WikiLeaks-ul românesc: apariție târzie? Tabloidizarea diplomației? Dezvăluiri neașteptate sau dezamăgire? Lipsă de substanță? Implicații? Aprecierile unui fost diplomat.
WikiLeaks-ul românesc: apariție târzie ? Publicarea telegramelor americane în România – relativ târzie având în vedere viteza informației și transparența enunțată de fondatori – în urma altor state, ar putea indica atât o ierarhie cu privire la zonele de interes stabilită de criticii politicii externe ale SUA, cât și limitele imaginii Bucureștiului în arena internațională. Până și în cazul WikiLeaks nu am găsit un loc în plutonul fruntaș. În fond, ce le putem reproșa în condițiile în care nu este singurul exemplu pentru un profil internațional care a rămas înghețat în rutină și nu a găsit încă măsura potrivită pentru vestimentația post-aderare? Mă întreb – nu fără amărăciune – câți comentatori internaționali sunt interesați de liderii români sau mecanismele politice din România, stat membru NATO și UE.
Tabloidizarea diplomației? Telegramele reflectă imaginea spectrului politic românesc, precum și preocuparea pentru nuanțe aparent nesemnificative. Aș menționa doar un exemplu: cunoașterea unor detalii, chiar picanterii din viața unui lider, ar putea fi utile după verificarea acestora – desigur pe lângă alte elemente de substanță – în redactarea cv-urilor necesare în pregătirea unei vizite sau întrevederi la nivel înalt pentru a aviza propriul lider cu privire la anumite subiecte sensibile care ar putea stânjeni omologul. În acest mod se poate evita abordarea unor subiecte sau estompa dorința de a te face „remarcat” prin glume simpatice care capătă o cu totul altă conotație în funcție de interlocutor sau momentul ales. Totodată, un cadou neadecvat poate copromite o vizită și crea asperități în relațiile bilaterale. Ocaziile pentru a gafa sunt inerente. Liderii – mai ales din cadrul aceleași familii de valori – nu sunt niște roboți care se limitează strict la punctajul convorbirilor oficiale pregătit de birocrați. Un personaj neavizat ar fi poate siderat să asiste la discuții neoficiale ale liderilor, într-un moment de relaxare, al căror conținut pot surprinde nu doar o bunicuță evlavioasă. Există o serie de discuții, pe marginea sau chiar în afara agendei, în funcție de chimia dintre interlocutori și gradul de apropiere, care sunt importante nu doar din perspectiva amplificării legăturilor interpersonale – spre nemulțumirea birocraților care simt pericolul unor eventuale decizii în afara judecăților lor de valoare – cât mai ales utile în relațiile dintre state.
Dezvăluiri neașteptate sau dezamăgire? Lipsă de substanță? În demersul cu nuanțe heirupiste, demarat săptămâna trecută într-un vârtej de fum, o serie de comentatori – interesați mai degrabă de jocuri politice interne – au omis faptul că nu dispunem decât de o parte a telegramelor ambasadei SUA la București. De ce nu au fost aduse la îndemâna publicului, în același timp, toate cablogramele WikiLeaks? A degusta o felie și a aprecia că este acru sau dulce întregul produs este o soluție valabilă, de regulă, în cazul produselor culinare, nu și al celor analitice. Excesele comentatorilor de o parte și de alta sunt contraproductive, iar telegramele dau senzația unui elastic de care se tot trage. Pe de altă parte, telegramele furnizate de WikiLeaks și circulate de partea americană prin Secret Internet Protocol Router Network (SIPRNet) nu sunt din categoria „top secret”. Din perspectiva jocurilor politice interne, în absența cremei, „peștii mari” – care au furnizat probabil și substanța invocată de cei dezamăgiți după lectura telegramelor – au răsuflat ușurați, cel puțin după primul ospăț.
Mă întreb care ar fi reacțiile în situația în care publicul ar avea acces, chiar limitat, la corespondența diplomatică a ambasadei Federației Ruse. În orice serviciu diplomatic există informații clasificate în funcție de sensibilitatea datelor, așa cum și Centrala MAE și misiunile diplomatice române transmit materiale publice, infograme, telegrame secret de serviciu sau secret, potrivit claselor de secretizare (vezi Legea 182/2002 pentru o discuție mai largă privind informațiile clasificate). Pe de altă parte, corespondența diplomatică îmbracă o anumită formă în funcție de mesaj, destinatar etc.
Conține informații primare sau produse analitice, răspunde la solicitări ale Centralei sau constituie inițiative, propuneri ale misiunii diplomatice etc. Ar fi cel puțin o naivitate să credem că toate telegramele unei misiuni diplomatice, indiferent de clasa de secretizare, ajung la nivel înalt sau sunt valorificate. În orice minister al afacerilor externe există un departament de analiză care are rolul de a evalua, corobora, aprecia informațiile și elabora produse analitice. Informațiile pot fi verificate prin persoane din medii diferite sau din diverse unghiuri. Pe de altă parte, o anumită opinie exprimată de un personaj cu privire la adversari sau aliați politici interni are o anumită semnificație fiind o piesă dintr-un puzzle. Poate releva caracterul și nivelul relațiilor dintre aceștia, capacitatea de înțelegere a personajului politic sau prefigura demersuri politice ulterioare. Nu înseamnă că diplomatul care a receptat „bîrfa” respectivă este de acord cu aceasta – uneori pot fi aspecte extrem de discutabile – sau că nu există un prim filtru, cel personal, la momentul prezentării draftului telegramei șefului de departament din cadrul ambasadei sau șefului de misiune, demers premergător informării Centralei.
Discuția se pune în termeni de credibil și nu de adevărat sau fals, iar stilul sobru al unei informari nu aduce în mod automat și substanța. Ce alegem: un diplomat cu aptitudini literare sau altul mai puțin talentat? Din analiza telegramelor aduse de Wikileaks la cunoștința publicului, nu doar în România, a rezultat că diplomatul american este tentat să includă unele condimente pentru a face materialul mai atractiv. Una din principalele probleme pentru orice diplomat, inclusiv român, o constituie „cititorii”, adică destinatarii telegramelor. Și diplomații se confruntă cu o „criză” de cititori – sufocați de lipsa timpului, precaritatea cunoștințelor sau cu un grad de implicare redus – la diferite niveluri de decizie. Uneori reacția negativă la o telegramă trimisă în Centrală este mai bună decât lipsa reacției.
Implicații? Diplomația SUA nu va ieși în pierdere din afacerea WikiLeaks, dezbaterea fiind mai degrabă pentru consumul intern în statele analizate, iar parteneriatul strategic româno-american se va consolida. Lectura cablogramelor evaporă o prejudecată a mișcărilor antiamericane privind existența relațiilor de subordonare între SUA și aliați. Chiar și figurile de stil mai puțin plăcute pentru liderii români relevă o relație de egalitate și preocuparea unui partener interesat de stimularea reformei și obținerea de progrese în România și nu de cosmetizarea realității.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
In tara zvonurile confirmate, a dealtiunii etc. ce draq sa spuna nou wikileaks?!
La orice birt de cartier se stiau de mult toate astea…
Altfel spus, ce rost are sa arunci cu cacao in capul vidanjorului?!
„Lectura cablogramelor evaporă o prejudecată a mișcărilor antiamericane…”
Cred ca va inselati. Ala care vrea sa vada US in culori sumbre, o va vedea la fel, wikileaks i-o confirma. Cel care vrea sa vada in US exemplul de democratie, va extrage chestiile pozitive, wikileaks i-o confirma.
Este foarte bine ca astfel de articole fixeaza subiectul dintr-o anumita perspectiva. Din punctul meu de vedere nimic nu trebuie neglijat, daca americanii scoliti la universitati prestigioase au considerat ca sunt relevante chiar si barfele, atunci cu siguranta acestea sunt relevante. De ce? Pentru ca releva nivelul de cultura politica si democratica al clasei politice romanesti. Poate nu v-ati dat seama dar nici un oficial american nu relateaza discutii purtate in foaierului Ateneului sau al Operei sau al unor gale de caritate.
Exista foarte multe informatii la care publicul, pana acum, nu a avut acces, de exemplu cea referitoare la comertul cu arme in care Patriciu s-ar fi implicat – potrivit procurorilor. Ca un personaj care face afaceri cu petrol si arme este interesant pentru americani, nu-i nici o noutate, dar nici nu l-au absolvit de calificarea drept oligarh.
Nu este cazul nici sa tabloidizam, nici sa minimizam importanta telegramelor. Ele reprezinta un fel de lectura la care publicul larg niciodata nu a avut acces. Lectura releva un fel de filozofie, un fel de actiune, o altfel de lume care nu este scenariu holywoodian, este chiar realitatea care ne influenteaza viata de zi cu zi.
wikileaks? fleoshc…
cu mult mai consistente sunt stenogramele sedintelor birourilor pemanente ale haitelor cu pretentii de partide. Si e valabila si pt alte state.
Antiamericanii din ro, adica majoritarii, au acum mai multa apa la moara. Sustinatorii actualei administratii americane exulta. Poate din simpla coincidenta actualul chirias de la White-House si-a anuntat candidatura abia dupa ce „dezvaluirile” au facut inconjurul lumii. In rest… de subliniat ca partea referitoare la ro a venit abia la sfarsit. Iar inaltimea fizica a actualului „premier” ii depaseste importanta. Optimistii ar putea invoca zicala cu repetentii care vor fi, candva, premianti. O fi adevarata. Adica, din intamplare, s-o fi materializat vreodata. La fel cum, la apelul de seara, s-au facut avansari pana la gradul de general.
Cred c-ar fi interesant si un wikileaks in vrs rusa. Dar sa precizeze la fiecare telegrama in ce conditii a fost transmisa, recte, inainte sau dupa consumarea ratiei de vodca.