Home » Analize »Economie »Financiar »Sinteze » Citesti:

Cat de mult ar putea creste salariile in economia Romaniei?

Dragos Filipescu iulie 31, 2018 Analize, Economie, Financiar, Sinteze
62 comentarii 3,253 Vizualizari

In dezbaterea publica revine frecvent subiectul cresterii salariilor angajatilor din economia romaneasca. Nu de putine ori s-a pus problema nivelului redus al salarizarii in Romania comparativ cu media Uniunii Europene, principalele cauze identificate in discursul public fiind refuzul angajatorilor de a renunta la profiturile “exorbitante” si slaba putere de negociere a angajatilor, care isi vand mult prea ieftin forta de munca. Tema a revenit in actualitate odata cu promulgarea Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat; conform noilor prevederi, o persoană care refuză un loc de muncă oferit pierde dreptul la ajutor social.

Sursa : Institutul National de Statistica – http://statistici.insse.ro/shop/index.jsp?page=tempo3&lang=ro&ind=INT109C

De la initiatorii legii la cei care au votat-o, de la presa care a sustinut masura pana la  presedintele Iohannis, cu totii au fost tinta unor acuzatii care mai de care mai vehemente, mergand pana la aceea de “fascism social”, “razboi impotriva saracilor”, etc. Nu au lipsit din arsenalul retoric al acuzatorilor nici sintagme precum “lacomia patronilor”, “sclavie”, “exploatare”, demne de propaganda anti-capitalista a anilor ’50. In fruntea acestui curent de opinie s-au situat mediile de stanga (o stanga “de caviar” sau glamour, dupa caz, dar sa nu ne focusam pe participantii la discutie, ci pe subiectul acesteia), precum si dark-web-ul nostalgicilor comunismului si neomarxistilor declarati.

Cum ar putea totusi creste salariile in economia romaneasca, in stadiul in care ea se gaseste astazi? Evident, in primul rand prin reducerea profiturilor companiilor; altfel spus, prin redistribuirea valorii adaugate in favoarea salariatilor, adica prin cresterea ponderii cheltuielilor cu personalul in total valoare adaugata si scaderea corespunzatoare a excedentului. Ultimele date pe care ni le ofera Institutul national de statistica, cu principalii indicatori ai companiilor, sunt la 2016. Pe baza acestor date, am putut calcula care este ponderea cheltuielilor cu personalul in total valoare adaugata bruta in fiecare sector de activitate analizat. Aceasta pondere se situeaza intre 21,57% si 85,42%.

De mentionat ca tabelul nr.1 contine date pentru industrie, constructii, comert si servicii ; nu sunt cuprinse date pentru agricultura, silvicultura, pescuit, intermedieri financiare, administratie publica; pentru invatamant si sanatate datele sunt doar pentru intreprinderile organizate ca societati comerciale. In sectoarele analizate, numarul total al salariatilor este de 4 milioane, ceea ce reprezinta mai mult de 83% din numarul total al salariatilor la nivelul intregii economii.

Conform unui studiu realizat in 2017 de Institutul de Cercetare a Calitatii Vietii de pe langa Academia Romana, ponderea salariilor in valoarea adaugata la nivelul Uniunii Europene in trim.4 al anului 2014 era de aproximativ 60%.

Primul scenariu al cresterii salariilor in Romania se bazeaza pe ipoteza ca – in toate sectoarele de activitate analizate – se ajunge la aceasta pondere de 60% a cheltuielilor cu personalul in valoarea adaugata, pentru alinierea la media Uniunii Europene. Desigur, este vorba de un scenariu ipotetic, pentru a putea evalua daca, in ce masura si in ce conditii s-ar putea produce mult-dorita crestere a salariilor.

De observat ca in 4 din cele 16 sectoare analizate, ponderea de 60% este deja atinsa si chiar depasita. Daca acelasi lucru s-ar intampla si in celelalte 12 sectoare, cresterea salariilor ar fi desigur insotita de o reducere a marjei de profit. O simulare a acestei situatii pe baza datelor INS se gaseste in tabelul nr.2.

Care ar fi principalele concluzii in cazul acestui scenariu:

-         Cresterea ipotetica a salariului brut lunar al unui angajat se situeaza intre 0 si 1029 lei ; cresteri mai consistente – intre 3240 si 4891 lei lunar s-ar inregistra in 3 sectoare, dar cu pretul inregistrarii unui rezultat brut negativ (pierdere).

-         Pentru cele 3 sectoare cu pierderi, am realizat o simulare suplimentara, in care salariile cresc pana la limita de breakeven a profitabilitatii (profit zero). In aceasta situatie teoretica cresterile salariale sunt de 808 – 2856 lei, brut, lunar. Evident, si acesta este un caz ipotetic, intrucat activitatea economica trebuie sa aiba ca rezultat obtinerea de profituri – atat pentru dezvoltarea companiilor cat si pentru remunerarea actionarilor.

Pentru a elimina ipoteza in care anumite sectoare de activitate ar inregistra profit zero, am luat in considerare un al doilea scenariu, in care marja profitului brut este de maxim 3,5% (estimativ marja profitului net ar fi in acest caz de circa 3%). Luam in calcul aceasta marja doar ca ipoteza de lucru, pentru a analiza impactul virtual asupra nivelului salariilor, desi este evident ca un asemenea nivel al profitabilitatii ar genera o distribuire a valorii adaugate net in favoarea consumului (ponderea salariilor ar depasi cu mult chiar si media europeana de 60%) si in defavoarea investitiilor si dezvoltarii.  In 14 din cele 16 segmente, profitul brut ar scadea iar cheltuielile cu personalul ar creste corespunzator (tabelul nr.3).

In acest scenariu ipotetic, cresterile salariile ar fi ceva mai consistente decat in scenariul nr. 1, intre 0 si 2460 lei, brut, lunar, dar cu pretul reducerii semnificative a profitabilitatii.

-         Scenariul 2 ia in calcul atat ipoteza ponderii salariilor de minim 60% din total valoare adaugata (in 12 din cele 16 sectoare) cat si asigurarea unei marje minime de profitabilitate in cele 3 sectoare care in Scenariul 1 ar inregistra pierederi – EXT, ENE si IMO.

Conform scenariului 2, la nivelul de performanta a economiei romanesti (pe baza datelor la 2016) – chiar in varianta cea mai optimista – salariul brut lunar ar putea creste cu sume cuprinse intre 0 si 1087 lei in 14 din cele 16 sectoare, ceea ce ar insemna o crestere a salariului net de maxim 760 lei (echivalent cca 165 euro pe luna). Exceptie fac doua sectoare de cativitate – IMO si PST, in care lucreaza 233.000 de angajati – unde cresterile pot fi teoretic mai consistente : cca 300-365 euro net pe luna.

Asadar, vorbim de o crestere teoretica de maxim de 165 euro net pe luna pentru circa 3,7 milioane salariati, reprezentand 92% din total angajati in sectoarele analizate si 77% din total angajati in economie ; o crestere departe de a fi spectaculoasa si care nu ar avea drept consecinta nici o crestere semnificativa a standardului de viata al angajatilor si nici o rezolvare durabila a problemei lipsei de forta de munca in unele sectoare, precum Hoteluri si Restaurante. In plus, o crestere care ar putea fi obtinuta doar prin „taierea” drastica a profitului companiilor in majoritatea ramurilor economice analizate, cu consecinte negative asupra gradului de motivatie a antreprenorilor/actionarilor, asupra potentialelor investitii pentru dezvoltare si asupra inflatiei si deficitului comercial.

Trebuie mentionat ca – in cadrul aceleiasi ramuri – pot exista diferente semnificative intre diferitele industrii sau chiar companii, in ceea ce priveste nivelul profitabilitatii si implicit posibilitatile de crestere a salariilor. In plus, exista numeroase variabile care influenteaza profiturile si salariile, intre care pot fi mentionate :

-         Evaziunea fiscala ;

-         Practicile de evitare a fiscalitatii / optimizare fiscala, prin care o parte din profiturile potentiale sunt transferate in afara tarii (despre acest subiect, am detaliat aici) ; in acest sens, ramane de vazut care va fi impactul aplicarii Directivei nr. 1164/2016, care

stabileste norme impotriva practicilor de evitare a obligatiilor fiscale cu incidenta asupra functionarii pietei interne ;

-         Forma in care va fi aplicata Baza Consolidata Comuna a impozitului pe profit al companiilor (Common Consolidated Corporate

Tax Base – CCCTB), care ar putea face inutila utilizarea preturilor de transfer intre companiile din statele membre si va duce la o

realocare a profitului total realizat de grupul de entitati europene al unei multinationale intre toate statele in care se obtin venituri dupa un algoritm.

Dintre aceste variabile, avem cuantificari oficiale – fie si aproximative – doar pentru profiturile suplimentare transferate in afara tarii, estimate de Curtea de Conturi la cca 7 – 10 miliarde euro anual. In scenariul teoretic –  chiar utopic – in care acest fenomen ar fi complet eliminat si presupunand ca intreaga suma ar fi utilizata exclusiv pentru cresteri salariale, ar rezulta o crestere a salariului net lunar de circa 102 euro lunar pentru toti angajatii din economie, dar deja discutam mai mult de un exercitiu matematic decat de o posibilitate reala; cu atat mai mult cu cat fenomenul transferurilor de profit este mai frecvent doar in anumite industrii, preponderent cele in care exista o prezenta semnificativa a multinationalelor.

Concluzia studiului nostru confirma faptul ca o crestere semnificativa a nivelului de salarizare nu poate fi realizata decat prin efectul unei evolutii organice in economia reala si depinde mai putin de factori subiectivi; o asemenea crestere nu poate face abstractie de necesitatea mentinerii unei profitabilitati rezonabile a companiilor, fara de care nu se poate vorbi de dezvoltare si – pana la urma – de ratiunea functionarii unei afaceri.

Glosar :

  • Cifra de afaceri reprezinta suma veniturilor rezultate din vanzarea bunurilor, vanzari de marfuri, executarea de lucrari si prestari servicii, mai putin rabaturile, remizele si alte reduceri acordate clientilor.
  • Excedentul brut de exploatare este surplusul generat de activitatea desfasurata dupa ce forta de munca a fost recompensata. Poate fi calculat ca diferenta intre valoarea adaugata si costurile cu personalul.
  • Valoarea adaugata bruta la costul factorilor reprezinta suma salariilor si altor elemente legate de costul factorilor de munca, a profitului, a subventiilor de exploatare, a amortizarii capitalului fix, din care se scad impozitele legate de productie.
  • Rezultatul brut al exercitiului reprezinta diferenta dintre suma veniturilor din exploatare, a celor financiare si celor extraordinare si suma cheltuielilor de exploatare, financiare si a cheltuielilor extraordinare. Diferenta pozitiva reprezinta profitul, iar cea negativa pierderile.

Abrevieri :

EXT- Industria extractiva

PRE – Industria prelucratoare

ENE – Productia si furnizarea de energie electrica si termica, gaze, apa calda si aer conditionat

APA – Distributia apei, salubritate, gestionareadeseurilor, activitati de decontaminare

CON – Constructii

COM – Comert cu ridicata si cu amanuntul; repararea autovehiculelor si motocicletelor

TRS – Transport si depozitare

HOR – Hoteluri si restaurante

ITC – Informatica si comunicatii

IMO – Tranzactii imobiliare

PST – Activitati profesionale, stiintifice si tehnice

ADS – Activitati de servicii administrative si servicii suport

INV – Invatamant

SAS – Sanatate si asistenta sociala

SCR – Activitati de spectacole, culturale si recreative

ALT – Alte activitati de servicii

Surse:

Institutul National de Statistica

https://www.rfi.ro/presa-romaneasca-94547-revista-numar-angajati-nivelul-criza-economie

Dan Badin – Impozitarea multinationalelor – o problema a Romaniei? http://www.contributors.ro/economie/impozitarea-multinaționalelor-o-problema-a-romaniei/

Academia Romana, Institutul de Cercetare a Calitatii Vietii – Raportul Social al ICCV 2017 : Starea sociala a Romaniei, Calitatea vietii: situatia actuala si perspective pentru 2038

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "62 comments" on this Article:

  1. Omics spune:

    Activitățile care nu pot asigura salarii competitive cu piața muncii europeană trebui să dispară. Acesta este adevăratul capitalism. Nu e vorba neapărat de ponderea salariilor în valoarea adăugată, ci de valoarea adăugată pe cap de salariat, în strânsă legătură cu capitalul de cap de salariat. Nu avem investiții de capital, economia României se topește, oamenii își caută de lucru în altă parte.

    • Kurt spune:

      Industria 4.0 înseamnă investiții și infrastructura necesară.

      BMW investește 1 miliard Euro în Debrecen Ungaria într-o nouă uzină Bayerische Motorenwerke. Va avea 1000 angajați, deci 1 milion Euro investiții pe loc de muncă. Uzina va produce 150.000 mașini pe ani, deci 150 mașini pe lucrător. Debrecen e o regiune unde și în viitorii 20 de ani locuitorii regiunii caută de lucru în industrie.
      Cum se poate ajunge la investiții în industria 4.0 cu salarii europene în România? Cu un stat de drept atacat de penali în guvern și parlament? Cred că handicapiul românesc e starea jalnică a statului de drept și a mentalității de jecmănitori și hoți la nivel inalt de minister și guvern dâmbovițean. Societatea civică, civilizatia urbană sau naționalism ortodox izolaționist?

      România are de ales 2019, 2020….

      • Dedalus spune:

        Cand Romania este in plin asalt legislativ impotriva ong-urilor, pe care le considera teroriste si inselatoare, cand are loc nationalizarea pe sestache a firmelor si infiintarea de tot mai multe firme si agentii de stat si locale, cu salarii uriase, nu stiu in ce masura cineva serios mai are chef macar sa raspunda la un email din Romania.

        Problema e ca nu un anumit partid face toate astea, toate partidele gandesc la fel, cu exceptia probabil a USR care e mai aproape de sectorul ONG din cauza originii sale.

        Romania redevine comunista cu o acceleratie inspaimantatoare. Restul e doar o prelunga jeluire a unor oameni pentru care lasitatea si lenea sunt calitati. Acum furam de la copiii si nepoti si ne prefacem ca le vrem binele.

        Romanii nu-si iubesc copiii, altfel nu le-ar face asemenea lucruri.

        • Kurt spune:

          Văd altfel.
          Românii îndrăgesc copii lor. Fac totul pentru ca copii lor să fie feriți de griji.
          Altfel e cu casta politică dâmbovițeană. Minciuna și hotța e practica de guvern dâmbovițean de prea mult timp. E groaznic, e înspaimântător ce fac acești membri de partid născuți din FSN/PCR. Trebuie stopat azi declinul țării, de acord. De dragul copiilor trebuie salvat viitorul țării. Industria 4.0 cere investiții enorme de la 100.000 până la 1 milion Euro pe loc de muncă. Trebuie infrastructura necesară în regiune: autostrăzi, căi ferate, centre de cercetare- inovație în regiune (3-4 pe țară), universități tehnice specializate în construcții de mașini, electrotehnică, roboți și IT /AI. Tinerii din școli tehnice – liceie industriale sunt necesari pentru această industrie 4.0 în era digitală. Trei patru nuclee industriale 4.0 trebuie realizate repede. Investorii nu așteaptă (Slovacia are industrie de masini mare /Skoda etc, Ungaria are fabrici de motoare Audi/Györ etc).

          Cum se poate depăși „decalajul secular“ cu un guvern de penali, cu o adminmistrație politică care minte și fură?
          România are de ales 2019 / 2020. Tinerii vor participa la alegeri?

          • Dedalus spune:

            Nu vor participa. Nu au de ce. Vor pleca si gata,

            • Kurt spune:

              Nu se poate. Alți tineri nu avem.
              Tinerii din generația Smartfone sunt mai mult conectați cu cei din generația lor, mai puțin cu cea a părinților. Sunt conectați prin engleza cu o lume întreagă. Nu mai pot fi mințiți în limba „națională“. E dificil. Tinerii trebuie „câștigați“, trebuie câștigată atenția lor, trebui câștigat încrederea și interesel lor. Fără tineri?

      • Harald spune:

        @Kurt – ați prezentat excelent aberația socialistă germană, în toată splendoarea ei. ”1 milion Euro investiții pe loc de muncă”? Ăsta este scopul BMW, să creeze locuri de muncă? Nu, stimate domn, ăsta e scopul lui Volkswagen.

        O firmă care se respectă trebuie să obțină cam 100.000 de euro pe angajat și investiția BMW are drept scop să producă 150.000 de mașini pe an, nu să creeze 1.000 de locuri de muncă.

        • Kurt spune:

          Am prezentat cifre din medii. Sunt cifre. Un miliard Euro e investiția. O mie de locuri de muncă e o cifră. 150.000 mașini pe an e o cifră. Numai calculul 1 milion pe loc de muncă e făcut de mine. Exemplul are două țeluri: industria 4.0 cere investiții mari. Locul orașul unde se investește e a doua întrebare.
          Cei care aruncă cu vorbe aici în publicația contributors: nu avem un proiect „național“ etc. au altceva de spus. Unii sunt „socialiști“ si o spun fără jenă. Să consideri „Soziale Marktwirtschaft (Ludwig Erhard/CDU) ca ceva socialist e o părere. Mai sunt și alte păreri, cele din CDU/CSU, etc.

        • su-do-ku spune:

          @Harald, esti pe aratura, ca de obicei…

  2. Belzubuth spune:

    Știu că ceea ce urmează să scriu sunt doar anecdote dar cred că relevă faptul că ipoteza lăcomiei antreprenorului exista. Am un amic cu o firma in domeniul electronic. Are lucrări câștigate de aproximativ 2 milioane de euro pe care nu are cu ce muncitori sa le execute. Cu toate astea caută în continuare muncitori cărora să le ofere salariu minim. Un alt amic, cu o firma de mai mică anvergură in producția de mobilier are comenzi de câteva sute de mii de euro și se afla în aceeași situație.

    • Dragos Filipescu Dragos Filipescu spune:

      E adevarat ca multi patroni se cramponeaza de salariile mici, dar in privinta asta conteaza foarte mult si cu ce marja de profit lucreaza firma respectiva, nu doar valoarea contractelor.

      • Dedalus spune:

        Nu cred ca un patron de SRL cu 2 angajati isi bate capul cu teoria micro-intreprinderii. Trebuie si el sa traiasca si, spre deosebire de angajatii sai, el a muncit si inainte sa fie patron iar grijile firmei il urmeaza peste tot, nu sunt doar de 8 ore pe zi.

        Acesti oameni insa tin societatea romaneasca. Capitalismul e capitalism pentru ca exista patroni, cei mai multi fie la inceput fie cu firme foarte mici. E interesant ca e valabil chiar si pentru SUA. Cea mai mare parte a firmelor sunt IMM si la ei.

        Ideea ca patronii ar trebui sa-si reduca din profit pentru a le da angajatilor mai mult este una profund anti-capitalista pusa la nivel general si economic. Contravine regulilor de piata.

        De ce nu punem problema si invers?

        Adica de ce sa nu renunte angajatii la o parte din salarii pentru a mentine firma in functiune?

        Desigur, angajatii vor spune ca nu se poate asa ceva. In acel moment nu vom mai fi insa nici in economia de piata, nici in statul social. Vom fi in plin socialism de grota, oricat am camufla asta prin cimilituri macro-economice.

        • Dragos Filipescu Dragos Filipescu spune:

          Nu stiu cat de atent ati citit articolul, eu subliniam tocmai faptul ca o crestere a salariilor prin minimizarea profitului ar avea efecte relativ nesemnificative pentru angajati, ca nu rezolva problema pe termen mediu si ar sacrifica interesul firmei si perspectivele ei de dezvoltare.

          • Dedalus spune:

            Eu am subliniat aspectul comportamental, perspectiva individuala.

            In fond, societea exista pentru a permite fiecaruiea sa-si realizeze dorinele si visele, nu invers. Adica, individul nu exista pentru scopul unic de a forma societatea.

            Prin urmare, perspectiva mea este opusa fata de cea din articol, dar duce evident la acelasi rezultat.

    • Dedalus spune:

      Toti oamenii sunt lacomi. Asa sunt oamenii. Patroni, lucratori – toata lumea.

      Poate unii preoti nu sunt lacomi . Unii :-)). Dar in rest, regret sa spun ca asa e lumea.

      Partea interesanta este ca lacomia misca societatea inainte, nicidecum abstinenta.

      ===

      Un patron e patron pentru profit. Daca vroia sa aiba grija de aproape se facea preot.

      Un angajat e si el lacom – doar toata lumea vrea salarii mari. De ce le vrea?
      De ce nu sunt toti angajatii calugari?

      Stiti cum e asta? Fiecare zice asa: “Toti e lacomi, in afara de mine!” (!) :-)))

  3. Lucifer spune:

    Un articol de tip marxist. Conform Marx: omul este cel mai important capital. Şi de aici, imediat, salarizarea apare ca o împărţire a profitului între patron şi angajat. Marxism sadea.
    Nu, în capitalism forţa de muncă este o marfă, supusă cererii şi ofertei şi plătită conform productivităţii muncii. Numai piaţa liberă trebuie să fixeze nivelurile de salarizare. În România sunt două aspecte pe care le voi folosi ca exemple:
    - salariile bugetarilor sunt cu aprox.1,5 ori mai mari comparativ cu cele din privat. Guvernul nu a avut nicio bază economică ca să practice o asemenea politică salarială discriminatorie. În compensaţie a mărit artificial salariul minim, care pentru mediul privat poate însemna ca 80% din salariaţi să fie plătiţi cu salariul minim. Urmarea 3,5-4 milioane de români au plecat din ţară, refuzând salariile din privat ca fiind neconforme cu munca desfăşurată
    - şi astfel apare reglajul pieţei: nu mai există forţă de muncă în România. Ca urmare, mediul privat ori închide afacerea, ori creşte salariile. Numai că economia privată nu poate creşte brusc salariile cum a făcut guvernul. Ea mai este constrânsă şi de raţiuni economice de a rezista pe piaţă, ca de exemplu existenţa profitului( că nu sunt binefăcătorii comunişti sau guvernamentali ca să-şi utilizeze capitalul fără a câştiga nimic). Astfel apare ca obligatoriu pentru mediul privat creşterea productivităţii muncii, ceea ce înseamnă investiţii, ceea ce înseamnă până la urmă obţinerea de profit. Numai în acest tip de funcţionare pot creşte salariile în privat. Privat care ţine în cârcă pe bugetarii cei leneşi şi hoţi, mult iubiţi de guvern şi de tot felul de publicişti neo-marxişti…

    • memorix spune:

      “şi astfel apare reglajul pieţei: nu mai există forţă de muncă în România. Ca urmare, mediul privat ori închide afacerea, ori creşte salariile.”

      Dream on :) … mai exista o a treia alternativa ce pare preferata, importul fortei de munca ieftine, tot citesc despre vietnamezi, romanii nu mai vor pe bani putini si pleaca in UE, nu’i nimic, sclavi ieftini se mai gasesc, vin asiaticii si astia sunt din belsug

      https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/social/muncitorul-vietnamez-solutia-la-criza-de-pe-piata-muncii-din-romania-966285

    • neamtu tiganu spune:

      Cu totul de acord, doar niste speculatii, asa ca un exercitiu de gindire…

      Marea problema a Romaniei e emigrarea fortei de munca. Emigrantii cistiga insa, in general, mai putin decit bastinasii europeni. Multi dintre ei ar fi gata sa ramina in Ro chiar daca ar cistiga ceva mai putin decit in vest, dar nu mult mai putin. Deci cam asta ar fi limita catre care ar trebui sa se tinda.

      Dar crestera fortata a salariilor ar aduce alte probleme. Romania nu ar mai fi la fel de atractiva pt. investori straini. Produsele produse in Romania nu ar mai fi la fel de atractive pe piata mondiala. De ex. probabil ca Dacia ar trebui scumpita cu cca 30-50%. Deci ar scadea oferta pe piata muncii.
      Acest fenomen ar putea fi contracarat printr-o politica corespunzatoare a taxelor, taxe care sunt in mina guvernului.

      O situatie aparte o formeaza agricultura si-n general populatia de la sate. Astazi multi dintre acestia sunt pur si simplu suntati din sistem. Si aici e vorba de investitii, cine sa investeasca?

      • Dedalus spune:

        Forta de munca a Romaniei este slab calificata si iresponsabila.

        Atat de mult ne-am autosatisfacut cu conceptul “forta de munca ieftina si superior calificata” ca nici nu ne-am mai pus problema ca poate gresim.

        Cand de aproape 30 de ani educatia Romaniei este cum este, este nerealist sa spui ca avem o forta de munca superior caificata si ieftina.

        In plus apare problema “solicitarii paternale” (=”statul si patronul trebui sa imi dea, e obligatia lor, indiferent ce fac eu!”) si a “tolerantei unidirctionale” (“ce fac eu sa-mi suporte toata lumea, ce gresesc altii trebuie aspru sanctionat!”.).

        Avem nevoie de un adevarat suflu capitalist. Sunt convins ca multi nici nu stiu despre ce vorbesc.

        Ca sa nu mai spun ca si contractele de munca cedeaza rapid locul contractelor alternative.

        Lumea se schimba sub ochii nostri si noi ne certam precum chiorii pe o suta de lei in plus sau in minus dintr-o traista tot mai goala pentru ca o golim mai rapid decat o umplem.

    • Dedalus spune:

      Cata dreptate aveti!

      Adaugati insa acestei menajerii si pe cripto-comunisti, pe adeptii scolii critice (un fel aparte de neo-marxisti), pe progresivistii etatisti anti-coruptie, pe para-fascisti si nu mai am rabdare si putere sa ii scriu pe toti.

      In gandirea politica romaneasca, Hayek e un fel de dusman al poporului, liberalismul este expresia capitalistului lacom care jefuieste “negrisorii”, initiativa privata este o terfelire a egalitarsmului omului nou….

      Prin “dreapta” romanii inteleg Dusmanul (l-as fi scris cu majuscule), cel Rau, sugatorul muncii copchilashilor :-)).

      Vedeti ca pana si la “Coltul Plangerii” = Contributors, cu solutii vin putini iar cu idei de dreapta,l doar cativa?

      Nu am nimic cu stanga, poate foarte bine sa existe – e chiar de dorit. Dar in Romania estre numai stanga, nimic altceva. Nici nu poti pricepe ce inseamna “a face politica” in Romania. Probabil inseamna ceva ca “democratia de partid” in comunism: sa critici, dar asa, pe deasupra :-)))

    • Dragos Filipescu Dragos Filipescu spune:

      @”Lucifer”
      Una dintre cauzele principale ale proliferarii ciudateniilor anti-sistem din ultimii ani – fie ca vorbim de stanga radicala, fie ca vorbim de dreapta radicala – este frustrarea generata de proportia intre salarii si profituri. Aceasta nu are legatura cu neo-marxismul, ci cu mentinerea unui sistem capitalist-liberal sanatos, echilibrat, prosper si stabil, cu o clasa mijlocie puternica si cu o working-class imuna la mesajele populiste si la scamatoriile de balci ale clovnilor politici aflati pe val intr-un moment sau altul.
      DAR…
      in Romania- la nivelul actual de performanta economica – reducerea profiturilor pentru a creste salariile nu ar avea efecte spectaculoase pentru angajati si ar afecta dezvoltarea companiilor. Cu alte cuvinte, intotdeauna cresterea salariilor ar fi de dorit, dar – asa cum stau lucrurile astazi – nu prea e de unde. Aceasta e concluzia si mesajul articolului, bazate pe cifre.

      • Lucifer spune:

        Domnule, chiar credeţi că ăia din privat sunt nişte dobitoci şi nu ştiu ce să facă? Şi trebuie să vină cineva din exterior să le spună ce şi cum? Mai bine făceaţi o analiză a consecinţelor creşterii arbitrare a salariilor din mediul bugetar, care sunt, după părerea mea, o crimă economică. Sau vă e frică? DE CE vă legaţi de profiturile companiilor private şi nu de “profiturile”, de fapt pierderile companiilor de stat? Hai să nu fim ipocriţi.

  4. Kurt spune:

    Foarte simplu.
    Un lucrător la Skoda Slovacia are 1.800 Euro salar lunar. Cât salar are un român la Dacia? Diferența? De ce?
    Nivelul de trai în Praga, Brno, Bratislava se apropie de cel al orașelor italiene.
    Nivelul de trai azi în orașele românești? La sate?
    Politica în Cehia și Slovacia e ostilă economiei. Totuși salariile la intreprinderile private se apropie de cele din vest. Salariile azi după 29 de ani libertate în intreprinderile patronilor români? In mâna cui au ajuns terenurile, clădirile, mașinile din intreprinderile de stat după 1989? Cum? Cine sunt proprietarii azi?

    E numai distanța de transport până la vecinii în UE care favorizează Cehia și Slovacia? E traditia industrială, mentalitatea, civilizația urbană cehă și slovacă?
    Salariile în Slovenia sunt azi mult mai mari, duble față de Croația care s-a antrenat în conflicte lungi. Estonia e azi o țară prosperă în care a reușit digitalizarea.

    …“…intreaga suma ar fi utilizata exclusiv pentru cresteri salariale, ar rezulta o crestere a salariului net lunar de circa 102 euro lunar pentru toti angajatii din economie, dar deja discutam mai mult de un exercitiu matematic decat de o posibilitate reala;
    …“ ……

    România cu moștenirea naționalcomunistă autohtonă era la eliberare 1989 mai asemănătoare cu dictatura la E. Hodja/Albania si Kim /Coreea de Nord? Proprietate privată distrusă, intreprinderile și antreprenorii privați erau eliminați complet 1989. Statul ca singurul proprietar industrial a sfârșit în izolaționism și eșec economic total. Selecția negativă 1949-1989 a cadrelor a eliminat competența, responsabilitate, performanța în economie. La fel în administrația publică. De 80 de ani 1938-1989-2018 statul de drept e absent. Lipsește încredere. Lipsește încredere între locuitori (Solidarnosc 1980). Lipsește încrederea în statul de drept. Lipsește încrederea în instituțiile publice, în serviciile publice românești.

    Nu lipsesc cunoștințe. Strada știe ce vrea și ce nu vrea.
    Cum se poate ajunge la salarii bune în economia privată? Cum se poate ajunge după 29 de ani de democrație originală la salarii bune la medici și dascăli în serviciile pubice? Moneda natională și Euro /Dolarul? Creșterea dobânzilor în moneda națională un risc major în viitor? De inovații nu mai trebuie să discutăm … …

    Intrebările autorului fără soluții reale? Tinerii părăsesc tara …..

    • neamtu tiganu spune:

      Un lucrător la Skoda Slovacia are 1.800 Euro salar lunar.

      ca de obicei o postare fara cap si fara coada.
      Cit costa o Skoda si cit costa o Dacie? Daca salariile romanesti ar fi egale cu cele slovace cit ar trebui sa coste o Dacie? Cine ar mai cumpara acea Dacie?

    • dorin valeriu spune:

      Ce sens/rost au comparatiile astea ? Estonia sau Slovenia, cam cat Oltenia noastra fiecare ! Sa va mai spun de proximitate, de faptul ca Cehia e ca un “cui” intre Germania si Austria, despre punctul de pornire a fiecarei tari, diferente de cultura si traditie industriala, etc.
      Sa nu ne mai uitam atata la altii, sa nu facem comparatii cand n-are rost (doar cand are !). Cunosc si eu firme care in 2010, cand “s-au taiat” salariile bugetarilor au redus si ele salariile ! Fara o motivatie reala. Si cat s-au lamentat unii cand a crescut salariul minim ! N-a falimentat nimeni din cauza asta ! Si , in continuare, o treime dintre angajati lucreaza -in scripte – pe “minim”, situatie care-i va dezavantaja sensibil cand vor iesi la pensie !
      Mare-i lacomia la (multi) patroni !

      • Kurt spune:

        Din păcate aveți dreptate.
        Prefer exemple simple, comparații. E cea ce văd tinerii de azi. Nu văd sens în atâtea teorii pe care nu le citește (plătește) nimeni. Cunosc „boala“ teoriilor din generația mea. Rămâne întrebarea autorului: cu cât și cum pot crește salariile românești. România e de a 10 ani în UE. Tinerii sunt conectați în era digitală mai mult cu cei din generația lor în UE, în lume, mai puțin cu generația părinților. Ei „văd“ în Smartfone o altă lume decât cea a penalilor de pe malurile dâmbovițene. Vor găsi drumul înspre cabina de vot 2019/ 2020? Simpatia mea o au tinerii care nu vor să emigreze, care nu doresc meseria de „lucrător degajat“ în mâna unor intermediari exploatatori. Am vorbit cu mulți lucrători degajati. Ii respect. E proiectul economic cel mai reușit după eliberarea 1989.

        „Căpșunarii“ 1990- 2018 au trimis în țară până la 5 miliarde Euro pe an.
        E proiectul de dezvoltare cel mai direct, mai eficient și sigur.

        • Dedalus spune:

          Raspunsul mi se pare simplu, dar nu rezida in ceea ce ar putea directiona statul.

          Cand statul va deveni liberal si piata isi va intra in drepturi, favorizand extinderea concurentei, atunci vor creste si salariile (am tot spus cum, nu mai repet).

          Doar ca e totusi limitat pusa problema: nu e cazul sa creasca doar salariile, trebuie sa creasca veniturile si sa se diverisfice modalitatile legale prin care cineva obtine un venit.

          Altfel, stationarea in “ce face statul sa creasca salariile” nu duce nicaieri. Nici cea mai frumoasa femeie din lume nu poate da decat ce are … :-)))

          • Kurt spune:

            De acord.
            Tinerii nu pot aștepta până la bicentenar. Aștia-s oamenii cu ăștia defilăm?
            „Căpșunarii“, lucrătorii degajați au echilibrat 29 de ani balanța de devize în BNR. E un ajutor esențial.
            Fără 3-4 nuclee industriale 4.0 nu văd cum să se înceapă „reconstrucția“ economică. Investițiile sunt mari, capital propriu nu există în măsura necesară.
            Statul de drept consolidat credibil e primul pas. Nu se poate fără.
            Am încredere în tineri.

            • Dedalus spune:

              Statul de drept supravietuieste pana la urma. Problema e ca statul asta e socialist.

              Romania e tara membra a UE. De ce ar mai ramane tinerii aici, dupa ce de 2 (doua) ori (45 si 2016) bunicii si parintii lor i-au bagat in comunism?

              Copiii sunt foarte iertatori, dar totul are o limita.

              Refacerea Romaniei si statul liberal ar lua 1-2 ani maxim, ar fi probleme sociale desigur. Dar nu poti face omleta fara sa spargi oul.

              Dar parintii si nepotii vor comunism, o suta de lei e mai pretioasa pentru ei decat libertatea copiiilor.

              Vor pleca si cei care nu au plecat deja.

              In istorie exista si popoare care au disparut, nu ar fi romanii primii.

            • Kurt spune:

              Poporul nu dispare. La centenar se vede: 1,4 milioane locuitori au fost eliminaţi 1941- 1989 din economie, cultură (Herta Müller, Nobel 2009), știinţă (Stefan Hell, Nobel 2014) , tehnică (Hermann Oberth) . Centenarul e o moștenire apăsătoare. Secolul 20 nu se repetă. Spiritul civic va birui. Trebuie un început nou. Au plecat 3-4 milioane 1990- 2018. Aici începe dezastrul dacă pleacă tinerii.
              După naţionalcomunismul autohton nu a rămas nici un fel de miez de societate civică „burgheză”. Naţiunea ceaușistă a exterminat cea ce putea fi începutul unei noi societăţi libere și prospere. Condiţiile cele mai bune de un secol, parteneriatul în UE nu a dus la o schimbare de mentalitate, la încrederea necesară pentru un început mai bun. Cred că va fi greu de recuperat încredere, încrederea tinerilor. Dar e posibil. Tinerii de azi cunosc limbi, folosesc în era digitală engleza cu care au acces la patrimoniul știinţific, tehnic, cultural universal cu un clic. Locul de naștere nu mai e un handicap. Sunt mai optimist. Tinerii au azi dubla cetâţenie, cea din locurile natale și cea comunitară UE. Sunt liberi! Tinerii nu dispar. Biologic durează prea mult timp până când „continuitatea” fatală PCR/ FSN / PSD nu mai e majoritară.
              Va fi o Românie europeană. Libertatea va triumfa.

    • zava spune:

      Un lucrător la Skoda Slovacia are 1.800 Euro salar lunar

      N-ai de unde ști asta.

      În plus, care lucrător ? Mediu, sau care ? Leafă brută sau netă ?

      În Slovacia leafa mediană netă este de 600-700 euro, puțin mai mare ca la noi, dar cu prețuri mai mari, care fac ca diferența de cumpărare în favoarea slovacilor să fie mică.

      • Kurt spune:

        Din medii Europene: salar mediu brut la Skoda Slovacia este de 1.800 Euro pe lună. Ceck- recheck- doubleckek.

  5. HansBrinker spune:

    Romania face parte din piata comuna a UE. Munca este o marfa si fiecare isi vinde munca sa pentru pretul si conditiile pe care le considere optime pentru sine. Intelegem cu totii ca in Romania sunt diverse probleme ce nu pot fi rezolvate peste noapte, dar vorbim de piata libera. Nu platesti pretul cerut nu poti cumpara, dovada milioanele de romani considerati lenesi ori betivi acasa, dar dar competitivi pe piata muncii din UE. Firmele romanesti produc bunuri si servicii la preturi similare cu cele din UE, dar au costuri mai mici pentru forta de munca, taxe ori unele materii prime. In concluzie, daca firmele romanesti nu pot plati salarii europene atunci nici sa nu ceara preturi europene.

    • Dedalus spune:

      Nu prea sunt “competitivi” cei care sunt lenesi acasa. Asta e o contaminare logica.

      Dar oricum, nu se impotriveste nimeni plecarii celor care doresc sa ia salarii mai mari in alte tari. E libertate.

      Si problema poate fi pusa si invers: firmele romanesti nu ar mai cere “preturi mari” cum spuneti Dvs. Daca le palteste cineva, nu sunt mari. Sunt normale.

      De ce ar trebui sa ne preocupe ce face un patron pentru a ajunge la profit? Statul poate doar sa asigure functionarea pietei si atat. De restul – inclusiv salarii, preturi ale marfurilor etc. se ocupa piata. Nu statul.

      Nu e treaba statului cum imparte banii patronul in firma sa, cum se organizeaza in ce priveste cheltuielile, profitul samd. Este treaba patronului, el cumpara si vinde nu statul.

      Lucrurile merg prost in Romania tocmai pentru ca statul se incapataneaza sa le spuna tuturor ce sa faca si cum sa faca, in cele mai mici detalii si de preferinta in asa fel incat grosul banilor sa ajunga la buget de unde sunt redistribuiti in sectoare fara concurenta sau in nesecate ajutoare sociale.

  6. ion spune:

    Ar trebui trecut la EURO, desi pare simplu va aduce un nivel calitativ nou, si va elimina o gramada de riscuri, gen riscul valutar.

    Infrastructura, marfa, oamenii trebuie sa se deplaseze ieftin si rapid, trebuie sa fie sanatosi si educati.

    Dupa mai putem vorbi …

  7. Dedalus spune:

    Statul nu trebuie sa decida salariile.

    Statul poate decide numai scaderea impozitelor.

    Dar scaderea impozitelor nu inseamna marirea salariilor. Scaderea impozitelor incurajeaza o anumita parte a economiei sau investitiile straine.

    Sa presupunem ca statul nu mai percepe nici un impozit. Ei bine, aceea este limita maxima a salariilor. Si nu e in nici un caz mai mult decat dublul celor actuale.

    Ok, sa presupunem ca ne vom bucura cu totii de dublarea salariilor.

    Dar, exista un mare dar in aceasta situatie: vom plati absolut totul. Adica, nu va mai fi invatamant gratuit, sau sanatate, toate drumurile vor avea taxe, politistii ca sa te apere trebuie sa ii platesti, la fel procurorii.

    Sa mananci smantana din oala si ea sa se umple pe masura ce manainci din ea nu pare o masura economica solida :-)

    ====

    Mai exista si teoria bizara a incurajarii cresterii prin consum. Tot un fel de umplere a oalei de la sine pe masura ce manaci din ea.

    Adica, spun unii, daca reducem impozitele asta inseamna sa crestem masa monetara pe piata si, prin urmare, acest plus se va duce in consum care va creste cererea si, spun ei, si oferta.

    Teoria are numeroase hibe, dintre care amintesc doar cateva:

    - consumul poate creste, dar intr-o economie deschisa (cum e a Romaniei, ca tara membra UE), el poate stimula cererea in alta tara – cee ce are numeroase efecte negative

    - cresterea consumului nu discerne cum ar vrea cineva – nu tot consumul stimuleaza oferta (spre exemplu, cresterea consumului de produse turistice)

    - descurajeaza investitiile private , prin scaderea profitului – in nici un caz un patron serios nu va renunta la profit pentru a da salarii mai mari, ci va spori pretul produsului sau serviciului, cu impact in inflatie

    Am amintit doar cateva, ele sunt mult mai multe dar in mod evident teoreticienii care au impus aceasta idee a stimularii prin consum nu au citit decat primele pagini din cursul de economie si absolut nimic din politologie.

    ===

    In general se discuta despre “marirea salariilor” doar pentru ca asta se simte in populatie: cresterea venitului nominal in urma reducerii impozitelor.

    Discutia insa ascunde un aspect infiorator: anume ca nu statul creste sau scade salariile. In nici un caz. Statul este (sau ar trebui sa fie) un angajator minor si in nici un caz un concurent al sectorului privat pritr-o mediana a salariului mult peste cea din sectorul privat.

    Avem o gandire atat de etatista incat nici nu ne mai dam seama ca o avem :-).

    Eu as pune altfel problema:
    -Ce ar trebui sa nu mai faca statul pentru ca investitiile private sa creasca?
    - Ce ar trebui sa nu mai faca statul pentru ca lucratorii sa nu mai fie toti blocati in locuri pe care le urasc si cu care nu se potrivesc?
    - Ce anume ar trebui sa nu mai faca statul pentru ca educatia sa raspunda cererii de aboslventi bine pregatitit?
    - Ce anume ar trebui sa nu mai faca statul pentru ca investorii sa aiba incredere ca investitai lor le va aduce profit?

    samd,

    Statul trebuie sa reduca din controlul sau, pentru ca salariile sa creasca. Si nu e vorba in acesta idee doar de retragerea statului din economie, ci de mult mai mult.

    Hayek spunea ca de fapt controlul economiei nu este doar al economiei ci inseamna controlul total al fiintei umane, sub toate aspectele (citat din memorie).

    • ion spune:

      Statul poate face multe. De exemplu pentru a creste productivitatea muncii,
      - ar putea sa reduca drastic birocratia. Ar putea sa-si eficientizeze procesele.
      - ar putea organiza o infrastructura care sa reduca din costuri (costuri inseamna si timp). Ar putea optimiza legislatia
      - ar putea duce o politica externa inteligenta favorabila economiei
      - ar putea optimiza legislatia, regulile trebuie sa fie simple, clare, fara interpretari multiple si constructii cu portite
      - ar putea crea avantaj legislativ in multe domenii
      - ar putea avea o justitie ca lumea, ca sa nu te judici cu un rauplatnic ani de zile fara mare rezultat, dar sa rezolve problema in maxim 1 zi sau chiar mai rapid

      Ca sa dau un exemplu simplu, comparati cum functioneaza un contract de inchiriere imobil in vest si in romania. In romania statul nu protejeaza pe nimeni, contractul e o hartie de fapt, in vest nu e chiar asa. In romania contractele sunt de forma, nu prea se respecta de nimeni, dar ele sunt baza economiei.

      • Dedalus spune:

        Desigur.

        Numai ca pentru ca statul sa isi exercite functia primara de ocrotie a pietei si a libertatii, mai intai statul trebuie sa se elibereze el de ceea ce nu trebuie sa faca.

        Este imposibil sa punem in sarcina statului totul. Trebuie doar sa permitem mecanismelor de piata sa functioneze. Eventual, daca e cazul, le corectam. Dar nu pornim de la ideea de a elimina piata din societate – cum se intampla in prezent.

        In punctele 1,4 si 5 din exemplul Dvs. este vorba defapt tot de ceea ce nu ar trebui sa mai faca statul, de unde ar trebui sa se retraga.

        Fiecare ar vrea ca problemele pe care le are el sa fie rezolvate de stat. Dar nu merge asa, statul nu poate fi transformat in Superman.

        Un exemplu la indemana, pe care l-am tot dat – e educatia. Daca vei incera sa pui statul sa rezolve totul in educatia romaneasca, vei constata rapid ca sute de masuri punctual, mai mari sau mai mici, nu vor face decat sa mute problemele dintr-o parte in alta.

        Daca insa vei pleca de la ideea liberalizarii statului, vei vedea ca masura de-reglementarii educatiei, impreuna cu de-birocratizarea si simplificarea fiscala are sens si da rezultate. Tocmani pentru ca punem in valoarea forta pietei, care va cere educatie. Invers insa, nu se poate. lasand totul la fel si perfectionand educatia – chiar daca admitem ca vom reusi (ceea ce e impobabil), tot ce vom face va fi sa pregatim antreprenorii si forta de munca pentru alte state.

        .

    • Harald spune:

      @Dedalus – în România, parafiscalitatea este o problemă chiar mai mare decât fiscalitatea. Un șir nesfârșit de obligații legale care consumă bani și ore de muncă pentru care angajații trebuie plătiți, deși ei nu produc nimic util pentru firmă în acel moment. Multe dintre acele obligații legale ar trebui eliminate pur și simplu.

      • Dedalus spune:

        Asta spun si eu.

        Stoarcerea “banut cu banut” e un sistem primitiv de taxare, ce afecteaza in special firmele mici si cele la inceput de drum.

        Procedurile in sine sunt superconfuze.

        Este superilustrativ din pacate cazul Colectiv: poate cineva acum la 2 ani, sa spuna cum se obtine o autorizate privitoare la paza contra incendiilor?

  8. Lucian spune:

    In toate scenariile enuntate pare ca angajatorul nu poate face nimic pentru a creste salariile fara sa ii scada profitabilitatea direct proportional cu aceasta crestere. De eficientizarea costurilor pe baza de inovatie/tehnologie/ajustare de procese s-ar parea ca nu au auzit angajatorii romani. Desi ar trebui sa fie orbi, surzi sau analfabeti ca sa nu cunoasca astfel de concepte si nu cred ca e asa. Doar ca e mai greu sa faci ceva decat sa nu faci.

    • Dragos Filipescu Dragos Filipescu spune:

      M-am referit strict la performanta economiei romanesti la 2016, conform cifrelor de la INS.

    • ion spune:

      Firmele sunt foarte conservative peste tot. Ai sa fii surprins cat de conservative sunt in vest. Firmele mici, pe domenii clasice folosesc echipament chiar foarte vechi dar pe care se pot baza.

      Firmele mai mari sunt prudente si ele, fiindca inovatie/tehnologie/ajustare inseamna si riscuri, capital, oameni care sunt deschisi inovarilor, economie care sa absoarba inovarile. Aici sunt mai multe tipuri de firme care accepta inovatiile diferit.

      Acum sa zicem ca ai inovat ceva, crezi ca ai sa implementezi inovarea in romania? Nu, ai sa mergi in tarile din vest fiindca ai sa o poti implementa acolo. Acolo ai capital, ai protectie juridica, ai un sistem intreg rodat care pune aceste inovatii pe banda. In romania ai sa mori cu inovarea ta de foame, in mlastina birocratica si lipsa de capital.

      Noi de fapt adaptam inovatiile existente la realitatea birocratica de la noi. Nu am ajuns sa facem exporturi ca germania, franta, sa gandim regional sau global. Fiindca nu stim, nu avem capital, nu avem suport legislativ, diplomatic, economic, infrastructura si nu vrem sa o facem in romania.

    • neamtu tiganu spune:

      eram la un restaurant, undeva la Durau. Ospatarul, care era si bucatar, f. amabil si simpatic, alerga de-i ieseau ochii. Mincarea f buna. Desi restaurantul era relativ mic, doar citeva mese si desi exista mult spatiu, bucataria era f. departe. Intr-o seara vine si patronul la o sueta. Ii spun ca nu e prea bine organizat cu bucataria atit de departe. Imi zice ca merge f. bine. Ii zic ca totusi dureaza prea mult comanda si asta poate-i nemultumeste pe unii clienti. Ii mai spun ca exista moda “transparenta”, in care bucatarul gateste sub ochii clientilor, asta-i amuza si atrage. Zice ca merge si asa…

      • Dedalus spune:

        Situatia a aparut din cauza lipsei de concurenta.

        Restaurantul respectiv nu are concurenta reala, cel mai propbabil.

        Nici personalul nu e usor de gasit, asa ca nu exista concurenta nici pe piata fortei de munca.

        Daca inlocuim piata cu vointa oamenilor, ne gasim imediat in comunism.

        Nu exista piata fara concurenta, si nici concurenta fara libertate.

        Statul roman e dusmanul societatii romanesti. El sugruma patronatele, mai nou-desfiinteaza ONG-urile. Statul roman infiinteaza firme de stat si creste salariile functionarilor pana la cote nemaivazute. Statul roman creeaza declaratii si tot felul de legi din dorinta de a-l prinde pe patronul lacom cu ocaua mica. Statul roman obliga patronii sa tina toti puturosii in posturi, ca sunt mai multi salariati decat patroni si ei voteaza…

        Statul roman fura banii din sanatate, tine copiiii aiurea in scoala pentru a le da impresia parintilor ca “are grija de ei” – sunt scoli unde s-au infiintat After-school cu mancare si lectii, ceea ce a condus la scurtarea orelor si la prelungirea orarului pana noapatea – din lipsa de spatiu.

        Intr-un cuvant, statul roman este dusmanul romanilor, este continuatorul pervers al statului comunist.

        De-asta el trebuie schimbat din temelii, cu alti functionari, De-asta salariile in sectorul public nu ar trebui sa treaca de 300 de EURO net. E nevoie de masuri drastice, nu de apa de trandafiri. Altfel, agonia va continua.

        ===

        Bine, mai e si impresia ca ai putea face mai bine decat oricine, orice :-).

      • Harald spune:

        Asta e foarte greu de înțeles la români, faptul că orice activitate ar putea fi făcută mai bine decât a fost făcută până atunci.

        Nu e vorba de perfecționism, marfa pleacă la client chiar dacă nivelul de calitate nu e chiar 100%, e bun și 98,3%. Dar data viitoare ar putea fi 98,5% și la unele loturi ar putea fi și 100%. Însă trebuie să știm cum arată acel 100% și să-l atingem din când în când.

    • Dedalus spune:

      Daca iti creste profitul prin inovare sau eficientizare, o faci oricum. Nu ai nevoie ca statul sa iti impuna sa cresti salariile ca sa iti dai seama de asta.

      Hai sa ne gandim cum vad unii treaba asta:

      Sta patronul linistit, cu profit de 10%, nu are nici un chef sa ii creasca profitul la 12 % prin inovare. Stie cum, dar nu vrea. La ce e bun profitul asta domle?

      Dintr-o data vine statul sa il “ajute” : “Iti impun sa maresti salariile! Poate asa te hotartasti si tu sa iti cresti profitul. Daca nu iti cresti profitul, sa fii sanatos! Ratiunea ta de a exista este sa dai de lucru la oameni, sa aduci bani de acasa!”.

      Si patronul, cuprins de remuscari spune : “Vaaai! Acum ca mi-ai marit impozitele, iti multumesc! Asa pot si eu sa imi dau seama ca pot sa imi maresc profitul prin eficientizare si, desigur, ma angajez sa il impart cu lucratorii mei, nu imi trebuie nici un profit!”.

      :-)))

      Dincolo de aceasta anecdota – teatru absurd pe care unii economisti chiar il cred real si posibil, este destul de clar pentru oricine ca Romania este un stat comunist ca mentalitate si unul socialist ca organizare.

      Prin socialist intrelegem un comunism mai rabdator (sa nu confundam cu welfare state sau cu plasele de siguranta sociale prezente in unele democratii nordice, acelea nu sunt socialiste sub nici o forma, desi folosesc radacina “social”).

      Desigur avem modelul Mittelstand din Germania, dar acela este grefat pe o anumita structura sociala si pe o administratie riguroasa, intre altele.

      In Romania nu avem un “stat social”, in directia Mittelstand, din simplul motiv ca nu avem nici un stat favorabil initiativei private si nici o piata functionala (de notorietate este rigiditatea pietei muncii).

      Orice masura de tipul celor prefigurate in articol are sens daca e parte a unei viziuni poilitice, nu asa, izolata.

    • Maria-Elena spune:

      De regulă, „eficientizarea costurilor pe baza de inovatie/tehnologie/ajustare” merge mână în mână cu reducerea posturilor (= pierderea locurilor de muncă pentru unii angajați). Aveți cumva un exemplu real, nu fictiv, și cât de cât recent (ultimii 5-10 ani) în care au fost păstrate locurile de muncă și crescute salariile consecutiv „inovației/tehnologiei/ajustării”?

      • Maria-Elena spune:

        Comentariul este pentru @Lucian, desigur.

        • dang spune:

          @ Maria-Elena (02/08/2018 la 8:05)

          In companiile vestice (capitailste) care investesc in “eficientizarea costurilor pe baza de inovatie/tehnologie/ajustare de procese” investesc si in recalificarea personalului la noile cerinte ale job-ului. Exemplu: inlocuind niste masini-unlete clasice cu masini CNC (Computer Numerical Control) unii dintre operatori (la masini-unelte) pot fi recalificati ca programatori CNC sau tehnicieni service. Unii, vrand-nevrand, insa vor fi disponibilizati primind, functie de marimea si capacitatea financiara a companiei , salarii compensatorii pe o perioada de timp. La fel se primesc si compensari salariale cand, datorita scaderii vanzarilor, se reduce personalul.

          Credeti ca patronii romani (nascuti in Romania) vor avea o aceeasi abordare, avand in vedere mentalitatile si metehnele mostenite din perioada comunista ?

  9. Ionut spune:

    Politicienii români nu vor dori niciodată trecerea la EURO, mai ales PSD. Ca să le rămână dreptul de a devaloriza moneda după bunul plac pentru interese electorale. Salariile la noi cresc doar in valoare nominală, nu și în puterea de cumpărare, fiind mâncate de inflația galopantă. Dacă am folosi Euro valoarea lui e fixată doar de politicile Băncii Centrale Europene, guvernul național neavând nici o pârghie să arunce cu măriri de salarii fără bază in economia reală. Nici BNR nu mai insistă cu adoptarea EURO pentru că Isărescu nu vrea să-și piardă scaunul. Cum credeți că e singurul demnitar care rezistă de la Revoluție încoace. El face blat cu orice partid/alianță de la guvernare.

    • ion spune:

      Tocmai de acea trebuie trecut la EURO si insistat anume pe aceasta, ca ei sa-si mai piarda din parghii si sa se apuce de treaba, altfel mai stam asa multi ani.

      • Lucifer spune:

        Uşurel cu trecerea asta la € ca soluţie pentru toate problemele. Dacă intri nepregătit, ajungi să ai probleme economice foarte dificile, inclusiv scăderea nivelului de viaţă. Aşa au păţit Spania, Grecia şi Irlanda de era să dea faliment, noroc că le-a ajutat BCE. Apoi, vedeţi situaţia dintre Cehia(care nu a intrat în zona €) şi Slovacia(care a adoptat €). Slovacii merg în Cehia pentru cumpărături fiindcă sunt preţurile mai mici….

    • Dedalus spune:

      “Fixarea” monedei e o masura liberala puternica. In sine chiar, foarte puternica.

      A fost baza “Plano Real” in Brazilia si adusese bunastare si forta acelui stat la vremea respectiva. Nu vreau sa comentez ce s-a intamplat mai departe, cu Da Silva la conducere, se paote afla usor pe net.

      Isarescu insa cu siguranta stie ca trecerea la Euro ar echivala cu p parte a unui “Plano Real” in varianta UE, dar grefat pe o economie slaba, o piata nefuctionala si o administratie stufoasa si ineficienta nu ar face decat sa agraveze problemele Romaniei.

      Cu leul nostru mai avem o supapa – ultima – anume inflatia de 2 cifre. Nu e o fericire, dar ar insemna inca un an sau doi de respiro, un fel de ultima sansa.

      Dansam pe sarma in acest moment. Incapabili sa adoptam o viziune liberala, de teama suferinelor inerente pe care le-ar aduce in primul an, preferam sa amanam deznodamantul

      E ca si cum ai refuza injectia intramusculara cu antibiotice, pentru ca te doare si speri sa te vindeci de infectie de la sine. Evident, in final fie vei accepta macar injectia intravenoasa, ca sa mai ai o sansa, fie vei deceda glorios, mandru ca ai fost barbat si ai refuzat injectia aia dureroasa in f….

  10. zava spune:

    Articolul subliniază un adevăr convenabil și anume că patronii îi rup pe negrișori, însă și dacă s-ar comporta omenește cu ei ăia tot rupți în fund ar rămâne.
    Așa că mai bine rămân lucrurile ca acum.

    După care trece cu ușurință peste un aspect neconvenabil: și anume că și o creștere medie netă de 165 Euro ca urmare a stopării jafului salarial din RO ar duce la multe lcururi bune pt. negrișorul român, ar fi chiar o creștere de 30% în raport cu media salarială din RO. Dar vai, sclavimea ar urca… deficitul extern, vezi Doamne, importuri nemeritate din banii de salarii !

    Legea condiționării ajutorului social de 165 lei lunar/pers., trecută de curând prin Parlament, și la care doar un USRist a avut obiecții (respinse în bloc de falsa noastră elita transpartinică) este o rușine în condițiile în care adevărații noștri asistați sociali : pensionarii speciali și mare parte din bugetari stau liniștiți și se bucură de viață.

    Eu unul mă bucur.

    În ritmul ăsta PSDul va continua să dețină monopolul pe politicile sociale, cât de cât mai dă unora, partidele de dreapta vor fi la fel de degeaba ca până acum și vor muri cu anticorupția în gură.

    În rest, zero proiect de țară, strategii pe 10-20 de ani, zero autostrăzi, căi ferate, bună guvernanță etc etc.

    • Dedalus spune:

      Nu e “zero”. Stim bine ce trebuie facut:

      - de-reglementare
      - fixarea monedei
      - reducerea cheltuielilor sociale ale statului si ale statului in general, plafonarea deficitului la 1%
      - desfiintarea tuturor intreprinderilor de stat sau privatizare lor
      - liberalizare pietei muncii, introducerea contractelor la termen si a contractelor “la dispozitie”
      - disciplina fiscala insotita de reducerea impozitelor si simplificarea lor: o firma= o declaratie = o plata
      - liberalizarea educatiei anume: curiculum de baza restrans, organizare privata la dispozitia investitorului (cu exceptia respecatrii currriculum de baza, totul trebuie sa fie la discretia unitatii private: poltica de angajare, orar, contracte etc.)

      As insoti aceasta lista de o “plasa temporara” pentru a ajuta pe cei afectati in primul an.

      Evident, asta e o postare, dar intr-o dezvoltare a masurilor ar fi mult mai clar ce anume vizeaza fiecare.

      Problema in momentul de fata este incremenirea in PSD-anti-PSD si in lupta cu coruptia. Nu neg importanta acestor procese, dar ele in sine nu au un efect structural asupra Romaniei. Lupta cu coruptia nu va aduce schimbare decat pe moment. Irosirea in PSD-anti-PSD este o imensa perdea de fum pe dezbaterea privind viitorul Romaniei. Desigur, dezbaterea ar terbui sa fie politica, nicidecum academica sau axata pe teorie economica. Trebuie sa fie o confruntare de idei politice.

      ===

      Asa ca vedeti, se poate.

      Dar daca vom astepta o politica de basm, care sa scoata totala lumea din marasm, sa curga lapte si miere, sa fie Romania Raiul pe Pamant – vom astepta mult si bine. Toate modalitatile de organizare au o parte negativa. Asa sunt ele :-)).

      Societatile de succes din lume sunt in majoritate de tip capitalist-liberal. Nu socialist, fascist sau comunist. Mittelstand, capitalismul de Rin, welfare state sunt forme capitaliste de organizare, nicidecum socialiste. Nu orice are “social” in radacina e socialist :-))).

      Daca vrem sa ne mearga bine, asta avem de facut – capitalism, liberalism.

      Dar deocamdata vrem sa ne intoarcem in comunism (sau cat mai aproape de el), crzand undeva in subconstientul nostru ca asa lenea noastra va deveni o calitate si lipsa responsabilitatii – un dat universal.

  11. Elena Madgearu spune:

    Cresterea lefurilor in Ro ar fi o crima comunista de neiertat.
    Productivitatea este mult prea mica, cu exceptia lucratorilor in domeniul propagandei politic corecte, singurii care merita niveluri occidentale.

  12. Constantin spune:

    “Cat de mult ar putea creste salariile in economia Romaniei?”

    Pentru colegii comentatori care au citit superficial articolul, aș vrea să întăresc concluziile autorului. Salariile pot crește în economia românească în funcție de sporul de productivitate și în raport cu cererea și oferta de pe piața forței de muncă.

    Celor care cred că pot fi majorate salariile fără acoperire în competitivitate a produselor muncii lor, așa cum declară câțiva politicieni “contaminați” cu virusul “wage led growth & planning theory”, le propun spre ușoară înțelegere un “exercițiu de imagine”. De ce să majorăm salariile românilor cu 100% și nu cu 300%, spre exemplu, pentru a ajunge direct la nivelul celor din Occident?

    În urma exercițiului fiecare își poate imagina efectele măsurii, și obține un răspuns. În principiu răspunsul este că un venit superior poate fi obținut prin realizarea unor produse mai competitive pe piața internațională, care au o valoare adăugată mai mare și pe care le poți vinde cu un profit mai mare. Adică, pentru mai mulți bani [reali], tre’ să muncești mai mult și mai bine. Pur și simplu.

    Mărirea salariilor în “lei-tramvai” fără acoperire în sporuri de productivitate conduce invariabil la pierderea acelor surplusuri nominale prin inflație după cum ne arată experiența (inclusiv de pe meleagurile noastre) de câteva sute bune de ani. Nu insist pentru că chestiunea este tratată explicit în manualul de economie de clasa a XI-a, iar perioada anilor 1990 este încă în memoria românilor. Dacă inflația reprezintă un lucru pozitiv pentru economie este deja un alt subiect, este interesant, dar de la Keynes încoace impulsionarea creșterii prin stimularea cererii agregate a reprezentat mai degrabă un pretext pentru cei care au oferit “pomeni electorale” (efufemistic vorbind, desigur).

    • Kurt spune:

      De acord cu toate.
      Ramâne problema sud-estului UE care de 100 de ani a avut monedă moale și devalorizare permanentă. Unii ca Draghi/BCE nu mai văd o altă soluție pentru sud-estul UE, în special Italia, dar și Franța, decât în permenenta „cumpărare“ de timp. BCE a cumpărat hârtii datorii de state mediteraneene fără acoperire (nu au văzut lumina pieții libere), deci fără valoare. Cred că țelul camuflat la Paris a fost și rămâne „Schuldenunion- Uniunea datoriilor de stat“ (Les boches pay tout pour tous, a spus J. Attali la TV, socialist francez. …Germanii plătesc TOT pentru TOTI). Parțial e deja așa prin cumpărarea hârtiilor datorii de stat de către BCE. Continuă cu Uniunea Bancară. Nu mai cred că modelul francez prezentat de E. Macron 2017 mai are șanse de realizare. Olanda a spus deja NU la un budget separat ZE (cea ce înseamnă budget ZE din bani care nu există niciunde).
      Criza viitoare nu mai e departe? Băncile în sud-estul UE au sub 2 % capital propriu din cifra de afaceri. E o nebunie.
      România în ZE?

  13. Miles Teg spune:

    Toti patronii romani pe care ii cunosc platesc angajatii la negru cu sume consistente. Salariile nefiscalizate nu sunt cuprinse in nicio statistica. La fel si toate celelalte sume de bani care circula in economia subterana (exemplu clasic: nu am vazut vreun zugrav care sa dea bon fiscal ori factura pentru serviciile prestate persoanelor fizice; exemplele pot continua la nesfarsit).

    Daca angajatii din Romania, din firmele romanesti mici si mijlocii, ar castiga numai ce scrie in contractul de munca ar muri de foame (de fapt, ar pleca si ei pe alte meleaguri).

    Daca munca ar fi taxata mai putin de statul roman, sunt sigur ca salariile “pe hartie” ar creste substantial. Aici e buba.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Dragos Filipescu


Dragos Filipescu

Economist in sistemul bancar, doctor in Finante, specializarea Moneda-Credit Lucrarea de doctorat: Activitatea bancarǎ şi mecanismul plǎţilor (2004) – Universitatea Al.I.C... Citeste mai departe


Petre Opris – volumul Licenţe străine pentru produse civile şi militare fabricate în România: (1946-1989)

Cauta articole

octombrie 2018
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Sep    
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)