așa ceva aici, și că, în schimb, pot da, în loc de multitudinea cauzelor individuale, principala cauză a cauzelor, meta-cauza care a dus la situația asta. Și care acționează în continuare, provocând alți pași, alt avans spre hău: achiziția Arpechim, fără niciun fel de calcul care să arate că acest pas ar putea fi viabil economic!

          • kinn spune:

            Pasii intermediari gresiti sunt cheia problemei, mult mai interesanti decat meta-cauza care e mult prea generala pentru a exprima ceva util practic. Meta-cauza este ca Adam si Eva au fost izgoniti din Rai, altfel nu aveam nevoie de combinate. Articolul tau adauga prea putin la clarificarea cauzelor concrete. Macar de la CA am aflat ce e cu nafta si cu etilena si ca exista un Arpechim.

  17. Vlad Ionescu spune:

    Ca sa eliminam toate discutiile despre analizele economice eu am o propunere: vanzarea Oltchimului ca activ, asa modernizat cum zic unii ca este. Scapam si de discutie despre datorii si de toate problemele Oltchimului ca societate comerciala, il vindem ca activ, eventual si cu optiune de cumparare a rafinariei de la Pitesti, cu interdictie de dezmembrare. Daca il cumpara cineva in aceste conditii inseama ca este un activ care are o valoare de intrebuintare si poate fi introdus intr-o (alta) afacere.
    Si inca ceva care nu are legatura directa cu articolul, ci mai mult cu unele comentarii. Eu cred ca inainte de a face o analiza a Oltchimului ar trebui sa avem o prezentare si o intelegere corecta a industriei petrochimice globale la acest moment si a perspectivei de viitor.

    • Miron Damian Miron Damian spune:

      Vlad Ionescu,

      dacă nu mă înșel, fix asta a fost intenția guvernului, și este. Să vândă Oltchim, dar nu cumva PCC-ului că asta s-ar putea să-l desființeze. Ei bine, lăsând la o parte spectacolul jalnic marca DD, nu l-a cumpărat nimeni. Se pare că ”activul” nu e așa activ. De asemenea, nimeni n-a vrut să cumpere creanțele asupra lui, la un preț cât de cât acceptabil – deși, desigur, mult mai mic decât valoarea creanțelor în sine. Pe creanța Electrica s-au oferit vreo 40 mil Euro, în condițiile în care Electrica voia parcă 60, iar valoarea datoriei în sine e vreo 150(!). Creanța AVAS n-a interesat pe nimeni, 250 de milioane de euro de recuperat și nimeni n-a vrut să dea un sfanț pentru ele(!!)

      Eșec total.

      Prin urmare, cred că trebuie să revenim serios la analizele alea economice.

  18. Miron Damian Miron Damian spune:

    Dacă mai avea articolul ăsta nevoie de un QED. Ar fi o glumă colosală, slapstick comedy, filme cu imbecili… dacă nu ar fi făcută pe banii noștri:

    ”Având în vedere că aceste masuri pentru asigurarea comercializarii produselor si, astfel, a eficientizarii activitatii operatorilor economici constituie o situatie extraordinara a carei reglementare nu poate fi amânată, avand in vedere importanta acestor entitati economice si caracterul strategic al sectoarelor in care acestia opereaza, nefunctionalitatea lor conducand la dezechilibre la nivel macroeconomic.”
    (Preambulul unui OUG aflat în pregătire, publicat de Hotnews)

    Ce facem când o unitate economică nu funcționează? Înființăm un comiteeeeet! Nicio lege economică nu poate rezista unei entități de stat, cu asemenea planuri ambițioase. Se știe asta! Înființăm un consiliu de stat pentru planificare, sigur funcționează. Sună cunoscut? Nicolae Văcăroiu e pregătit? În fond, de ce să nu rezolvăm problemele economice din 2012 cu ”soluțiile” din 1969? Tot înainte, tovarăși, viitorul economic al României Socialiste e luminos și multilateral dezvoltat.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Miron Damian


Miron Damian

Miron Damian scrie analize politice pe forumuri începând cu 2002, sub pseudonimul Doc. A colaborat cu ziarul Cotidianul si cu revistele Dilema Veche si Revista 22. Din 2006 are b... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)