Home » Economie »Energie »Reactie rapida » Citesti:

Adevărata poveste a combinatului Oltchim. Cum încearcă guvernul să dea ţeapă FMI

Otilia Nutu septembrie 25, 2012 Economie, Energie, Reactie rapida
21 comentarii 6,551 Vizualizari

Istoria Oltchim sună cam așa. Avem o fabrică mare de produse chi­mice, construită pe vremea lui Ceaușescu în nebunia lui de a produce derivați de petrol pentru export, chiar dacă trebuia să im­por­tăm petrol brut pen­tru asta, că pro­ducția internă nu mai făcea față. După 1989, com­pania a fost că­pu­șată cât s-a putut: furnizori de ma­te­riale la suprapreț, clienți la preț sub piață. Ba chiar s-au găsit și firme care n-au mai nimic de-a face cu petrochimia, dar au fost „găzduite“ pe platforma com­bi­natului - Oltchim cumpăra în nu­me propriu energie electrică de la „băieții deștepți“ și le-o dădea pe gratis.

Pe lângă povestea clasică a jafului din companiile de stat, la Oltchim au apărut încă două com­plicații. Prima, vân­za­rea rafinăriei Arpechim, odată cu Petrom, la OMVOltchim nu poa­te practic să supraviețuiască fără Arpechim și nici invers – dacă ar cumpăra materie primă de la o altă rafinărie de care să nu fie le­gată prin țevi ca de ArpechimOlt­chim ar plăti costuri de trans­port mari și i-ar trebui spațiu su­plimentar de depozitare. E foarte posibil ca Guvernul Năstase să fi vâ­rât Arpechim-ul pe gât OMV-ului cu intenții bune, vrând să for­țeze OMV să modernizeze Ar­pechim. Dar, apoi, guvernul s-a trezit că nu mai poate controla ra­finăria, adică nu mai poate cum­păra fără să plătească. Dacă Oltchim ar funcționa ca o com­panie normală, faptul că Arpe­chim aparține altcuiva n-ar fi o problemă. Oltchim e la fel de de­pendent de Arpechim pe cât e și Arpechim dependent de Oltchim, niciuna dintre părți n-ar putea să abuzeze de poziția sa de mo­no­po­l. Dar dacă Arpechim e pri­vată, Oltchim trebuie să plă­teas­că, așa e în economia de pia­ță.

A doua complicație e o greșeală făcută sub mandatul lui Tă­ri­cea­nu, când, pentru a plăti o da­to­rie, statul a redus partea lui de ca­pital social la Oltchim, iar un ac­ționar minoritar cu 2% (PCC) s-a trezit că prin aceas­tă mișcare i s-a ma­jorat pon­derea la vreo 20%. Relația PCC-stat e mai complicată de­cât e relația între stat și Fondul Pro­prietatea, ca ac­ți­onar minoritar la Hidroelectrica sau Romgaz, de pildă. PCC are în Polonia un com­binat asemănător și concurent cu Olt­chim. D-l Roibu, veșnicul CEO al Oltchim, s-a plâns în nenumărate rânduri că interesele PCC ca ac­ționar minoritar sunt să pună pe butuci Oltchim în favoarea ce­luilalt combinat pe care îl con­tro­lează, în timp ce PCC l-a acuzat, la rândul său, pe d-l Roibu de ma­nagement de­fectuos. Foarte po­sibil, și unii, și alții au un pic de dreptate.

Lucrurile au putut merge așa câtă vreme Oltchim, de bine de rău, se ținea pe picioare. Însă, de prin 2007, Oltchim e mereu în pierdere, în total vreun miliard de lei în 2007-2011. Dacă pe vre­muri se mai puteau acoperi pier­derile cu o subvenție, după ce am intrat, în 2007, în UE, ma­nevra e ilegală pentru că e ajutor de stat interzis de Comisia Eu­ro­peanăOltchim a supraviețuit în­să, făcând ce face cam tot ma­na­gerul la stat: business as usual cu finii, nașii, rudele, amicii, prietenii politici, dar nu ne plă­tim furnizorii, mai ales pe cei de stat, care nu țipă. Cu Arpechim, în schimb, nu le-a mers. OMV a zis încă din 2008 că închide ra­finăria, pentru că Oltchim nu plă­tește. Tot de pe atunci, guvernele se gândesc cum să ia din nou Arpechim și să facă un „lanț petrochimic integrat“, dar n-au cu ce bani să cumpere rafinăria.

Dacă ne uităm la tot județul, avem Oltchim, cu problemele de mai sus, și care e o gaură neagră. Dar mai există, cum bine zice gu­vernul, o puzderie de firme, cu an­gajați, cifră de afaceri, im­po­zite, contribuție la PIB, care de­pind într-o formă sau alta de Olt­chim. Problema e că o bună par­te din această economie locală e probabil căpușărimea Oltchim-ului, care ar da oricum faliment, imediat ce Oltchim ar începe să funcționeze ca o companie nor­mală, interesată de profit; căpușe care nu lasă, în schimb, să se dez­volte economia sănătoasă, cea ca­re ar putea trăi fără favoritisme de la stat. În alte cuvinte, Olt­chim e o dublă problemă: o com­panie falită care are nevoie de sub­venție, ștergerea datoriilor sau păsuire din partea fur­ni­zo­rilor; și un factor de dis­tor­siu­ne a întregii economii locale, care se dezvoltă strâmb de un sfert de veac de tranziție.

Acesta e punctul de ple­care pentru condiția pusă de FMI statului acum aproape doi ani: să privatizeze sau să recunoască falimentul Oltchim, că nu se mai poate așa. Dar gu­vernele Boc, Ungureanu și Ponta s-au dat peste cap să întârzie re­forma, că asta ar fi însemnat în același timp terminarea că­pu­șe­lor, cu legături transpartinice – vezi șefimea Oltchim nes­chim­bată de 23 de ani. FMI a impus atunci măcar schimbarea ma­na­gementului cu profesioniști se­lectați competitiv în paralel cu procesul de privatizare, ca să în­lăture gașca de interese din jurul conducerii combinatului. Gu­ver­nul a selectat, într-adevăr, un con­sultant internațional care să caute oameni, dar cu întârziere, iar în cele din urmă a dat-o pe „urgență“, lă­sând baltă selecția competitivă și înlocuindu-l pe d-l Roibu direct cu șeful de la CET Govora. To­tuși, pentru prima dată de când avem acordul cu FMI, ame­nin­țarea cu ruperea acestuia a făcut ca guvernul să vină, în sfârșit, cu o strategie care elimina prin­ci­palul pretext pentru întârzieri, hârțogăraia necesară conversiei unei creanțe AVAS asupra Olt­chim în acțiuni ale statului și pre­vizibilul conflict cu PCC pe acest subiect. Oferta „la pachet“ a fost probabil singura idee bună cu reală șansă de succes, dar exact din acest mo­tiv n-a fost pusă pe masă până acum.

Și așa ajungem la momentul fai­moasei licitații televizate, câș­ti­gător d-l Diaconescu. Licitația as­ta e dovada ultimă a modului în care guvernul încearcă să dea țeapă FMI-ului și să facă exact inversul reformei. De câteva zile încoace, domnii Vulpescu și Dia­conescu se întrec în a-și de­monstra populismul, miștocă­rea­la și lipsa de preocupare pentru interesul public, care înseamnă privatizare de succes sau fa­li­ment, dacă Oltchim e ire­cu­pe­rabilă. Cum probabil și este – ni­ciun investitor mare n-a par­ti­cipat la licitație, dacă TISE ar fi fost realmente interesată ar fi depus o ofertă, nu ar fi trimis scrisorele neangajante și nu s-ar fi limitat să cumpere doar caietul de sarcini. Cum e posibil ca la o asemenea licitație să nu fie exclus din start, evitând ridicolul, un participant cu datorii la stat și proces penal pentru șantaj, cer­cetat pentru spălare de bani și eva­ziune, și care nici n-a putut demonstra că are banii la mo­mentul licitației?

Apoi, d-l Dia­co­nescu însuși a pus în circulație zi­lele astea două idei fan­tasmagorice: întâi că va cumpăra com­bi­natul pentru popor, apoi că are în spate un „mare investitor“, de parcă un investitor străin are nevoie de buna reputație locală a d-lui Diaconescu ca să-i fie in­termediată afacerea, ca după ace­ea eventual s-o doneze po­po­ru­lui, presupunând că Diaconescu n-ar fi mințit nici cu prima afir­mație. D-lui Vulpescu i-aș fi dat ceva credit, chiar după ghidușiile cu insolvența Hidroelectrica, pen­tru că acolo lucrurile păreau, până la urmă, să iasă bine cu ruperea contractelor cu „băieții deștepți“ și renegocierea lucrărilor supraevaluate. Dar deja omul a ajuns la a treia minciună, sau „omisiune“ gravă, față de do­norii internaționali, prima fiind insolvența Hidroelectrica anun­țată FMI-ului ex post, a doua – schimbarea strategiei de pri­va­tizare aOltchim, tot așa, anun­țată după, iar acum găselnița cu cei 45 de milioane de euro care ur­mează a fi băgați de stat în Oltchim imediat după ce suma ar fi primită de la Diaconescu, adică îi dăm de fapt pe gratis com­bi­natul. Ministrul Chițoiu a spus și el că se va da un „ajutor de ur­gență“, tot în sumă de 45 de mi­lioane, pentru „repornirea ac­ti­vității“. Indiferent de unde vin ba­nii, de la Diaconescu sau de la metroul Drumul Taberei, să pom­pezi bani de la buget într-o com­panie, de stat sau privată, „de urgență“ sau nu, „împrumut“ sau de tot, înseamnă ajutor de stat ilegal. Nu mai zicem că nu există nicio garanție că “împrumutul” va fi vreodată returnat, de parcă n-am fi avut experiențe destule, vezi numai cazul Petromidia. Comisia Europeană va cere ca banii să fie returnați bu­getului, sau, dacă nu, statul plătește suma drept sancțiune la bugetul Uniunii. Dar ce contează? Scandalul va ieși după alegeri, până atunci această șpagă elec­torală va ține fericiți în minciună angajații Oltchim și nestingherită căpușărimea, care-și dă obolul la campania electorală a celor care împart așa bugetul public.

Articol publicat în Revista 22.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: , , , , , , , , ,



Currently there are "21 comments" on this Article:

  1. WoodTiger spune:

    Nu a fost nebunia lu’ Ceasca in a construi rafinarii si instalatii petrochimice (aveam piata de desfacere in CAER), ci toate astea pentru cine cunoaste istorie economica macar cea a Romaniei, s-au facut instalatiile cu tehnologie importata prin acord bilateral cu Republica Federala Germana si prin credite facute cu banci de investitii internationale gen Banca Mondiala, BIRD, BEI si chiar Fondul Monetar International a participat in anii’70 pentru Romania in demararea creditelor, numai ca Ceausescu a vrut cand a vazut in 1979 ca dolarul american ajunsese la un record istoric al cresterii cursului, a zis Ceasca ce aia masii cu capitalistii astia americani, vor sa ne jupoaie de vii cu dobanzile la credite, ia hai sa trecem la rationalizarea produselor si serviciilor, exporturi alimentare la rusi si la nemti si reducerea consumului la gaze, lumina, ceea ce s-a si intamplat pentru stingerea datoriei externe timp de 10 ani de costuri sociale pina pe 18 martie 1989 cand s-a stins datoria externa a Romaniei, dar tovarasa a zis Ba Nicule, ce mai vor si viermii astia de romani la alimentare, ia sa dam ce ramane la tarile africane, pe scurt, de retinut nu sunt un nostalgic al perioadei ceausiste, aveam 15 ani in 1989, ba din contra, sunt pro-monarhist, tin cu Regele Mihai, Printul Charles si Printul Nicolae – un nepotel de-al Regelui Mihai.

    • Bucur spune:

      Dolarul ajunsese la un curs record? Fata de ce? Fata de Leu? Ai idee cum se calcula atunci acest curs? Esti prea tanar pentru a fi “monarhist” (doar daca nu ai radacini din familie) si ai trait prea putin in Epoca de Aur pentru a sti ce vorbesti.

  2. add spune:

    chapeau, madame. asa e. clar, concis si la obiect. superarticol.

  3. Stefan spune:

    Legat de diminuarea de capital prin care PCC a ajuns de la 2% la 20% e vina tot a guvernantilor. Diminuarea nu s-a facut pentru anularea de datorii. S-a facut majorarea de capital pentru anularea de datorii dar s-a facut prost. Pentru ca majorarea de capital anulata s-a facut fara a da drept de subscriere si minoritarilor astfel statul roman a pierdut in justitie. Si a pierdut si posibilitatea de a anula usor datoria AVAS prin majorare caci intre timp am intrat in UE si a fost nevoie de acordul UE pt asta. Acord ce a venit prea tarziu pt ca intre timp PCC a ajuns la 32% detinere si se impotriveste majorarii din x motive.

  4. Vlad A spune:

    modificari in DEX :
    “Baiat Destept” – (cu varianta baiat de baiat) – de mai bine de 20 de ani isi desfasoara activitatea in sectoare cheie : energie, petro chimie, turism, finante etc.
    rolul lui istoric : de a pacali Statul (explicatia cuvintului mai jos)
    “Statul” – (a evoluat de la cel pe care l stiam in epoca luminilor) reprezinta Poporul (definitie scurta dar cuprinzatoare). Baiatul Destept il capuseaza. Capusereala a devenit atit de “subtila” incit nu se mai numeste hotie, smecherie, escrocherie.
    Intrebare :
    Taxele si impozitele (dijmele si birurile au fost abolite de Tudor Vladimirescu) percepute celui care inca mai desfasoara o munca onesta, pentru a mentine in coma indusa “obiectele” capusarilor si de a plati salarii imense (comparativ cu media pe tara) celor din televiziunea publica, combinatele falimentare sau birocratilor cu duiumul, sint atentate la securitatea “Statului” sau a “Cetateanului” ?
    Iar daca democratia instaurata dupa ceausescu este in slujba cetateanului, cite procese am avut impotriva celor care l au agresat ?

  5. Ionita spune:

    Cind si care combinat,rafinarie sau intreprindere romaneasca nu a fost capusata dupa 89 de partide ,de neamuri,de haite de smecheri,derbedei,de interpusi???.
    Azi la Oltchim se vad toate ca a ramas printre ultimile PRAZI iar cei ajunsi la ciolan sun cotarle
    jigodii ce schiauna de foame.
    De 23 de ani de averea tarii au avut “grija ” toti neavenitii,toti nepriceputii,lichelele,lingaii,iar azi ne intrebam ca PROSTII ce se intimpla ???.
    O vorba veche -sacul se leaga de la gura ,nu de la fund,acum ne-am trezit ca sacul e gol !!!.
    Oltchimul are hibele lui -mamut cu picioare de lut -sa ma explic:dependent de materia prima etilena aprovizionata numai din Arpechim=captiv;consumarea clorului de la electrolize !!!;electroliza cu catod de mercur -consum energie 3,4MWh/to NaOH cu 65% mai mult decit la electroliza cu membrana generatia 5;PVC capacitate 250 mii to/an ,piata este saturata si in zona mai sunt 750miito/an capacitatile de la Kalus-Ukraina si Borshodchem -Ungaria;dependenta de CET Govora alta piatra de moara;Electroliza cu membrana de la Oltchim trebuie upgradata are 14 ani de la punerea in functiune.
    Fara continuarea modernizarilor la Oltchim acesta va muri curind.
    Piroliza de la Pitesti are nevoie de o sursa sigura de 80-100 mii to nafta/luna ,de unde???.
    In rest toate-s cum le stiu unii,altii.

  6. Laur spune:

    Daca n-am fi in Romania si mai ales in Romania sub Ponta unde s-a inventat minciuna la minut, poate ca nu am face atatea scenarii. Cert este faptul ca “tigania” adica asocierea cu smecheria si falsu incep acum sa fie extinse la intreg spectrul politic de catre partenerii ocidentali. Si in foarte scurt timp asupra intregului popor. Nu mai este acum necesar sa fii tuciuriu la fata ca sa fi luat drept tigan. Ajunge sa spui ca esti membru in guvernul Romaniei si gata, orice oficial european trebuie sa aiba grija de portofel. Imi permit si eu un scenariu: Ponta s-a inteles cu DD cum sa-i fenteze pe cei de la FMI. Mai exact, cum cei 45 de milioane nu puteau ajunge direct la Oltchim fiind contrar regulilor europene s-a inventat privatizarea pe persona fizica. DD va veni cu cei 45 milione si nu vom stii niciodata cum a ajuns guvernul sa-i vare aceasta suma in buzunarul lui DD. Acesta va plati cei 45 milione si-i va pierde. Numai ca ajutorul de stat ajuns la Oltchim prin intermediul unui privat nu va mai fi considerat ajutor de stat (deci am fentat CE si FMI). DD va urla din gura de sarpe ca i s-au furat banii de catre guvern (adica un circ pentru copii tampiti) va creste in sondaje si va lua voturile nehotaratilor care vor vedea in el pe salvatorul neamului. Si ca in orice alt scenariu poltic (vezi circul dintre UNPR si PSD) se vor alia in parlament cu PPDD. In acest fel printr-o majoritate care va depinde de PPDD, USL-ul va avea toate argumentele pentru cel putin 4 ani in fara CE si a creditorilor sa nu mai privatizeze nimic caci ar pierde majoritatea. Vom trai si vom vedea daca acest scenariu de 2 lei se confirma sau nu, PSD-ul crezand ca noi restul nu ne vom prinde fiind suficient de “stupid people” ca sa ne joace la ruleta. Fac insa un calcul gresit: CE s-a ars cu suspendarea ca sa mai creada intr-un limbaj dublu pe care Ponta incearca sa-l impuna ca stil de guvernare.

  7. gadjodillo spune:

    statul, adică noi, va plăti de două ori acea sumă. de aia tace şi UE. bani gratis, luaţi pentru prostie.

  8. Vlad Ionescu spune:

    1. Dependenta Oltchim de Arpechim este mai mult o poveste. Partea de petrochimie de la Pitesti apartine Oltchimului, respectiv instalatia de piroliza. Aceasta este absolut necesara deoarece produsul etilena (parca) nu poate fi transportat decat prin conductele care exista intre Pitesti si Raureni. Materia prima pentru aceasta instalatie, nafta, un derivat din petrol, poate fi si este produsa de orice rafinarie, deci poate fi cumparata de oriunde fara a fi nevoie de pornirea rafinariei Arpechim pt. care este necesara o investitie de peste 400 mil. euro si care trebuie sa aiba piata pentru tot restul produselor rezultate din rafinare, plus petrol din import si bani pentru capital de lucru. Insa la instalatia de piroliza a Oltchimului de la Pitesti este nevoie de investitii pt. modernizare.
    2. Reducerea de capital social din 2007 nu este corect explicata. Din cate stiu, prin 2003 a avut loc o majorare de capital cu o creanta pe care AVAS o avea asupra Oltchim (din niste credite bancare vechi, neplatite), iar dupa 4 ani, in 2007, in urma unui proces, s-a anulat aceasta majorare de capital deoarece nu se asigurasera 2003 drepturile de preferinta ale actionarilor minoritari. Ar fi trebuit ca la acel moment, 2007, sa se dea acele drepturi, respectiv sa poata veni cu o contributie proprie prin care sa-si pastreze ponderea in actionariat, si sa se reia in conditii legale majorarea de capital. Din pacate, prin diverse proceduri juridice si bazat pe o slaba capacitate de gestionare a problemei de catre conducerea Oltchim si stat ca actionar majoritar, acesta majorare de capital nu s-a putut realiza nici astazi, iar regulile U.E. o fac si mai dificila.
    3. O solutie (nu singura posibila): combinatul poate fi vandut printr-o licitatie internationala bine pusa la punct, ca activ, fara nici o datorie deci, iar apoi creditorii sa-si imparta pretul intre ei (alta discutie). Atunci s-ar putea vedea cat valoreaza cu adevarat Oltchimul ca activ industrial, iar nu ca societate cu datorii si probleme istorice.

  9. it_s__not_news spune:

    Eu zic sa inchidem toata Romania, fiindca e un factor de distorsiune al economiei europene, ce dracu’.

    Deci problema nu e ca fura si isi bat joc de noi, si nu patesc nimic; nu conteaza santajul OMV (care a abuzat de conditia de furnizor unic, apropos), nu conteaza privatizarea aiurea facuta de Dan Ioan Popescu, de meserie tradator (sa ne aducem aminte si povestile cu Portile de Fier), nu conteaza conditiile de piata (care a fost inundata cu produse chimice la pret de dumping, ia vezi de ce) etc etc. Atitudinea este aia paguboasa pe termen mediu-lung: hai sa inchidem portile.

    La nivelul de educatie din Ro, ne vom rezuma in curind numai la agricultura, facuta primitiv ca acum 100 de ani, cu boii condusi de tarani desculti, sa traiasca clasa conducatoare si sa vada de unde o sa-si traga impozitele.

  10. Dan spune:

    Stimata doamna, sunt doua inadecvari serioase in articol. Intai spuneti ca “pentru a plăti o da­to­rie, statul a redus partea lui de ca­pital social la Oltchim, iar un ac­ționar minoritar cu 2% (PCC) s-a trezit că prin aceas­tă mișcare i s-a ma­jorat pon­derea la vreo 20%.” De fapt, e vorba de anularea unei majorari de capital social (cu datoria statului) hotarata in 2003. Acea majorare a fost anulata oarecum pe buna dreptate, fiindca nu a respectat dreptul de subscriere pentru actionarii minoritari. E ciudat de ce nu a respectat acest drept, care e un drept fundamental, asadar nu prea cred ca a fost o simpla scapare.

    Apoi, spuneti ca “oferta la pachet a fost probabil singura idee bună cu reală șansă de succes”. Si se leaga de prima observatie de-a mea. Din contra, oferta la pachet e cea mai proasta varianta. Ante-privatizare, statul trebuie sa majoreze capitalul social cu acea datorie, adica sa transforme datoriile in actiuni. Insa, foarte important, cu respectarea dreptului de subscriere al actionarilor minoritari. Ceea ce nu s-a facut in 2003. Astfel, nu ar exista motiv temeinic de conflict cu PCC (cel mai mare actionar minoritar). Oltchim ar fi partial curatat de datorii si mult mai atractiv la privatizare. Dar, inca o data, ceva ma face sa cred ca nu nestiinta sau ignoranta stau la baza lucrurilor facute de-a-ndoaselea. Ci cu totul altceva, dincolo de orizontul nostru de observatie.

    • Acționar minoritar - cuponar spune:

      La majorarea de capital din 2003 minoritari erau SIF Oltenia cu 6,5% si Broadhurst Investments cu circa 12%. Majorarea a fost ilegală căci s-a făcut fără respectarea legii care spunea că trebuie făcută cu respectarea dreptului minoritarilor de a aduce aport de capital incat să-se păstreze proporțiile de dinainte de majorare. Un deținător de 12% (o secție de electroliză să zicem) se trezea că deține echivalentul unei cabine de portar! Au urmat procese și toate instanțele anulau majorarea de capital! În cele din urmă acționarul majoritar (statul) a renunțat la orice cale de atac și minoritarul cu 2% a revenit la proporția inițială. Dar Broadhurst își vându-se acțiunile lui PCC. Prin cumpărări succesive de pe bursă PCC și Nachbar au ajuns să dețină aproape de 33%. Și majoritarul stat nu poate să-și mai facă de cap! Eu întreb de ce statul nu și-a vândut participarea pe bursă, transparent, la vedere, funcție de cerere și ofertă!

      Arpechim a fost gândit să prelucreze petrol bogat în normal parafine (import Iran). Când relația cu șahinșahul s-a pierdut Arpechim a prelucrat alte calități de petrol iar subprodusul normal parafine a dispărut de la livrare. Fabrica de drojdii furajere de la Curtea de Argeș care se baza pe normal parafine a fost închisă și dată la fier vechi. Cum istoriile se repetă e ușor de estimat ce se va întâmpla cu Oltchim! Lipsește viziunea, strategia, investițiile pe termen lung!

  11. frank g. schmidt spune:

    stimabila doamna nutu,

    analiza dumneavoastra a istoriei economice a acestui oltchim este pe fond corecta asadar as dori sa ma concentrez asupra unor mici inadvertente cu rugamintea sa mi le lamuriti, caci presupun ca aveti acces la mai multe informatii decat am eu.

    1. relatia arpechim-oltchim este corecta, insa am inteles ca instalatia de piroliza de la arpechim este cumparata de oltchim si materia prima necesara functionarii ei poate veni de la orice alta rafinarie. daca aceasta informatie se dovedeste a fi corecta, si am auzit chiar sindicalisti vorbind de cei 600 de angajati ai oltchim din pitesti, atunci ar exista o sansa de relansare a productie, cel putin din perspectiva posibilitatii acesteia.

    2. facand abstractie de personajul dan diaconescu, combinatul nu este cumparat pe nimic, caci intr-adevar pretul este aparent derizoriu, dar vine la pachet cu datorii incluse in pachetul ofertat (altfel decat la petromidia SI lukoil pe vremuri!). asadar pretul este de fapt in creante ce trebuie rezolvate, adica platite sau se va ajunge exact la ce spuneti, insolventa si procedura ulterioara de declarare de faliment.

    3. cand vrei sa vinzi un apartament ii mai faci o zugraveala. o investitie de 1000 de euro poate aduce un plus de 5000 la pretul de tranzactionare. masina daca vrei s-o vinzi ii mai faci itp-ul, o duci la o spalatorie si mai investesti 100 ron, investitie care iti va aduce un pret definitiv mai mare decat aceasta investitie – de fapt o cosmetizare. o procedura administrativa la oltchim prin care se face o conversie a unor creante in actiuni va putea produce o astfel de cosmetizare, mai ales ca reduce ponderea actionarului minoritar ostil sub posibilitatea de blocare. asta necesita insa timp, caci am certitudinea ca actionarul minoritar ar incerca contestarea in instanta a respectivei proceduri. cu toate ca nu-i banuiesc de astfel de subtilitati pe actualii guvernanti, consider ca este totusi o varianta care poate fi luata in calcul, s-o mai fi ratacit si vreunul polineuronal si cu sinapse functionale prin acest guvern, si doar daca ar fi consultant si nu membru.

    in ceea ce priveste teapa la fmi nu inteleg despre ce este vorba, atat timp cat am inteles ca insusi fmi-ul s-a dedat la subtilitati spunand ca trebuia facuta licitaatia de privatizare conform intelegerilor dar nu trebuie inventat un adjudecatar. asadar, ne aflam, si asta nu pentru prima oara in materie de fmi, in situatia in care se sugereaza ca “fa-te ca muncesti”. pe nemteste exista o alta vorba “wir sparen koste es was es wolle – economisim indiferent de cat costa”. ceea ce sub auspiciile doamnei cancelar merkel si implicarea germaniei/austriei in economia si nu numai romaneasca ne arata cata rigurozitate germana a avut intre timp defunctul guvern boc – am facut o groaza de economii umplandu-ne de datorii. curat murdar a spus nenea iancu, refugiindu-se la berlin pentru un aer riguros respirabil, caci din germania privind balcanii incep la linz, sau spiritele mai ingaduitoare dau ca hotar viena.

  12. Maria spune:

    Greseala pe care o fac multi comentatori este aceea ca ii cred pe guvernanti prosti si au falimentat Oltchim-ul din prostie. Nu, nu, nu! Nu sunt prosti deloc. Noi cedtatenii le-am dat pe mana niste combinate facute in comunism. Pe ei nu i-a interesat valoarea lor reala, pe ei i-a interesat cat ne dai NOUA. Clasa politica actuala este cladita din ciupeala pe care au facut-o din aceasta industrie. Prin arabi s-au valorificat la fier vechi combinatele desfiintate, prin afaceristi interni gen Becali s-au valorificat terenurile, prin fossta nomenclatura de partid s-au capusat intreprinderile, prin partide politice s-au dat prioritati unor centre regionale de putere (UE sau Rusia). Si cand totul va fi terminat va incepe razboiul dintre cei care au laut mai mult decat altii. La tot acest spectacol vom asista neputinciosi. Toti invoca Poporul dar poporul nu stie ca fara UE, adica prin plecarea companiilor europene, Romania va ramane o tara cu un PIB redus de 20 de ori, fara nici un fel de industrie, fara agricultura. Cand Ponta si Antonescu vorbesc despre Romania ca fiind o colonie a Vestului ei vorbesc indirect despre o Romanie paupera, o tara golita de continut, o tara a carei existenta in integritatea ei nu-si mai are justificarea. Oltchim-ul este doar partea vizibila a ceea ce PSD-ul a distrus in 20 de ani, adica partea de la fundul sacului. Nu mai este mult pana Romania va fi terminata si aruncata in bataia vantului daca UE ne va intoarce spatele.

    • ATX spune:

      BRAVO ! Ai descris exact situatia. TOTI cei de la putere fac ceva doar daca le iese si lor ceva gras. Nu conteaza ca ei castiga 100 euro si statul (noi, poporul) pierdem 1000 Euro. Exact ca tiganii care fura cabluri de la CFR de 100.000 lei si le vand la fier vechi cu 100 de lei. Adica si guvernantii se comporta ca hotii de fier vechi. Cum sa-i schimbam ? Cu cine sa-i schimbam ? Oamenii de valoare si cinstiti nu merg la putere caci sunt imediat tarati in noroi. Si chiar daca ajung acolo, sunt rapid indepartati, compromisi caci nu fac jocurile celor puternici.

  13. Adalbert Klein spune:

    Stimata doamna Nutu,

    Subscriu concluziei articolului dumneavoastra. Personal sunt de parere ca privatizarea Oltchim trebuia facuta cu mult inainte de a se ajunge in aceasta situatie. Privatizarea realizata printr-un parteneriat cu un investitor strategic (similar modelului Renault – Dacia) ar fi fost poate solutia ideala (a nu se confunda cu un parteneriat cu actualul investitor minoritar PCC SE ce detine in Polonia un combinat direct concurent cu Oltchim). In lipsa acestei solutii, selectarea unui management privat si curatarea companiei in prealabil listarii pe bursa a unor pachete minoritare semnificative ar fi asigurat (si inca poate) transparenta si imboldul necesare pentru eficientizarea activitatii, reprezentand o eventuala solutie alternativa pana la identificarea unui eventual investitor strategic. Exemplul Poloniei in acest sens este poate edificator.

    Pe de alta parte, cu permisiunea dumneavoastra, cred ca se impun cateva clarificari pentru disocierea unei concluzii valide de unele elemente de context istoric ce au fost sumar explicate si care contin aproximari ce pot conduce pe cei mai putini avizati la retinerea unor concluzii inexacte.
    Astfel, trebuie disociat intre persoana sinistrului aparatchnik analfabet pe nume Ceausescu si unele elemente valide din politica industriala a Romaniei anterior 1989 (caci ulterior acestui moment nu se mai poate nicicum vorbi de existenta vreunei politici industriale coerent asumate).

    Valoarea adaugata a produselor Oltchim este una consistenta iar nisa de produse Oltchim este una esentiala pentru sectorul secundar al economiei (industrie). Existenta sau absenta materiei prime nu este neaparat un impediment pentru dezvoltarea unei industrii petrochimice viabile. Absenta cvasitotala a rezervelor de petrol in cazul Germaniei si al Frantei nu face aceste tari mai putin interesate ori prezente in sectorul industriei petrochimice (Germania – locul intai in UE, Franta – locul doi).

    Prin comparatie cu aceste tari, Romania statea si inca mai sta, cu mult mai bine in ce priveste rezervele de petrol. De asemenea, o situatie similara se regaseste si in privinta resurselor de sare, prezente, spre exemplu, la Ocnele Mari, langa Ramnicu Valcea, principala sursa de materie prima pentru Uzinele Sodice Govora, la randul lor al doilea furnizor de materii prime pentru Oltchim dupa Arpechim Pitesti. Daca adaugam la acestea proximitatea amenajarilor hidrotehnice din cursul mijlociu al Oltului si uzina electrica CET Govora acompaniata de carierele de lignit de la Berbesti si Alunu avem o imagine suficient de completa a unui cluster/mix industrial optimal centrat pe axa Ramnicu Valcea – Pitesti. Proximitatea si interdependenta acestor societati si a resurselor de materii prime aferente e greu sa fie expediata in domeniul ridicolului fara a ne expune la randul nostru ridicolului. Faptul ca ele sunt (si/sau vor fi operate independent de investitori privati) nu are de ce sa le descurajeze in a continua desfasurarea si dezvoltarea relatiilor de afaceri pe coordonatele existente atata vreme cat acestea raman profitabile iar premisele de plecare sunt unele favorabile.

    In ce priveste managementul Oltchim, trebuie totusi precizat ca la momentul 2000 era una din putinele companii de stat in care a existat o strategie coerenta de investitii pentru retehnologizare avand ca obiectiv cresterea competitivitatii productiei si mentinerea cotei existente pe o piata de export deloc neglijabila la acel moment. In acest context s-a desfasurat atunci prima tentativa de privatizare a Oltchim prin finalizarea contractului de privatizare cu Exall Resources in februarie 2001. Daca domnul Stephen G. Roman, antreprenorul din spatele Exall Resources nu ar fi suferit pierderi in Canada in urma spargerii bulei investitionale „dot com” din 2000-2001, poate ca realitatile de la Oltchim ar fi fost altele acum. Sau poate ca nu. Nu vom sti probabil niciodata. Ca informatie de context, e de asemenea util de notat ca acelasi domn Stephen G. Roman este antreprenorul ce a coagulat grupul de interese reprezentat de domnul Frank Timis in deja cunoscuta companie Gabriel Resources si a sa filiala locala Rosia Montana Gold Corporation. Pentru cei interesati de aceste conexiuni, exista o multitudine de informatii din surse publice disponibile pe Internet.

    Toate cele bune.

  14. sile spune:

    Stimata Doamna,

    Afirmatia cu care incepe articolul dvs.cum ca.. “Ceaușescu în nebunia lui de a produce derivați de petrol pentru export, chiar dacă trebuia să im­por­tăm petrol brut pen­tru asta, că pro­ducția internă nu mai făcea față” …mi se pare exagerata si,sa-i spunem si asa,chiar tendentioasa.

    Cand zic acest lucru am in vedere ca alte tari,de pilda Japonia si mai nou China ,ca sa dau numai doua exemple, au dezvoltat si dezvolta inca industrii pentru care nu au materie prima indigena,cumparand de pe piata acele materii prime de care au nevoie,prelucrandu-le si revanzand produse cu inteligenta incorporata,castigand bani buni din acest lucru.

    In rest sunt de acord cu cele sustinute de dvs.

  15. Politrucul spune:

    De ce va tot mirati de Vulpescu asta?! Prin tribunal i se spune “cap mare”, la propriu, nicidecum la figurat. Un baiat care a carat servieta si care o va mai cara multa vreme dupa alegerile din decembrie, sper. El, Ponta, Sova, Chioariu, toti niste vedete aparute peste noapte, fara sa fi muncit o singura zi. Traiasca Ceausescu si urmasul lui firesc Regele Mihai, hai, hai hai, dihai dihai, pe sub flori ma leganai…

    • frank g. schmidt spune:

      stimabile politruc,

      fara a face vre-o aluzie la numele rostite doresc sa va aduc la cunostiinta ca caratul (cacofonie deliberata) servietei este si ea o munca. iar notiunii de munca trebuie musai sa-i fie asociata sudoarea fruntii DAR si a mintii. celebrul “noi muncim nu gandim” este inca mult prea mult raspandit. un arhitect de exemplu munceste dar nu asuda in acelasi timp, bineinteles daca pe parcursul verii functioneaza instalatia de climatizare prin birou. daca face parte dintre aceia ce se numesc “de succes(uri)” atunci mai trece si pe la santier, si vara mai transpira, dar nu pentru ca indoaie fiare ci pentru ca este cald. avocatii transpira si mai putin, pe frunte ma refer. cate-odata insa, mai ales vara, se mai intampla sa fie si sali pline, astfel incat aerul sa devina irespirabil atat din pricina multimii cat si a calitatii actului de justitie, dar pe la judecatori si grefier este un pic mai degajat. oricum, avocatii, cei civili, au alaturi de unii judecatori vacanta judecatoreasc, iar penalii sa transpire, asa ca cel mai rau stau procurorii, care sunt doar penali si nu au vacanta, vara ma refer, caci din pacate cam au vacanta dar nu se ocupa locul, caci neuronul a emigrat, fiind ingrat.

    • alinakis spune:

      Stimata D-na Nutu,

      articolul dvs este foarte pertinent.
      Ar fi interesant sa reluam toate articolele din presa locala valcena in care se puneau pe tapet toate firmele care au capusat Oltchim.
      Aceste tzepe sunt incredibil de mari daca stam sa le cumulam de-a lungul timpului.
      Va dau numai cateva exemple din 2002 cand eram angajat al Oltchim:
      1. Fernando Enci care a avut Insula Mare a Brailei nu a platit pesticidele in valoare de 3 milioane USD, drept urmare dl. roibu a vandut acesta creanta unei alte firme in care era actionar dl enci, insa a uitat sa mai puna gaj pe recolta respectiva, drept urmare rezulta o tzeapa de 3 milioane usd.
      2. distribuitor din germania care da o tzeapa de 1,2 milioane marci germane isi face o alta firma, achizitioneaza marfa de la oltchim si introduce in faliment prima firma
      3. sa nu uitam pe marii “traderi” oltchim, poate va spune ceva numele de MATICIUC? Exact, este tatal “beizadelei” de Saint Tropez zis “poponetz”. Poate va spune ceva numele “Bebe Ionescu”?
      4. Oltchim inchide sectia de pesticide, insa in paralel unul din distribuitorii sai ALCEDO isi creste afacerea iar acum un an o vinde catre SUMITOMO cu cateva zeci de milioane.
      5. Dl Roibu achizitioneaza instalatia fabricii de conserve de la Raureni cu 10 milioane marci germane si vinde intreaga fabrica cu stocuri cu tot catre o “capse” ANABELLA cu doar 1-2 milioane.
      Ce este mai interesant este faptul ca este singura data cand am vazut ca se da “spaga”ca sa introduci produse la Oltchim, dupa care mai dai “o spaga” ca sa-ti recuperezi banii printr-un distribuitor, adica dai marfa cu discount catre dl Neagoe. Incredibil cat de inteligent era nenea roibu.

      Domnilor, i-as ruga pe muncitorii care sunt in strada sa-mi spuna si mie unde au fost in ultimii 10-15 ani si nu au spus nimic cand au vazut toate aceste lucruri??!!!

  16. Politrucul spune:

    Uite concret de ce nu merge nimic in tara asta. Pentru ca batem campiiiiiiiiiiii



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Otilia Nutu


Otilia Nutu

Ana Otilia Nuţu este analist de politici publice in energie si infrastructura la Expert Forum. Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)