Home » Analize »Economie »Energie »Global / Europa » Citesti:

A Stairway to (low carbon) Heaven, partea a II-a. De ce sunt sceptic?

Constantin Cranganu decembrie 16, 2015 Analize, Economie, Energie, Global / Europa
87 comentarii 2,609 Vizualizari

Acum, după ce Acordul de la Paris cu privire la limitarea încălzirii globale a fost semnat, ovaționat în picioare și celebrat de politicieni și alte categorii sociale, se cuvine să citim cu atenție prevederile sale și să înțelegem mai bine ce conține: obiective, modalități de îndeplinire a acestor obiective, costuri etc.

Îi înțeleg pe politicieni (Președintele Obama, Președintele Hollande, Primul Ministru Cameron, Secretarul General ONU Ban Ki-moon ș.a.) și pe unii ecologiști proeminenți, care au aplaudat recentul Acord ca pe un „eveniment istoric”, „triumf diplomatic”, „un punct de cotitură istoric”, „o afacere care va schimba lumea de-a dreptul”, „o victorie a justiției climatice” și altele asemenea. Nu fac parte din nici una dintre cele două categorii menționate – sunt un simplu om de știință, de formație carteziană (Dubito, ergo cogito. Cogito, ergo sum). Deci, sceptic by default. Aceasta înseamnă că prefer să nu mă îmbăt cu apă rece, că doresc să-mi țin capul treaz pe umeri și să verific, cu mintea mea, tot ceea se afirmă, uneori cu surle, trâmbițe sau fanfare, în mass media. Este ceea ce am și făcut, după publicarea documentului oficial al Conferinței ONU COP21 de la Paris.

De ce sunt sceptic în legătură cu Acordul de la Paris? Pentru că:

1. Acordul nu are caracter obligatoriu juridic pentru țările semnatare.

Reducerea emisiilor de carbon, în vederea atingerii obiectivului de 2°C și, posibil, al celui 1,5°C încălzire maximă, este voluntară. Și nu numai că reducerea emisiilor este voluntară, dar fiecare  guvern a conceput un plan cu intenții de reducere domestică a emisiilor (Intended Nationally Determined Contributions- INDC), pe baza a ceea ce fiecare stat consideră că este posibil, având în vedere situația politică și economică internă a țării. Cu alte cuvinte, Conferința de la Paris seamănă cu acele revelioane de la bloc, când fiecare mesean aducea ce putea ca să pună pe masa comună. Dar și așa, unii au venit cu mâna goală: COP21 a primit doar 160 INDC-uri, deși numărul țărilor participante a fost de 195.

Contribuțiile naționale individuale sunt variate: de exemplu, Statele Unite și țările din Uniunea Europeană s-au angajat să reducă în mod absolut emisiilor lor. Alții, au promis să reducă „intensitatea de carbon” a economiilor lor, adică vor scădea cantitatea de CO2 emisă per unitate de PIB. Iar alții au promis altceva, dar nu prea multe.

Oamenii de știință au calculat că, adunate la un loc, toate aceste contribuții naționale nu vor fi suficiente să mențină încălzirea globală sub 2°C. Iar despre ținta, mult mai ambițioasă, de 1,5°C, nici vorbă.

Este clar, pentru mine, că avem de-a face cu o parte slabă a acordului. Dar susținătorii au invocat un alt aspect: costul aducerii tuturor părților împreună a fost considerabil. Compromisul a fost inevitabil: În locul unui acord cu obligații juridice pentru semnatari, cu stimulente economice pentru bună comportare și sancțiuni clare pentru cei certați cu legea[1] – delegații au coborât ștacheta pretențiilor la un nivel pe care un sceptic l-ar putea descrie drept o expresie comună a bunelor intenții. S-a sacrificat coerența deciziilor pentru curtoazia relațiilor. În aceste condiții, acordul nu mai este un plan realizabil în viitor, ci mai degrabă o colecție de aspirații, unele contradictorii.

2. Obiectivele acordului sunt greu de atins, probabil imposibil.

Textul acordului lansează un apel către țările semnatare să-și reducă voluntar emisiile de carbon, astfel încât creșterea temperaturii globale să fie sub 2°C în comparație cu valorile pre-industriale. De asemenea, a mai fost introdusă o clauză, la cererea unor națiuni vulnerabile la schimbările climatice – d. ex., insulele Marshall și Maldive – pentru „continuarea eforturilor de a limita creșterea temperaturii la 1,5°C peste valorile pre-industriale”. Practic vorbind, acest ultim obiectiv nu este doar dificil de îndeplinit, ci probabil imposibil[2]. Deja temperatura globală a crescut din 1850 cu aproape 1°C și, datorită inerției sistemului climatic, alte 0,5°C de încălzire sunt inevitabile, chiar dacă emisiile de CO2 devin zero începând de mâine dimineață. Ca să avem o șansă de 50-50 pentru a limita încălzirea la 2°C, omenirea ar fi trebuit să reducă drastic emisiile de carbon începând cu 20 de ani în urmă! Dar, dacă citiți INDC-urile, veți observa că nicio țară nu afirmă solemn că va reduce dramatic viitoarele emisii de carbon.

Și cum ar putea s-o facă, atunci când International Energy Agency (IEA) a publicat un Raport Special – Energie și Schimbări Climatice -, dedicat Conferinței de la Paris, în care se afirmă următoarele:

Cererea globală de petrol va atinge 99 milioane barili pe zi în 2030, reprezentând o creștere de circa 9% față de prezent.

Cererea globală de gaz natural va crește în 2030 cu circa 30%.

Emisiile de CO2 din sectorul energetic vor crește cu 8%, ajungând la 34,8 Gt.

Nu există apoi nicio indicație clară în acord despre cea mai mare sursă de emisii umane de carbon – cărbunii. Dacă Statele Unite, al doilea producător mondial de CO2 antropogen, a introdus  măsuri prin care a ajuns la niveluri de emisii pre-1996 datorită, în parte, înlocuirii cărbunilor cu gaze de șist, China și India (locul 1 și locul 3, respectiv, în topul emisiilor) construiesc în continuare și într-un ritm rapid (uneori, chiar 3 pe lună) noi termocentrale pe cărbune. Conform unor estimări, în următorii 10 ani,  în lume se vor construi peste 1,000 de noi termocentrale. Acordul de la Paris nu va opri aceste noi surse umane de CO2.

Nu vi se pare că există o contradicție între ceea ce s-a semnat la Paris și ceea ce se va petrece în realitate pe teren?

3. Banii nu vor fi suficienți

Ideea care a stat la baza acordului este că, folosind ajutorul financiar primit din partea țărilor bogate – Statele Unite, Germania ș.a. –, economiile în curs de dezvoltare, precum India sau Vietnam, vor trece gradat la energia verde (solară și eoliană). Dar contribuția țărilor vestice, de 100 miliarde dolari pe an, este, de asemenea, voluntară. Și, analizând starea actuală a dezvoltării energiilor neconvenționale, experții consideră că vor fi costuri mult mai mari de 100 miliarde dolari pe an pentru ca țările în curs de dezvoltare să treacă la noile surse de energie.

Același Raport al IEA, citat mai sus, estimează costurile necesare pentru ca industria energetică să nu mai reprezinte un pericol pentru climă: 16.500 miliarde dolari! Acesta este costul pe care 187 guverne vor trebui să-l suporte pentru a-și curăța sursele de poluare și a asigura o posibilă creștere a temperaturii sub pragul adoptat de 2°C, conform angajamentelor semnate la Paris. Vor fi acești bani disponibili curând?

4. Acordul nu prevede o taxă pe carbon sau o schemă tip cap-and-trade.

Știu, știu, „taxă pe carbon” sună ca dracu’ :-) când e vorba de guvern, iar pentru un politician, care caută să fie reales, „taxă” este curat anatema. Dar includerea unei astfel de taxe ar schimba stimularea financiară a indivizilor care produc CO2, de exemplu producătorii de energie și motoriștii de toate tipurile. O largă coaliție financiaro-industrială, incluzând pe World Bank, Unilever, Exxon Mobil, argumentează că o formă oarecare de taxă pe carbon sau un mecanism de tarifare ar trebui utilizat pentru a compensa costurile legate de emisiile din combustibilii fosili.  Dar în loc să încerce folosirea uneia din aceste metode, autorii acordului au ales un demers de tip top-down, în care guvernele ordonă companiilor de energie și altora să atingă anumite cote de reducere a emisiilor.

Pe de altă parte, orice țară individuală este liberă să nu respecte prevederile acordului de la Paris și să introducă propria ei taxă pe carbon sau o schemă de tip cap-and-trade. Circa 40 de țări au implementat o anumită formă de tarifare a carbonului. China planifică un sistem național de cap-and-trade și a testat deja conceptul în câteva regiuni pilot. În SUA, statele California, Oregon și Washington sunt cele mai avansate pe drumul introducerii unor sisteme de tarifare a carbonului.

Toate fondurile obținute din mecanismele financiare descrise s-ar putea constitui în fonduri de cercetare și dezvoltare a resurselor de energii alternative.

5. Profesorul James Hansen afirmă că discuțiile de la Paris sunt o fraudă, simple cuvinte fără valoare, nicio acțiune, doar promisiuni

Profesorul Hansen, fostul Director al NASA Goddard Institute for Space Studies de la Columbia University, cel care, în 1988, a depus prima mărturie în fața Congresului SUA despre actuala încălzire globală, cel care este unul dintre cei mai importanți popularizatori ai impactului antropogenic asupra climei, a criticat vehement discuțiile de la Paris:

It’s a fraud really, a fake. It’s just bullshit for them to say: ‘We’ll have a 2C warming target and then try to do a little better every five years.’ It’s just worthless words. There is no action, just promises. As long as fossil fuels appear to be the cheapest fuels out there, they will be continued to be burned.

Cred că opiniile unui profesor ca James Hansen au o greutate specifică, deloc neglijabilă, în subiectul intitulat „Încălzirea globală și contribuția antropogenică”.

Chiar și un celebru autor și activist ecologic, Bill McKibben, a scris în The New York Times că acordul de la Paris a fost conceput pentru 1995, în loc de 2015 – o defazare de 20 de ani care anihilează intențiile documentului. Dacă toate părțile își mențin promisiunile, scrie McKibben, temperatura planetei va crește cu 3,6°C în loc de 2°C.

6. Istoria se repetă, uneori.

Ca să fii sceptic în legătură cu un acord internațional care nu include obligații juridice pentru semnatarii lui, care și-a fixat obiective greu de atins, probabil imposibile, care nu dispune de fonduri sigure pentru implementare, care nu prevede o sursă de tarifare a emițătorilor de carbon, care este criticat de personalități științifice și ecologiste – e ușor și simplu de înțeles. Aș mai adăuga, totuși, încă un motiv, unul istoric. Pentru că, vrem, nu vrem, istoria se repetă uneori (am indicat două exemple în articolul meu anterior, eugenia și lâsenkosimul).

De data aceasta, voi folosi un exemplu, care invocă, din nefericire, tot Parisul.

Anul 1928. Delegați din 15 țări, incluzând Statele Unite, Franța, Germania, Italia și Marea Britanie, s-au întrunit în capitala Franței și au semnat Tratatul General de Renunțare la Război ca un Instrument al Politicii Naționale, cunoscut și sub numele de Pactul de la Paris. Statele semnare au promis să nu utilizeze războiul pentru a rezolva „dispute sau conflicte de orice natură sau de orice origine, care ar putea apărea între ele”. Părților care nu se supun acestei promisiuni „li se vor nega beneficiile furnizate de acest tratat”. Organizatorii conferinței de la Paris și autorii principali ai documentului au fost Frank B. Kellogg, Secretarul de Stat american, și Aristide Briand, ministrul de externe francez. De numele celor doi se leagă denumirea de Pactul Kellogg-Briand.

Obiectivul principal al Pactului a fost scoaterea în afara legii a oricăror acțiuni de război desfășurate pentru rezolvarea unor dispute teritoriale, rămase după terminarea primei conflagrații mondiale.

În ciuda faptului că Pactul nu avea nici un mecanism de impunerea a prevederilor sale, a fost salutat în unele medii politice drept un punct de cotitură istoric care va ajuta la menținerea păcii mondiale. În continuare, istoria a consemnat următoarele fapte:

1929: Kellogg a primit Premiul Nobel pentru Pace.

1928 – 1933: 65 de țări au semnat acordul de la Paris.

1939:  Al Doilea Război Mondial a început.

Să sperăm că generațiile viitoare nu vor discuta despre Acordul climatic de la Paris (2015) în același mod cum se discută astăzi despre Pactul anti-război de la Paris (1929).

P.S. În partea I-a a articolului meu, am dedicat o lungă analiză semanticii aflate în limbajul documentului semnat la Paris. Practic, am evidențiat puterea cuvântului shall (implicând o obligație juridică sau contractuală) asupra cuvântului should (care denotă un caracter consultativ, fără obligații). Numărând ocurențele celor două cuvinte și citind, în special, paragrafele în care ele se găsesc, am avut impresia unei subtile orchestrații semantice din partea celor care au contribuit la scrierea documentului.

Vineri după-amiază, am ascultat la NPR (Postul Național de Radio al SUA) un dialog cu Todd Stern, Trimisul Special și Negociatorul Șef al Statelor Unite pentru Schimbări Climatice la COP21. Întrebat de reporter care a fost cel mai dramatic moment al întregii Conferințe de la Paris, dl. Todd Stern a spus: sâmbătă dimineața, cu doar câteva minute de semnăturile finale, am descoperit o propoziție conținând cuvântul „shall” și am insistat enorm, și am reușit, să-l schimb în „should”. După care, am semnat documentul.

Doamna din balada lui Led Zeppelin știa ea ce știa când spunea că, uneori, cuvintele au două înțelesuri.

Personal, sunt încântat că, cu modestele mele puteri, am intuit că jocul celor două cuvinte este de o importanță vitală pentru Acordul COP21.

BIBLIOGRAFIE – Pentru înțelegerea poziției mele în legătură cu schimbările climatice

A Stairway to (low carbon) Heaven p. I

O lume fără creștere economică – utopie sau realitate?

COP21/CMP11 – Conferința ONU asupra schimbărilor climatice. Câteva lucruri despre care NU se va discuta la Paris

Pământul – Spațiul cosmic: O baterie chimică în curs de descărcare rapidă. Cauze și consecințe

A șasea extincție a vieții pe Terra?

Schimbările climatice și percepțiile lor culturale: Sunteți egalitarist, fatalist, ierarhist sau individualist?

“Gheața care arde” – Hazard geologic, bombă climatică sau bonanza energetică? (2)

Cranganu, C., and H. Soleymani, 2015, Carbon dioxide sealing capacity: Textural or compositional controls? A case study from the Oklahoma Panhandle, Environmental Geosciences, vol.  22, no. 2, pp. 57–74. http://eg.geoscienceworld.org/content/22/2/57.abstract

Cranganu, C., H. Soleymani, S. Azad, and K. Watson, 2014, Carbon Dioxide Sealing Capacity: Textural or Compositional Controls?, AAPG Datapages/Search and Discovery Article #41474, 35 p. http://www.searchanddiscovery.com/pdfz/documents/2014/41474craganu/ndx_cranganu.pdf.html

NOTE


[1] Un astfel de demers a dus la colapsul precedentului summit din Copenhaga, 2009.

[2] David Hone, 10 decembrie 2015, COP 21: A Pathway for 1.5°C

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "87 comments" on this Article:

  1. ion adrian spune:

    Este evident ca pentru orie tratat care are existenta doar intr-o anume limba, orice cuvant care se refera la obligatii/drepturi si modalitatile de indep[linire trebuie definit semantc precis intr-un glosar si daca nu se face asta este vorba de o excrocherie .In cazul de fata poate exista un trebuie in mod obligatoriu, un trebuie facultativ , un trebuie consultatv un trebuie sub rezerva unui anume extinderi sau orizont de timp si or mai fi si alte posibilitati si or mai fi si alte sintagme posibil a fi discutate odata ce se folosesc in tratate. Daca sunt mai multe limbi egal valabile, atunci trebuie ca sfera semantica a cuvintelor respective in toate limbile sa fie definita ca identica si nu lasata pe seama subtilitatilor liongvistice care pot creea probleme de interpretare cum sunt aceste shall /should. Inutil sa spun ca termenii folositi in glosar sa nu cuprinda la randul lor ambiguitati.
    de fapt batalia in negocierile tratatelor internationale pe astfel de chestiuni semantice se da asa ca este absolut natural pentru cineva care cunoaste practica unor astfel de documente sa stie ca shall/should vor juca rol determinant. desigur ca in cazul nostru care nu suntem experti diplomatici sezizarea unei asemenea probleme este meritorie si ea trebuie disipata si printre profani asa cum ati facut dvs cu aceste doua articole. :)

    PS Nu am uitat ce am spus la firul anterior ca voi face si chiar voi face cum imi va permite timpul si sper sa rezulte ceva de interes, desigur daca sinteza nu o veti face dvs inainte (cam asa ceva va rugasem) .

    • Harald spune:

      Nu e nicio escrocherie, în engleză exprimările sunt de-obicei foarte precise, spre deosebire de română. ”Shall” se referă clar la o cerință sau o obligație, în timp ce ”should” se poate referi și la o obligație, dar nu la una legală. De exemplu ”trebuie să-i scrii mătușii” sună a obligație, dar dpdv legal nu e :)

      Cred că cea mai bună traducere pentru ”should” ca obligație e ceva gen ”ar trebui să”. Adică lasă oricum loc de dubii că respectiva obligație va fi îndeplinită. Iar în cele mai multe cazuri ”should” nici nu e obligație, exprimă doar posibilitatea, ”cazul în care …”

      • ion adrian spune:

        Nu te contrazic, dar din pacate nu la asa ceva m-am referit.

      • Ioan spune:

        In toate standardele si codurile (electrice, electronice, safety etc.) “shall’ inseamna obligatie (mandatory) in timp ce “should” este o recomandare (highly desired) dar nu conditie obligatorie pentru “pass / fail”, “authorized / rejected”.

  2. ion adrian spune:

    Dle Cranganu
    In ceea ce priveste importanta pactului ce este important pe langa toate constatarile dvs care sunt corecte. Dar daca pactul Kellog nu a fost respectat simla lui existenta a modificat intr-o oarecare masura paradigma macar impunand minciuna si ipocrizia ca scuza si motiv pentru actiunea militara(vezi Irakul, unde totusi, in opinia mea, chiar daca motivele invocate erau false, un astfel de dictator ca Sadam nu avea ce cauta intr-o lume unde globalizarea incearca sa extinda civlizatia si nu barbaria extremist – talibana.
    SUA trebuia sa-si asume in mod cinstit motivele reale, inclusiv cele privind exploatarea resurselor naturale care nu puteau fi doar la discreta “fundului” dlui Sadam(o alta aplicare empirica a teoriei subsemnatului referitor la Calea a treia)
    Probabil ca si faptul ca s-a semnat acest Acord, are macar o importanta simbolica si reprezinta un inceput de schimbare de paradigma.
    Ce sa facem dle Cranganu, la procentul real pe care cei ca dvs il reprezinta in umanitate, cum vreti si sperati sa mearga lucrurile?
    Imbucurator este faptul ca nu putem sa negam progresul dar azi timpul (Marin Preda) nu mai are rabdare cu noi si asta este problema esentiala care le domina pe toate celelalte.

  3. zapp spune:

    Sunt ultranecesare astfel de articole care demistifica discursul poltic si media partizane.

    Good job

  4. Josef Svejk spune:

    După câte știu eu o rezoluție din anii ’90 a senatului SUA blochează orice angajamente de reducere a emisiilor dacă ele nu sunt asumate și de India și China. Deci indiferent ce a semnat Obama, șansele de ratificare sunt 0.

    Oricum, vorbind de poluare, sunt săptămâna asta în Ro. E șocant mirosul de benzină arsă și praf ce-l simți oriunde pe stradă. Manhattan-ul în iulie pare aer de munte pe lângă o stradă românească…

    Stau și mă întreb de unde vine oare adevărata poluare?

    • DanT spune:

      Sansele de ratificare sunt 0, pentru ca Acordul nu trebuie ratificat de Senat :)

      http://edition.cnn.com/2015/12/12/world/global-climate-change-conference-vote/
      A senior administration official told CNN that Congress doesn’t have to vote on the plan.
      “This agreement does not require submission to the Senate because of the way it is structured,” he said. “The targets aren’t binding.”
      The pieces that are binding are already part of existing agreements, the official said.

      http://www.climatechangenews.com/2015/12/15/paris-agreement-does-not-need-senate-approval-say-officials/

    • Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

      @Josef Svejk

      În ceea ce privește forța sa juridică, unele elemente ale acordului vor fi voluntare (40 should), în timp ce alte elemente vor fi obligatorii în temeiul legislației internaționale (143 shall). Această structura hibridă a fost special concepută pentru a asigura sprijinul Statelor Unite: Un acord care ar fi necesitat obligații juridice de reducere a emisiilor ar fi interpretat în mod legal ca un nou tratat și, astfel, ar fi fost obligatoriu să fie discutat și ratificat de Senat. Ori, după experiența amară cu Protocolul Kyoto[1], țările participante au dorit să evite o soartă similară a tratatului negociat anul acesta la Paris.

      [1] Protocolul Kyoto a fost semnat de administrația Clinton în 1998, dar niciodată trimis Senatului spre ratificare, deoarece o rezoluție anterioară (din 1997) respinsese în unanimitate orice document internațional care nu ar fi obligat și țările în curs de dezvoltare – China, India ș.a. – să-și reducă emisiile de carbon.

    • Ioan spune:

      ” E șocant mirosul de benzină arsă și praf ce-l simți oriunde pe stradă. Manhattan-ul în iulie pare aer de munte pe lângă o stradă românească…”

      Se simt cele de mai sus pe toate strazile din Romania sau doar pe (unele) cele din cartierul Ferentari-Bucuresti (doar un exemplu) si in contraponedere cu Manhattan-ul.

      “Stau și mă întreb de unde vine oare adevărata poluare?”

      Pentru poluarea din China (si poate India) este produsa si de fabricile care a caror productie a fost “transferata” din USA, Germania si alte tari din G7.

      • TC spune:

        Te-ai bosumflat? Da, asa este, in Romania poluarea _locala_ este extrem de ridicata. 8/10 masini diesel scot un fum negru care le-ar descalifica imediat in orice tara adevarat europeana.

        O fi curat la munte, dar la oras, acolo unde locuiesc majoritatea, poluarea la nivel local e mai ridicata decat oriunde in lumea civilizata.

        Iar faptul ca te-ai bosumflat tu nu reduce poluarea.

        Respirati adanc :)

        • Ioan spune:

          @TC (17/12/2015 la 13:35)

          Nu nu m-am bosumflat, chiar deloc!

          Doar am remarcat ca GENERALIZARILE nu sunt bune: totul in Romania este “cah” (pute, degradant etc.) iar in USA totul este “crystal clear”.

          Pentru informarea dvs. USA este unul din marii poluatori ai lumii, in competitie cu China, Rusia, India ……si de departe fata de Romania. Asta conform datelor oficiale (Google va poate ajuta sa le aflati).

          Cate din cele ” 8/10 masini diesel scot un fum negru care le-ar descalifica imediat in orice tara adevarat europeana” sunt fabricate in Romania ?

          Dar autoritatile romanesti cum le permit sa circule asa cum decrieti dvs.? Coruptie sau este vorba de forta strazii: ies toti “transportatorii”, oierii etc. si-si impun punctul de vedere. Asteptam fumatorii pentru ca ei contribuie mai mult decat nefumatorii la fondul de sanatate!

          Festina Lente !

          Don’t jump to conclusion!

          • Harald spune:

            Nu sunt fabricate în România, sunt ”întreținute” în România. Cu catalizatoarele găurite (adesea intenționat) și eventual cu EGR-ul deconectat. Ceea ce a făcut VW la un mod inteligent și la scară mondială, românii fac pe cont propriu și la modul ”barbar” :) dar rezultatul e același.

            • Ioan spune:

              @Harald (17/12/2015 la 14:37)

              Nu am argumente sa neg ce spuneti dar v-as intreba in UK sunt exista asemenea cazuri si daca da, cum sunt rezolvate. Daca nu sunt asemenea situatii care sunt motivele pentru care n-ar fi. Poate e vorba de “law enforcement”.

            • Harald spune:

              @ Ioan – sunt și în UK asemenea situații, însă mai puține. Dar asta fiindcă oamenii stau mai bine cu banii, nu de altceva :)

              În UK costul vieții de zi cu zi e destul de mare încât cheltuielile cu întreținerea mașinii să nu mai fie așa o mare problemă. Mașinile sunt ieftine pentru că nu prea le cumpără polonezii și românii să le ducă acasă, ca pe cele din Germania. În România se poate trăi cu bani foarte puțini, dar mașinile sunt scumpe în raport cu veniturile. Și întreținerea lor la fel.

              Isteriile naționaliste n-au ce căuta la capitolul ăsta, nu e vina fabricantului că mașina are nevoie de întreținere.

  5. Ioan spune:

    Corectie

    Poluarea din China (si poate India) este produsa si de fabricile a caror productie a fost “transferata” din USA, Germania si alte tari din G7.

  6. abc spune:

    Perceptia incalizirii climatice in opinia publica internationala a evoluat in sensunl ca majoritatea acum considera fenomenul de incalzire climatica o problema serioasa sau foarte serioasa(studiul http://www.pewresearch.org/fact-tank/2015/11/05/what-the-world-thinks-about-climate-change-in-7-charts/ Pew Researche Institute) Asta va usura munca poltiicienilor.

    Pe de alta parte pe langa initiativele guvernamentale -exemplu federal USA -project Mission Inovative clean energy, initiativele din sfera privata- coalitia formata din miliardari celebri http://www.breakthroughenergycoalition.com/en/index.html va ajuta implementarea unor tehnologii mai putin poluante, conceptul de blue energy incepe de asemeni sa fie studiat in Universitati. Se petrec lucruri interesante in domeniul energiei. Obtinerea unor combustibili din apa sarata NRL , in Europa s-a dat drumul la quanta nanoflow cell, reactorul de fuziune w 7 in Germania.

    Iar in fizica se pare ca e o zi mare, o noua particula pare sa fie descoperita la CERN.
    NASA in schimb anunta ca 2 CME s-au produs la soare. In trei zile vom sti efectele.

  7. idealogul spune:

    Care este problema?!
    Evolutia isi urmeaza cursul firesc. Ne vom ocupa locul cuvenit langa Neanderthali si gata. Oricum tot ce facem si tot ce comentam si ne agitam pe acici este fara scop, inutil , fara finalitate, sortit uitarii. Suntem niste gramajoare insignifiante de atomi. Teoria Evolutiei spune foarte clar acest lucru. Va pup, ma duc sa ami arunc niste carbuni pe foc.

    • victor L spune:

      De acord cu tine, cu un singur amendament: scopul.
      Exista un scop in aceste febrile lupte: ba racirea globala, ba incalzirea globala, la intervale de 30-40 de ani. Ca nu mai stie nici Pamintul cum s-o dreaga :P
      Dupa facultati ar zice unii, dupa enterese e mai mult ca sigur.

    • Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

      @ideologul

      C’est la vie! (Așa-i la vie! :-) )

      Serios vorbind, reiau mai jos un fragment dintr-un articol mai vechi:

      Un exemplu de corelație între ciclurile Milanković și extincția unor specii de mamifere a fost publicat în 2006 de un grup de cercetători europeni. Studiind evoluția unor specii de rozătoare din centrul Spaniei de-a lungul unei perioade relativ lungi (cca. 22 milioane ani), autorii au ajuns la o concluzie tulburătoare: mamiferele au o durată fixă de viață pe această planetă, bucurându-se de o existență de circa 2,5 milioane ani înainte de extincție. Studiul a mai indicat că speciile studiate prezintă apariții și dispariții la intervale relativ regulate, de 1,0 și 2,5 milioane ani. Durata și calendarul acestor perioade corespunde cu două dintre ciclurile Milanković, excentricitatea orbitei și înclinarea axei de rotație.

      Dacă perioada de 2,5 milioane de ani de existență a mamiferelor pe această planetă este corectă, atunci, pentru mine, apare o întrebare tulburătoare: Cel mai vechi membru al genului Homo, strămoșul nostru Homo habilis, a trăit acum 2,8 milioane de ani. Este, cumva, specia noastră condamnată la o dispariție apropiată? Our time is up!

      A șasea extincție a vieții pe Terra?

    • Harald spune:

      @idealogul – neanderthalienii nu au dispărut, au fost asimilați. Din când în când, caracteristicile lor genetice apar chiar și în zilele noastre. Cine are dubii poate revedea Speed 1994. Hawthorne James, actorul din rolul șoferului de autobuz, are caracteristici vizibile.

      • ion adrian spune:

        Adica vrei sa spui ca au fost doar o rasa a speciei noastre sau poate mai degraba o subspecie a speciei noastre cum nu de mult timp s-a dovedit a fi canele si lupul dand astfel castig de cauza copiilor care creau in Colt Alb ;)
        Totusi ai argumente biologic consistente cand sustii asta caci nu cred ca actuala noastra specie este un hibrid rezultat din incrucisarea a doua specii din genul homo?

        • Harald spune:

          Chiar nu are importanță ce crezi tu sau nu :)

          Speciile nu sunt niște configurații genetice fixe, cum ai tu impresia. De exemplu, câinele și lupul sunt aceeași specie, iar Saint Bernard-ul și cu pekinezul – la fel. Câinele și ursul nu sunt aceeași specie, dar sunt ”rude” destul de apropiate, în timp ce cu pisicile sunt tot ”rude”, dar ceva mai îndepărtate.

          În natură nu există decât indivizi, nu clone, iar clasificarea pe specii e adesea discutabilă și discutată. Nu cred că poți să spui că lupul e o rasă de câine, așa că nu poți spune nici că neanderthalienii erau o rasă de oameni. Dar erau compatibili pentru reproducere cu cei care colonizau Europa venind din Asia.

        • Harald spune:

          Linnaeus avea păreri din astea, credea că speciile sunt fixe și net diferite între ele, dar el avea o scuză, a trăit înainte de 1800 :)

          • ion adrian spune:

            :) :) ……

            In zona “genuchiului broastei” nu poti emite emite pareri lipsite de deferenta fata de un naturalist de seama lui Carl Linne.
            In rest sa auzim numai de bine :) :) :)

  8. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    Vești bune din SUA, al doilea mare producător de CO2 din lume.

    Orașul San Diego, California, care, cu cei aproape 1,400,000 locuitori, este al 8-lea mare oraș american, a decis să folosească 100% energie regenerabilă (eoliană, solară și alte forme) începând din 2035. Consiliul municipal a votat în unanimittate această măsură.

    În timp ce alte mari orașe americane, precum New York și San Francisco, au promis creșterea ponderii de energie verde în bugetul lor, San Diego este primul oraș care a votat o lege, astfel că trecerea la 100% energie regenerabilă are acum statut juridic obligatoriu.

    California, care, prin mărimea sa economică, este comparabilă cu multe țări de pe glob, a stabilit un set de obiective climatice foare ambițioase, fără intervenția guvernului federal. Cu alte cuvinte, ceea ce am scris în articol la punctul 1, poate fi foarte bine contrazis prin decizii luate „la firul ierbii”.

    Felicitări locuitorilor orașului San Diego! Așa, da!
    San Diego Vows to Move Entirely to Renewable Energy in 20 Years

  9. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    Și prestigioasa publicație Nature a subliniat faptul că Acordul de la Paris a fost dominat până în ultimul minut de jocul celor două cuvinte cheie,shall și should, discutate pe larg în prima parte a articolului meu și în articolul de față. Citez:

    Although countries agreed to engage in this new process, any action that they take to reduce emissions is on a purely voluntary basis. Indeed, the final change to the agreement in Paris, which took place quietly just minutes before the text was adopted, was to replace a ‘shall’ with a ‘should’ in a line stating how developed countries will commit to reducing emissions. This shift towards a voluntary framework based on national commitments was a necessary first step to bring everybody on board — and it worked.[s.m.]

    Sursa: http://www.nature.com/news/a-seismic-shift-1.19030

    • OvidiuD spune:

      Domnule Cranganu. Am accessat link-ul catre revista Nature dat de dumneavoastra si nu am gasit pasajul subliniat in comentariul postat. Ma interesa acel joc “shall” “should” si nu l-am gasit in articol. spune doar “the paris agreement represents a bet on technological innovation and human ingenuity”. Multumesc.

  10. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    Un alt articol din Nature:

    Întrebare: Este lumea celor 2°C o fantezie?

    Răspuns: Țările au promis să limiteze încălzirea globală la 2°C și modelele climatice spun că încă este posibil. Dar numai cu eroice – și improbabile – eforturi.

    Comentariul meu: Acordul de la Paris a pus pe masa delegațiilor prezente un pahar plin până la jumătate. Acum, unii văd doar jumătatea plină a paharului, alții – doar jumătatea lui goală.

    Is the 2°C world a fantasy?

    • Harald spune:

      Nu e o fantezie, dar nici nu e ceva ce depinde de oameni. Mai devreme sau mai târziu se va produce și o răcire, iar Cassandrele de ocazie vor reveni la retorica din anii ’70.

      Acordul de la Paris a fost doar un spectacol al politicienilor, iar oamenii vor folosi în continuare exact câtă energie au nevoie. Și vor reduce emisiile de carbon atunci când vor avea la dispoziție metode mai convenabile.

    • ion adrian spune:

      Nu cumva este vorba de un pahar plin la care trebuie doar sa numaram picaturile care sa invinga tensiunea superficiala? :)

  11. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    Casa Albă anunță că va aproba exportul de țiței brut american

    Mâine, ambele camere ale Congresului american vor vota pachetul fiscal H.R. 2029, care va permite funcționarea guvernului federal până în septembrie 2016.

    Printre capitolele pachetului fiscal se află și o măsură foarte importantă pentru industria hidrocarburilor din SUA: anularea interzicerii exportului de țiței brut, după 40 de ani de interdicție.

    Este, după părerea mea, o victorie fenomenală a revoluției fracturării hidraulice a șisturilor petrolifere și gazeifere din SUA, revoluție, care, după cum am subliniat în numeroase articole pe Contributors, a produs o nouă matematică a petrolului și a introdus o nouă ordine mondială.

    „Avem cea mai bună tehnologie, cel mai bun țiței și, cu timpul, vom elimina țițeiul rusesc, vom falimenta pe cel saudit și iranian”, a declarat, în cadrul unui interviu, deputatul Joe Barton (Republican din Texas). „Exportul va instala Statele Unite în fotoliul de conducere al politicii energetice mondiale. Este o victorie uriașă”.

    În urma negocierilor cu aleșii democrați, pachetul fiscal ca extinde subvențiile pentru utilizatorii de energie solară și eoliană. De asemenea, se va acorda o subvenție de 1$/galon de bio-motorină.

    White House Announces Support for Plan Allowing Oil Exports

  12. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    United States Geological Survey dublează rezervele evaluate ale argilei Barnett

    Cititorii articolelor/cărții mele despre fracturarea hidraulică își aduc aminte că avântul acestei tehnologii se leagă de exploatarea argilei Barnett, situată sub marea metropolă Dallas-Fort Worth – Arlington- Denton (cu peste 6,800,000 de locuitori – un adevărat „deșert” american, după părerea multor ecologiști români!!!)

    Conform ultimei evaluări făcute de USGS, argila Barnett conține 1,500 miliarde m3 de gaz. Actualizând evaluarea din 2003, USGS a raportat că resursele tehnece recuperabile includ, de asemenea, 172 milioane barili de țiței și 176 milioane barili de gaze naturale lichide.

    În evaluarea din 2003, argila Barnett conținea numai 742 miliarde m3 gaz natural nedescoperit și 1 miliard barili gaze lichide nedescoperite.

    Noua evaluare revizuită urmează introducerii cu succes a forajului orizontal dirijat și a fracturării hidraulice de mare volum din regiune. De asemenea, evaluarea din 2003 s-a bazat numai pe forajul vertical.

    După 2003, s-au săpat peste 16,000 foraje orizontale (în acel „deșert” american !!!) și s-au produs peste 425 miliarde m3 gaz și 59 milioane barili de țiței.

    USGS doubles 2003 estimate for Barnett shale resources

    • Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

      Se cuvine să menționez că noua evaluare făcută de USGS este încă o confirmare răsunătoare a geniului demonstrat de inginerul George P. Mitchell, descoperitorul și susținătorul înfocat al explorării și exploatării argilei Barnett.

      În 1981, Mitchell a forat C. W. Slay #1, o locație situată la circa 30 minute SW de Denton – acesta a fost primul foraj în argila Barnett. Dar au trebuit încă 16 ani de experimentări tehnice și $250 milioane investiții până a se ajunge la situația de astăzi.

      La un moment dat, chiar și cei mai apropiați colaboratori l-au considerat pe Mitchell „dus cu pluta”. Fostul lui vicepreședinte, Dan Steward, i-a reproșat „If the Barnett is the best thing we have, then we don’t have shit” (nu mai traduc).

      Cu alte cuvinte, credința neclintită într-o idee genială și urmărirea realizării acelei idei este ceea ce făcut America de azi în domeniul hidrocarburilor.

      George P. Mitchell a fost fiul unor emigranți săraci, păstori de capre, din Grecia.

      O scurtă istorie a fracturării hidraulice (3)

    • Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

      Am găsit o comparație extrem de măgulitoare pentru cel care a spart codul argilei Barnett – „tatăl fracturării hidraulice”, George P. Mitchell:

      Pentru rolul său în inovații care au revoluționat lumea, Mitchell este pe același plan cu Edison, Tesla și Ford.

      George P. Mitchell: A Visionary Life

  13. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    Texasul este Number One în creșterea producței de energie eoliană și energie pe bază de gaze naturale

    Pentru cei care își imaginează Texasul doar ca fiind capitala nord-americană a hidrocarburilor, anunț o știre extraordinară, publicată pe 15 decembrie de Energy Information Administration (EIA):

    Pe baza datelor centralizate de EIA până în luna septembrie 2015, Texasul este Number One atât în creșterea producției de energie pe bază de gaze naturale, cât și a producției de energie eoliană.

    Foarte interesant este și faptul că al doilea producător de energie eoliană din SUA este statul Oklahoma, iar al treilea, North Dakota – ambele state fiind simultan și mari producătoare de țiței.

    Cu alte cuvinte, activiștii ecologiști, care doresc să stopeze producția de petrol și gaze din SUA pentru că, chipurile, aceasta ar „sufoca” dezvoltarea energiilor regenerabile, ar trebui să citească, încă o dată, informațiile detaliate de EIA. Link-ul este acesta:

    http://www.eia.gov/todayinenergy/detail.cfm?id=24152

  14. MariS spune:

    Pactul Kellogg-Briant, pentru mine, este exemplul cel mai bun pentru o încercare de schimbare de paradigmă: problemele şi disputele să nu se rezolve prin recurgerea la confruntare, ci prin cooperare. Această schimbare de paradigmă este absolut necesară pentru supravieşuirea noastră. Numai că nu e simplu de făcut. Omenirea nu a fost călăuzită de principii raţionale de-a lungul istoriei sale. Ba dimpotrivă, elemente iraţionale precum lăcomia, orgoliile şi agresivitatea au avut rolul predominant în toate timpurile, din antichitate şi până în epoca modernă. O dată cu apariţia Societăţii Naţiunilor s-a încercat introducerea unor principii raţionale care să guverneze relaţiile internaţionale. Totuşi rezultatele sunt încă firave. Acordul de la Paris recent semnat, ce prevede cooperarea tuturor ţărilor pentru reducerea emisiilor de carbon, are pentru mine aceeaşi semnificaţie ca şi pactul Kellogg-Briant: de a ne învăţa cooperarea. Sigur, avem motive să fim sceptici de reuşită, într-o lume tot mai agitată şi mai complexă, dar nu cred că avem vreun motiv să împiedicăm această încercare de cooperare. Căci primul lucru ce ar trebui eliminat este chiar agresivitatea noastră.

  15. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    Cred că ați înțeles ce am vrut să spun, folosind exemplul Pactului Kellogg- Briand: istoria se repetă, uneori.

    Și Pactul semnat la Paris în 1929 a fost menit „să ne învețe cooperarea” și au fost 65 de țări semnatare. Dar, după numai 10 ani, toate prevederile Pactului (cooperare, neagresiune, rezolvări pașnice ale conflictelor teritoriale etc.) au fost transformate în praf și pulbere odată cu declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial.

    Am scris, și repet: Să sperăm că istoria din 1920 nu se va repeta și în 2015.

  16. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    @harald

    neanderthalienii nu au dispărut, au fost asimilați.

    Pe baza studiilor de mitochondrial DNA (mtDNA), Allan Wilson a conchis că populațiile umane moderne s-au desprins recent dintr-o singură poplație, în timp ce speciile umane mai vechi, ca Neanderthal și Homo erectus (Java erectus, Peking erectus), au devenit extincte, cu circa 41.000 – 39.000 ani în urmă.

    Dar cu Hawthorne James, cam aveți dreptate :-)

    http://www.nzedge.com/legends/allan-wilson/

    • Harald spune:

      Povestea e mai complicată, însă eu o să-mi respect principiul de a nu mă bate în link-uri și citate pe forumuri :)

      Problema cu ADN-ul mitocondrial e că se transmite pe linie maternă. Ceea ce trebuia să înțeleagă Allan Wilson este că încrucișările între femei Neanderthal și bărbați sapiens erau oricum mai puțin tentante dpdv ”tehnic”, să zicem așa :) În schimb, încrucișările între bărbați Neanderthal și femei sapiens erau mult mai întâlnite, cu sau fără acordul celor din urmă, iar genomul europenilor de azi conține ceva de ordinul 1-2% moștenire de la Neanderthali.

    • ion adrian spune:

      Va multumesc intrucat de ceva vreme am o problema privind specia, subspecia sau rasa neanderthaliana desi cred ca termenul de rasa nu a fost totusi folosit in raport cu acestia.
      Problema mea a aparut atunci cand am aflat ca se considera ca au fost incrucisari cu preferinte fata de sexele incrucisate care insa nu erau definite clar ca fiind hibridari sau metisaje.
      Eu consideram ca este vorba de hibridari daca au fost, si asta de pe cand inca nu era o parere certa. Se pare ca azi concluzia pe care o comunicati a devenit certa si absolut natural, ca rezultat al studiilor genetice si ma asteptam si eu sa vina ca atare.
      Apropo, sunt unul din cei care am crezut in povestea lui Colt Alb pe cand lupul si cainele se considerau a fi specii diferite iar azi, tot de ceva vreme cam din timpul in care ma ocupam si de Buffon si de Mayr, cred in realitatea biologica a legendei lui Adam si a clone sale Eva(geaman homozigot).
      Astept si aici, daca voi mai apuca, confirmarea genetica a acestei presupuneri personale. Oricum pe cand eu credeam deja asta, termenul destul de sugestiv de Y-Adam si Eva Mitochondriala inca nu aparuse pe piata stiintifica, problema pentru mine fiind azi varsta inca foarte diferita cu care sunt creditati cei doi stramosi, evident inca eronat evaluata ,dat fiind schimbarile acesteia care au periodic loc.

      • ion adrian spune:

        PS Multumindu-va pentru indicarea acestui articol va spun ca nu ma mira deloc si cred ca nici pe dvs cele intamplate cu acest remarcabil genetician si citez din articol:

        Despite Wilson’s molecular evidence being as strong as the conventional fossil evidence, he remained on the fringes of the anthropological community for the next twenty years. While this was definitely a case of academic politics and a demonstration of the difficulty of changing accepted norms, Wilson, according to accounts given by his team, appeared to relish his role as an outsider, an edge-dweller. He gathered the brightest students around him to test his theories on a multitude of plant and animal species.
        Regret ca Allan Wilson a murit tanar in 1991 constatand ca el este unul din putinii biologi cu ale caror ide ma intalnesc in acelasi orizont de timp, adica vreau sa spun ca si eu cam din anii 70-80 total indpendent(gasisem confirmarea pentru punctul meu de plecare la Buffon si Mayr-care in anii 40` preia sau redescopera o definitie a lui Buffon (fara a-l cita atunci dar revenind ulterior si facand gestul de corectitudine stiintifica in cele din urma prin anii 80`).s .Poate ca daca mai traia ar fi fost receptiv la ideea mea legata de mitul biblic si daca cercetari mai directionate s-ar face in acest sens poate am avea mai repede un raspuns stiintific profesionist si calificat.
        Precizez ca nefiind biolog sunt condus doar de inclinatii spre filozofia stiintei si intrebarile fundamentale ale acesteia (sunt unele vizibile pe blogul personal) asa ca nu am cine stie ce pretentii in domeniu, dar nici nu sunt dintre cei care azi il pot critica in mod doct pe un Linne in timp ce ne permitem sa-l tinem in umbra 20 de ani pe un Allan Wilson sau poate ca si chiar si cand suntem mari s cu adevarat vizionari, sa nu ne grabim sa citim prpozitii mai putin cunoscute ale antecesorilor nostri(aici poate ca sunt in greseala dar nu pot sa cred ca Mayr nu a stiut ce spunea Buffon)

        • Harald spune:

          @ ion adrian – orice idee greșită poate fi criticată, indiferent cui aparține. Nici Linnaeus și nici Allan Wilson nu fac excepție, nu sunt Dumnezei. Cu-atât mai mult cu cât e vorba de teorii și păreri, nu de realități demonstrabile, ca în fizică. Au fost oameni de știință remarcabili pentru vremea lor, dar știința progresează mereu, așa că ideile și concepțiile lor pot ajunge repede depășite. Și chiar ajung.

          Însă așa cum spuneam și cu altă ocazie, când ajungem la credință orice discuție bazată pe argumente raționale devine imposibilă. Dacă nu există ”dubito”, nu există nici ”cogito”. Îndoctrinarea, fie ea și științifică, nu se încadrează la ”cogito”. Cam asta-i.

      • Harald spune:

        @ ion adrian – special pentru tine, dacă tot am ajuns la credință, o să fac o excepție și o să reproduc totuși un citat. Nu mai știu textul exact, e din memorie, dar sună cam așa: ”uriașii și-au luat neveste dintre fiicele oamenilor” :P

        Deci acei uriași erau compatibili pentru reproducere cu oamenii, ba chiar au trecut efectiv la fapte. Însă lucrurile au mers într-un singur sens: oamenii nu și-au luat neveste dintre fiicele uriașilor, pentru că e mai greu de imaginat că s-ar fi descurcat cu ele :)

        Acum poți compara postarea asta cu una precedentă despre Neanderthali și vezi cam care ar fi concluzia.

        • ion adrian spune:

          Scuza-ti-ma, dar eu aveam o discutie cu dl Cranganu la care nu-mi amintesc sa va fi poftit. Raspunsul dvs trebuia postat nu aici ci la chestiunea legata de “piciorul broastei” care nu-i este aplicabila dlui Cranganu si sper ca nici mie. :)

          • Harald spune:

            Am să-ți spun un secret: ăsta e un forum public :P

            Orice postare de-a ta, odată trecută de moderare, devine publică și astfel devine susceptibilă să primească răspunsuri din partea oricui. Când ai să-ți faci un forum propriu, acolo ai să triezi postările după cum îți place ție :)

            • ion adrian spune:

              Asa este, dar si prostia, pacat capital dupa Buda, este tot un dat public.
              PS. Daca vei mai gasi inca o mojicie cu care sa-mi raspunzi la aceasta a mea, recunosc cam dura, vei avea satisfactia sa ai ultimul cuvant.
              Asta nu inseamna ca -ti voi ignora si lucrurile de bun simt spuse de matale, caci parca imi amintesc ca ai avut si de astea si cred ca uneori, eu generos ma degraba cu laudele -caracteriristica speciei de increzuti din care fac parte nefiind ofticat de existenta si a altora care ar mai cunoaste cate ceva, adica mai pe sleau nefind nici invidios si nici ranchiunos, ti le-am oferit.
              Chiar si faptul ca nu mai stiu acestea in mod exact arata importanta pe care ti-am dat-o .
              La bune cu si mai bune si la rele cu condescendenta.si uitare :)

            • Harald spune:

              Există o mostră de înțelepciune populară veche probabil de când lumea și confirmată (deloc surprinzător, cu argumente) de către psihologia modernă: ”cine spune, ăla este” :)

  17. Ioan spune:

    @ Harald (18/12/2015 la 12:01

    Cred ca n-ati inteles (prima) mea lpostare la care ati raspuns iar la a doua postare a dvs. ati si tras o concliuzie:

    “Isteriile naționaliste n-au ce căuta la capitolul ăsta, nu e vina fabricantului că mașina are nevoie de întreținere.”

    Mi se pare o exagerare si n-am inteles acuzati dvs!

    Cred ca n-ati citit cu atentie postarea (prima) sau incercati sa faceti interpretati tendentioase.

    Nu am spus nimic de “vina fabricantului” cu privire la intretinere.

    In continuare (m-) am intrebat unde sunt autoritatile care permit circulatia acelor autovehicole.

    Explicatiile cu privire la “catalytic converter’” si “GR” nu vad sa aiba vreo legatura cu “law enforcement” care sa asigure scoaterea din circuilatie a amsinilor poluante.

    Pentru informarea dvs., in tara in care locuiesc, trebuie sa fac un test de poluare a masinii la fiecare 2 ani (daca masina are mai mult de 5 ani de la data fabricatiei); daca rezulatul nu este “pass” trebuie s-o repar in max. 3 luni, altfel nu mi se reinoieste licenta masinii.

    Numai bine!

    • Harald spune:

      ”Asta devine după facultăți”, ar fi spus Moromete. Catalizatorul găurit te poate ajuta în unele situații să treci testul de gaze, iar în traficul de zi cu zi EGR-ul deconectat ajută mașina să se comporte mult mai dinamic pe șosea, chiar dacă scoate fum. La testul de gaze EGR-ul e din nou conectat și mașina îl trece, încadrându-se în norme. Și mai sunt și alte trucuri.

      Oamenii care știu ce fac nu au nevoie de 3 luni să-și remedieze defecțiunile, ei chiar trec testul de gaze din prima, indiferent cât poluează mașina pe stradă. Iar ca o mențiune specială pentru România, la utlimul test de gaze (în urmă cu peste 10 ani și la o mașină nouă) tehnicianul respectiv a fost atât de entuziasmat de rezultate încât a tipărit vreo 5 bonuri în plus, pe care le-a păstrat chiar el. Oare pentru ce? :P

  18. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    Landmark” or “Fraud”?

    Postul public de radio „On the Media” a găzduit ieri o discuție – „Piatră de hotar sau fraudă” – despre Acordul de la Paris. Participanții la discuție au fost doi veterani ecologiști, care au încercat din răsputeri să tragă spuza argumentelor pe prima parte a turtei (landmark).

    Încă o dată, s-a afirmat clar că soarta Acordului a constat în jocul de putere al celor două cuvinte magice, shall și should.

    Despre părerile foarte negative ale lui James Hansen și Bill McKibben (citate de mine în articol), nu s-a comentat (mai) nimic.

    Surprinzător afost faptul că doi veterani ecologiști continuă să facă confuzie (deliberat sau nu, nu am de unde ști) între vreme și climă, folosind unele evenimente meteo ca tactică de speriere a populației.

    Simptomatic mi s-au părut apoi răspunsurilor celor doi veterani ecologiști la întrebarea moderatoarei – De ce majoritatea americanilor nu cred în încălzirea globală ca fiind un pericol iminent?. Un clasic exemplu de divorț între realitatea din teren și ficțiunea ideologică.

    • Harald spune:

      Confuzia respectivă între vreme și climă estre deliberată din partea lor și creează în mod voit aceeași confuzie și în mintea oamenilor de bună credință.
      P.S. Știu, ”Paranoia is my middle name” :)

  19. ion adrian spune:

    Dle Cranganu, citind eu articolele dvs anterioare pe care mi le-ati indicat la firul anterior si le-ati indicat ca bibliografie si la acest fir la: A șasea extincție a vieții pe Terra?
    http://www.contributors.ro/global-europa/a-%C8%99asea-extinc%C8%9Bie-a-vie%C8%9Bii-pe-terra/ , am gasit urmatoarea fraza; “În paleontologie, extincțiile în masă sunt definite ca fiind acele perioade când Pământul pierde peste 75% din toată speciile sale într-un interval de timp relativ scurt. Din cele patru miliarde de specii despre care se crede că au trăit pe Pământ în ultimele 3,5 miliarde de ani, circa 99% au dispărut. Rezultă de aici că extincțiile sunt un fenomen comun pe planeta noastră, balansate însă prin speciație

    Fata de acestea si intrucat am ajuns aici sa discutam si ceva biologie-genetica doresc sa intreb daca inteleg eu bine ca rezulta ca in medie am avea cca <b.o specie si ceva care dispare anual dar este drept ca aceste disparitii au fost grupate in cele 5 perioade relativ scurte produse in ultima jumatate de miliard de ani, cand peste 75%-80% din fiintele vii au disparut rezultand deci o rata medie de disparitie pentru perioadele normale ca sa spunem asa, care au durat majoritatea timpului de cca 3,5 miliarde de ani de cand exista viata pe Terra <b.mult mai mica de o specie pe an. Nu discut aici de problema ecologica a cresterii masive a numarului speciilor care in aceasta perioada dispar anual fata de aceasta medie mica din trecut si la cauzele acestei disparitii, ci ma refer doar la textul subliniat si anume la faptul ca speciile dispar dar si apar prin speciatie.

    Poate ca si statistica speciatiei ar trebui sa asculte de aceiasi regula, adica fata de o medie globala de peste una pe an sa avem in realitate perioade cu speciatie mai numeroasa in perioadele ulterioare extintiilor masive cand nise ecologice importante apar si asteapta sa fie ocupate.
    Totusi azi se cunoaste macar o specie aparuta in periada de observatie biologica stiintifica (ultimele doua- trei sute de ani), atentie spun aparuta si nu descoperita, ea existand in arealul ei cine stie de cand. Sau macar se cunosc specii a caror vechime sa fie relativ mica adica care sa fi aparut in peroade contemporane cu evolotia omului in cele cateva mlioane de ani despre care vorbim. In acest caz nu ma refer la animale inferioare ci la cele superiare sa spunem de dupa insecte sau chiar la vertebrate?
    Repet azi vedem disparand apropape zilnic o specie, dar nu stiu daca observam si o aparitie naturala. Cel putin asta mi se pare mie, dar sper sa stiti mai multe la acest capitol si daca este asa va si multumesc anticipat.

    PS.Cred ca pana maine voi termina studiul articolelor dvs si va voi comunica aici pe acest fir rezultatele, asta daca nu va veti grabi cu deschiderea unui nou fir care risca sa-l trimita pe acesta in “depozit” unde nu mai poate fi gast decat cu o cautare dupa autor asa cum este acum si situatia firului anterior.

    • Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

      Întrebările pe care le-ați formulat necesită răspunsuri mai detaliate decât un simplu articol de pe forum pentru că, se pare, lucrurile nu sunt chiar așa de clare cu privire la modul de măsurare statistică a ratelor de extincție.

      Întâmplător, tocmai am citit un articol publicat joi în Nature:

      Rarity in mass extinctions and the future of ecosystems

      (Autori: Pincelli M. Hull, Simon A. F. Darroch și Douglas H. Erwin, toți paleontologi renumiți de la Yale University, Vanderbilt University și National Museum of Natural History din Washington). Ideile lor principale sunt următoarele:

      Fosilele oferă studii de caz izbitoare despre pierderea biodiversității și transformările ecosistemului global. Din cauza asta, multe studii au încercat să evalueze amploarea crizei biodiversității curente în raport cu ultimele crize – o sarcină mult complicată de necesitatea de a extrapola ratele de extincție. Autorii articolului contestă această abordare, arătând că raritatea taxonilor abundenți anteriori poate fi mai importantă decât dispariția în cascada de evenimente care duc la schimbări la nivel mondial în biosferă. Raritatea de masă (nu rata de extincție în masă) poate furniza măsura cea mai robustă a crizei biodiversității actuale față de cele din trecut, și perspective noi in dinamica extincției în masă.

      Activitățile antropogenice au condus la raritate de masă a multor specii de floră și faună care erau abundente în trecut. Raritatea de masă poate părea ca o extincție în arhiva fosiliferă pentru că taxonii abundenți anterior sunt rari și nu mai pot fi observați/detectați ușor.

      Grupuri care înainte erau abudente și importante din punct de vedere ecologic, fiind un fel de ingineri de ecosistem, probabil că nu au devenit extincte cu adevărat, ci au scăzut sub pragul de abundență necesar pentru ca ele ca să-și îndeplinească rolurile lor ecologice – adică, au devenit niște „fantome” ecologice.

      Re-asamblarea prin șansă după rarități de masă ar putea conduce la structuri ale ecosistemelor dramatic diferite, chiar și cu o minimă extincție. Această situație ridică întrebarea despre ce ar putea produce viitorul.

      Să lăsăm paleo-biologii și paleontologii să ne lămurească mai bine în legătură cu extincțiile/raritățile de masă.

      • ion adrian spune:

        Este foarte interesant ce-mi spuneti dar se refera mai mut de partea introductiva a intrebarii mele, mai ecologista si legata de extincti, dar ce va intrebam eu se refera la ceva mult mai dificil si mai misterios si anume la speciatie subiect care ma preocupa odata cu cele cateva azi marturisite si de care mi-a remintit faptul ca si dvs l-ati utilizat (cam primul intalnit de mine care-l ataca fara retinere si fara a intelege de fapt ceva ce nu inseamna speciatie ci doar descoperiri a celor existente, desigur specii noi, dar poate vietuind si reproducandu-se de milioane de ani si desigur ca, pana la a fi descoperite, inca necunoscute. Dar in fine nici dvs nu sunteti biolog genetician asa ca sa nu va mai presez cu astfel de intrebai la care au cam dat din umeri destui biologi intrebati .

        PS Si daca este sa ne referim la raritatea de masa in articolul dvs citat mai sus de mine si dvsdeja ati abordat problema caci ati scris:

        “Dacă am putea cântări toate vertebratele care trăiesc în prezent pe Pământ, masa celor peste șapte miliarde de oameni ar reprezenta 30%, iar a animalelor pe care ei le consumă(porci, vaci, oi ș.a.m.d.), ar constitui peste 67%. Toate animalele sălbatice cântăresc acum sub 3% din masa totală a vertebratelor terestre. Cu alte cuvinte, zoo-masa vertebratelor sălbatice este acum surprinzător de mică în comparație cu biomasa animalelor domestice.”

        Pana acum cca 1000-2000 de ani cred ca nici nu sufereau comparatie acesti doi indicatori decat intr-un sens total inversat.

  20. Tic Tac spune:

    WTI crude = 34,73 usd. Have a good… fracking!

  21. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    Alte voci științifice reprezentative critică Acordul de la Paris

    După profesorul James Hansen, „tatăl” dezbaterilor despre contribuția umană la încălzirea globală, pe care l-am prezentat în articol, alte trei personalități științifice de calibru internațional i s-au alăturat:

    - Kerry Emanuel, profesor de meteorologie la M.I.T.
    - Tom Wigley, probabil cel mai important climatologist din Australia
    - Ken Caldeira, de la Carnegie Institution, care a făcut parte din echipa IPCC, câștigătoare a Premiului Nobel pentru Pace în 2007.

    „Pentru a rezolva problema climei, politicile trebuie să se bazeze pe fapte, nu pe prejudecăți. Împreună cu energiile regenerabile, energia nucleară va marca diferența între o lume care pierde ținte cruciale și una care le atinge”.

  22. Ioan spune:

    @Harald (19/12/2015 la 11:50)

    Sunteti un encioclopedic; va pricepeti la toate.
    Tot de la Moromete: Tu cauti sa intri in vorba cu mine! (in cazul tau cu oricine, in orice problema).

    • Harald spune:

      Se numește cultură generală și e bună și ea la ceva: evită isteriile naționaliste, idiosincraziile anti-occidentale, fervoarea religioasă etc. În lipsa ei aș putea ajunge să dau vina pe firmele occidentale pentru poluarea din China, pe fabricanții vest-europeni de automobile pentru poluarea din România ș.a.m.d :)

      Pentru cunoștințe enciclopedice mi-ar mai trebui probabil două vieți, deci nu e cazul.

      • Ioan spune:

        Harald (21/12/2015 la 2:08)

        Cu asemenea raspuns/concept este evident ca poti sa pui etichete in orice situiatie………ca orice politruc.

  23. ion adrian spune:

    @Dl Cranganu
    Urmarind, asa cum am declarat, bibliografia indicata mie de dl Cranganu in firul dlui anterior si reluata in finalul acestui fir ca material documentar pentru concluziile legate de aceasta conferinta de la Paris, revin la cele 7 chestiuni/opinii personale ridicate de autor pe firul anterior la care in aceiasi ordine a primit o replica dela Vlad (au mai fost dar mai putin bine organizate), la care si eu m-am referit urmarind aceiasi ordonare pe 7 puncte in postarea de la firul respectiv si la care dl Cranganu drept raspuns mi-a indicat aceasta bibliografie imi pezint concluziile ceva mai detaliat.Sa fiu scuzat caci cu siguranta si alti contributori la aceste fire au avut interventii demne de avut in vedere, dar era prea mult pentru mine la aceasta sumara analiza si ii rog sa vina cu completari, daca considera necesar, desigur cu date publicate si interpretari netendentioase.
    Asadar vom lua pe rand cele 7 puncte mentionate de dl Cranganu pe firul anterior, cu raspunsul dat de Vlad si apoi de mine, in final completand cu cele ce cred ca rezulta din respectiva bibliografie, desigur ca sintetic si nu exhaustiv caci si asa nu stiu cati vor avea rabdarea sa urmareasca ce rezulta. Poate Vlad ? :)
    1) Dl Cranganu scrie  ca incălzirea globală actuală este reală, ca a inceput natural acum 21.000 de ani, odată cu culminația ultimei glaciații si ca a continuat până astăzi cu episoade mai lungi sau mai scurte de răciri globale iar atualul episod de încălzire globală are în mod cert si o componentă umană, coincidentă cu debutul revoluției industriale si arderea combustibililor fosili, dar face trimitere la unul din articolele dsale anterioare citat si la bibliografia la care me refer mai inainte intitulat « O-lume-fara-creștere-economica-–-utopie-sau-realitate » in care insa nu se vorba despre acest episod ca atare ci despre solutia catastrofica la ipoteze catastrofice care este stagnarea deliberata a dezvoltarii care desigur ca este inadmisibila, dar fara sa documenteze climatologic acolo aceste aspecte, drept care Vlad prezinta niste date care-l contrazic pe dl Cranganu in ce spune aici despre incalzirea ce a inceput acum 21000 ani, in sensul ca de fapt după creșterea bruscă de la sfârșitul ultimei glaciațiuni, în ultimii 8000 de ani temperatura ar fi fost relativ stabilă, chiar în usoară scădere si nu în crestere sau daca au existat cresteri ca in perioada medievala acestea au fost de cca 0.06 grade/100 ani dar in ultima suta de ani temperatura creste cu 1,11 grade ceeace este o valoare foarte mare referitor la perioadele unde cert doar efectele naturale pot fi avute in vedere, adica de cca 20 ori mai rapida decat cea din peroada medievala.
    In comentariul meu eu atrag atentia privind aceste discrepante iar dl Cranganu imi sugereaza ca voi gasi raspunsuri in articolele dsale indicate, asa ca ma conformez si gasesc urmatoarele referiri la incalzirea globala(las deoparte schimbarile climatice) :
    Intradevar intr-un articol dedicat hidratilor gazosi si al efectelor existentei si comportarii acestora in timpuri geologice si cu un impact climatic major, arata ca cel mai bine studiat fenomen de impact climatic al destabilizării hidraților gazosi petrecut acum cca 55,5 milioane de ani, numit dupa aceasta vechime perioada PETM (Paleocene-Eocene Thermal Maximum), a avut efectul ca pe o perioada geologica extrem de scurta, practic brusca la scara geologica (nota mea:dar foarte lunga la scara civilizatiei noastre)de cca 10000-30000 ani, cresterea temperaturilor datorita efectului de sera produs de cresterea concentratiei de metan din atmosfera dupa destabilizarea hidratilor a fost cu 4-5◦C la tropice, 6-8◦C la latitudini mai mari si cu 4-5◦C în adâncul oceanelor adica cu o medie respectiv de cca 0.06◦C/100ani – 0.02 ◦C /100ani. Si apoi spune dl Cranganu : Pentru comparație, încălzirea globală în perioada 1850 – 2013 este ~0.8◦C dar fara alt comentariu la care adaug eu : adica de cca 0.45/100 ani, si care desi fiind la jumatate din cea indicata de Vlad este oricum mult mai mare decat cea produsa din cauze strict naturale si care prin extrapolare daca s-ar mmentine o perioada geologica scurta de cateva zeci de mi de ani ar conduce la o crestere de zeci de grade
    Desigur pentru noi, la scara noastra de timp asta poate parea fara relevanta actuala, dar totusi trebuie sa acceptam ca poate suntem intr-o cursa contra cronometru pe care sper sa o castige civilizatia, adica stiinta si tehnica, dar care nu poate fi ignorata sau neglijata fiind in paralel si cu alte provocari de moment care pot fi si mai grave pe termen scurt.
    Nedorind sa abordez aici si efectele potential pozitive asupra balantei energetice a civilizatiei pe care le poate avea exploatarea hidratilor gazosi exhaustiv explicate de autor, doresc sa spun doar ca personal cred ca in acest domeniu trebuie sa se incerce sa se separe clar efectele geologice care se pare ca sunt insezizabile la data de cand am inceput masuratorile dar poate ca sunt modele matematice geofizce care sa dea niste valori, de efectele antropice (CO2 si CH4) cu prognoze pentru diverse scenarii de dezvoltare. Ceace desigur cred ca se si face
    2) Al doilea element pe care l considera important dl Cranganu se refera la exgerararile continute in diferite scenarii catastrofice amenintatoare in imediat privind incalzirea globala cu efectul nociv al acesteia adica schimbarile climatice prea rapide chiar bruste aspect la care Vlad raspunde .spunand ca acestea sunt doar elemente declarative realitatea fiind cruda ; inundatii, secete prelungite , fenomene meteorologice extreme care conduc la pagube materiale mari si la pierderi de vieti omenesti demonstreaza ca exista riscul scaparii climei de sub control, in sensul unei anume anticipari si periodicitati a fenomenelor meteo pe care consider eu ca totusi nu le putem determina decat in mica masura.
    La aceasta problema am raspuns ca sunt de acord ca exagerarile nu sunt bune, desi uneori „paza buna trece primejdia rea”,si am considerat ca nu v-ati argmentat in aeticol aceasta opinie, in acest caz dvs trimitandu-ma la articolele dvs anterioare.
    Acolo am constatat ca ati prezentat cele 5 catastrofe din istoria vietii pe pamant, care au dus aproape la extinctia vietii dar care indiferent de cauza geologica-cosmica, prin efectele aceteia au avut ca rezultat o masiva incalzire globala. Subliniati si existenta azi a factorului antropogen care pe langa atacarea habitatelor, distrugerea prin vanatoare si pescuit, adauga si factorul de sporire a incalzirii globale cu efect dezastros asupa unor elemente ale biosferei. Si aici ajungem la aceiasi problema a luptei contra cronometru si la aplicarea principiului ca atunci cand nu poti elimina cu certitudine un anumit element cauzal in legatura cu un lucru de nedorit sau periculos acesta ramanand ca fiind posibil cu un anume grad de probabilitate trebuie sa te comporti ca si cum el ar putea chiar sa se produca inainte ca nu cumva sa ai certitudinea pentru varianta nedorita prea tarziu pentru o contracarare eficienta. Ca sa exemplific poate ca nu ar fi lipsit total de sens sa acceptam in mod acoperitor propunerea cu toate implicatiile ei ca aceasta perioada de dupa 1850 sa se numeasca Antropocen, pentru a semnifica importanța speciei umane ca factor geologic si influența sa asupra biosferei si climei.In mod similar cred ca scenariul « bombei cu ceas » desi este apocaliptic si nu toti sunt de acord cu el nu poate fi respins aprioric cum nici riscul unui razboi nuclear nu poate fi aprioric respins.
    Desigur ca sunt destule elemente de hazard geologic, dar fata de bomba climatica probabil ca acestea sunt de ordinul doi si deasemenea este o problema importanta daca climatologic este vorba de o comportarea liniara sau cu posibile puncte de inflexiune sau de salt, daca nu cumva intram si in teoria catastrofelor.

    Desigur trebuie sa separam efectele punctuale sau zonale care se rezolva punctual sau zonal prin reducerea poluarii punctuale sau zonale, dar raman efectele nocive globale caci nu poti sustine ca nu se topesc ghetarii, ca nu sunt inundatii neobisnuite, desi poate ca este o exagerare sa spui azi(dar poate ca maine nu va mai fi) ca fenomenele climatice par a fi scapat de sub control cum spune Vlad.
    Si daca intre incalzirea locala si modificarile climatice este o legatura cauzala atunci ce concluzie putem trage? Personal nu sunt meteorolog si nu stiu daca sunt corelabile aceste doua notiuni si daca sunt, in ce fel si in ce masura. Dar probabil ca in cercetare, acestea se urmaresc si incep deja sa se cunoasca
    Oricum sa sa ne gandim la proverbul;paza buna trece primejdia rea
    3) La al treilea punct concluziv dl Cranganu recomanda soluții mai simple, mai inteligente si mai eficiente pentru stoparea încălzirii globală în locul unora mai scumpe, chiar dacă bine intenționate. În prezent, reduceri masive si foarte scumpe ale emisiilor de CO2 vor avea doar un impact destul de mic și nesemnificativ pentru viitorul apropiat. Parturient montes; nascetur ridiculus mus.
    Vlad nu are dreptate caci dl Cranganu in articolele citate recomanda multe masuri pe care le si grupeaza corespunzator si citez :
    1) Atenuarea schimbărilor climatice prin reducerea sau prevenirea emisiilor de CO2 si alte gaze cu efect de seră. Aici intră noile tehnologii și energiile regenerabile („verzi”), modificarea vechilor echipamente pentru a fi eficiente energetic, sau schimbarea practicilor de management sau comportamentul consumatorilor.
    2) Adaptarea la schimbările climatice prin reducerea vulnerabilitătilor sistemelor biologice și sociale (planificări locale, cresterea capacităților adaptive la secetă, inundații, sărăcie si inegalități economice etc., adaptarea practicilor agricole la noile condiții climatice s.a.)
    3) Geo-ingineria - un ansamblu de măsuri care vizează interventii deliberate si pe scară planetară în sistemul climatic terestru cu scopul limitării efectelor adverse ale încălzirii globale. Geo-ingineria este un termen umbrelă pentru două tipuri de măsuri: captarea, urmată de stocarea dioxidului de carbon si managementul radiatiei solare.
    Si desigur ca mai sunt si altele la care eu as adauga si : Cresterea economica trebuie mai bine administrata. Stiinta adica cercetarea trebuie sa defineasca din ce in ce mai bine problemele cruciale cu care ne confruntam ca amploare, gravitate, orizont de timp si evolutie.Trebuie insa sa intelegem ca poate ca timpul nu mai are rabdare cu noi. Sa aplicam formula medicala: mai intai sa nu imbolnavesti, sa nu faci rau si apoi sa vindeci.
    Toate sunt greu de facut pentruca inca specia om nu a devenit regnul om, ci este inca prin majoritatea reptezentantilor o specie pradatoare si criminala nu numai fata de natura dar si canibala in sens metaforic dupa ce o lunga perioada istorica probabl ca a fost si in sens real.
    Fata de aceasta concluzie adopt alaturi de dl Cranganu si multi altii ca pe una esentiala , eu consider chiar vitala, pe cea malthusianist-acceptabila ca o scadere a populatiilor bine planifcata, treptata si asigurata prin controlul voluntar al nasterilor fara a se reduce calitatea si durata vietii care este bine pe cat posibil sa creasca, cu asigurarea unui raport optim pe grupe de varsta
    4) Cu sigurata ca azi omenirea se confruna cu o multitudine de probleme mai devastatoare care pe termen scurt sunt mai importante decât încălzirea globală, desi unele se afla intr-o corelatie oarecare si cu aceasta. si a caror rezolvare presupune deasemeni eforturi si costuri mari si acestea sunt asa cum arata si dl Cranganu intr-un articol publicat pe aceasa platforma pe termen scurt mai importante decât încălzirea globală, desi unele se afla intr-o corelatie oarecare si cu aceasta. Printre acestea gasim foametea, sărăcia, bolile sau lipsa apei curată care in corelatie cu incalzirea globala poate cu adevarat deveni o problema de cosmar si Vlad are dreptate ca astea sunt efecte pe cand incalzirea globala este una din cauze. Si desigur ca tratamentul corect presupune tratarea cauzelor desi asta nu inseamna ca si efectele pe cat se poate sa nu fie reduse.
    Adaug la cele de mai sus problemele de poluare ale atmosferei care desigur ca se leaga si cu cele de mai sus si cu emsiile de poluanti emisi odata cu CO2 la arderile de combustibili
    5) Are dreptate doar partial dl Cranganu cand sustine prea categoric ca oamenii sunt vulnerabili la schimbările climatice pentru că sunt săraci dar ca  ei nu sunt săraci din cauza schimbărilor climatice.Cand se produc evenimente catastrofale sunt loviti cu totii cum arata si Vlad si de un tsunami nu scapa nimeni din cei care se afla in zona de impact .Deci sa nu folosim numai propzitii universale sau categorice, adevarul fiind la mijloc.
    6) Dl Cranganu enunta pe buna dreptate ca pe un deziderat faptul ca trebuie să ne amintim mereu că scopul nostru final nu este reducerea emisiilor de dioxid de carbon sau încălzirea globală în sine, ci îmbunătățirea calității vieții si a mediului înconjurător.Sustine ca folosirea combustibililor fosili a fost si ramane pozitiva in timp ce Vlad crede ca epoca combustibllor fosili ar trebui sa inceteze. Eu sunt de acord sa inceteze cand vom avea ce pune in loc si aici trebuie lucrat de catre stiinta si cercetare pentru ca aceste deziderate sa nu ramana doar lozinci goale de substanta si stim ca se lucreaza intens si la acestea.

    7) Spune dl Cranganu ca toti vrem(nota mea: oare?) să lăsăm copiilor nostri o planetă în stare decentă. Reducerea radicală a emisiilor de carbon nu este în mod necesar cea mai bună cale de atingere a acestui scop. Vlad considera ca deocamdata este singura cale iar eu cred ca este una din cai si deci trebuie analizata si folosita cu onestitate stiintifica si sociala.

    • Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

      Vă invit să nu luați de bune tot ce scrie Vlad și să nu vă raportați la argumentele lui ca fiind infailibile. Din aceste motive, nu am considerat necesar să încep un dialog cu el.

      De exemplu, preluând ce scrie Vlad, dv. repetați:

      dar in ultima suta de ani temperatura creste cu 1,11 grade ceeace este o valoare foarte mare

      Pare foarte mare, pentru că Vlad a uitat să adauge unitatea de măsură (grade Fahrenheit). Vă las să calculați singur cât de mare devine creșterea temperaturii când veți folosi grade Celsius, așa cum am făcut eu peste tot în articolele indicate.

      Eu am scris că pentru perioada post-industrială (1850-2013) s-a înregistrat o creștere medie a temperaturii, în raport cu media pre-industrială, de 0,8 grade Celsius, deși unii specialiștii afirmă că ar fi 0,7 grade Celsius – depinde de baza de date avută la dispoziție și de metodele statistice de mediere a măsurătorilor. Apropos de metodele statistice de reprezentare a temperaturilor, căutați pe Internet termenii „hockey stick” și „hide the decline”, eventual Climategate I și Climategate II.

      Un alt exemplu:

      Are dreptate doar partial dl Cranganu cand sustine prea categoric ca oamenii sunt vulnerabili la schimbările climatice pentru că sunt săraci dar ca ei nu sunt săraci din cauza schimbărilor climatice.Cand se produc evenimente catastrofale sunt loviti cu totii cum arata si Vlad si de un tsunami nu scapa nimeni din cei care se afla in zona de impact

      A pune în același paragraf vulnerabilitatea la schimbările climatice și catastrofe tip tsunami este o falacie (sofism), pentru că nu există absolut nicio legătură între cele două evenimente.

      Am mai observat că, la fel ca mulți alții, faceți o confuzie între elemente meteorologice (punctuale, de scurtă durată, cu cauze specifice) și manifestări climatice – prin definiție, desfășurate pe perioade mult mai lungi și caracterizate de trenduri determinate statistic.

      De exemplu, perioadele alternante de secetă și inundații din vestul Statelor Unite sunt controlate de o cauză specifică: fenomenele meteorologice numite El Niño și La Niña.
      Când California a suferit de secetă, alarmiștii au strigat: Încălzirea globală e de vină! Când au venit ploile aduse de El Niño și statul Oregon, de exemplu, a primit cantități record de apă, alarmiștii nu au mai strigat nimic.

      S-auzim numai de bine!

      • ion adrian spune:

        Multumesc pentru comentariu dar va rog sa observati ca desi il citez pe Vlad(a fost singurul care s-a referit in mod organizat la cele 7 puncte ale dvs si desi probabi ca si altii s-au referit in diferite feluri eu mam scuzat ca nu am avut timp mai mult), am preluat cele spuse de el care va contraziceau unele mai mult, altele mai putin, ca doar nu erau sa ma refer doar la aprobari. Pentru ce doream sa spun eu dialectic imi trebuia si o opinie contrarie dar care sa nu aiba amprenta talibana.
        a)Referitor la cele 1,11 grade/una suta ani si eu am fost cam mirat de diferenta fata de cele 0.8 date de dvs pentru aproape 200 ani, dar cred ca trebuia sa obsevati ca eu la valoarea de 0.45 grade pe secol m-am referit cand an comparat cu cresterea neinsemnata din perioada geologica de 10000-30000 ani..
        b)Cat despre tsunami, acela l-am introdus in discutie ca sa arat ca exista accidente majore care nu iarta pe nimeni si in acest sens eram sa introduc si cutremurele care evident ca nu au legatura cu clima, ca sa arat doar acest aspect si sa subliniez ca poate si efectele incalzirii globale chiar si punctuale pot sa nu tina cont de starea materiala a cuiva. In acelasi timp sunt de acord ca de ex inundatiile sau alunecarile de teren cauzate de defrisari ce au loc pe la noi ca fenomene locale lovesc mai ales in cei amarati care au facut casa pe oriunde, autoritatile fiind insa vinovate de permisivitate.
        c) Regret daca am dat impresia ca fac confuzia intre fenomene locale sau de scurta durata cu cele extinse geografic si ca durata, dar chiar eu am spus undeva in text si ma citez:
        “Desigur trebuie sa separam efectele punctuale sau zonale care se rezolva punctual sau zonal prin reducerea poluarii punctuale sau zonale, dar raman efectele nocive globale caci nu poti sustine ca nu se topesc ghetarii, ca nu sunt inundatii neobisnuite, desi poate ca este o exagerare sa spui azi(dar poate ca maine nu va mai fi) ca fenomenele climatice par a fi scapat de sub control cum spune Vlad.”

        Repet, de Vlad am avut nevoie mai mult pentru o anume dialectica a discutiei caci de fapt desi ideile dvs nu se deosebesc prea tare de ale mele, eu sunt mai putin sigur de unele lucruri si atunci certitudinile oarecum in opozitie ale dlui Vlad m-au ajutat sa-mi construiesc aceasta analiza.

        Dar daca totusi stiti ceva despre speciatie spuneti-mi si ma veti face fericit :)

  24. Prostu' satului spune:

    @ion adrian, @ Ioan – fara nicio legatura cu dl. profesor Cranganu si cu articolul de fata, va invit sa cautati pe net 1) definitia troll-ului, precum si 2) singura metoda rationala de a trata un astfel de specimen.
    Dupa care incercati sa aplicati cele aflate in polemicile dvs. virtuale de-aici (sau din alta parte). Stiu ca la inceput e greu si frustrant sa lasi daunatorul sa zburde nederanjat si sa-si imprastie mojiciile peste tot, fara sa-i arzi una cu pliciul de muste, dar amintiti-va ca inteligenta colectiva a zeci si sute de milioane de utilizatori de Net a ajuns la concluzia fara echivoc ca aceasta e singura modalitate de scapa de-un troll – ignorandu-l total.
    Nu e chiar atat de greu – pana la urma e vorba pe de o parte de autocontrol, pe de alta parte de un demers intru civilitatea forumurilor Internet, si, poate nu in ultimul rand, de a-i aminti respectivului de buna crestere pe care presupunem aprioric ca o va fi primit in cei sapte ani de-acasa.
    Dupa o vreme veti constata, cu amuzament, ca metoda functioneaza, iar rolurile se inverseaza – trollul devine cel enervat si frustrat ca nu i se raspunde.

    • Harald spune:

      Morala fiind “să faci ce spune popa, nu ce face popa” :P

      A emite aberații ecologiste pe forumuri nu devine admisibil prin ”strategii” de genul ”cine zice altfel e troll”. Înaltele principii ale ecologiei nu fac admisibile referirile la persoana interlocutorului, iar atitudinile ”holier-than-thou”, tipice pentru ecologiștii militanți, sunt tocmai dovada lipsei de argumente raționale. Dixit.

  25. Sergiu Simion spune:

    Am apreciat mereu claritatea si calitatea articolelor dvs care prin obiectivitatea datelor prezentate incita mereu la o dezbatere civilizata . Ceea ce nu inteleg este motivul pentru care moderatorii plaformei evidentiaza ( si nu este prima data ) la rubrica “E randul tau” , numai ei stiu de ce, opinii ” ironice ,dar constructive ” care in cazul de fata suna cam asa :

    ” WTI crude = 34,73 usd. Have a good… fracking! ”

    Nu este prima data cand criteriile dupa care se face moderarea nu au nici o legatura cu dialogul sau calitatea argumentelor.

  26. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    Politică, nu știință, din nou

    Comisarul UE pentru climă, Miguel Arias Cañete, spune că ținta aspirațională de 1,5°C a fost introdusă în Acord la insistența unora dintre “țările cele mai expuse” și că, îndeplinirea acestui obiectiv va necesita noi strategii.

    UE a recunoscut că nu au fost încă analizate politicile necesare pentru a ține încălzirea globală sub 1,5°C, așa cum s-a convenit prin Acordul de la Paris, și că va cere, în schimb, unui panel științific ONU (IPCC), sfaturi care implică tehnologii de tip “emisii negative”. (sursa)

    „Emisiile negative” înseamnă geo-inginerie prin care dioxidul de carbond este captat direct din atmosferă sau de la sursele producătoare (termocentrale pe cărbune, fabrici de ciment), este comprimat până ajunge la presiuni supra-critice (devine lichid) și apoi este injectat și sechestrat geologic în acvifere sărate de mare adâncime, în rezervoare sărăcite de petrol și gaze (cercetarea pe care am făcut-o și eu în Oklahoma Panhandle), în roci bazaltice sau chiar în depozitele de hidrați gazoși.

    • Harald spune:

      Heather Willauer e cercetătoarea care se ocupă de dezvoltarea unei metode de a produce jet-fuel din apa de mare. Iar unul dintre eșecurile inițiale de la asta a pornit, de la faptul că a încercat să capteze CO2 din aer, însă nu există în cantități suficiente.

      Acum, sigur că pe bani publici se pot încerca tot soiul de aberații, însă și US Navy tot pe bani publici înceacă să dezvolte tehnologia respectivă. Și dacă în aer n-a fost destul CO2 pentru ei, atunci n-o să fie destul nici pentru ecologiști. Adică o asemenea idee e numai una politică și în niciun fel una de știință, exact cum spuneți.

      • Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

        Este adevărat că problema principală a captării CO2 din aer este diluția lui extremă (~400 ppm). Cercetările pe care le cunosc mai bine sunt desfășurate de colegii de la Earth Institute, Columbia University, începând de prin 2007.

        Cercetătorul cel mai implicat este Klaus Lackner, Lenfest Center for Sustainable Energy. El a găsit niște substanțe-burete care se îmbibă lent cu CO2, care apoi este „stors” din „burete”.

        Tot cei de la Columbia și Lamont-Doherty Observatory au inițiat cercetări de injectare a CO2 supra-critic în bazalte fisurate (Coumbia Plateau în SUA și Oman), unde produce reacții ireversibile de carbonificare (creează calcare și dolomite).

        Ca întreg procesul să aibă randament, trebuie, așa cum am mai scris, ca sursa de CO2 să fie punctuală (nu putem umbla după toate autovehiculele de pe planetă să le colectăm gazele de eșapament!) și masivă, adică cu producție relativ mare. De aceea, candidații actuali la carbon capture and sequestration (CCS) sunt doar termocentralele pe cărbune și fabricile de ciment.

        • Harald spune:

          Fabricile de ciment ar fi destul de greu de înlocuit, deci captarea CO2 se va justifica probabil în cazul lor, concomitent cu o oarecare creștere a prețului la ciment, care s-ar putea să nu fie aplaudată. Însă termocentralelor pe cărbune le-ar sta mult mai bine închise definitiv, odată ce energia electrică generată de ele va fi suplinită de centrale nucleare, de termocentrale pe gaz, păcură sau orice alte reziduuri care să nu necesite și cărbune pentru ardere.

          Presupunând că nu devin brusc perpetuum mobile, a folosi o parte din energia produsă de termocentrale pentru captarea și procesarea CO2 emis în procesul lor tehnologic nu poate avea drept urmare decât arderea unei cantități și mai mari de cărbune, ceea ce nu sună tocmai rațional.

          • Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

            Pe lângă energia consumată pentru captare și comprimare, mai trebuie adăugată energia pentru transportul de la termocentrală la locul de injectare, plus energia pentru injectarea propriu-zisă.

            Evident că producătorul de energie – termocentrala – va trece toate aceste cheltuili pe nota de plată a consumatorilor.

            Mai sunt și alte probleme – o parte le-am descoperit în cercetările mele – cu siguranța mediului de sechestrare, presiunea maximă de injectare pentru a nu deteriora stratul de etanșare, posibile accidente produse de faliile activate de cutremure naturale/induse etc.

          • Nautilus spune:

            Chiar azi a apărut pe Bloomberg ştirea: în viitorul apropiat (< 2040 d.Hr.), emisiile de CO2 vor scădea drastic comparativ cu 2014 d.Hr., fiindcă şi în cazul ipotetic al îmulţirii tuturor consumatorilor de combustibil fosil (transportul rutier şi feroviar, marina şi aviaţia) vor fi totuşi abandonate treptat termocentralele pe cărbune.

            http://www.bloomberg.com/news/articles/2015-12-21/oil-has-a-reality-check-for-those-elated-by-the-climate-deal

  27. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    @ion adrian

    Dar daca totusi stiti ceva despre speciatie spuneti-mi si ma veti face fericit :)

    Am citit recent un articol care cred că v-ar putea interesa.

    David R. Samson și Charles L. Nunn, Sleep intensity and the evolution of human cognition

    De-a lungul ultimilor milioane de ani, strămoșii oamenilor moderni au devenit in mod dramatic diferiți de alte primate. Strămoșii noștri au început mersul pe jos în poziție verticală, și-au pierdut mult din părul de pe corp, au dobândit degete cu o mare precizie de prindere și au dezvoltat creiere gigantice.

    Dar se crede că strămoșii au mai „inventat” ceva, relativ straniu, care îi va deosebi de celelalte primate: un anumit model (pattern) de somn.

    Pe baza unor dovezi noi și a altora existente, autorii articolului propun că oamenii sunt mult mai eficienți în modelele lor de somn decat alte primate, și că somnul uman este mai scurt, mai profund, și prezintă o proporție mai mare de REM decât era de așteptat. Astfel, apare o nou ipoteză, legată de intensitatea somnului: mai scurt, dar mai profund.

    Primii oameni au suportat o presiune selectivă pentru a-și îndeplini nevoile de somn în cel mai scurt timp posibil. Mai mulți factori naturali au înlesnit probabil acțiunea presiunilor selective pentru somn mai eficient, incluzând un risc crescut de a cădea pradă în mediile terestre, amenințările produse de conflictele intergrup și beneficiile rezultate din creșterea interacțiunii sociale.

    Un somn mai scurt ar permite perioade active mai lungi, în care oamenii pot să dobândească și să transmită noi competențe și cunoștințe, în timp ce somnul profund poate fi critic pentru consolidarea acestor aptitudini, ceea ce duce la abilități cognitive sporite în primii oameni.

  28. John Morris spune:

    Problema COP 21 (si cite or mai fi) este ca peste sapte miliarde de oameni polueaza constant o planeta din ce in ce mai mica (environmental) si se pare ca nu este departe ziua cind vom purta masti de gaze nu numai in Beijing or in marele surse de polutie (citeste, marile metropole).

    Problema este ca in general cele sapte miliarde de oameni sunt clasati in piramida lui Maslow, fiecare “pe creanga lui” si nimeni nu are timp sa gindeasca la ziua cind piramida v-a pieri.

    Cum va pieri? Nu stiu si nici nu sunt Nostradamus ca sa scriu catrene amalgamate. Ceea ce stiu este ca murim incet, in fiecare zi si nici macar nu ne dam seama.

  29. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    Reducerile bugetare din Marea Britanie erodează promisiunile Acordului de la Paris

    Cu două săptămâni înainte de a semna Acordul de la Paris pentru a menține încălzirea globală sub 2°C, Marea Britanie a anunțat o reducere cu 22% a bugetului Departamentului de Energie și Schimbări Climatice.

    De asemenea, Maria Britanie a anulat un buget anterior aprobat de £1miliard (US$1,5 miliarde) pentru dezvoltarea captării și stocării geologice a CO2. Țintele de decarbonizare ale Marii Britanii ar putea fi imposibil de atins fără această tehnologie.

    Conform autorilor articolului publicat astăzi în revista Nature, aceste acțiuni semnalează că guvernul Marii Britanii nu consideră acțiunile climatice drept o prioritate.

    Alexander C. Lees, Andrew Balmford și Ben Phalan, 7 ianuarie 2016, Climate mitigation: UK budget cuts erode Paris promises



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Constantin Crânganu


Constantin Cranganu

Constantin Crânganu este profesor de geofizică și geologia petrolului la Graduate Center și Brooklyn College, The City University of New York. Între 1980 și 1993 a fost asist... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)