Home » Dezbatere »Idei si solutii » Citesti:

Noul partid cu The Haves-a-little, the Haves and the Have Nots

Ciprian Ciucu martie 17, 2011 Dezbatere, Idei si solutii
38 comentarii 3,948 Vizualizari

Citesc zilele acestea o carte cam de stânga după gustul meu, dar buna dintr-un punct de vedere: cum să urmăreşti schimbarea socială şi politică la scară mare. A fost publicată la începutul anilor 70 şi a făcut ceva carieră printre activiştii sociali (oengişti, tree-huggers, community organisers şi alţi verzi şi roşii). Cică şi Obama s-a declarat inspirat în viaţa sa de această carte. Cartea se numeşte „Rules for radicals” şi după impresia pe care mi-o face este o versiune modernă, plină de pragmatism, mai light a „Tehnicii loviturii de stat” a lui Curzio Malaparte.

În contextul în care tot discutăm pe aici, pe forumuri si pe Facebook despre un nou partid şi despre schimbare mi se par utile învăţăturile Saul D. Alinsky şi aş vrea să vi le împărtăşesc pe câteva dintre ele.

Vorbeam cu Cristian Ghinea despre cine sunt cei care ar trebui să provoace schimbarea la noi, cine să fie baza noului partid. Dacă ne-am hotărî noi să încercăm forţarea schimbării, pe cine am vrea alături? Pe cine să ne bazăm? Eu am spus repede că pe oamenii activi, neasistaţi social, educaţi, buni profesionişti cu cariere dovedite şi integri, cărora le vom cere să se voluntarizeze şi să doneze din timpul lor viitoarei construcţii. Cristian, cerebral de obicei, îmi spune că nu o să meargă. Şi aşa mi-am adus aminte de „Regulile pentru Radicali” a lui Alinsky.

Alinsky împarte grupurile din cadrul societăţilor în trei categorii:

  1. The Haves (cei care au sau cei care deţin, posedă). Aceştia sunt cei care îşi doresc să păstreze status quo-ul. Ei au mijloace să provoace schimbarea, au resurse, sunt educaţi. Problema este că nu au nici un interes în schimbare. Mai mult, se tem de schimbare pentru că în cazul schimbării şi dacă lucrurile nu merg bine, ei sunt aceia care au cel mai mult de pierdut. Pentru că au ce pierde.
  2. The Haves Not (cei care nu au, nu deţin, nu au puterea). Ei sunt cei mai mulţi. Îşi doresc puterea, îşi doresc schimbarea, vor să o facă dar nu pot. Ei sunt masele, de multe ori needucate, nu deţin mijloacele de a promova schimbarea şi sunt interesaţi să-şi asigure viitorul imediat, ziua de mâine cum zicem noi.
  3. The Haves-a-little (cei care au puţin). Aceştia sunt asimilaţi clasei mijloc. Nu deţin puterea politică, nu au acces imediat la decizii, nu fac politici şi nu controlează redistribuţia socială. Îşi doresc schimbarea, vor puterea, sunt educaţi, deţin şi ceva mijloace care pot deveni importante dacă le pun în comun dar le e frică să facă primul pas. Problema cu ei este că le este frică să nu piardă ce au acumulat.

Eu însumi sunt un Haves-a-litle. Îmi doresc schimbarea încât să avem un stat bazat pe competenţă, integritate, meritocraţie. Îmi doresc puterea pentru a putea promova astfel de politici. Dar îmi este frică să nu pierd ce am acumulat până acum. Politica este un “full time job”. Dacă mă voi apuca de politică probabil că îmi voi neglija şi afacerea şi nici ONG-ul nu o va duce prea bine. Si vreau ca în viitor să-mi permit să îmi trimit fiica la o universitate de prestigiu din Occident. Este vanitatea mea. Acestea sunt calculele mele intime. Şi sunt la fel, sunt tipice pentru cei care au puţin: au construit o carieră, au muncit şi nu vor să o piardă. Că lucrează în IT, că au o funcţie de middle management într-o multinaţională sau în administraţia publică, că au profesii liberale, tuturor le e frică, aşa cum îmi este şi mie, să facă un nou pas. Chiar dacă şi-l doresc.

Atenţie, Alinsky nu propune o mişcare anti-sistem şi eu sunt de acord cu el. Schimbarea trebuie să intervină în interiorul sistemului existent. Pune accentul pe organizare, acţiuni ferme dar deliberate, mult management. Toate acestea pe un fond de frustrare masiv, frustrare care se acumulează până când cei care au ceva de pierdut şi îşi doresc schimbarea (the Haves-a-little) simt că au ajuns la capătul răbdării şi nu mai au nimic de pierdut şi aleg să se implice.

Alinsky spune că aici este cheia schimbării: să-i faci pe the Haves-a-little să facă primul pas. „Dostoevski said that taking a new step is what people fear most”.

Încep să cred în chestia asta cu „community organizers”, voluntariat profesional (te pricepi la IT, fa-ne un site gratis; eşti contabil, ţine-ne bugetul) în care noi cei care avem resurse să încercăm să provocăm schimbarea.

Dar înainte de a-i convinge pe alţii să facă acest prim şi nou pas trebuie să mă conving pe mine. Şi cred că cei mai mulţi dintre voi care vă doriţi schimbarea şi vreţi să o provocaţi aveţi aceiaşi dilemă ca şi mine. Merită?

Suntem Haves-a-little. Şi ne pândeşte un pericol. Îl spune tot Alinsky: „If people feel they don’t have the power to change a situation, they stop thinking about it.

P.S. Multumiri lui Chris Worman pentru sugestia lecturii menţionate în articol. Chris Worman este un adevarat community organizer. Locuieste in Odorheiu Secuiesc si vorbeste romaneste si ungureste cu accent american :) .

P. P. S. Scuze pentru multele englezisme din cadrul articolului. Ora târzie mă face să neglijez traducerea şi adaptarea.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre:



Currently there are "38 comments" on this Article:

  1. Emil spune:

    Interesant articol.

  2. George spune:

    Draga Ciprian,
    in completare, poti citi Switch a fratilor Heath. Eu caut transformari in business si nu am cum sa nu ma lovesc de cele sociale. Asa ca switch e bine venita.
    Apropos de acel pas inainte de care le e frica oamenilor sa il faca, cred ca are mult de a face cu “a impinge” (push) lucrurile sa se intample. Iar cand impingi, faci un efort considerabil (adu-ti aminte cum era cand impingeai sania pe un teren drept). Nimanui nu-i place sa fie sisif. desi, daca ne uitam in jur si intrebam “ce faci?”, raspunsul vine automat “sunt ocupat, muncesc, etc.”

    Ce alternativa avem? Back to the future s-ar numi, ceea ce imi da posibilitatea sa atrag lucrurile sa se intample, si nu mai sunt eu care consum energie, efort, etc.

    poti sa-mi scrii daca te intereseaza cele spuse; pe mine sigur ma intereseaza un nou partid, fiind in acelasi have little ca si tine.

    toate cele bune

  3. Ivan Zubeldian spune:

    Un articol foarte util după prea mult bătut de apă-n piuă în ultimele săptămâni. Aici e cheia, cum pot fi convinși cei ce au puțin să se bage? Ce fel de proiect nu le-ar ocupa tot timpul dându-le în același timp certitudinea implicării și a eficacității? Plecând de aici se pot gândi câteva roluri cu cerințe minimale de implicare și timp. Ideea e să facă fiecare ceva la ce e nativ bun și unde e eficace fără să își rupă din timpul jobului. Eu văd trei roluri: ideologii, organizatorii și comunicatorii. La limită, “celula de partid” e formată dintr-un ideolog, un organizator și un comunicator.

    • Ciprian Ciucu Ciprian Ciucu spune:

      Sunt foarte incantat de acest comentariu si va multumesc. In sfarsit cineva nu mi-a citit articolul printre randuri si a inteles esenta lui. Poate n-am fost prea clar si o spun cu cuvinetele dumneavoastra: “Aici e cheia, cum pot fi convinși cei ce au puțin să se bage?”

      • tibi spune:

        “Aici e cheia, cum pot fi convinși cei ce au puțin să se bage?”

        Nu am inteles daca cei ce au putin trebuie sa se bage in organizarea partidului,in viata partidului sau in sustinerea (votarea) partidului. Dar, poate ca nu asta nu importa.
        Eu cred ca cei ce au putin pot fi convinsi sa se bage daca li se ofera solutii populiste.
        Dar populiste in sens corect. Si ocazia o reprezinta localele din 2012.
        Ar fi posibil ca toti candidatii unui partid la functiile de primari si de presedinti de CJ-e sa fie persoane credibile si care sa asume public si sa promita in mijloacele media locala ca daca vor fi alesi vor respecta urmatoarele doua idei:
        1.-vor posta detailat si zilnic absolut toate cheltuielile institutiei (atat cu achizitile de materiale,servicii si investitii cat si cu personalul de conducere si de executie)
        2.-in cazul in care institutia a pierdut irevocabi un proces (inainte sau in timpul mandatului lui) va recupera in trei luni prejudiciile aduse institutiei (sau va esalona recuperarea sau va intenta proces celor vinovati pentru recuperarea prejudiciilor).
        Aceste doua idei sunt corecte si oportune,nu contravin legislatiei si materializarea lor nu necesita cheltuieli.Aceste doua idei sunt si populiste ( in sens corect ) si deci puternic aducatoare de voturi. Asumarea lor de catre candidatii la functiile de primari si presedinti de CJ-e ar atrage atentia,simpatia respectul si sprijinul atat al mijloacelor media neutre ( daca exista asa ceva ) cat si al cetatenilor dezamagiti,nemultumiti,nehotarati si chiar al celor indiferenti.
        La alegerile parlamentare ar fi posibil ca un partid sa promita public ( prin toti candidatii lui) ca daca va ajunge la putere atunci:
        -va propune ca si conducatori de unitati de stat (ministri,prefecti,inspectori-sef,directori de regii,agentii,unitati de invatamant si sanitare,etc,etc) doar persoane care vor asuma public ca vor respecta cele doua idei
        -va incerca sa reglementeze (legifereze ) cele doua idei
        PS-mai multe amanunte pe forumul http://sansapentruromania.lefora.com

  4. marele je spune:

    http://www.youtube.com/watch?v=SyAgQJk4q5c

    despre Alinski asta zici tu ca iti place???? trist, bre… trist rau!!

    • Ciprian Ciucu spune:

      Of…
      Credeam ca cititorii de pe contributors pot face deosebirea dintre surse credibile si necredibile, dintre ciudati marginali si oameni care misca masele.

    • Ciprian Ciucu Ciprian Ciucu spune:

      N-am zis ca-mi place Alinsky. Am zis ca e prea de stanga dupa gustul meu. Am zis doar ca in cartea lui sunt lucruri utile pentru cei care vor sa se lanseze in schimbari masive pe termen lung.

      Sursa dvs. este necredibila. Marginali ciudati care posteaza pe you tube.

      • marele je spune:

        si cine decide ce e credibil si ce nu?? tu?

        • Ciprian Ciucu Ciprian Ciucu spune:

          Eu cred ca bunul simt, cultura gernerala si simtul realitatii ar trebui sa decida. Fiecare dintre noi le avem intr-o mai mare sau mai mica masura.

          Este o sursa credibila cineva care: ??
          - intituleaza clipul “de la Al Capone la Barack Obama”;
          - scoate din context si amesteca de-a valma texte din perioade istorice si surse diferite, aranjandu-le dupa bunl plac. Este acesta o demonstratie? Asa si eu, pe un ton ferm si cu un scris alb pe un fond negru, pot spune orice despre oricine;
          - declaratiile de acolo l-ar face invidios si pe Vadim;
          - site-ul pe care-l precizeaza la sfarsit este unul comercial, incearca sa vanda domenii de site.
          - si se intituleaza… GuerrilaPatriot

          ?????

  5. euNuke spune:

    cu acest articol ati lamurit filiera ideatica a noii miscari. multumesc pentru onestitate, chiar daca oleaca tardiva, m’ati indepartat definitiv de orice initiativa ce poarta numele dumneavoastra. pentru mine, de’acum incolo veti fi organizatorii comunitari radicali ce au incercat sa transpuna pe meleagurile noastre doctrina extremistilor stangisti americani -ajunsi intre timp la putere prin discipolul acelui guru pomenit.

    banuiesc ca sperati sa obtineti si binecuvantarea fanaticei metodiste hillary. succes.

  6. dracu spune:

    mi se pare o abordare foarte realista a problemei.
    sunt dispus sa investesc ceva timp (in masura posibilitatilor, jobul are prioritate), si ceva banuti. nu multi, ca nu-s SOV sau Patriciu :) dar ceva acolo as da, de dragul sperantei.

  7. dorin valeriu spune:

    Sunt in fond lucruri stiute de toata lumea, organizate intr-un ansamblu clar si convingator. Dar cine face primul pas ? Ca de cati filosofi politici avem ni s-a cam acrit. Ceva oameni de actiune nu cunosti ?

    • Ciprian Ciucu Ciprian Ciucu spune:

      Oameni de actiune… Cunosc cativa. Au inceput sa se organizeze. Unul dintre ei, daca inteleg eu bine, cred ca ma critica in comentariul de mai jos. Au stima mea.

  8. Acum se vede si deosebirea intre cei carora le pasa doar de traiul lor zilnic si cei care se gandesc si la viitorul pe termen mediu si lung, la tara in care vor trai copiii si nepotii nostri. Daca le lasam doar datorii sau o societate moderna, europeana. Candva va trebui sa raspundem unor reprosuri. Vom pleca ochii in pamant.

    • Ciprian Ciucu Ciprian Ciucu spune:

      Sa va raspund…? Sa nu va raspund…?
      Nu va raspund pentru ca cel putin in intentii si ideologic suntem in aceeasi echipa. Ozzy Osbourne spune intr-o piesca ca daca vrei sa-ti alegi dusmanul, atunci alege pe cine sa critici.

    • Costel Popa spune:

      Eu nu cred asa mult in texte din acestea cum ca faci politica pt viitorul copiilor, o lume mai bun si alte idealuri indepartate. Vantu si-a aranjat si viitorul copiilor si le-a construit si o lume mai buna in UK.
      Eu cred ca ceea ce ne impinge la un momenta dat sa facem ceva este ca nu mai vrem sa fim prostii altora care decid pentru noi, care ne mint in fata si ne fura pe fata. Ma regasesc de asemenea categoria de mijloc de care vb dl Ciucu si de fapt ceea ce urmarim este sa aducem in prim plan, sa impunem valorile in care credem. In ce credem?

  9. Wasile spune:

    Mai avem până la masa critică. Să-mi fie cu scuzare aproximarea din burtă, dar 20 de ani de acum încolo nu o vom avea. Mai trebuie să-i îndurăm pe cei curenți.
    Motivele:
    - middle-class-ul din România este mai sărac decât middle-class-ul de oriunde altundeva în Europa (excepțiile de Bulgaria, Albania etc. le voi ignora aici)
    - românii au marea tendință de a omorî capra vecinului. Este ceva ce nu cred că a fost inclus în nici o carte din vest, nu a putut nimeni să surprindă o asemenea mentalitate care îmi pare absolut unică în lume
    - cei ce ne-au educat până acum ne-au educat conform aceluiași stil: capul plecat sabia nu-l taie. Este cam greu să te debarasezi de toate aceste limite

    Acum, nu vreau să fiu pesimist și să spun că un partid de curați nu va putea exista… am încredere în cei câțiva care au știința și puterea de a face ceva. Însă de aici până la masa critică necesară este un pas mare. Ca să nu se zică că sunt un alt mare critic anonim fără soluții: nu-i nevoie de o mare revoluție, de un mare partid. Este nevoie să fim atât de buni cât putem să fim. Restul va veni de la sine. În timp.

  10. Silviu spune:

    Devine interesanta trecerea celor trei categorii prin relatia cu legea . In societatile mai asezate , legea este una pentru toti si toti o respecta mai mult sau mai putin dar nu o pot ocoli ( sau asa imi imaginez eu ca ar fi corect, nu stiu , nu am trait in alte societati decat cea romaneasca ). Pentru ca acea societate sa nu degenereze si sa nu se apuce toti sa fure in toate directiile, intreaga societate si-a facut o lege , o regula de care tin toti cont. In momentul in care acea lege nu este pentru toti si numai pentru unii una din categoriile de mai sus se simte nedreptatita si va face tot ce poate pentru ca sa-si impuna punctul de vedere si sa schimbe legea in favoarea ei . Daca ne uitam la al nostru parlament vedem ca au stiut sa-si faca legi si portite prin care banii in societatea noastra au un singur sens , catre ei .
    A , am uitat sa precizez ca fac parte din categoria celor care n-au putere , n-am prea multe mijloace , zic eu ca am ceva educatie ( conform standardelor societatii actuale , o am dar o am degeaba pentru ca n-am transformat-o in mijloace , putere).
    Unii au spus ca a fost necesara o lipsa a legii ca sa se nasca si capitalistii romani mai rapid ; acelasi lucru se poate interpreta si prin – clasa politica stransa in chingi de Ceausescu a stiut sa-l execute pentru a putea sa-si afiseze averea si stilul de viata si asta este Romania de acum .
    Indiferent cum am interpreta daca vrem sa fim o societate in care ne-ar place sa traim si sa ne crestem si educam copii ( pentru ca o educatie in afara tarii o consider ca pe un copil pe care eu il am dar nu sunt in stare sa-l cresc si-l dau vecinului sa mi-l educe …sigur nu-mi va place si cred ca e firesc ; daca nu sunt in stare sa-l educ in tara mea de ce nu am plecat eu in alta tara si sa-l cresc acolo ) ar trebui sa existe acea lege pentru toti , de care sa tina toti cont si atunci concurenta este reala . Deocamdata avem o falsa concurenta , avem cresteri de preturi continuu, avem multinationale cu profituri enorme in RO , avem firme romanesti cu profituri de 200-300 % pe timp de criza , avem lipsuri in multe domenii , avem multa coruptie generalizata , avem scurtaturi cu spaga la orice in mod normal ar trebui obtinut prin munca, merit, straduinte, invatare, etc…

    • CD spune:

      In ceea ce priveste noul partid, imi inabus cu greu un cascat. N-am mai citit niciun comentariu relativ la acest subiect de vreo trei saptamani, dar constat ca n-am ramas deloc in urma cu noutatile, ca sa zic asa.
      Asa incat as spune doar (pentru Silviu, sper sa se pozitioneze mesajul unde trebuie), cam pe langa subiect, ca rationamentul privind educatia copilului imi pare nedrept fata de acesta din urma.
      De ce n-ai facut tu tara asta mai buna si mai dreapta, sau de ce n-ai plecat daca tot n-ai fost in stare s-o faci, sunt intrebari existentiale relevante doar pentru tine, nu pentru copil.
      A-l tine aici cand iti poti permite ceva mai bun pentru el doar pentru ca ai tu nu stiu ce frustrari sau principii patriotice sau de alta natura inseamna a-l pedepsi pe el pentru vina ta. Un act destul de ciudat pentru un parinte, ma gandesc.

  11. George P spune:

    Cip, de acord cu tine (Alinsky) insa nu stiu cat se aplica treaba asta in Romania. Gurile cu multa stiinta economica spun ca ne amagim ca avem o clasa mijlocie (Haves-a-little) luat strict dupa venituri. Pe de alta parte cei care traiesc decent (si care nu fac neaparat parte din clasa mijlocie) nu sunt interesati de politica fiind dezgustati de ceea ce vad in fiecare zi. Pe de alta parte forta si puterea de influenta este mica in comparatie cu The Haves.
    Fenomenul observat nu numai de mine este ca Haves-a-little sunt dependenti de The Haves si prefera diplomatia in sensul castigului imediat decat incercarea rasturnarii situatiei.
    Daca de la Haves-a-little porneste schimbarea, cu siguranta e nevoie (in Romania) de mobilizarea masiva a celor din The Haves Not pentru a o produce practic (vot, presiune, etc.)

    Si un ultim lucru. Se spune ca romanul este rabdator si tolerant. Da, e adevarat in cazul The Haves Not. Implicarea celor din Haves-a-little in schimbare necesita rezultate imediate alfel isi vor indrepta atentia spre alte lucruri, de exemplu propriile cariere.

    Nu stiu cum o simtiti voi, dar din punctul meu de vedere in Romania politica este urata, neatractiva….

  12. Sper sa nu postez acest comentariu in duplicat (ceva nu a functionat cum trebuie cand am apasat butonul “Comenteaza”).

    E foarte adevarat ca cel mai adesea schimbarile sunt dorite de cei nemultumiti de sistem dar pentru a se si produce o schimbare e nevoie de mai mult decat nemultumire.
    Gleicher, Beckhard, Reuben si Dannemiller au elaborat si rafinat o “formula a schimbarii” care arata ca nemultumirea este doar un factor din ecuatia schimbarii iar ca sa fie un factor activ are nevoie sa fie cristalizata si insotita de un sentiment de urgenta.
    Pe langa nemultumire mai este nevoie de o viziune si de planificare. Doar daca cele trei elemente se manifesta la un nivel ridicat schimbarea poate avea loc.

    Formularea “anti-sistem” e oarecum ambigua. In mod pervertit orice schimbare asupra celor care detin puterea poate fi etichetata ca o actiune “anti-sistem”. Mai lipsit de ambiguitati ar fi sa se vorbeasca de reformare din interiorul sau din exteriorul institutiilor/organizatiilor deja existente utilizand mijloacele democratice

    Intre societatea civila si politica relatiile sunt diverse. Pe langa cei care isi fac o activitate de baza din urmarirea actiunilor puterii (de obicei ONG-uri gen “whistle-blowers”) o societate democratica mai are nevoie de miscari sociale (“grass-root movments”), de grupuri de sustinere (“advocacy groups”) si grupuri intelectuale cu prestigiu si influenta (“think-tank-uri”).
    Astazi avem in Romania niste ONG-uri (“whistle-blowers”) care sunt predominant percepute ca perimate si ineficiente, niste miscari sociale predominant virtuale, relativ efemere si fara impact national, in cadrul grupurilor de sustinere putem pune cel mult niste firme mari si eventual ceva asociatii patronale si sindicate lipsind insa aproape in totalitate cele plecate de la nivelul comunitatii, iar la partea cu intelectualii nu se vede mai nimic.
    Intr-o societate democratica functionala toate aceste grupuri actioneaza asupra politicului pentru a ii sugera anumite politici si pentru a ii corecta anumite actiuni percepute ca abuzive. La noi aceste grupuri sunt cel mai adesea doar niste forme fara prea mult continut sau chiar lipsesc.

    Aceasta dorinta de a face un partid nou care sa ii dea la o parte pe cei care au guvernat defectuos in ultimele doua decenii poate fi privita mai degraba doar ca o solutie de avarie prin care populatia ar dori si ar reusi sa indeparteze de la conducere niste politicieni ineficienti sau chiar rau-voitori in speranta ca se vor gasi altii mai buni care sa opreasca degradarea sociala si morala. Daca vorbim doar de aceasta speranta, un partid nou nu ar fi decat o forma de a sanctiona niste oameni perceputi ineficienti/corupti, de a mai salva cate ceva din avutul national, de a limita indatorarea si o incercare de a restaura o stare de bine anterioara dar, tot nu s-ar avea in vedere intarirea societatii civile prin consolidarea miscarilor de la nivelul comunitatilor si profesionistilor.

    Partide noi probabil vor tot apare dar daca societatea civila nu isi formeaza acele grupuri organizate care sa ofere sugestii si sa exercite presiuni asupra politicului, exista posibilitatea ca si noile partide sa faca cam aceleasi greseli ca si vechile partide. In afara de a ne gandi la un nou partid ar trebui sa ne gandim si la coagularea acelor grupuri sociale care sa interactioneze cu politicul de la egal la egal iar, in acest sens ar fi multe de invatat din exemplul oferit de Chris Worman. In democratie, cand societatea civila functioneaza politicul e mult mai atent sa asculte de doleantele si expectantele oamenilor.

  13. CTM spune:

    Va propun sa facem un pas real si nu doar pasi virtuali(pe net). Cred ca un sediu, oricit de mic, unde sa ne intilnim cel putin in timpul liber ar aduce mai multe idei si solutii. Il platim din donatii, etc. Important e sa facem ceva concret. Fata in fata ideile se vor aseza altfel. Dezbatem si ne organizam o data, de doua ori pe saptamina, acolo am putea da celor ce vin legitimatii de adeziune ca sa stim cum stam si sa creem un minim sentiment de solidaritate reala, nu virtuala, etc. Daca nici macar atit nu putem sa facem, inseamna ca un partid nou e utopie curata.

  14. Silviu spune:

    Politica a fost facuta sa fie urat mirositoare datorita oamenilor de acolo care sunt exact de aceeasi categorie, calibru ca si mirosurile emanate. Cand se rataceste cate unul mai de soi , un Macovei, Preda sau altii care vor sa faca ceva sunt improscati de ceilalti , pentru a deveni ca ei , un nimeni care traieste doar pentru interesul lui si al neamurilor lui ( ca daca era neamul in intregime era cu totul altceva ) .
    Ideea este sa ajunga cat mai multi oameni de calitate si atunci se va schimba ceva in poliitca noastra. Pina atunci , Vadimi, Bekali , si alte “capacitati” care difera foarte putin de un infractor …dar noi ii alegem sa ne conduca … Vai viitorul nostru daca suntem in stare sa alegem deputat, primar, senator cu probleme de justitie …

    • Harald spune:

      Asta cred că descrie destul de bine realitatea. Pentru români, Francois Hollande sau David Cameron ar putea părea niște politicieni decenți. Și chiar sunt, în raport cu majoritatea politicienilor români. Însă acești politicieni decenți sunt tot politicieni, adică incompetenți prin excelență, preocupați doar să obțină cât mai multă putere și să instituie un control cât mai puternic asupra societății. Ori, în prezent, imperativul major pentru fiecare cetățean ar fi să se distanțeze de controlul statului și să respingă acest control ori de câte ori e posibil. Adică invers decât dorește ORICE politician.

      Partidul pe care-l vrea dl.Ciucu va sfârși prin a se integra în peisaj, așa cam cum e PDL-ul lui Blaga în prezent. Adică elanul reformator va trece repede și posibilitățile de șantaj din partea adversarilor lipsiți de scrupule (de genul USL-ului de azi) vor crește exponențial.

      Părerea mea este că reformarea societății românești se poate face numai din exterior, iar micile realizări personale dorite de dl.Ciucu sunt și ele mult mai ușor de atins pentru cineva care locuiește în afara României. Unde nu te șantajează nimeni cu nimic, pentru că mizele politicii locale sunt diferite și le poți ignora. Dar despre asta, mai pe larg în episodul viitor … :P

  15. nica spune:

    Implicarea clasei de mijloc ar insanatosi climatul politic, atat de dezolant la ora actuala.Este exact ceea ce asteapta o buna parte din conationalii nostri.

  16. unu' care se baga spune:

    incep sa ma satur de atatea discutii la rece si in abstract.
    Cum non comportamentul produce mai mult rau decat comportamentul extrapolez nedemonstrat ca si cum ar fi adevarat ca si non actiunea produce mai mult rau decat actiunea.

    Asa ca porniti odata la drum si sa ne impartim:
    - activi – implicati full;
    - activi – voluntari – partial implicati;
    - pasivi – votanti fara implicare activa.

    suntem plini de proverbe si inconstienti (sigur si eu)…
    “vorba lunga, saracia omului’.

    Deci, ne organizam au ba?
    Cati suntem? in ce orase/ localitati suntem?

    sau ingropati ideea si relauti-o peste inca 3 ani dupa urmatoarele alegeri.

  17. tzu spune:

    Ati declarat mai sus ca faceti parte din aceeasi echipa ideologica cu dnul Vlaston. Care echipa? Cred ca nu este suficient ca un partid sa fie populat cu oameni cinstiti. Cinstea cred ca este o caracteristica prin excelenta individuala si nu poate fi apanajul unui grup si cu atat mai putin al unui partid anume. Orice partid poate fi populat cu oameni mai mult sau mai putin onesti. Integritatea individuala a membilor unui partid nu este o caracteristica definitorie a acelui partid.
    Ceea ce defineste un partid este doctrina imbratisata. Eu sunt foarte mirat de multimea de comentatori de pe bloguri care si-au declarat deja adeziunea la noul partid. Pe ce va bazati, doamnelor si domnilor? Un partid INTEGRU poate fi la fel de bine socialist. Sau liberal. Sau conservator. Sau popular. Cred ca este momentul sa inceapa dezbaterea serioasa cu privire la ce se vrea a fi noul partid, ca treaba cu integritatea am priceput-o. De mult deja. Poate ca dupa ce se clarifica un pic directia vor veni si adeziunile adevarate.

  18. Ciprian Ciucu spune:

    Em am opinat deja pe tema aceasta.

    http://www.contributors.ro/dezbatere/liderii-viitorului-partid/

    Problema este importanta dar este secundara integritatii si competentei.

    • tzu spune:

      Multumesc, nu observasem. Poate din cauza ca dumneavoastra o considerati o problema secundara si ati tratat-o ca atare. Era in acel articol o singura propozitie legata de alegerea dumneavostra ideologica. Daca si ceilalti va impartasesc opiniile, pentru mine este ok. Chiar daca eu sunt mai degraba conservator decat liberal, atata vreme cat nu sunteti socialisti, aveti sprijinul meu. Totusi cred ca problema integritatii este lamurita cu varf si indesat. Care credeti ca trebuie sa fie pasul urmator?

  19. Mihnea Vasilache Mihnea Vasilache spune:

    Erata: “the have nots” :)

    Altfel mi se pare prea simplista clasificarea. Constructia unui partid nou este un proiect foarte ambitios si prin definitie riscant si care cere altruism, cel putin de la liderii initiali. Ulterior, daca se creaza o masa critica, o sa apara simpatizanti si suporteri care se vor implica in grade diferite de angajament.

  20. victor spune:

    Nu va mai zdrobiti cu un nou partid ca se va alege praful si va cadea in derizoriu ca si PDL-ul de acum. Sa nu uitam ca si ametiti de acum tot asa au inceput si la scara evolutiei spre asta se tinde la romani. Trist dar adevarat!
    In societatea americana exista niste criterii destul de bine definite de ierarhizare profesionala si sociala si e putin probabil spre exemplu ca cineva care a terminat dreptul sa isi ia doctoratul in inginerie (numai daca se mai naste o data) in schimb la noi totul este posibil. Tocmai acesti oameni sunt cei care penetreaza in orice structura si o paraziteaza definitiv si iremediabil. Nu ne potrivim cu nici o societate cunoscuta si civilizata. Noi tindem catre societatile corupte cu gasti si clici. Asa ca minimile reguli ale democratiei trebuie respectate cu sfintenie. Putem sta mult si bine fara un presedinte asa cum putem sta mult si bine cu guverne ba minoritare, ba de criza si sa organizam alegeri parlamentare de cate ori este nevoie. Parlamentul asta hulit acum de toti este esenta democratiei fara el nu se poate vorbi de democratie, fara el nu putem vorbi de pluripartitism si de societate democratica si libera. Acum avem un Parlament facut parca pe genunchi de un potcovar, cu partide pe care nu le-a ales nimeni, cu independenti care au probleme cu justitia si cu grupul minoritatilor care reprezinta 1500 de tatari sau armeni sau cine stie ce minoritate si voteaza intr-o veselie fara sa gandeasca. Facem simulacru de democratie de dragul puterii care intr-adevar a luat mintile multora. Va rezolva aceste probleme un nou partid? Cum? Normal ar fi ca ori de cate ori se iveste o criza politica sau un ministru din guvern nu este performant trebuie sa fie asumata responsabilitatea la nivel individual (adica ministrul ala sa gandeasca cu capul lui nu la comanda cuiva) sau de partid si sa se treaca la ajustari adica demisii sau la votul populatiei. Noi transforma firescul in nefiresc! Cum sa-si dea demisia Anastase si Voinescu ca au numarat altceva in vazul intregii tari? E rusine! Dar daca mai vor sa stie lumea de ei pe viitor asta trebuie sa faca, pentru ca daca acum au gresit si isi asuma greseala sigur pe viitor nu o vor mai face. Schimbarea ii va face pe politicieni sa fie mai responsabili sa numai promita aiurea cai verzi pe pereti sa deschida gura mai putin si sa faca mai mult. Sa faca inseamna ceva care se poate cuantifica, numara, vedea. Cu un partid nou nu facem decat sa prelungim starea aceasta de prostatie in care ne complacem si sa aducem la butoane oameni fara experienta puterii. Puterea sa stiti ca tampeste foarte usor.

    • Harald spune:

      ”Parlamentul – esența democrației” este în România (dar și în comentariul dvs., din păcate) o simplă lozincă lipsită de conținut. În lumea normală, parlamentul este esența democrației pentru că legislatorii sunt aleși prin vot popular. Însă în România, parlamentarii nu legiferează, în realitate. Ori se întâlnesc 6 oameni și decid ce lege se adoptă a doua zi, adică parlamentul devine doar o glumă proastă; ori guvernul emite de la început o ordonanță de urgență și nu mai e nevoie de nicio discuție.

      În România, democrația este mimată, iar parlamentul român este un cuib de infractori de drept comun. Atât.

  21. Marius Buliga spune:

    Cred ca e nevoie de traduceri masive din texte importante, care au miscat ceva in lumea asta
    in ultimii 50 de ani. Cine se ofera? (Am intrat in mai multe librarii zilele trecute si e jale, dar
    mici mici de tot semne de speranta parca apar. ) Nu conteaza daca sint de stinga, dreapta, sus sau jos.

    Cine nu citeste, cine nu se informeaza, pe termen lung se elimina din cursa, asa cum a fost, este si va fi pe lumea asta.

    Apoi, discutii, inclusiv sau mai ales pe net, exista surse numeroase de unde ne putem instrui si singuri. Insa lipsa de educatie a formatorilor de opinie s-a transformat intr-un mare handicap a celor a caror opinie a fost formata, sau mai curind atrofiata.

    De exemplu, cum sa iti faci parerea despre ce scrie intr-o carte doar dupa faptul ca autorul e clasificat drept de stinga? Citeste sursa, apoi spune-ti parerea, altfel produci doar zgomot.

    Politica vine apoi, atunci cind incepi sa stii ce vrei, nu ce nu vrei.

  22. Sorin Robu spune:

    Viitorul Romaniei sta in mana Tineretului , daca ei nu iau atitudine cat mai repede fata de ceia ce se intampla la momentul actual cu clasa politica , vom trage consecintele si in urmatorii 20 de ani!! Sunt catva tineri care au propus un Proiect de partid si anume Partidul Ideal , unde toti cei care doresc o schimbare in Romania o pot face acum luand atitudine fata de ceia ce se intampla in Tara !
    Orcine este binevenit pe portalul partidul-ideal.ro , este administrat online , poti propune sugestii despre cum ar trebui sa fie Noul partid , ce trebui sa faca noul partid ! fiecare tanar din Romania are o viziune asupra viitorului , dar deocamdata este un vis … va trebui sa schimbam mentalitatea oamenilor , nu trebuie sa mai votam pe galeti sau alte bunuri ce ni se ofera in schimbul votului . Idealul pentru noi inseama schimbarea totala a clasei politice din Romania , inceperea de la 0 , reformarea tuturor institutiilor care au fost Politizate pana acum ! Formula Politizare + Nepotism = Coruptie , noi dorim eradicarea acestei formule care ne inchide portile viitorului ! De 21 de ani asteptam schimbarea …si inca nu a sosit, Pentru toti cei interesati de acest proiect vizitati partidul-ideal.ro ne gasiti si pe facebook , sau print-o singura cautare pe google !

  23. linsky spune:

    “Saul Alinsky came of age in the 1930s as a Communist fellow-traveler (as his biographer Sanford Horwitt tells us in Let Them Call Me Rebel), but his real social milieu was the world of the Chicago mobsters to whom he was drawn professionally as a sociologist. In particular he sought out and became a social intimate of the Capone gang and of Capone enforcer Frank Nitti who headed the gang when Capone was sent to prison in 1931. Later Alinsky said, “[Nitti] took me under his wing. I called him the Professor and I became his student.” (p. 20) While Alinsky was not oblivious to the fact that criminals were dangerous, like a good leftist he held “society” — and capitalist society in particular — responsible for creating them.

    Alinsky never joined the Communist Party but instead became an avatar of the post-modern left. Like other post-modern leftists he understood that there was something deeply flawed in the Communist outlook, but like them he never really examined what those flaws might be — in particular never interrogated the Marxist view of society and human nature, or its connection to the epic crimes that Marxists had committed. Instead, Alinsky identified the problem as “dogmatism” and the solution as “political relativism.” The Alinsky radical has one principle — to take power from the so-called Haves and give it to the so-called Have-nots. What this amounts to, we shall see, is a political nihilism (Rules for Radicals, p. 110) — a destructive assault on the established order in the name of the “people,” which delivers power (and wealth) into the hands of a radical elite and makes them feel good about themselves in the process.” (David Horowitz)



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Ciprian Ciucu


Ciprian Ciucu

Membru fondator si Directorul Centrului Roman de Politici Europene. Mai multe despre activitatea lui Ciprian gasiti pe www.crpe.ro Ciprian Ciucu a fost ales in ianuarie 2015 Pre... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

Că incompetența și corupția sînt legate, merg mînă în mînă, stau la aceeași masă, etc., ...

de: vintila mihailescu

la "Corupție sau incompetență?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)