Home » Asigurari Sociale »Dezbatere »Economie » Citesti:

Noul Cod al Muncii sau legiferarea vechilor coduri nescrise

Victoria Stoiciu decembrie 10, 2010 Asigurari Sociale, Dezbatere, Economie
40 comentarii 6,140 Vizualizari

Proiectul unui nou Cod al Muncii fusese anunţat cu ceva vreme în urmă, însă chiar şi aşa, prevederile textului trimis de Ministerul Muncii către sindicate spre consultare par a surprinde multă lume. Nu pentru că ideile neo-liberale şi pro-piaţă nu ar fi suficient de vehiculate în ultima vreme, ci pentru că, în pofida celor afirmate de guvernanţii noştri, nu legislaţia „rigidă” a muncii este problema majoră a României în momentul de faţă. E adevărat că actualul Cod al Muncii este unul destul de favorabil angajaţilor şi face dificilă concedierea chiar şi a unui angajat neperformant, dar întrebarea mea este: şi ce dacă, cine îl respectă? Câţi dintre patroni se sinchisesc de prevederile legale când trebuie să dea un angajat afară şi câţi angajaţi îşi cunosc drepturile? Sau câţi se luptă cu angajatorul dacă ultimul încalcă contractul?

Legislaţia rigidă nu a fost deloc o piedică în calea concederilor pe capete şi a dublării şomajului în ultimii doi ani, ca reacţie de „ajustare” la criză. Nici reducerile salariale, nici trimiterea în concediu fără plată nu au putut fi blocate de „inflexibilitatea” mecanismelor legale. Şi atunci de ce e nevoie să consfinţim o stare de fapt printr-un cadru legal, din moment ce realitatea îşi urmează oricum propriul curs? Păi tocmai de aceea! Pentru că hoţului nu îi şade bine să i se spună hoţ, patronului nu îi şade bine să i se spună că e abuziv şi statului nu îi convin procesele intentate de propriii săi angajaţi. Ca adeseori în istorie, şi în acest caz, dreptul nu introduce un set de reguli noi, ci doar consfinţeşte comportamentele existente ale celui puternic; nu instaurează, ci legitimează coduri de conduită. „Partea leului” ce revine celui puternic nu constă numai în aproprierea de bunuri fizice, materiale, ci mai ales în monopolizarea beneficiilor morale aduse de legitimitate.

Nou proiect al Codului Muncii prevede multe modificări, dar cum nu sunt avocat, mă voi limita să le comentez doar pe acelea pe care experienţa şi cunoştinţele acumulate îmi permit să o fac.

Adio arme ilegale de concediere!

Care sunt prevederile proiectului noului Cod al Muncii?

Mai întâi de toate, se intenţionează prelungirea perioadei de probă de la 30 la 45 de zile pentru funcţiile de execuţie şi de la 90 la 120 de zile pentru funcţiile de conducere. Cu toată onestitatea, această prevedere nu mi se pare gravă, în multe state europene perioada de probă este şi mai lungă. Grav nu e că un angajat va sta 45 de zile în loc de 30 într-o perioadă de probă, ci faptul că este eliminată interdicţia de angajare succesivă a mai mult de trei persoane pe perioade de probă pentru acelaşi post din actualul Cod al Muncii. Ce înseamnă aceasta? Simplu, înseamnă că patronul va putea angaja ori de câte ori va avea el chef pe acelaşi post tot felul de oameni aflaţi teoretic în perioada de probă, dar care practic vor presta o muncă ce poate fi asimilată unui contract de muncă pe perioadă determinată pentru a scăpa de toate complicaţiile legale ale concedierii!

Numai că, pentru a uşura şi mai mult viaţa patronilor, aceste complicaţii vor fi şi ele eliminate, iar pentru aceasta se va recurge la trei instrumente. Mai întâi, angajatorul va putea să stabilească la angajare obiective şi criterii de performanţă în funcţie de care va fi evaluat angajatul. In principiu, nu am avea nimic împotriva criteriilor de performanţă. Însă mă întreb cum vor arăta lucrurile pe viitor, din moment ce până acum, în lipsa unor asemenea criterii, concedierea unui angajat era o treabă relativ simplă, în pofida legislaţiei complicate. Până acum, gestul abuziv al angajatorul presupunea cel puţin teoretic un risc legal, care acum va fi înlăturat şi nici un obstacol nu va putea fi pus pavăză în faţa arbitrariului patronului. In al doilea rând, contractele pe perioadă determinată se vor putea încheia mai uşor şi pe o perioadă mai lungă. Şi trei, vor fi eliminate acele articole care descriu condiţiile în care un angajator poate apela la munca temporară printr-un agent specializat şi care restricţionează în prezent munca temporară. Dacă până acum un angajator putea apela la un agent de muncă temporară doar în situaţii foarte specifice, ca de exemplu pentru muncile sezoniere sau pentru înlocuirea unui angajat al cărui contract de muncă e suspendat (de exemplu, din cauza concediului de maternitate), de acum înainte se va da undă verde permanentizării acestei forme de angajare.

Trăiască profitul, moarte sindicatelor!

Şi ca nu cumva profitul patronului să aibă de suferit, noul Cod al Muncii mai prevede o facilitate extraordinară pentru acesta: în cazuri „necesare”, angajatorul va putea să trimită angajatul în concediu fără plată pe o durată de maxim 15 zile pe durata unui an.

Cine ar putea să determine că la mijloc nu e un abuz şi că situaţia impune, într-adevăr, o asemenea măsură? Cu certitudine, nu angajatul individual. Dar angajaţii, da – dacă sunt sindicalizaţi! Veşnicul os din gâtul patronatelor – sindicatele… Aşa că noul proiect a ţinut cont de acest obstacol incomod şi a încercat să reteze din avântul sindicaliştilor înainte ca aceştia să apuce să îşi ridice vocea. Cum? Mai întâi, incluzând o prevedere conform căreia contractul de muncă se suspendă de drept pe durata grevei. Cu alte cuvinte, dacă angajatului nu îi convine să stea acasă fără să fie plătit, nu are decât să stea în faţa unităţii şi să huiduie patronul, dar să o facă pe propria sa cheltuială.

Însă ultima găselniţă a decidenţilor noştri şi a prietenilor lor de la patronate e alta. Ea conferă reprezentantului salariaţilor puterea de a negocia şi semna contracte colective de muncă. Reprezentantul angajaţilor este persoana care, conform legii, supraveghează respectarea drepturilor angajaţilor în acele companii unde nu există un sindicat. Cât de „reprezentativ” este acest reprezentant al salariaţilor puteţi deduce din următorul exemplu: acum ceva vreme, un partener din Germania m-a contactat rugându-mă să îl pun în legatură cu reprezentantul salariaţilor dintr-o multinaţională din domeniul asigurărilor. Am sunat la respectiva companie şi după o oareşice confuzie „corporatistă”, mi s-a recomandat să iau legătura cu departamentul de resurse umane, presupunându-se că ei ar trebui să ştie cine este acest misterios reprezentant despre care nimeni nu părea să fi auzit vreodată…deşi conform legii el trebuia să fi fost ales de majoritatea angajaţilor companiei, nu doar de un departament. Într-un târziu, enigma a fost dezlegată…însă numai după 10 telefoane şi tot atâtea mail-uri şi faxuri. Dar, chiar presupunând că nu e vorba de un pseudo-reprezentant al salariaţilor, ci de unul autentic, întrebarea mea este: care sunt garanţiile legale de protecţie oferite acestui angajat pentru ca el să poată negocia un contract colectiv de pe poziţii cât de cât egale cu cele ale patronatului? Cum poate un miel să negocieze cu lupul?! Dacă liderii de sindicat sunt protejaţi prin statutul lor şi, mai ales, prin forţa pe care le-o conferă sindicatul, reprezentantul salariaţilor este un simplu angajat care va fi „mâncat” deîndată ce îşi va lua nasul la purtare şi va ridica pretenţii. În mod normal, atribuirea unei asemenea împuterniciri ar fi impus şi conferirea unor garanţii pe măsură. Numai că logica guvernanţilor a funcţionat în sensul opus: în loc să confere reprezentantului salariaţilor puteri comparabile cu cele ale liderului sindical, s-a decis transformarea acestuia, dacă nu în mielul-reprezentant al salariaţilor, cel puţin într-un soi de oiţă ascultătoare! Actualul Cod al Muncii prevede că liderii de sindicat nu pot fi concediaţi pe durata exercitării mandatului şi pe o perioadă de 2 ani de la încetarea acestuia pentru motive care ţin de îndeplinirea mandatului sindical sau „necorespundere profesională”. Aceasta înseamnă că nici-un patron nu poate încerca să găsească nod în papură liderului sindical pe motive care ţin de prestaţia sa profesională. Dacă însă noul Cod al Muncii va fi aprobat, patronul va putea oricând să îi impute liderului sindical o întârziere sau neîndeplinirea unei sarcini de serviciu pentru a-l concedia, deoarece sintagma „necorespundere profesională” a fost eliminată. Atunci, fie vom asista la apariţia unui nou soi de sindicalişti „oiţe blânde”, fie, pur şi simplu, cei care vor fi dispuşi să îşi rişte propriul loc de muncă pentru a apăra interesele tuturor celorlalţi angajaţi vor fi un specimen pe cale de dispariţie!

Flexisecuritate înţeleasă pe jumătate

Dar ceea ce este deosebit de revoltător în toată povestea aceasta cu modificarea Codului Muncii, pe lângă prevederile care vor pune pe butuci angajaţii, este ipocrizia unor declaraţii care încearcă să îmbrace în haine aurite o sperietoare hidoasă. Ca să părem moderni, europeni şi trendy, nu e bine să spunem lucrurilor pe nume şi să declarăm făţiş că ne-am săturat de sindicate şi vrem ca angajatorul să poată să se manifeste în sfârşit ca un mic feudal pe moşie. Aşa că unii reprezentanţi ai patronatelor sau sus-puşi de pe la Ministerul Muncii s-au gândit să ne fluture prin faţa ochilor noţiunea de flexisecuritate (sau flexicuritate, ziceţi-i cum vreţi).

Deşi conceptul, inventat şi aplicat cu succes pentru prima dată în Danemarca, este destul de cunoscut, mi-aş permite câteva sublinieri. Filosofia flexisecurităţii are ca premisă îmbrăţişarea tacită a teoriei „distrugerii creatoare” a capitalismului, concept de sorginte marxistă, dar care, datorită austriacului Joseph Schumpeter a căpătat valenţe pozitive, referindu-se la forţa inovatoare şi esenţialmente benefică pentru progres a oricărei transformări economice, chiar dacă efectele acesteia pe termen scurt sunt sau par a fi negative. De aceea, pornind de la ideea că este contra-productiv să încercăm să salvăm ceea ce nu poate fi salvat, flexisecuritatea strămută accentul de pe protecţia locului de muncă pe protecţia salariatului. Consecinţa practică este flexibilitatea la angajare şi concediere, dublată de o protecţie sporită a angajatului, atât prin măsuri pasive (ajutor de şomaj substanţial) şi active (recalificare, învăţare continuă, etc.).

Nu e rolul acestui text să argumenteze în favoarea sau împotriva flexisecurităţii, subiect amplu dezbătut în Europa. Ce nu înţeleg, însă e care dintre prevederile proiectului noului Cod şi în genere care dintre legislaţia privind piaţa muncii sau protecţia socială se referă la o transpunere în practică a principiilor flexisecurităţii. Diminuarea indemnizaţiei de şomaj face parte din filosofia flexisecurităţii? Dar slăbirea sindicatelor? Blamarea „trândavilor” care huzuresc din ajutoare sociale şi proclamarea sfârşitului statului social?

Impresia mea e că guvernanţii noştri au confundat, după spusele unei vorbe româneşti, „vaca” cu „vacanţa” pentru că ambele sunt la litera „V” în dicţionar. Flexisecuritatea românească miroase dubios de mult a flexibilitate pură. Cum îmi spunea într-o discuţie pe marginea subiectului un amic de dreapta, mai întâi construim flexibilitatea, apoi ne ocupăm de securitate. Judecând pe baza experienţei din trecut, aceasta înseamnă la paştele calului! În aceeaşi tradiţie, de 20 de ani ni se spune că mai întâi trebuie să asigurăm tranziţia către economia de piaţă şi după aceea ne vom preocupa de victimele tranziţiei; mai întâi să obţinem creştere economică, apoi vom redistribui bogăţia. Mereu este aplicată doar acea jumătate a lucrurilor care convine cel mai mult: din democraţie, am ales doar alegerile libere şi am ajuns o jalnică democraţie electorală, din capitalism am ales doar jefuirea celui slab, uitând că acesta presupune, teoretic, şi o piaţă liberă, din flexisecuritate ne place doar flexibilitatea…Până când?

Aparut si pe CriticAtac

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: , , ,



Currently there are "40 comments" on this Article:

  1. nyky spune:

    la o emisiune de actualitati a fost invitat agaton presedintele asociatiei patronale din romania si o fatuca de la un ziar zis informat .la discutie d.agaton a spus ca noul cod al munci este facut de minister impreuna cu camera de munca americana si patronatele nu ar fi de acord si negocierea incalca legislatia din romania.Dar si asa schimbarea codului munci este amenintarea lui BASESCU la adresa sindicatelol,de fapt razbunare.la noi in aceasdta tara nu s-a respectat codul muncii dar exista o frica din partea patronatelor .Deci actuali guvernanti ne vinde ca pe niste sclavi,in nerputinta lor de a crea un mediu propice de infintare a locurilor de munca

  2. calin spune:

    Nu sunt de acord cu nici-unul din punctele de vedere exprimate :

    1. E posibil sa existe posturi pe care unii patroni sa ruleze (speculand legislatia) mai multe persoane , pe perioade de proba succesive de 45 de zile . Aceste posturi pot fi ocupatii necalificate sau sezoniere , dar in nici un caz nu cred ca au pondere semnificativa in economie . Daca va imaginati ca cele 45 de zile sunt de exploatare salbatica , din care patronul isi extrage un profit oneros , atunci cred ca traiti intr-o alta realitate . Atunci cand ai nevoie de luni de zile de instruire pentru ca dintr-un angajat new entry , sa faci unul cat de cat competent , sa il dai afara dupa 45 de zile , “ca asa vrea muschiul patronului” , reprezinta de fapt o pierdere , iar patronii sunt mult mai atenti la bani astfel aruncati pe geam .

    2. Orice patron vrea sa produca , pentru ca orice zi de productie inseamna profit pentru el ; daca va imaginati ca abia asteapta sa intrerupa productia ca sa-si trimita in concediu neplatit angajatii , atunci va inselati . Intreprinderea privata are ca obiectiv producerea de profit , oricat v-ar displacea aceasta idee , asa incat nu e normal ca salariatii sa fie platiti atunci cand nu produc , indiferent de motiv .

    3. In nici o coporatie nu cred ca e interzisa asocierea sau afilierea la un sindicat . Faptul ca angajatii se limiteaza la pozitia asta nereprezentativa intr-adevar de “reprezentant al salariatilor” , eu consider ca se datoreaza imaginii execrabile a miscarii sindicale din romania (nimic altceva decat o platforma de lansare a altor oportunisti) si nivelului de calificare mai inalt al angajatilor din corporatii , mai putin sensibili la gargara sindicala .

    numai bine.

    • @calin spune:

      era bine sa ne spui si ce post ai tu in campl muncii
      ca o intrebare, tu stii cu leea asta pro angajat, ce abuzuri fac patronii (concedieri ilegale, stat peste program (neplatit) , stres etc etc etc)? ghici ce o sa faca dupa neul cod al muncii

    • Adrian spune:

      Se vede clar diferenta intre punctul de vedere al “slujbasilor la stat” si cel al unui angajat sau manager privat!
      Din pacate, cei care la fel ca si autorul articolului privesc unilateral daca nu chiar tendentios problema codului muncii, nu realizeaza situatia grava in care sunt pusi angajtorii privati iar in acest fel pur si simplu intreaga economie.

      Cateva detalii necesare (din punctul meu personal de vedere – cel de specialist in resurse umane!):

      1. Abuzurile sunt nenumarat mai multe din partea angajatilor
      2. Nu exista concedieri ilegale decat in cazuri extreme si care se pot numara pe degete – pur si simplu pentru ca legislatia nu permite acest lucru si orice angajat este protejat prin lege
      3. Concedierile (mult mai multe in sectorul privat de la inceperea crizei!) sunt datorate in majoritatea lor inchiderii companiilor! Reducerea de personal s-a facut cu chinuri mari din cauza tot a legislatiei
      4. Concedierile au dus la o crestere a eficientei, lucru aproape imposibil cu cativa ani in urma. Asta dovedeste ca angajatii buni au ramas iar cei slabi au trebuit sa plece
      5. In sectorul privat salariile au crescut chiar si in perioada de criza. Motivul: cresterea eficientei!
      6. Angajatii cu o atitudine buna (nu neaparat cu experienta!) intotdeauna isi vor gasi un loc de munca bine platit! Cei care refuza sa se adapteze vor fi intotdeauna inlaturati!

      7. Uitam un lucru important – presiunea actualului Cod al Muncii in cinditii de criza a dus la cresterea nemasurata a companiilor de leasing de personal care, nu numai ca acorda salarii mult inferioare companiilor pentru care angajeaza oamenii, insa nu au niciun respect fata de alte beneficii sau metode de protectie sociala. Atunci cand o companie angajeaza in nume propriu (fie si sub “tutela” unui Cod al Muncii mult mai flexibil!) stie ca are un nume care trebuie pastrat si obligatii pe care si le asuma fata de angajatii sai!!! Companiile de leasing de personal nu sunt interesate decat de profit!

  3. me spune:

    foarte corect si adevarat din pacate…
    adevarl este ca nu fmi e de vina , ci faptul ca marea majoritate din cei ce dau si voteaza legile sunt patroni si au tot interesul sa puna negrisorii cu botu pe labe
    abuzuri de faceau si pana acum si multe (overtime etc) acum cand codul muncii le permite multe lucruri care ei oricum le faceau, probabil os a apara si mai multe abuzuri…

  4. pehash spune:

    De fapt care este problema? Ca ministrul muncii nu se ocupa personal de organizarea de sindicate in fiecare companie privata cu mai mult de 20 de angajati, conform legii? Romanii sunt ca oile, trebuie adunati in turma si dusi pana la pasune, tunsi, mulsi, sacrificati…
    Daca ar scrie in lege ca oricine poate fi data afara si maine, fara preaviz, dintr-o companie privata, tot n-ar fi anormal. Anormal este sa obligi un om sa te plateasca atunci cand el de fapt nici macar nu mai vrea sa-ti dea de lucru. Protectia sociala este pentru prosti. Mai bine am investi in educatie in loc sa cheltuim pe protectie.

  5. Dragos spune:

    Pentru ca tot ne-ati explicat atat de frumos ce inseamna flexisecuritatea (invatare continua etc.), cred ca si dvs. v-ar folosi foarte mult un (scurt) stagiu in postura de angajator. Va asigur ca ati privi lucrurile cu alti ochi.

    Proiectul de Cod al Muncii n-o fi perfect, dar dvs. priviti lucrurile prea ‘one-sided’.

  6. un trecator spune:

    Foarte bine. Reusit articolul. Poate ar fi trebuit sa fie un pic mai clar pe alocuri, si niste exemple ar fi fost binevenite..
    E interesant cum usurand concedierea si ingreunand angajarea creste “siguranta” angajatului si profesionalizarea lui. E o speranta stranie, desi nu ilogica, sa crezi ca astfel vei creste productivitatea. In primul rand pentru ca este vorba doar de o presiune (sau opresiune) exterioara, formala si care dovedeste inca o data cat de bine educata si profesionalizata este clasa “patronilor” de la noi, sustinatorii de fapt si drept ai acestei schimbari legislative.

  7. par-alb spune:

    un comentariu si cateva intrebari. Comentariu: in constrcutii inainte de ’89 aveam zilieri,program de 10 ore si uneori 12 ore. Puteam lucra duminica si acorda liber luni sau sambata ca sa profitam de timpul bun. Si nu erau abuzuri. Azi nu le mai avem. Cu ce ne este mai bine? Intrebari: A. putem sa-i scuipam pe investitorii straini? ne aduc bani sindicatele salariatilor si seful sindical al patronilor dl.Agathon ? B. Putem avea un cod al muncii mai dur decat vecinii si sa speram ca vin fabrici incoace de dragul lui Dumitru Costin, Petcu si Hossu? TREZIREA, au disparut granitele! C. Au inceput angajatorii sa faca (NUMAI) contracte cu durata determinata, cum ii fortezi sa n-o faca? si cum ii tii legati de RO? si un PS. Traditional, in calea ferata, s-a lucrat 12 cu 24. si pe asta o distrug sindicatele?

    • Dan spune:

      Maestre , orice musafir care intra in casa mea trebuie sa respecte niste regului de bun simt. Acelasi lucru e valabil si cu investitorii straini. Poate n-am sa-i numesc strict in ordinea importantei lor, dar as vrea sa-i iau pe rand:
      OMV si Erste isi permit in Austria sa faca ce fac in Romania cu angajatii? Nu prea cred. Sa nu uitam ca platim acelasi pret la benzina/motorina cu cel din Austria si toata Europa cu mici exceptii, dar ca si venituri nu ne comparam cu ei. La credite platim poate cele mai mari dobanzi din Europa , dar cheltuielile lor cu salariile sunt aceleasi ?
      Renault, Raiffeisen, Vodafone, Orange, aprope tot restul bancilor din tara care nu mai pot sa sustina marjele impresionate de profit cu care-si incantau boardu-rile in raportarile trimestriale, industria cimentului ( care a scazut spectaculos odata cu bula imobiliara) toti sunt membrii CIS, care ne vor sclavi !!!
      Actualul Cod al Muncii era in vigoare cand au venit acesti investitori strategici pentru buzunarele politicienilor, care si-au pus oamenii de incredere la conducerea firmelor de stat tocmai pentru a le falimenta si a ne induce noua ideea ca singura solutie e privatizare, ca romanii nu sunt buni manageri, ca ne trebuie straini sa ne arate cum se citeste o balanta si un bilant sau cum se vinde benzina la pompa . Atunci nu i-a deranjat Codul Muncii ? Acum de ce-i deranjeaza ?

      Tu chiar crezi ca nu s-ar gasi o echipa de management in RO care sa revitalizeze CFR-ul ? Trebuie sa vina nemtii de la Deutsche Bahn ca sa nu se mai trucheze licitatii. Pai diferenta de pret dintre o licitatie trucata si una reala unde crezi tu ca se duce ? La mine, la tine, la cine ? Grosul se duce la aia care l-au pus pe ala acolo sa faca treaba aia , ma -ntelegi !
      Poate ca pana acum ai fost un om norocos care a avut de-a face in viata profesionala doar cu sefi / patroni cinstiti si bine intentionati care au jucat fair-play, dupa reguli; sau poate ca faptul ca cineva ti-a asigurat un job a fost suficient pentru tine si ai acceptat sa faci tot ce ti s-a cerut. In definitv a munci inseama a vinde ” o marfa” in anumite conditii stabilte contractual si protejate de lege, iar rolul Codului Muncii e de a garanta respectarea acelui contract.

      In final as vrea sa laud initativa autoarei de a dezbate acest subiect pe care presa il cam ignora in prezent . Sper ca propunerile CIS preluate automat de cateii de la Ministerul Muncii si sustinute acerb de Baselu’ , sa nu se materializeze.
      Daca aceste propuneri se vor pune in aplicare vom deveni scavii Europei de Est, cetatenii de mana a 3-a ai UE care muncesc pe nimic ca s-o duca bine la ei acasa. Mai ales ca China acum e din ce in ce mai scumpa si totusi e cam departe.

  8. sym spune:

    Wow, socant sa vezi asa ceva pe contributors.ro. Moarte nenorocitilor de patroni, care sug sangele poporului! Porniti razboiul de clasa, ca doar ati mai facut-o timp de 50 de ani si v-a prins de minune!

    De fiecare data cand citesc o astfel de diatriba anti-antreprenoriat, ma intreb de ce nu se face autorul patron, daca tot isi inchipuie ca trece direct intr-o lume in care nu face nimic (in afara de exploatarea la sange a bietilor angajati) iar conturile grase, vilele, masinile si iachturile apar ca ciupercile dupa ploaie. Etica personala, neindoielnic.

    Totul de fapt este despre exploatare si concedieri abuzive, intelegem noi, in cazul in care angajatul refuza exploatarea, cu demnitate. Dupa care nenorocitul de patron il da afara.

    Ok, intrebarea mea e simpla: atunci cand angajatul se simte exploatat, nu e mai bine sa plece altundeva, unde nu e exploatat? Doar e o piata libera, nu? Eventual chiar pot sa porneasca propria afacere?

    Adica, daca nu socheaza conceptul, sa preia controlul asupra vietii sale. Atunci cand angajatului nu-i place, e liber sa isi dea demisia. Ai zice ca e normal ca atunci cand angajatorului nu-i place, trebuie sa fie liber sa demita angajatul. E o chestie simetrica si foarte simpla.

    Bine, eu inteleg ca antreprenoriat vreti sa faca altii, pe riscul, banii, timpul si nervii lor. Inteleg si ca vreti slujbe caldute, bine platite, in care riscul major sa fie arsul cu cafeaua. Sa fie ca in socialism. Ce bine e cand nu ne poate da nimeni afara! Ca atunci nici nu trebuie sa mai lucram!

    Din fericire vine desteptarea, atunci cand se termina banii. Cum a spus Thatcher – “the problem with socialism is that you eventually run out of other people’s money”. Iar banii s-au terminat, asa ca puneti osul la treaba si lasati grevele si job-urile “for life”, ca le-a trecut vremea.

    De ce trebuie adoptata legea asta? Pentru ca piata muncii in Romania este foarte greoaie si inflexibila. Productivitatea este printre cele mai stabe din lume. Ca in socialism. Statul nu poate sa-si dea afara proprii angajati, care s-au cartelizat in ideea ca rolul statului e sa le dea lor joburi cat mai sigure si bine platite, si nu servicii publice cat mai competente si ieftine pentru contribuabili. Trebuie trecut de la un sistem care incurajeaza puturosenia la unul care incurajeaza munca.

  9. Cineva spune:

    Sym tata, tiradele matale despre perfecta piata a muncii unde cererea ar trebui sa se intalneasca cu oferta in cele mai ideala conditii nu sunt cu nimic mai prejos de lozincile comunismului.

    Second, iti putem servi si reversul medaliei, daca patronul se simte atat de defavorizat de faptul ca mai au si angajati drepturi si vor sa traiasca decent in dauna profitului baban clasificat ca “productivitate”, sa renunte la patroneala si sa se angajeze pe undeva, sa traiasca in huzur si fara munca ca si ticalosii astia de angajati.

    Third, de abuzuri ale patronilor, chiar peste prevederile legii actuale, am auzit cu duiumul.
    Dar de anajat lenes si incapabil care nu poate fi dat afara din cauza prevederilor legale, chiar ca nu am auzit.
    Cine stie, poate ne spui matale neste povesti din astea, poate asa ai sa fii mai credibil.

    • sym spune:

      @Cineva

      Am trecut prin ambele perspective.

      Daca lucrezi undeva, esti liber sa iti dai demisia la bunul plac.

      Mi se pare absolut firesc ca proprietarul afacerii sa aibe exact acelasi drept, si anume de a da afara orice angajat, la bunul plac. Nu e niciun drept special, si nu e ceva in plus fata de dreptul angajatului. Afacerea ta e ca masina sau casa ta. Nu exista niciun motiv sa tii acolo o persoana indezirabila sau inutila. Munca e ca orice alta marfa: se cumpara pana nu mai e nevoie de ea.

      Atata vreme cat angajatul nu poate fi obligat sa lucreze dincolo de dorinta sa, nici patronul nu poate fi obligat sa pastreze un angajat dincolo de dorinta sa. Asta e normalitatea. Orice altceva e un abuz.

  10. Alex Nicolin spune:

    In primul rand de ce trebuie sa existe un “cod al muncii”? Ca sa apere pe cine de cine? Este atat in interesul angajatului cat si al angajatorului sa lucreze impreuna pentru a spori productivitatea, deci exista mult mai multe interese comune, in comparatie cu cele divergente, iar asa-zisul cod al muncii nu face decat sa le supraliciteze pe cele divergente. In momentul in care una dintre parti nu mai vrea sa continue relatia, la ce bun sa le fortezi sa ramana impreuna inca o perioada. Angajatul reprezinta o resursa umana, salariul sau reprezinta o resursa financiara. Utilizarea resurselor trebuie sa fie cat mai flexibila pentru a fi eficienta.

    In al doilea rand de ce trebuie sa existe un contract colectiv de munca? Ce au in comun angajatii unei companii? Sunt cumva produsi in serie de alta companiei si trimisi la posturi frumos impachetati in baxuri captusite cu polistiren? Contractele colective nu fac decat sa consfiinteasca un nivel superior de cartelizare pe piata muncii, celui determinat de sindicate. Aaaa … uitasem, socialismul condamna numai cartelizarea burghezo-mosiereasca, a patronilor, nu si pe cea a proletariatului.

    In al treilea rand, de ce contractul intre parti trebuie sa sufere atatea constrangeri? Nu este suficient pur si simplu acordul dintre angajat si angajator la semnarea acestuia? De ce trebuie stabiliti de la inceput marea majoritate a termenilor contractuali – programul de lucru, salariul minim, perioada de proba, preavizul de concediere etc? Dupa cum spuneam, acolo unde exista dorinta reciproca de colaborare, relatia va functiona si in lipsa restrictiilor impuse a priori. Intr-o societate libera primeaza dreptul la proprietate (inclusiv asupra muncii), iar termenii contractuali care nu le incalca sunt echivalenti cu litera de lege!

    In plus, plata tuturor impozitelor (inclusiv contributiile sociale – si alea tot impozite sunt pentru ca sunt obligatorii) ar trebui sa treaca in totalitate in responsabilitatea angajatului, ca sa vada si el cat poate sa-l fure statul! Sistemul fiscal trebuie simplificat iar povara fiscala redusa semnificativ. Impozitarea muncii la nivele scandinave intr-o tara vai de steaua ei nu e o solutie tocmai inteligenta, ca sa fiu bland. In plus, obligativitatea contributiilor platite de/pentru angajat trebuie desfiintata si ea. Cine vrea sa ramana in grija statului n-are decat, dar nu pe spinarea altora ;)

  11. casandra spune:

    Foarte, foarte bun articol. Felicitari.

    Daca prevederile actualului Cod al Muncii, mai atent cu salariatul, trebuie sa fie modificate, sa se modifice. Dar fiecare milimetru de libertate patronala trebuie sa fie platit. Pentru ca “investitorul” produce, prin cultura manageriala salbatica, daune comunitatilor si statului. Somajul structural costa mult familiile si societatea. Extragerea unui profit real nesimtit – deseori deplasat prin paradisuri fiscale si bancare – si politica salariala precara nasc probleme uriase pentru stat si pentru comunitati.
    Vor patronii libertate sa dea afara oamenii dupa bunul plac. Sa o primeasca, contra cost. Orice ventilare a angajatilor mai mare de 5% din totalul acestora sa fie penalizata prin plata unei contributii sociale suplimentare calculate la valoarea adaugata bruta anuala de 10%. Pentru fiecare exagerare patronala nesimtita, sa plateasca. Dupa principiul bonus-malus. Daca afacerea nu este in dificultate economica si managementul produce someri dupa bunul plac, cota de contributie la fondul de somaj sa se multiplice cu rata interna a somajului produs de companie.
    Vrea patronul sa profite de contextul economic general dificil si, chiar daca afacerea lui merge bine, sa reduca salariile anagajatilor? De ce nu? Dar contributiile patronale la fondurile sociale nu ar trebui sa mai fie raportate la salariile angajatilor, ci la partea de valoare adugata care ramane dupa constituirea fondului de salarii. Vrea patronul ca salariile brute ale oamenilor sa reprezinte doar 20-25% din valoarea adaugata produsa in companie? Liber! dar contributiile sociale la va plati raportat la restul de 75-80% din VAB. Sa decida el daca prefera sa plateasca salarii corecte sau contributii mari.
    Vor patronii libertati? Sa le acordam! DAr contra cost. Caci toate costa in lumea asta. Vor sa plece in alta parte? Nu au decat, si asa isi plaseaza banii in strinantate, in cea mai mare parte. Vor profitabilitate colosala? Foarte bine, sa o caute acolo unde profitabilitatea colosala este insotita de violenta artmata, sechestrari, rapiri, etc. Noi ne vom descurca si fara genul asta de patroni. Vom deveni o societate asezata si predictibila, nu o societate primitiva.

    • Alex Nicolin spune:

      Lovim in clasa antreprenoriala asupritoare pana isi ia jucariile si pleaca. Apoi, mijloacele de productie vor ajunge in mainilie clasei muncitoare si acolo vor sta. Socialistul este echivalentul uman al economiei fara antreprenori – numai muschi dar fara creier :)

    • sym spune:

      Nu inteleg de ce e ok sa fim abuzivi cu patronii. Daca un angajat demisioneaza la bunul plac, astfel producand daune firmei, care trebuie sa recruteze si sa plateasca o persoana noua, atunci ar fi normal sa penalizam angajatul demisionar? Sunt anumite joburi – in IT de exemplu – in care poate sa dureze peste 3 luni pana ce un angajat ajunge la 100% productivitate.

      Cum ar fi sa penalizam angajatii demisionari cu salariul pe 3-6 luni? Aud?

      • dacu_dan spune:

        @ sym
        Mai frate…tu chiar ai o problema…Unde puii mei ai vazut tu abuzuri asupra patronilor? Vorbesti din carti si nu stii ce vorbesti… Problema este ca atunci cind ai angajati ai si o anume responsabilitate, pe care insa prea putini patroni de la noi vor sa si-o asume. Majoritatea sint de genul, vrea nevasta BMW, mai dau 2 angajati afara pe restul ii tin dublu la munca ca daca nu stau ..zboara. Cam asa merge treaba. Iar ce spui tu, ca afacerea lui este ca un fel de mosie, aduce mai mult la sclavagism, nu la angajati. Ideea este ca trebuie sa existe un echilibru..dar de obicei patronul vrea mai mult. Nu-l intereseaza ca ai si tu dreptul la timp liber, sau ca vrei sa fi platit daca stai frecvent peste program. In fond, fiecare angajat este ca o mica firma care vrea sa aiba profit:salariu si program normal de lucru. Tu ce zici, e normal sa dai pe cineva afara ca nu vrea sa stea frecvent peste program fara sa fie platit? Se va ajunge si la aceste abuzuri. Legile trebuie sa existe, ele ne deosebesc de animale, ele il apara pe cel mai slab de abuzuri. Intradevar, nu este normal sa fi obligat sa tii toti puturosii in firma, de aceea trebuie sa existe un echilibru in formularea acestei legi, nu sa sarim dintr-o extrema in alta.

        • pehash spune:

          daca ala vrea bmw si te pune sa muncesti ca sclavul, de ce nu iti faci tu firma impreuna cu ceilalti salariati, sa-l lasi pe nesimitul tau de patron cu buza umflata, sa muncesti fix 8h pe zi si sa pastrezi tot profitul?

          de ce ti se pare exagerat ca un patron sa ceara salariatilor sa lucreze dublu sau sa dea 2 afara? angajatul nu poate la randul lui sa ceara un salariu dublu sau sa se duca la concurenta?.. nici una din parti nu este obligata in acest caz sa accepte conditiile celeilalte.

          • dacu_dan spune:

            He, He si uite asa ajungem o tara de patroni si fara angajati…mai cu o taraba, mai cu o ghereta…misto, nu…??

        • Cristo4 spune:

          @Dancu:

          Vad ca nu ai auzit de abuzuri ale salariatilor! Asa vrea, fara suparare, sa iti prezint o lista:

          1. Concedii Medicale ilegale (platite de companie si deduse apoi din CAS la sfantul asteapta!)
          2. Nerespectarea programului de lucru (vin tarziu, pleaca devreme…. tot ce poti sa faci este sa: comisie disciplinara, atentionare, penalizare 10%)
          3. Absente nemotivate – exact atunci cand firma are nevoie mai mare de oameni (pentru simplul motiv ca: se culege via, porumbul sau se taie porcul – s-a imbatat aseara, etc)
          3. Angajari inutile – cu contract pe perioada de proba sau perioada determinata, in care dupa 2 zile realizezi ca tot ce ti-a povestit la interviu e …poveste, dar totusi nu il poti da afara si nici nu poti sa nu il platesti o luna intreaga
          4. Posturi blocate – de femei care stau acasa 2 ani (subiect pe care nu vreau sa il supun discutiei, nasterea fiind ceva sfant!), dar care se intorc inapoi fara nicio cunostinta despre modificarile aparute pe piata (sa nu mai vorbesc de cele legislative sau de alta natura!) si care NU DORESC sa se re-adapteze la postul ocupat anterior dar carora nu le poti face nimic

          Am o lista lunga … si nu vreau sa crezi ca angajatorii sunt perfecti, insa, exista o diferenta:
          De obicei, angajatorii care incalca flagrant drepturile angajatilor sunt si cei care nu respecta legea iar aceia ar trebui haituiti si bagati la puscarie, ceilalti trebuie incurajati si protejati!

          • dacu_dan spune:

            Maestre..pune mina si citeste codul muncii: la absente nemotivate..out. Iar lista pe care o insiri tu…mai lasa-ma….sau intreba-i pe aia de ce nu-si iau specialisti pe resurse umane la angajari..A?..iar ajungem la bmw. Ar fi multe de spus dar mi-e lene sa scriu la ora asta.

    • Cristo4 spune:

      @Casandra:

      Stii ce, ai perfecta dreptate! Sa se stabileasca limitele “normale” ale jocului iar cei care le depasesc sa plateasca…dar nu din profit (pentru ca proftul se asunde usor si repede in strainatate, vezi multi-nationalele din Ro) ci din venit, pentru ca venitul nu poate fi ascuns!

      Si stii de ce ai drepate? Pentru ca si eu vreau spitale mai bune, scoli curate si performante si strazi asfaltate!

      Revenind, bonus-malus se refera nu numai la cei care fac profit exagerat (vezi marile banci din Romania care raporteaza in an de criza cele mai mari profituri din Europa!) dar si la cei care fac afaceri de milioane de EUR dar nu fac niciun profit, restaurantele si barurile care si ele se jura ca nu fac profit, si toti cei din aceasta categorie care nu inteleg ca asta ne afecteaza pe toti!

  12. anonim spune:

    In primul rand nu este indicata sursa: nu stiu ce cod al muncii comenteaza fatuca asta, dar oricum ideile vehiculate sunt total prostesti, manie proletara. probabil vreo gasca cu idei de stanga (spune ca facut facultatea de studii politice). Ca sa inchidem speculatiile, sunt director general, asa ca pozitia mea posibil sa o socheze pe moldoveanca noastra.

    Ca principiu, codul muncii trebuie sa permita conducerii sa-si indeplineasca obligatiile legale. Este nevoie de o flexibilizare, pentru ca, pe de alta parte, un director general/administrator raspunde penal pentru orice se intampla in societate, chiar si pentru lucruri foarte discutabile (ex: neplata CAS intr-o luna, atrage raspundere penala pentru adminsitrator/director general, chit ca pana atunci darile s-au platit fost “la zi” , daca intr-o luna n-ai bani risti sa dai de dracu).
    In ultimii 2 ani, legislatia fiscala a vanat pur si simplu angajatorul, fara sa contrabalanseze in nici un fel responsabilitatile si parghiile prin care acesta poate sa actioneze astfel incat sa respecte legea!

    Rolul conducerii este sa faca profit! Si la Chisinau e la fel!
    Cea mai importanta resursa, aproape in orice companie, este cea umana. Scule, echipamente, tehnica mai mult sau mai putin avansata gasesti acum pe toate drumurile, OAMENI care sa “traga la saiba” mai greu.
    Pentru cei care au nevoie de traducere, un patron va face orice pentru a-si pastra angajatii buni, pentru ca numai cu acei angajati face profit!

    S-o luam pe rand (presupunand ca sunt adevarate prevederile “analizate”, n-am gasit undeva, oficial, publicat noul cod):
    1. Perioada de proba, concret NU are nici o relevanta. Dupa ce ai facut unu, doua, zece, o suta de interviuri, iti faci o idee ce anume ofera piata. Ramane doar de luat decizia, daca vrei sa investesti in formarea unui nou om si care este profilul de om ce se potriveste intreprinderii pe care o conduci si cand anume este oportun sa faci aceasta investitie.

    Autoarea pleaca de la conceptul ca un nou angajat este tembel. In 99,99% din cazuri un nou angajat trebuie instruit sau adaptat la locul de munca.
    Daca ai ales un tembel sau o fufa, nu e vina angajatului. Practic, in perioada de proba, iti poti da seama daca merita alegerea, ca nu te-ai inselat, nimic mai mult.

    Ideea ca poti angaja mai multi pe un post si sa alegi “dupa”, este o trasnaie, nu vad aplicabilitatea practica, pentru ca actualele norme spun negru pe alb ca nu poti sa ai un angajat prezent la serviciu, daca CU DOUA ZILE INAINTE nu i-ai inregistrat actele la ITM. Asta inseamna ori ca este un post cu calificare extrem de particulara si piata nu ofera des resurse (si trebuie sa verifica ca ala nu vine cu un CV fabricat), ori recunoscti apriori ca esti cam prostut… si incerci pana nimeresti, ori prevederea va fi pur si simplu o portita in actuala legislatie, pentru lucrari extrem de mici, sa nu te mai omori sa declari la ITM o noua organigrama (mai scapi de dat niste spagi).
    Nu spun, posibil ca vreun buticar sa faca permanent “selectii”, vreun ciudat care le mai tzatzaleste pe noile angajate, n-am idee la ce altceva iar putea folosi, sa schimbe oamenii ca pe ciorapi.

    2.Pentru cei care au avut de-a face cu sindicatele, nu este nici o noutate ca un lider de sindicat nu este neaparat unul din cei mai buni muncitori. In cazul meu, nu stiu cum s-a intamplat, de fiecare data a fost cel mai tupeist. Gura mare, munca putina!

    Sa-l tii “neatins” cat timp e lider si apoi inca 2 ani dupa, este un drept care in 99,99% din cazuri se transforma intr-un abuz din partea salariatului in cauza. Poate in primele 2-3 e “mielusel”, dar dupa, sa vezi ce coama de “leu” arata.
    ORICUM aceste “drepturi” nu au nici o legatura cu activitatea economica!

    Trecand peste apucaturile carpatine ale liderilor sindicali, din punctul meu de vedere, actuala lege a sindicatelor are niste prevederi comuniste clare, cea mai celebra fiind aceea ca respectivul poate ca 5 zile / luna sa faca ce-l taie capul, chipurile pentru activitati sindicale, iar angajatorul trebuie sa plateasca!
    Nu iubesc sindicatele, dupa mai bine de 10 ani de cand sunt pe postul pe care sunt, garantez ca liderii de sindicat NU urmaresc interesele angajatilor. Una e teoria, cu totul alta e practica! Nu inseamna ca nu respect ideea in sine si sindicatul ca institutie.
    Din pacate si aici e ca la biserica “fa ce zice popa nu ce face popa”, cam asa e si cu sindicatele.

    Sunt total de acord cu flexibilizarea legislatiei, pentru ca daca angajatii au dreptul legal sa se asocieze, si eu nu-l contest, NU INTELEG insa de ce ca angajator trebuie sa le asigur timp liber (din timpul normal de munca), locatie, dotare, facilitati! Vor sa se asocieze, bravo, DAR NU PE BANII FIRMEI!

    3. O alta problema, accea a concedierilor, da, asta este o problema reala. Inca o data, in majoritatea cazurilor, concedierea unui angajat este in sine o pierdere, DAR asta e munca in capitalism!

    Nu mai exista ministerul planificarii care sa-ti dea lucrari, nu mai intervine secretarul de partid, nu mai merge pe ochi frumosi.
    Legea trebuie sa-ti permita sa concediezi usor si la timp, pentru ca riscul este sa duci la dracu toata sandramaua, si basca, ca adminsitrator, sa mai ajungi la racoare ca n-ai platit darile!

    O companie nu are crestere infinita. Sunt perioade de crestere , de noi contracte, noi oportunitati la fel cum sunt si perioade mai putin faste!

    Legislatia muncii trebuie sa-ti permita sa te adatezi la piata!

    Actuala legilatie spune ceva de genul, ai reusit sa dai de mancare la 5-10-100 de angajati, sa fii sanatos, era obligatia ta. Descoperi abia cand esti nevoit sa o iei in sens invers, sa reduci de la 100 la 99 la 10 la 5 ca legislatia spune … vinde-ti mai intai casa, masina… pe mata si pe tactu si abia dupa ne mai gandim…

    Nu o spune explicit, dor orice angajt in instanta, in 99% din cazuri castiga reangajarea pe locul de munca anterior si plata retroactiva a drepturilor.

    Nu este normal! Inca o data, pana si la Chisinau comunismul se cam impute.
    Basca acolo, angajarile nu se fac doar pe interviu, se fac si pe recomadari, iar blonda noastra o stie prea bine.

    As vrea sa vad comentarii de la oameni care traiesc cu ideea ca vor prospera, nu care viseaza la neocomunism si se sperie ca de basina daca isi schimba locul de munca!
    Eu am schimbat mai mult de 10 angajatori.

    • Alex Nicolin spune:

      Excelent comentariul. Dupa cum am spus si eu mai sus, orice alte constrangeri legale sau contractuale, in afara celor date de prevederile contractului individual de munca, sunt nu numai inutile, dar si extrem de daunatoare. Dupa parerea mea ar tebui sa se mearga catre desfiintarea aberatiilor numite: “Contract Colectiv de Munca”, “Codul Muncii”, “ITM”, “Ministerul Muncii” si mai ales “salariu minim pe economie”. Piata fortei de munca trebuie complet liberalizata, prin desfiintarea constrangerilor legale asupra raporturilor voluntare desfasurate intre angajat si angajator. Iata si argumentele economice si juridice pentru sistemul propus de mine: http://www.ecol.ro/content/munca-somaj-si-asigurari-sociale

  13. mo93 spune:

    oare-i un subject aparte…: Va rog sa accesati Legea 95/2000 si ce NU veti vedea este ca romanii sunt, de fapt, de doua mari categorii: cei ce muncesc si platesc CAS (majoritatea) si pensionarii care pot sa nu munceasca dar, unii…, se incapataneaza sa mai lucreze : astia platesc de doua ori CAS ! Asta da pedepsa…..

    Calculul celui de-al 2-lea CAS, la pensionari se face asa: se aduna Venitul Estimat pe 5 ani (1) + se calculeaza cresterea cotei de 5,5% retroactiv pe 5 ani (2) + penalizarile, asijderea (3) = rezulta o cota CAS probabil mai mare decat o plateau pensionarii cand erau tineri si frumosi…, Bunastarea este treaba fiecaruia …, Statul are o singura grija: SA IA !
    Legea este din anul 2000, cand la carma tarii erau altii dar si ‘ceilalti’… parca nu stiu ca, mai devreme / mai tarziu, vor deveni si ei..:Pensionari ! (sic)…..

  14. dxro spune:

    Realitatea e trista in Romania.
    Pe de o parte angajatorul e obligat sa faca o sut de formalitati la angajare si un milon la concediere. Pe de alta parte angajatorul se comporta ca un stapan de sclavi mai ales decand cu criza. A redus salariile si a dublat norma.
    Parerea mea ar fi ca ar trebui sa avem un cod al muncii simplu si eficient. Sa permita ca angajatorul sa angajeze cati oameni ii trebuie atunci cand ii trebuie.
    Angajatul trebuie protejat real nu imaginar. Cine se uita in lege crede ca in romania e un paradis pt salariati cand de fapt e invers. Statul trebuie sa apere in primul rand pe salariat impotriva angajatorilor care nu platesc salariile corect si la timp sau nu respecta protectia muncii. Care obliga la munca suplimentara neplatita. Nu poate obliga nimeni un patron sa plateasca un salariat de care nu are sau nu mai are nevoie.
    Ar trebui ca angajatorul sa poata concedia pe oricine cu un preaviz de 60 de zile fara nici un fel de alte justificari sau alte complicatii. DAR un patron care nu plateste salariile sau nu respecta protectia muncii sa mearga direct la puscarie. SI controalele sa verifice daca salariatiilor li se respecta drepturile si nu sa verifice cate mii de hartii a completat patronul.
    In 18 ani de cand lucrez in Romania nu am fost niciodata intrebat de cineva de la ITM daca patronul meu imi rerspecta drepturile.

    • Alex Nicolin spune:

      Statul modifica raporturile firesti de pe piata muncii, pretinzand, in functie de culoarea politica a celor de la putere, ca ia apararea fie angajatului (stanga) fie angajatorului (dreapta). Toata chestia asta este defapt o varianta “moderna” a luptei de clasa si nu face sa confirme faptul ca statul e o enclava de socialism in societate, indiferent de culoarea politica a celor de la putere, iar socialismul este la fel de daunator, indiferent daca e “de stanga” sau “de dreapta”.
      http://cristianpaun.finantare.ro/2010/12/11/socialismul-corporatist-versus-socialismul-populist/

      “angajatorul se comporta ca un stapan de sclavi mai ales decand cu criza. A redus salariile si a dublat norma”

      Pe piata functioneaza legea cererii si ofertei. Daca nu iti convine, poti sa cauti in alta parte, daca nu ii convine, poate sa caute pe altcineva. E asa de simplu, statul nu face decat sa complice.

    • Dragos spune:

      Ai niste chestii bune, da’ ai dat-o cu baa-n balta la preavizu’ de 60 de zile. Pai cum sa tin si sa platesc, nene, un angajat inca doua luni daca nu mai am nevoie de el? De ce nu doi ani? Sau douazeci de ani?

  15. dxro spune:

    Eu nu inteleg de ce se pot reduce salarile fara sa reduca proportional timpul de lucru.
    Daca patronul(sau statul) nu are banii sa te plateasca 8 ore ci numa pentru 6 atunci sa se reduca timpul de lucru proportional.

    • Dragos spune:

      Auzi, n-ai vrea mai bine sa lucrezi o ora si sa fii platit pentru 16? Esti cumva de pe la sindicate? Prietene salariul scade pentru ca astea sunt conditiile? Dupa logica ta, daca azi merele se vand cu doi lei si maine taranul le face un leu, tu sa te duci sa-i spui sa-ti dea juma de kil, ca asa ai inteles tu ca functioneaza chestia asta: daca scade suma trebuie sa scada si cantitatea. Dupa cum s-a tot explicat mai sus (da’ e greu, ce sa-i faci), munca este o marfa. Sa zicem ca unitatea de masura e ziua de lucru de 8 ore. Poate azi reusesti s-o vinzi cu 100 lei, da’ poate maine nu-ti da nimeni mai mult de 50.

      P.S. Mai ai din astea, ‘din putul gandirii’?

      • dacu_dan spune:

        Las-o in puii mei de treaba, voi vorbiti de parca va treziti peste noapte ca va intra firma in faliment. De planuri de afaceri ati auzit?? CE dracu, una-doua, daca nu-ti convine pleaca…nu merge treaba chiar asa.

  16. laurentiucat spune:

    super articol..da-l si lu nea vlaston sa nu mai fie asa oranj la neuroni..

  17. dacu_dan spune:

    Uitindu-ma la ce ati scris ma gindeam : nu vreti sa venim si cu bani de acasa pentru ca ne dati un loc de munca? I-am spus chestia asta si sefului meu cind n-a vrut sa plateasca niste ore suplimentare.Nu-i convine, sa-mi spuna ca plec. De ce sa stau pe timpul meu, neplatit, doar pentru ca tu esti bou si nu stii sa te organizezi. De fapt, asta este o mica ciupeala..mai pun putin la tescherea, de ce sa platesc oamenii, ca tot e criza, mai bine imi schimb masina.
    Va repet, nu tin isonul puturosilor, dar nici nu sint de acord cu concedierile peste noapte, cu nerespectarea unor drepturi ale angajatilor. Despre plata taxelor la stat, mari sau mici, nu vreau sa mai vorbesc. Sincer, la cum sint salariile pe cartile de munca acum, nu-mi fac probleme ca nu vor fi bani cind generatiile actuale vor iesi la pensie. Vorbesc in cunostinta de cauza.
    Alta marota :nu-ti convine, fa-ti firma. Poate ca nu toti au disponibilitatea sa faca asa ceva sau nu au chef sau pur si simplu nu sint in stare sa faca o firma, au un profil tipic de angajat. Se poate si un raspuns de genul: daca nu-ti convine CM din Ro, incearca in alta tara…:)))

    • Dragos spune:

      Nu observ ca dintre cei ce sunt de partea angajatorilor sa fi sugerat ca angajatul ar trebui sa aduca bani de-acasa. Observ insa ca foarte multi din tabara cealalta considera ca ar fi normal ca angajatorul sa faca orice ca sa-si pastreze si sa-si plateasca angajatul, chiar daca nu mai are nevoie de el. Eventual aducand bani de-acasa…

      • Cristo4 spune:

        Daca iti cere sa faci ore suplimentare si nu iti convine de ce nu pleci?

        Am avut si eu o experienta cu una din angajatele care vorbea mult si muncea putin si prost (iar asta se pare ca este o caracteristica generala la noi!), care, dupa multe penalizari, incercari de a o corecta, a trebuit sa o concediem a spus: “pai cine ma mai angajeaza pe mine pe salariul asta?”

        …si asta dupa luni intregi in care am incercat sa o corectam!

        • dacu_dan spune:

          Idei putine si fixe…poate de aia nici nu-ti mai merge afacerea asa bine!!:)) Iar cu angajata aia de care ziceai…cind ai angajat-o, cum te-a pacalit??? Sau nu prea te pricepi la oameni?
          Tu ai vrea ca eu, angajatul tau, sa-mi dau sufletul pt firma ta, eventual pe un salariu de rahat, cu mici pauze de fara plata, justificabile sau nu, ca deh, e criza…..iar pe tine sa te doara in pix de mine si sa-mi spui …daca nu-ti convine, pleaca. Cred ca trebuie sa existe o protectie in ambele sensuri. Abuzurile vin in general din partea celor care au piinea si cutitul, deci a patronilor si mai rar din partea angajatilor. Iar daca e asa, esti idiot ca i-ai angajat, fara sa vezi ce fel de oameni sint.
          Si…un ultim sfat: mai lasa netul si pune mina la munca, ca ti se duce firma de ripa:))

  18. karenina spune:

    Inainte, eram sclavi fara acte, acum suntem sclavi cu acte in regula. Traiasca patronul care ma obliga sa muncesc 12 ore pe zi, care nu mi-a dat concediu de 3 ani de zile, care ma baga in concediu fara plata desi are bani, care ma trateaza, atat in vorbe cat si in fapte ca pe un sclav.
    Ultima oara cand i-am cerut concediu de odihna, mi-a spus sa nu mai vin cu astfel de cereri la el si daca nu imi convine, sunt libera sa plec. Altadata mi-a zis ca sunt nesimtita (pe fata) ca ii cer bani pentru transport (bani necesari pentru rezolvarea problemelor firmei si nu ale mele personale).

  19. LUPTATORUL spune:

    Deșii cu întârziere,vreau sa fac o remarca privind sindicatele. am fost purtător de cuvânt într-un sindicat, da ! LEGEA SINDICATELOR DIN ROMÂNIA CAM PUTE A COMUNISM, dar nici cu patronatul nu ma pot lauda.Eu nu am fost dat afara,dar mi-au scăzut salariul până am plecat singur. Sindicaliștii pentru ale căror drepturi am luptat nu au mișcat un deget pentru mine.Am vrut sa facem un sindicat după modelul german,ghiciți, cine s-au opus ? muncitorii la ,,sfaturile” PCR- FSN .(e vb de perioada “92-95)
    In GERMANIA,la IG-METAL(unul din cele mai puternice sindicate),activiști sindicali nu sunt salariați ai patronatului, SUNT SALARIAȚI AI SINDICATULUI,sindicatul funcționează din cotizații,patronatul are dreptul de a consemna in cartea de munca cu acordul sindicatului CALIFICARE NECORESPUNZĂTOARE,situație in care in meseria respectiva nu te mai angajează nimeni.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Victoria Stoiciu


Victoria Stoiciu

Victoria Stoiciu a absolvit Facultatea de Ştiinte Politice din cadrul SNSPA. A publicat articole de specialitate în revista Dilema Veche, pe platforma CriticAtac si in Romania Li... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)