Home » Dezbatere »Politica & Doctrine » Citesti:

Vocile şi limbile politicii

Vasile Dancu octombrie 28, 2010 Dezbatere, Politica & Doctrine
10 comentarii 2,909 Vizualizari

Goethe despre Romania noastra

Sigur, este o gluma de inceput, pentru a capta atentia, ma refer la faptul ca, acum mai bine de 200 de ani, Goethe ii scria unui prieten :

Precum un mare oraş, lumea noastra morala şi politica e subminata de cai subterane, de pivnite şi canale, la ale caror conexiuni şi amplasari nimeni nu pare sa reflecteze sau sa se gandeasca; cei care ştiu insa cate ceva despre ele vor socoti mult mai lesne de inteles ca aici sau acolo, acum sau mai tarziu, pamantul se surpa, fumul se ridica printr-o crapatura şi se aud voci stranii (subl. ns)

Pare foarte actual acest fragment, parca este scris special pentru Romania, chiar daca este scris inainte de Revolutia franceza, deci are peste 200 de ani. Lumea noastra incepe sa se prabuşeasca şi vocile pe care le auzim scoase la suprafata nu sunt totuşi nişte voci straine. Ne par stranii, cum spunea Goethe, dar noi le-am auzit tot timpul, sub forma unui ecou, ca o dublura a vocilor din politica şi viata noastra.

Ca sa justificam Revolutia, am vorbit cativa ani limbajul libertatii, unii cu naivitate, altii doar atunci cand erau de fata presa sau multimea. Multi au vorbit limbajul libertatii din naivitate sau din speranta ca totul se va putea schimba, doar cu trecerea celor douazeci de ani de ratacire pe care magul roşu de la rasarit, Silviu Brucan, ii proorocise (credeam ca nu va avea dreptate). In primii ani dupa evenimente (vedeti cum ne-am speriat de cuvantul Revolutie şi l-am lasat sa fie folosit doar de emanati) limbile s-au amestecat ca la turnul Babilonului, dar invatam sa vorbim  singuri şi acesta nu era putin lucru.

Dupa 1996, venind opozitia la putere, am vorbit cu totii limbajul dreptatii şi adevarului, credeam ca, in fine, am terminat galceava, ne-am purificat şi urmatorul deceniu va fi cel al recaştigarii demnitatii. Ne-au murit primele sperante şi am invatat limbajul saraciei şi mizeriilor. Am inteles ca dincolo de vorbele lor, de steaguri sau logourile meşteşugite, politicienii se incurca in propriile interese şi pot fi o povara pentru visul nostru de normalitate.

Dupa 2000,  ne-am crezut scapati de inhibitii şi indepartati de trecut, am sperat sa facem ultimele deconturi cu trecutul şi sa ne legam vagonul numit Romania la locomotiva istoriei, mai precis la locomotiva modernizarii, cea despre care credem ca nu are marşarier şi ca nu se opreşte niciodata. A venit acceptarea Europei şi umbrela NATO, iar resursele nebanuite ale natiunii ar fi trebuit sa taşneasca spre cer, precum un zacamant de titei proaspat descoperit. Am inceput sa vorbim o limba straina, un dialect bruxellez, şi fiecare dintre neologismele pe care le rosteam parea a fi aducatorul unei ploi de bani peste Romania, bani europeni, „adevarati” – cum spunea des un politician in campanie. Limba şi vocile noastre nu ne pareau a fi prea autentice,  insa interpretam asta ca un  semn al schimbarii şi al noului pe care il aşteptam. Ne-am raspandit prin lume şi am interpretat asta ca un semn al adaptarii noastre la lume şi al succesului. Am privit liberatea noastra de mişcare ca pe un drept natural, o parte a misecuvenismului cu care deja am inceput sa ne obişnuim. In prima jumatate a deceniului au aparut multe mutre noi in politica, tineri sau maturi, unii au schimbat compozitiile pozelor de grup, unii au propovaduit reforme, reformari, modernizari sau doar mersul spre normalitate, dar cei mai multi au fost inghititi de pluton sau impinşi inapoi de unde au venit. In 2006, dupa cum vedem acum, i-a disparut pana şi dosarul lui Ion Iliescu din arhive. Nu cred ca nea Nelu şi-a pitit dosarul, putea s-o faca in cei 12 ani cand a fost cel mai tare om in stat. Semnificatia este una mai profunda, trebuia sa dispara trecutul unui fost comunist pentru ca deja devenea o resursa in acest deceniu al bunastarii false, dar  şi al nostalgiei dupa comunism. Era o resursa pentru altii, cum a fost mai mereu in ultima vreme. In plus, euforia democratiei şi suflul celor nou veniti la putere intr-o noua tentativa de a elimina ultimele ramaşite ale comunismului din politica, se manifesta conform unei moralitati proprii, pragmatic şi amorale. Comunist cum este, sau cum a fost, Ion Iliescu nu cred ca a dat ordinul ilegal de a i se distruge dosarul, probabil ca i-a fost facut cadou de un politician de la putere care avea nevoie de sprijinul PSD. Este doar o presupunere, speculez aici, nu am nici o informatie, poate ca doar aş vrea eu sa fie aşa.

Partidele, inclusiv cele cu probleme de legitimitate, au inceput sa arate o alta imagine. S-au creat marile sperante pentru deceniile care vin: bunastarea,, uninominalul, schimbarea clasei politice, meritocratia si tehnocratismul. E adevarat ca, din cand in cand, aveam semne ca trecutul revenea, dadea lovituri de undeva din culise. Daca te uitai la purpura roasa a jilturilor puterii, vedeai ca dispozitia lor era la fel, doar ca ocupantii lor erau altii. Incepeai sa vezi ca odraslele foştilor iau locul parintilor, ca odraslele sefilor  de devin şefi pe nesimtite, ca fiii arbitrilor arbitreaza meciurile altadata arbitrate de tatii lor. Nu-i nimic, iti spuneai, e doar o tranzitie, mai ciudata, ca la noi.

Euforia deceniului  unu din noul mileniu s-a stins cu totul in doar doi ani. Cand au inceput sa se termine banii pentru Marele Traktir Politic National (MTPN) am inceput sa ne trezim ca dintr-o betie oarba. Cum nu mai sunt bani? Uite cine ne conduce… Cand a aparut aceasta dictatura? Unde este libertatea presei, unde sunt patronii visatori ai presei anului 1990? Ce-i cu tonomatele astea pe care  patronii le mana din spate cu injuraturi şi şuturi in fund?

Daca ma uit la mutrele nedumerite ale inteleptilor noştri de azi nu ma pot opri sa pufnesc in ras. Multi dintre ei au sustinut indecent şi luand drepturi de autor acesta stare de lucruri. Multi au creat-o, din pacate societatea noastra nu stocheaza mesajele trecutului, traim doar in imediat. Este ciudata capacitatea noastra de disimulare. Uneori am senzatia ca prefacatoria este o dimensiune importanta a spiritualitatii noastre, deşi se poate sa fie universala. Doar ca noi o alegem mai des, ne place minciuna mai mult decat asumarea responsabilitatii şi sinceritatea dintr-o explicatie simpla şi obiectiva: niciodata societatea nu a premiat pe cineva pentru asemenea gesturi. Ba, din contra.

Ce limba vorbim acum? Vocile stranii ?

Am uitat bruxelleza, peisajul s-a schimbat dintr-o data. Au aparut la suprafata vocile stranii de care vorbea Goethe. Mahalaua politica a ieşit la suprafata peste noapte?  Nu, prieteni, a fost tot timpul aici, aproape de noi. Mult mai aproape decat ne inchipuim.

Cateva stenograme cu lideri politici, oameni de afaceri şi jurnalişti au dinamitat liniştea pe care ne incapatanam s-o proiectam peste realitatea noastra.

Plecat pentru o saptamana din tara, descopar la intoarcere un peisaj schimbat. Nu prea citisem pe net ştirile şi nu aveam cum sa banuiesc ca doar in trei zile se poate schimba intr-atat. Un amic din armata imi trimite un mesaj  glumet:

“Ce faci ticalos mic, hahalera de prieten ce-mi eşti? La noi se vorbeste deja doar cu F… , doar cu P…, eventual cu M… Cand o sa te reintorci sa vezi ce greu o sa te adaptezi, comunist liric ce eşti! Am vrut doar sa te trag de bracinar,  ca de atentie.

Mi-am adus aminte ceva ce am citit recent. In timpul razboiului al doilea mondial, un german a tinut un jurnal al modificarilor lingvistice din timpul  Germaniei  naziste. A constatat cu aceasta ocazie ca nu ideologia, discursurile, drapelele sau alte forme de discurs articulate produceau schimbari esentiale asupra poporului german şi societatii, ci un lucru mai simplu, cuvintele, noi sau reevaluate, frecventa lor şi folosirea in  anumite expresii era mijlocul cel mai eficient de propaganda. Acest lucru se intampla datorita faptului ca era o propaganda mecanica şi inconştienta, un fel de darwinism semantic care se impunea incet, dar sigur, prin expresii izolate sau formule sintactice care işi caştiga locul eliminand expresii mai putin performante.  Noul limbaj da o lupta de vulgarizare, un adevarat razboi civil discret, dar care caştiga in fiecare zi noi teritorii. Limba invingatorului se impune nu pentru ca este obligatorie,  ci pentru ca devine una din conditiile de mediu, ca aerul sau ca apa.

Descoperim ca discutia despre stenograme este dusa in primul rand de cei care au ceva in comun cu ele, sunt in cele publicate deja, sau se afla in cele care nu au aparut inca. Nu voi intra in acesta dezbatere, ea nu duce nicaieri şi se va stinge in curand. Fiecare dintre participantii la polemica va incerca sa uite cat mai repede acest episod. Unii pentru ca au facut indecenta de a arata nişte chiloti murdari in public, ceilalti pentru ca este vorba despre chilotii lor.

Noul limbaj este unul pornografic, vulgar, dar nu Sorin Ovidiu Vantu l-a instituit. Pe el l-am putea acuza cel mult pentru limbajul grupului sau media, dar aici nu este cazul. Discutiile cu politicieni şi cu unii angajati au loc sub semnul familiaritatii, limbajul este un indicator pentru  relatie şi mai ales pentru tipul de relatie. Exista multi politicieni in Romania care nu pot rezista 45 de minute la o conferinta de presa pentru ca sunt obişnuiti sa se exprime atat de liber in viata de zi cu zi, incat concentrarea pe discurs fara p… si f… este un efort titanic şi nu sunt siguri de rezultat.

Vedeti ce forta are acest limbaj, este repede adoptat, ziarele au fost pline de titluri cu expresii din stenograme, televiziunile şi retelele de socializare, forumurile au debordat in pastişe. Şi eu am intentionat sa public pe blog o scrisorica catre madame Politica, in noul limbaj. Deocamdata, ma bucur ca am rezistat primei tentatii. Parca toata lumea aşteptase sa se dea drumul la injuratura adevarata, cea care spune organelor pe nume. Epoca sugestiilor fine, a pasaricilor prezidentiale, a scrisorilor Elenei Udrea catre Ludovic Or(g)an s-a dus.

Mogulii şi proiectele politicii

Sorin Ovidiu Vantu nu este inventatorul politicii noastre şi nici al acestor politicieni sau jurnalişti. Vantu este tot creatia acestei lumi. Influenta lui Sorin Ovidiu Vantu este mare, cu siguranta. Nu pentru ca a cumparat politicienii cu snopul, nici pentru ca a facut agenda politica. Este mare influenta şi ar putea ramane aşa pentru ca acesta lume politica a avut nevoie de el. Politicienii i s-au oferit pe tava, multi il priveau ca şi pe binefacatorul lor. Nu cred ca Vantu are in solda politicieni mai putini din tabara anti-Basescu decat dintre cei aflati la putere, cei care se dau acum fete mari. Este numai o problema de selectie a stenogramelor.

Multora le-a furnizat protectie  şi le-a oferit microfoanele şi camerele de luat vederi pentru a fi vazuti. Dar le-a oferit şi altceva: simulacre de programe şi proiecte, subiecte de discurs. Ne-am facut cu totii, de jena, ca nu observam ce a spus Vantu recent, ca el inca din 2006 a lansat proiectul suspendarii lui Basescu. Nu cumva aceasta este una din cele mai ample  actiuni politice din ultimii 5 ani?  Proiectul  a furnizat mii de ore de discursuri, campanii, coalitii, referendum, teme de campanie,  programe comune. Nu cumva este cel mai tare proiect al politicii din ultimii cinci ani? Indirect, acesta a fost şi proiectul major al realegerii Preşedintelui Basescu: lupta impotriva celebrului 322, a parlamentului ticaloşit, impotriva mogululilor sau tonomatelor, a dat temele şi pretextele pentru a caştiga inca un mandat de cinci ani, mandat care tine la putere şi acum o guvernare care nu mai are nici o alta forma de legitimitate.

Vantu braveaza, probabil, cand a incercat sa spuna ca i-a propus un program de reforme  preşedintelui ca şi singura conditie pentru sprijin, dar proiectul suspendarii lui Basescu, cu toate prelungirile lui, este un proiect major care  a tinut loc de politica.

Cel mai umilitor lucru pentru intreaga clasa politica nu este limbajul stenogramelor şi nici slujul la Vantu, ci faptul ca Vantu, şi media in general, le-au oferit o vizibilitate care a tinut loc de discurs şi de proiect politic. Cei mai multi politicieni stau pe posturile de televiziune şi vorbesc in aproape fiecare seara, dar nu au spus niciodata nimic serios, de care sa ne aducem aminte. Beneficiaza doar de ceea ce, in psihologia sociala, numim efectul de simpla expunere.

Inca o observatie, poate un pic trasa de par, dar nu eronata total: daca grupurile media ale mogulilor, cele care-i urmaresc pe politicieni şi dau in direct chiar şi cand aceştia tuşesc, ar disparea, sa spunem, peste noapte, cea mai mare parte a politicienilor de la putere sau din opozitie, ar trai o drama. Ar trebui sa caute alte modalitati de justificare a functiilor şi existentei lor politice, nu doar hau-haul de la televizor. Cred ca unii ar disparea, alegatorii i-ar vedea nefardati, ar vedea ca nu cunosc viata, ca nu ştiu sa vorbeasca cu oamenii, ca nu au nimic in cap, sau , mai rau, ar putea fi intrebati ce meserie au.  I-ar vedea pe unii  ca sunt mici şi diformi, ca au o mana mai lunga de la caratul gentii unui şef sau cine ştie ce alte defecte.

Pana la urma, dincolo de ilegalitatile sau imoralitatile din faptele lor, pentru care este normal sa plateasca in justitie,  mogulii sunt greu de inlocuit şi cred ca acesta este lucrul care le va conserva puterea şi influenta in viitor, pentru inca o vreme. Aici inteleg nedumerirea lui Vantu din textul unei stenograme: ce l-o fi apucat pe Basescu sa vrea sa-l beleasca pe el, cand ar fi putut fi folositor in orice program al presedintelui?

Nu va impacientati, stati la locurile voastre, nu se schimba nimic!

Noul limbaj vorbeşte de la sine despre pivnitele şi canalele unde s-a zamislit politica noastra. Cele care au insotit-o mereu şi o sa o mai insoteasca inca. Pentru ca nou, fata de ceea ce a scris Goethe, este ca acum pivnitele şi canalele care se darama, sunt repede construite la loc, camuflate bine, pentru ca acolo se afla miezul politicii noastre.

Noul limbaj vulgar se impune repede, pentru ca este limbajul nostru de zi cu zi, este limbajul relaxarii noastre. Un politician batran imi explica odata de ce trebuie sa ma duc eu la televizor, nu el: tinere, tu eşti profesor in civilie, ai fost obişnuit de la inceput sa spui 100 de cuvinte fara a pune semen de punctuatie cu p…

Noul limbaj nu este oglinda unei lumi, este chiar parte a esentei unei lumi politice a subteranelor. O lume prin care unii au trecut dinspre comunism spre capitalismul de azi. O lume din care au fost aduşi minerii sa planteze panselute, de unde au fost pregatiti marii lideri, liderii sindicaliştilor, de unde s-au sapat canale pentru a fi devalizate bancile, unde au fost şcoliti capitaliştii noştri. Tot aici sunt fabricati disidentii şi eroii bataliei pentru civism şi democratie.

Ar fi mirosit a canale şi mai tare in viata noastra publica daca nu ar fi luminile reci ale platourilor de televiziune care mai curata ce se poate curata, mai parfumeaza pe ici, pe colo.

E adevarat ca s-a ridicat un capac de canal şi a inceput sa miroasa urat, dar el va fi repede pus la loc şi sudat cu grija, ca şi atunci cand a venit George W. Bush la Bucureşti sa vada curcubeul inaltat magnific peste tara. Se vor mai surpa din subterane, dar nici nu mai este nevoie de foarte multe pentru ca, deja, multi din oamenii grotelor au fost validati şi se afla sub lumina reflectoarelor.

Dragi concetateni, stati la locurile voastre, nu s-a intamplat nimic! Cuvintele urate vor fi inchise inapoi in cutie. Va mai amintiti?: “Vorbeşte-le, vorbeşte-le (“Talk to them, talk to them”), and they urged the crowd Stati liniştiti la locurile voastre (“Stay quiet in your places”) … Priviti, Wikipedia e cu noi!

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: , , , , , , ,



Currently there are "10 comments" on this Article:

  1. virgil spune:

    Tot respectul domnule Vasile Dancu, nu mai e o supriza pt mine doar inca un articol bun. Aceasta obiectivitate imi da sperante ca au mai ramas minti luminate si in PSD. Da, sunt doar un cetatean din prostime, nu am votat si nici nu cred ca o sa votez prea curand cu PSD dar cred ca sunteti printre putinii politicieni cu coloana vertebrala din organizatie si printre putinii care ati inteles ca PSD se bate singur, ca atunci cand are toate sansele si toata natura de partea lor se straduiesc si scot in fata un lider si mai prost decat precedentul cu cea mai tampita strategie posibila. PSD isi schimba liderii dar nu reuseste sa isi schimbe mentaliatatea si ne subestimeaza inteligenta, noua prostimii !!! Cred ca sunteti de acord ca e cea mai mare gresala.

  2. Claudiu Minea spune:

    Ramaneti politician pana la capat…

    Prima constatare: schimbarea nu a inceput cu voi, aia care ati fost la guvernare din anul 2000. Schimbarea (da, aia cu jumatati de masura, cu pasi inapoi, poticnita) a inceput in 1996. Voi (dupa 2000) ati confiscat statul. De, va credeati nemuritori si prezenti la guvernare pentru 20 de ani… Voi ati organizat sistemul de furt la vot, dar ati avut ghinionul ca Basescu a devenit un elev mai bun decat profesorii sai. A se vedea legendara declaratie a lui Ponta, de dupa prezidentialele din 2009: “se pare ca au furat mai mult decat noi”.

    A doua constatare: e remarcabil ca va exprimati ca un marcant membru al societatii civile. Dar sa nu uitam ca ati fost acolo, in primul esalon al politicii. Nu un obscur membru de partid, ci in grupul celor care decideau. Asa incat aveti partea dumneavoastra de responsabilitate in crearea acestei lumi mizere pe care o zugraviti.

    A treia observatie: ce cauta George Bush in povestea asta? Suna bine sa faci comparatia, dar care e relevanta ei in acest context?

    Ca sa inchei, postarea surprinde o stare de fapt corect in fond, dar – din pacate – exista o vorba care spune ceva de genul “ceea ce esti vorbeste mai tare decat ceea ce spui”. Astfel incat totul capata o nota de falsitate. Parerea mea.

    In rest, nimic personal cu dumneavoastra…

    • Vasile Dancu spune:

      Imi pare rau ca nu puteti citi un text fara sa faceti politica.
      Oricine are dreptul sa se exprime iar atunci cand o face in zona ideilor ar trebui sa ne referim la asta.
      Daca va place altceva sau daca nu va plece ceea ce scriu, va rog nu cititi.
      Nu avem ce dialoga. Sa traiti bine!

  3. Sandu spune:

    Un text interesant, care mi-a placut.

    Am observat mai la final ca e scris de domnul Vasile Dancu.

    Si am ajuns la 2 concluzii:
    1. Plecarea din PSD i-a priit domnului Dancu la nivel intelectual – sau sunteti inca acolo ca nu imi mai amintesc?
    2. Mai e un singur lucru pe care il puteti face ca sa castigati respectul meu: sa explicati public cum ati coordonat strategia de imagine a lui Nastase (imi amintesc vag de stirile care tineau 3 zile) si sa cereti public scuze ceror inselati de aceasta strategie.

    Sau poate va confund cu altcineva.

  4. Gheorghe spune:

    Ati fi putut Domnule Dancu sa spuneti ce ati spus cu mult mai putine cuvinte. Dar ma rog probabil ca si drepturile de autor se acorda functie de lungimea artricolului. Am avut rabdare si l-am citit tot. Bla bla bla cat cuprinde si frustrare pentru ca partidul Dvs. nu mai e la ciolan. Spuneti la un moment dat ca acest guvern nu are nici un pic de legitimittate. Pe ce va bazati cand faceti o asemenea afirmatie? Vad ca are sustinere in parlament a rezistat la n motiuni de cenzura deci care ar fi problema? In afara de ciuda ca de ani buni va zbateti intr-o opzitie sterila cu niste conducatori de partid de doi bani nu vad motivul afirmatiei Dvs. Dvs. probabil ca aveti impresia ca am uitat cine sunteti si cine ati fost si pe vremea lui Ceausescu si pe vremea lui Iliescu. Nu am uitat si in ciuda limbajului Dvs. elevat nu sunteti altceva decat un comunist vopsit in culoarea verde a democratiei. PS. Comunist am fost si eu ca mai toti cei care ne-am facut treaba bine in vremurile acelea, dar eu m-am vindecat demult si ar fi cazul ca si Dvs. sa va vindecati si daca nu puteti sa va retrageti la pensie si sa lasati acest popor napastuit de voi sa mai rasufle.

  5. Andra spune:

    Dle Dancu,

    Dvs. faceti parte dintre manipulatorii cei mai eficienti ai PSD-ului, pentru ca folositi limbajul dreptei ca sa faceti propaganda stangii (PSD-ului).

    Asta nu e o insulta, ci o recunoastere a eficientei luptei de supravietuire a PSD-ului din ultimii 6 ani: v-ati folosit de Vantu si de televiziunea lui de ultima generatie, in moduri in care PDL-ul nu va fi capabil niciodata sa o faca (nu pt. ca n-ar vrea, ci pt. ca nu e in stare).
    Sa vorbiti in calitate de om al cetatii – cand dvs. sunteti de fapt un PSD-ist – e acceptabil.
    Nu e acceptabil insa ca in judecatile despre media sa bagati PDL la gramada alaturi de PSD, pentru ca, desi PDL s-a folosit si el de media si de Vantu intr-un mod la fel de pervers ca PSD-ul, acum acest lucru ii explodeaza in fatza PDL-ului – in timp ce PSD-ul a deprins perfect abilitatea de a folosi media in avantajul sau.
    PDL e in urma cu cel putin 10 ani fata de PSD in ce priveste puterea mediatica, iar asta – si nu vointa de a folosi media – e singura diferenta absoluta dintre ei.

    Vantu a descoperit puterea televiziunii de ultima generatie, asa cum copiii descopera azi puterea internetul, ca pe o jucarie noua si extrem de puternica – si a folosit toata puterea ei in avantajul PSD-ului. Sunt convinsa ca, dac-ar fi putut, Vantu ar fi folosit in exact acelasi mod pana si derivatele financiare pe boom economic, in Romania.
    E o problema de tehnologie si de vremuri, nu doar de politica: cine dintre baietzii destepti ar refuza “puterea” pe care ti-o da o jucarie noua ?

    Din cauza asta, tot ce a creat Vantu la nivel de top in televiziune, va ramane, si nu va fi prea repede egalat de altcineva.

    Problema care ramane, insa – e una care ne ramane noua oamenilor obisnuiti: pentru ca PSD-ul a reusit sa faca din media nu doar o centura de siguranta in fata urii acumulate de populatie pana in 2004, ci si un mecanism perfect de aparare si de supravietuire in ultimii 6 ani, in absenta unui proiect politic viabil si capabil sa faca asta in locul televiziunilor.
    In absenta unui proiect politic viabil, cum bine remarcatzi si dvs., PNL, de exemplu, ar fi disparut din 2008 pana astazi, la fel ca si PNTCD, daca n-ar fi avut acces la televiziuni.
    PSD a facut insa mai mult decat atat: a facut din televiziuni un mecanism de guvernare. PSD va veni maine la putere pe legitimitatea construita de televiziuni – si nu de proiectele lui politice.
    Calitatea de membru PSD va impedica sa vorbiti despre schimbarile si ingineriile sociale realizate in ultimii 6 ani de PSD si Vantu exclusiv prin intermediul media, desi sunt sigura ca mecanismele de partid PSD va cer sa evaluati periodic si extrem de exact aceste schimbari prin intermediul sondajelor dvs.
    Calitatea de om al cetatii – insa – ar fi trebuit sa va oblige sa vorbiti despre toate astea, pentru ca dvs. stiti ca nu mogulii sau media reprezinta “pericolul”, ci pericolul il reprezinta scopul si modul in care sunt folositi ei de catre partide.
    … sunteti un om al cetatii – sau un PSD-ist,
    … domnule Dancu ?

  6. Romulus Iaru spune:

    Daca tot ati aprins lumina, hai sa ne uitam mai bine.
    Canalul si mizeria vor exista intotdeauna. Existenta acestora nu trebuie nici sa ne inspaimante si nici sa ne creeze angoase existentiale. Rahatul pute, indiferent daca-i facut de un print sau de un cersetor.
    Exista insa ceva ce domnul Dancu omite sa sesizeze si anume faptul ca mizeria, printr-un proces fizic simplu tinde sa se decanteze. Nu degeaba exista notiunea de “drojdie sociala”. In timp, se separa singura si se trage la fund.
    Goethe vorbeste despre canale, despre subterane, nu despre gunoaie de suprafata. Mizeria se afla in subteran, acolo unde-i este locul si unde va exista si in cea mai perfecta dintre lumi.
    Angoasele domnului Dancu ar trebui sa se indrepte catre mecanismul prin care aceasta mizerie ajunge la noi pe masa. Cati dintre oamenii fini, subtiri, cu aere, fumuri si parfumuri au tarat dupa ei trogloditii care astazi imput aerul?
    Cam cu ce s-a ocupat domnul Dancu in PDSR?
    A fost dizident, ne va spune dumnealui. Nu a fost ci a devenit dizident, spun eu, atunci cand mizeria cu care s-a complacut sa coexiste in interiorul aceleiasi organizatii politice, drojdia pe care a incercat sa o teoretizeze si sa o controleze, s-a umflat si l-a inghitit.
    “Nişte lepre nenorocite. Tu crezi că-s îndrăgostit de Geoană? Ce-i gagică. Dă-l în p…mea, că are o grămadă de defecte! Da’ e vorba de cum te uiţi tu în oglindă dimineaţa, înţelegi? Cum, mă, zici una şi pe urmă “aoleo, voi sunteţi mai tari, sunt mâine cu voi!” Cum dracu, mă, frate, mă, io am fost vagabond pe bulevard, ăştia au fost la facultate şi nu au învăţat nimic, dă-i dracu’! Dă-i dracu’ de idioţi, pe cuvântul meu că nu au învăţat nici principiile elementare ale bunului simţ! Nişte lepre! Ăştia îşi vând nevestele, ascultă-mă ce spun, ca să le dai o funcţie, îţi dă nevestele. De aia arată la Diaconescu, alea cu WC-urile”
    Cam asa se refera la oameni ca dumneavoastra fostul coleg de partid Marean Vanghelie.
    Un singur minut daca ati stat la aceeasi masa cu Vanghelie va anuleaza dreptul la astfel de angoase.
    “Sug pula. prin batista” spune Vantu, tot despre oameni subtiri, Nici pe asta nu l-am inventat eu. (Am lasat intentionat cuvantul intreg, sa va doara, sa va revolte, sa vedeti adevarul intreg si gros, nu cu puncte puncte)
    Mai tineti minte cine era consilierul lui Becali? Dan Pavel. Nu a iesit dintr-un canal ci de pe bancile scolii. A adus insa canalul pe masa tuturora.
    Gheorghe Falca si-a inceput ascensiunea in organizatia de tineret a PD ca baiat de mingi. Gelu Visan, alt deputat PDL, ii ducea copilul la gradinita si nevasta la cumparaturil lui Radu Berceanu. Astazi Falca se compara cu Cuza.
    Iar lui Bercea Mondialu’ nu-i sunt nas eu… (Asta ma arde la suflet, pentru ca sunt PD-ist)
    Este advarat, paduchii vor sa iasa-n frunte. Dar asta numai pentru ca proprietarul capului, in loc sa se spele s-a dat cu parfum.
    Hai sa ne gandim la Tanase Scatiu. Cum a ajuns “mare”. Cum a ajuns el sa stea in capul mesei. Prin slabiciunea boierului, care pentru bani si-a vandut si sufletul si fata. Si stiti care-i culmea moralei? Pe Tanase nu l-au omorat boierii ci taranii. Taranul a stiut ca daca paduchele iese-n frunte, trebuie sa-l strivesti. Boierul i-a dat fata de nevasta.
    Criza morala apare nu datorita raiei sociale care iese din canale. Asta- un curs firesc, natural. Este firesc ca Vanghelie sa vrea sa ajunga sus. Incearca sa urce niste trepte.
    Criza morala apare atunci cand intelectualii, creeatori si paznici ai valorilor morale, se vand pe nimic.
    Iata de ce angoasele dumneavoastra ma revolta.
    Daca stati si plangeti pe marginea gropii (fie ea si de gunoi), inseamna ca ati inteles din sfatul politicianului batran despre care ne-ati facut vorbire, doar picanteria, doar p…
    Cu ceva vreme-n urma ati scris un articol la fel de lacrimogen despre Anca Pandrea si Iurie Darie.
    Cautati valorile morale reale, perene, cautati decenta despre care v-au invatat bunicii si angoasele va vor parasi.
    Nu zgarmati in canal daca vreti raspunsuri, pentru ca nu le veti afla acolo.

    • danny spune:

      Un comentariu pertinent si un adevar crud. “Criza morala apare atunci cand intelectualii, creeatori si paznici ai valorilor morale, se vand pe nimic”. Acei “oamenii fini, subtiri, cu aere, fumuri si parfumuri” care au tarat dupa ei trogloditi, i-au cosmetizat si le-au netezit calea sunt chiar mai vinovati decat monstrii pe care i-au creat.

  7. Marina spune:

    Acuzele atribuite Elenei udrea nu sunt deloc firesti pentru ca trebuie sa ne dam seama ca nu ea face rau acestei tari ci Opozitia care indeamna la proteste.

  8. Costi spune:

    Din pacate aveti dreptate in mare parte si chestiunea este cum facem sa iesim din acesta mizerie. Chiar acum in aceste momente aliantele ce se fac intre partide -PNL cu PC si apoi cu PSD ne arata ca pratic nu avem partide separate de ideologii ci de grupuri de interese si atunci cand fac aliante ele se comporta ca niste feudali ce-si impart tara pe sfere de influenta. Sunt unii care cred ca ideologia este ceva abstract este un fel de snobism. Nu este asa. Ea face legatura intre partid si masele de alegatori ce se regasesc in programul partidului. La noi singurul program al unui partid este sa dam jos puterea care fura si sa venim noi care suntem cinstiti iar pentru asa ceva nu trebuie vreun program economic. In privinta limbajului din stenograme el ne arata ca suntem condusi de niste derbedei, ca sa nu spun ca atunci cand eram tanar si derbedei se exprimau mai frumos
    O ultima observatie. Proroc si prorocire se scrie cu un singur o. Va rog sa cautati in DEX, desi in enumarate texte chiar si cele religioase am vazut scris cu doi de o.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Vasile Dancu


Vasile Dancu

Profesor universitar Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)