Home » Economie »Financiar »Macro »Opinie » Citesti:

Când vorbești mult și înțelegi puțin

Eugen Radulescu septembrie 22, 2016 Economie, Financiar, Macro, Opinie
13 comentarii 3,606 Vizualizari

Lumea trece printr-o perioadă foarte dificilă, iar politicile urmate de autoritățile principalelor economii ale lumii încearcă să găsească o cale către lumină, deși marja de manevră este tot mai restrânsă, în condițiile datoriilor publice record și ale dobânzilor coborâte în teritoriul negativ.

Este drept, România se află într-o situație ceva mai bună, pentru că are o creștere economică relativ robustă, pe fondul unei datorii publice mai reduse, deși în creștere, și a unor rate ale dobânzii rămase în teritoriul pozitiv. În treacăt fie spus, aceasta situație mai bună este, printre altele, rodul unor politici corecte, urmate un număr semnificativ de ani, după criza din 2008.

Cu un context internațional foarte problematic și unul intern ceva mai rezonabil, poate ar fi fost de dorit ca mediul public să se concentreze asupra a ceea ce țara noastră ar avea de făcut pentru a continua o creștere susținută, pentru a reduce decalajul care ne separă de țările avansate din Uniunea Europeană. Asemenea teme sunt puțin prezente în spațiul public, dar în schimb se mențin în actualitate opinii cu privire la politici urmate de România după criza declanșată în toamna anului 2008. Poate că nici acest subiect nu ar fi lipsit de interes, dacă ar putea fi trase concluzii despre ceea ce ar trebui să facem de aici înainte pentru a evita intrarea într-o nouă criză, în viitor. Din păcate, ceea ce pot observa în spațiul public este cu totul altceva. Politici publice îndelung analizate înainte de a fi fost implementate, validate mai întâi prin negocieri pe plan internațional, iar apoi sancționate prin legi adoptate de Parlament sunt puse în discuție de persoane a căror lipsă de calificare în materie este manifestă. A fost mai întâi o plângere penală adresată DNA și semnată de persoane care au luat credite în franci elvețieni. Aceștia acuzau în stânga și în dreapta (pentru că nu era deloc clar pe cine și de ce anume îi învinuiesc) în legătura cu pachetul de împrumuturi încheiat de guvern și de Banca Națională cu FMI și cu alte instituții internaționale în anul 2009.

Mai nou, ținta revine pe Banca Națională în legatură cu politica monetară urmată după declanșarea crizei, în septembrie 2008. Subiectul are o complexitate ridicată, întrucât situația României era deosebit de vulnerabilă, într-un moment în care lumea întreagă, dar în special țările dezvoltate, intrau într-o criză de cu totul altă natură decât cele anterioare. Și, așa cum s-a văzut, politicile adoptate de economiile cele mai dezvoltate au urmărit menținerea încrederii într-un sistem financiar vulnerabilizat sever de amploarea creditelor neperformante, inclusiv pe seama unor masive subvenții acordate de guverne pentru stabilizarea sistemului financiar.

Iată că acum, la mai bine de 8 ani de la declanșarea crizei mondiale, câțiva critici vehemenți ai Băncii Naționale revin cu alte acuzații aiuritoare.

România a intrat în criză după 8 ani de creștere economică rapidă, dar în care a acumulat și dezechilibre primejdioase. În anul 2008 deficitul public nominal a urcat la 5,7 la sută din PIB, dar deficitul structural a ajuns la circa 9 la sută din PIB. Deficitul de cont curent a fost de 13,8 la sută din PIB în 2007 și de 11,8 la sută din PIB în 2008. Acestea sunt cifre ametițoare, rar întâlnite pe plan mondial, mai ales în economii relativ mari, și care declanșează inevitabil programe de reformă, uneori foarte dure, pentru corectarea situației. (A se vedea în acest sens cazul Greciei). În cifre absolute, deficitul de cont curent a fost de 17,3 miliarde euro în 2007 și 16,8 miliarde euro în 2008. Cei care critică pentru motive fantasmagorice Banca Națională au reprezentarea a ce înseamnă o nevoie de finanțare de peste 34 miliarde euro doar pentru a susține deficitul curent din ultimii doi ani, la momentul respectiv ? Sau vorbim precum copiii de 3 ani când aud de prima dată de catralioane ?

Problema de finanțare a unor deficite de aceasta magnitudine este oricum serioasă. Lucrurile devin deosebit de severe când finanțarea trebuie realizată într-un context internațional mai mult decât nefavorabil, marcat de cea mai gravă criză financiară de după marea depresiune din 1929-1933. Așa cum am arătat pe larg într-o alta intervenție publică în realitate nevoia de finanțare a României era de peste 123 miliarde euro în perioada 2011-2013, iar asta în condițiile reducerii susținute a deficitului extern, prin politici de corectare a cererii interne.

Corectarea cererii interne este termenul uzual folosit pentru a desemna ansambluri de politici menite să micșoreze, chiar drastic, deficitul bugetar (ceea ce înseamnă cheltuieli publice mai mici și impozite mai mari) să măreasca exporturile și să reducă importurile, dar și să reducă, fie și temporar, veniturile disponibile ale cetățenilor, inclusiv prin creșterea impozitelor. În acest mix, banca centrală participă numai prin acțiuni care determină deprecierea controlată a monedei naționale și prin menținerea sau, în funcție de situație, prin majorarea ratelor dobânzilor, care crește atractivitatea economisirii și scade apetitul pentru credit. Un asemenea program este întotdeauna nepopular – dar el nu poate fi evitat. (A încercat să îl evite primul guvern Tzipras, dar urmările au fost devastatoare pentru țara lui, iar în final programul său a respectat fix ce recomandă tomuri de literatură de specialitate).

Nevoia imposibil de amânat de a restabili echilibrul extern este declanșatorul procesului, dar de fapt măsurile din program vizează echilibrul intern, viabilitatea poziției bugetului de stat, revenirea la o creștere sănătoasă și de durată. Este ceea ce s-a întâmplat și la noi, prin programele succesive adoptate de guvern, cu participarea Băncii Naționale, agreate de organisme financiare și politice internaționale și sancționate de fiecare dată de Parlamentul României. Totul, inclusiv descrierea amănunțită a politicilor, făcut public de fiecare dată.

Trebuie subliniat că politicile adoptate în aceasta conjunctură dramatică de către autoritățile române au primit girul instituțiilor internaționale. Finanțarea primită de la FMI, de la Banca Mondială și de la Comisia Europeană a permis depășirea momentelor celor mai dificile ale crizei. Deși căderea PIB din 2009 a fost severă, ea s-a realizat în condițiile în care a fost lansată corectarea deficitelor structurale majore de dinainte de criză. Au putut fi puse bazele înscrierii deficitului public în limitele stabilite de Obiectivele pe Termen Mediu (MTO), iar deficitul extern a coborat sub 1 la sută din PIB în ultimii ani. Se trece cu prea multă ușurință peste faptul că nu a fost acordată nicio subvenție din bani publici pentru nicio bancă, spre deosebire de multe alte țări dezvoltate. Aceste baze solide au permis reluarea creșterii și performanțele din prezent. Fără o politică riguroasă și congruentă, fără asigurarea finanțării externe absolut indispensabile, rezultatele ar fi fost dezastruoase.

Dar toate acestea nu contează. Un duet de așa-ziși analiști repetă fără să se sature aceleași inepții, care dovedesc neînțelegerea celor mai elementare corelații macroeconomice. Astfel, a vorbi despre reducerea abruptă a ratelor dobânzii, pentru că – vezi Doamne – așa au procedat alte țări sunt pur și simplu vorbe goale, aruncate în vânt. Dar criticii Băncii Naționale vorbesc foarte mult și înțeleg foarte puțin.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "13 comments" on this Article:

  1. mihai spune:

    Sunt tare curios cand si cum va vor raspunde “analistii”!

  2. eu****** spune:

    Unul dintre analistii la care se face referire nici nu vorbeste/scrie mult si nici nu intelege putin.
    Nu sunt avocat si nici nu apar interesele cuiva, dar asta nu inseamna ca nu pot sa observ…

    Ma asteptam sa citesc mai multe despre ceea ce urmeaza sa se intample in viitor, cum poate BNR impreuna cu guvernul acesta sau cel care va urma sa monitorizeze si sa indeplineasca/sustina politicile monetare si fiscale pentru a mentine tara pe un trend ascend.

    O tara relativ mica, dependenta de resursele externe nu poate sa nu fie afectata de ceea ce se intampla in sfera exterioara ei. Daca echilibru intern nu este – nimic nu este- si de aceea porcariile aruncate in spatele guvernului actual de un parlament iresponsabil pot sa duca tara intr-o zona din care se poate iesi mai greu decat in 2008-2009.

    Spor!

  3. Ștefan A. spune:

    - Dobanda anuala la datoria publica suverana e achitata in procent de 100 % prin noi imprumuturi de stat . (anul 2015 si conform datelor MFP , dobanzi achitate in valoare de 9,571 miliarde lei . Deficit bugetar ,adica NOUA datorie de stat , de 10,361 miliarde )
    b- Cum punctul precedent nu e suficient , ” situatia mai buna a tarii ” permite sa ne indatoram si pentru finantarea unor cheltuieli curente a bugetului de stat . (diferenta de 790 milioane lei din deficitul anual au asigurat plata unor cheltuieli bugetare curente )

    Ca urmare , avansul primar (sau soldul primar in alta defintie) e sub zero % PIB . Practic NEGATIV . !!!!!!!!!

    Reamintesc :
    Cu ceva timp in urma, ministrul de finante al Greciei facea cam acelasi tip de declaratie optimista referitor la finantele propriei tari . Ulterior , dupa intalnirile cu reprezentantii UE declara nevinovat :
    “ori platim pensi si salarii , ori platim dobanzile la datoria publica . Ambele concomitent NU E POSIBIL” .
    Si cind te gandesti citi exerti , politicieni jurau ca dupa primul plan de salvare a Greciei , tot va fi OK . :)
    Problema greceasca seamana ca doua picaturi de apa cu cea romaneasca .

    Ori se platesc salarii & pensi , ori dobanzi . Pacat ca ambele e imposibil de realizat fara a face noua datorie publica.

    In general se spune ca la aceleasi cauze se produc aceleasi efecte . Evident nu se cunoaste asta in Romania unde tot e OK .

  4. r2 spune:

    o mica curiozitate, daca imi permiteti. cine sunt cei doi interpreti? multumesc

  5. Dan Plesoianu spune:

    Cu toate ca articolul este excelent, din pacate nu discutati la obiect si despre persoanele implicate in aceasta situatie. Cu alte cuvinte, se pare ca dl. Isarescu este autorul principal al acestei stabilitati, iar PSD (in special) in Parlament este autorul incercarilor continue de destabilizare. De asemenea ar fi trebuit pomenite si numele analistilor, cu simt de raspundere (probabil unul din ei este Isar).

  6. Constantin spune:

    @eu******_Va rog sa acceptati ca pentru consolidarea cresterii economice romanesti si reducerea decalajului fata de statele europene dezvoltate, in politica patriei noastre este nevoie de cat mai multa coerenta. A existat, insa, mereu teama ca politicile guvernamentale pot intra in conflict cu cele ale Bancii Nationale. Succesiunea ciclurilor electorale, diferita de cea a ciclurilor economice, tenteaza politicienii sa adopte masuri care pot afecta negativ economia pe termen lung. Evenimentele parlamentare ale timpului prezent (propuneri privind cresteri salariale, mariri ale pensiilor etc.) reprezinta bune exemple in acest sens. Observam ca sunt ignorate atat consecintele asupra Bugetului, cat si politicile monetare ale BNR.

    In asemenea situatii este imperios necesara o colaborare apropiata intre prim-ministru si guvernatorul bancii centrale, pentru congruenta politicilor celor doua institutii pe care le reprezinta. In niciun caz nu se poate imagina o mai mare apropiere decat atunci cand guvernatorul si prim-ministrul fac parte din aceeasi familie. Nu, nu ma refer la aceeasi familie politica. Minunat ar fi ca ei sa fie sot si sotie! In cazul acesta, consultarile intre cei doi ar fi cu mult mai rapide, directe si eficiente. Ar fi in folosul intregii natiuni! Asa ca eu sunt impresionat de ideea ca cel care vizeaza postul d-lui Isarescu sa fie chiar sotul celei care viseaza (vizeaza, pardon) postul de prim-ministru al Romaniei. Sunt, totodata, emotionat de disponibilitatea celor doi la sacrificiu pentru binele nostru, al tuturor.

  7. Ion Adrian spune:

    Este cel mai clar articol privind guvernarea Boc Basescu

    • Constantin spune:

      “…privind guvernarea Boc Basescu”_Va multumesc, domnule Ion Adrian ca ati adus lamurirea aceasta. In lipsa ei, eu era sa jur ca este vorba despre guvernarea Nastase Iliescu. Acum lucrurile sunt cu mult mai clare, se vede ca ati inteles in profunzime mesajul articolului.

  8. Ovidiu spune:

    Ce omite autorul sa spuna este ca din acel total de 34 miliarde de euro deficit de cont curent cumulat pe 2007-2008, 18,1 miliarde erau finantate prin investitii straine directe si transferuri de capital. Cel putin asa reiese din analiza realizata chiar de BNR (Diana Cucu – Balanta de plati, Bucuresti, 19.02.2013). Insa pentru a lasa impresia prapastiei iminente, se folosesc procentele la gramada, fara precizarile suplimentare care ar lumina realitatea…

    • victor L spune:

      “…care ar lumina realitatea”
      Realitate care nu ajunge sa fi fost doar “luminata”, caci trebuiau niste bani imprumutati.
      – …”18,1 miliarde erau finantate prin investitii straine directe si transferuri de capital.”
      Si crezi ca investitiile alea straine ar mai fi venit daca tara intra in incapacitate de plata?
      Caci “prapastia iminenta” era chiar iminenta; cineva si-a asumat niste riscuri politice, pentru care exista habarnisti ce le cer socoteala si acum, cind de mult s-a ajuns la liman.

  9. eu****** spune:

    @constantin – nimic nu este nou sub soare!

    A mai fost un cuplu care a incercat sa conduca si a venit plutonul si i-a executat!
    In ciuda faptului ca era o zi de sarbatoare, dar oamenii aia aveau o sarbatatoare continua!

    De ce sa vrea cineva sa repete situatia?
    Nu cred ca aveti informatii credibile, dar opinia Dvs. este opinia Dvs.

    Spor!

    • Constantin spune:

      @eu******_Se povestește că mai demult era un bătrân îmblânzitor de lei și un tânăr neastâmparat care privea de pe marginea arenei cu speranţa că astfel va prinde meserie și cândva va deveni la rândul lui dresor de lei. Tânărul statea așezat cu poponeţul pe o mulţime de bani ai unei bănci străine. Vrăjit de puterea banilor de sub fundul său, din când în când întărâta cu un băţ leii struniţi de bătrân. Eu n-am fost acolo, dar dacă așa n-ar fi, cu siguranţă nu s-ar povesti.

      Se spune, așadar, că la un moment dat, sătul de nestâmpărul puștiului, bătrânul îmblânzitor l-ar fi dojenit părintește spunându-i că dacă va zgândări în continuare leii, pericolul este ca ei să scape de sub control, iar cei care aveau să sufere cel mai mult erau bieţii oameni din public. Şi mai ales prin zona buzunarelor. Orgolios și îmbătat de puterea dată de biștarii altora, băiatul s-a supărat pe dresorul care l-a certat, jurând că într-o zi îi va lua locul în arenă. Astfel, pe unde-l prindea îi dădea la gioale, îl îmbrâncea și în plus s-a aciuat pe lângă câteva circuri politice, vorbindu-l pe bătrân de rău. Doar că acesta, în loc să slăbească, pe măsură ce înainta în vârstă a căpătat și mai multă experienţă în îmblânzirea leilor, care-l ascultau tot mai cuminţi, iar asta l-a înfuriat și mai tare pe tinerel.

      Ce ştiu eu despre finalul poveștii este dintr-o reclamă la biscuiţi. Oamenii i-au tot spus băiatului „ nu cred că ești pregătit încă”, astfel că au ajuns cu toţii să creadă că nu va fi pregătit niciodată. Doar el singur nu și-a dat seama de neputinţa lui și a înghiţit în continuare în sec. Iar dacă nu i-a mutat nimeni gândul de la biscuiţi, probabil înghite în sec și-acum.

      Şi-am încălecat pe-o șa, și v-am spus povestea cu piaţa financiară şi banca făcută poştă. Sau poșta făcută bancă…nici eu nu mai știu.

      P.S. Se spune că bătrânul dresor povestește şi el întâmplarea, dar povestea lui este puţin altfel, cu un iepuraș din desene animate, care merge pe o crenguță până se termină crenguța și mai face apoi vreo 10 pași.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Eugen Radulescu


Eugen Radulescu

Născut în 1958 în București. Absolvent al ASE, Facultatea de Finanțe-Contabilitate, 1982. Doctorat în economie, ASE, 1998. Director și consilier al guvernatorului BNR din 19... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

Că incompetența și corupția sînt legate, merg mînă în mînă, stau la aceeași masă, etc., ...

de: vintila mihailescu

la "Corupție sau incompetență?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)