Home » Economie »Opinie » Citesti:

Comertul ilicit, intre lege si realitate

Lucian Miulescu februarie 27, 2014 Economie, Opinie
12 comentarii 3,980 Vizualizari

Recent, a fost republicata o lege uitata de mai toata lumea: Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii ilicite, act in vigoare si pana acum, dar care s-a “revigorat” subit in 18.02.2014.

Suprinzatoare nu ar fi republicarea unui act normativ destul de vechi, ci repunerea in actualitate a unor obligatii pe care comerciantii de astazi, daca nu le ignora, le incalca nonsalant si nepedepsit. Si aceasta, pentru ca majoritatea acestor obligatii sunt tributare vremurilor cand au fost instituite: anii 1990, caracterizati prin inexistenta pietei libere si a concurentei neingradite, printr-un stat foarte implicat in economie si printr-o birocratie atotstapanitoare.

Voi da cateva exemple de contraventii prevazute la art.1 din aceasta lege, sanctionate cu amendă de la 500 lei la 5.000 lei, daca sunt săvârşite de către persoane fizice, iar dacă sunt săvârşite de persoane juridice, cu amendă de la 2.000 lei la 20.000 lei:

-        nedeclararea de către operatorii economici la organele fiscale, înainte de aplicare, a adaosurilor comerciale şi a celor de comision;

-        neexpunerea la vânzare a mărfurilor existente, vânzarea preferenţială, refuzul nejustificat al vânzării acestora sau al prestării de servicii cuprinse în obiectul de activitate al operatorului economic;

-        acumularea de mărfuri de pe piaţa internă în scopul creării unui deficit pe piaţă şi revânzării lor ulterioare sau al suprimării concurenţei loiale;

-        depăşirea de către orice operator economic a adaosurilor maxime stabilite prin hotărâri ale Guvernului, la formarea preţurilor de vânzare cu amănuntul.

Din experienta pe care o am, ca jurist al unor firme din domeniul vanzarii cu amanuntul, niciunul din marile lanturi de hipermarketuri si supermarketuri nu isi declara la organele fiscale adaosurile comerciale, inainte de a le aplica. Ar fi nu numai greu, ci chiar imposibil sa faca acest lucru, intrucat numarul de sortimente este imens, iar pentru fiecare se practica adaosuri comerciale diferite. Obligatia de a declara statului adaosul comercial este, pe de alta parte, expresia legislativa a unei atitudini de suspiciune si de control etatist exagerat fata de comertul liber, care se putea justifica in 1990, dar nu si in 2014.

De altfel, in 1990 adaosul comercial era limitat la 30%, ceea ce poate da o anumita justificare regulii sus-amintite. De aici, sanctionarea depasirii acestor adaosuri maxime “stabilite prin hotarari ale Guvernului”. Insa, in 1993, adaosurile comerciale au fost complet liberalizate, ceea ce face declaratia respectiva inutila, iar sanctionarea depasirii, caduca.

In ceea ce priveste “expunerea la vanzare a marfurilor existente”, aceasta poate fi numai o caracteristica a unui comert traditional, de piata agroalimentara, de vreme ce nimeni nu poate expune intreaga marfa pe care o detine, in comertul modern. Marfa este pastrata in rezerve sau depozite, inainte de a fi scoasa la vanzare, insa orice “organ de control” poate interpreta abuziv aceasta absurditate legislativa si aplica amenzi usturatoare, pentru o fapta fara nicio urmare negativa.

Vanzarea preferentiala este, iarasi, o caracteristica a comertului de tip hipermarket si supermarket. Furnizorii platesc sume importante, pentru ca marfurile lor sa fie asezate la capat de raft sau sa fie puse in valoare in mod corespunzator, prin situare avantajoasa raportat la intrarea in suprafata de vanzare. Toate acestea pot sa insemne chiar vanzare preferentiala, pe care statul roman o pedepseste, cu toate ca face parte dintr-un aranjament privat, rezultat al libertatii de vointa a unor agenti economici distincti de stat. Vanzarea preferentiala de acest tip nu are niciun impact negativ asupra consumatorului mediu, care isi poate forma preferintele indiferent de modul de expunere a marfii sau de ordinea in care ii sunt prezentate produsele.

Refuzul nejustificat al vânzării produselor sau al prestării de servicii cuprinse în obiectul de activitate al operatorului economic este sanctionat, de asemenea, ca urmare a aceleiasi mentalitati etatist-comuniste, pentru care exista numai comertul de stat, in care se doseau marfuri si se refuzau prestarile de servicii, in functie de bunul plac al vanzatoarei sau a mecanicului auto. Intr-o economie de piata, in care domina jocul cererii si ofertei, a refuza sa vinzi produse sau sa prestezi servicii nu este o contraventie, ci o modalitate de a actiona impotriva propriului interes. E inutil si aberant sa interzici “refuzul vanzarii” unui comerciant, care traieste din vanzarea produselor! Aceeasi logica functioneaza si in cazul prestatorilor de servicii.

In plus, din punct de vedere juridic, prestarea unei activitati economice din obiectul de activitate (fie vanzare, fie prestare de servicii) este un drept, nu o obligatie a comerciantului. De aceea, practica societatilor comerciale din Romania este de a-si “indesa” in actul constitutiv cat mai multe activitati din CAEN (Clasificarea Activitatilor din Economia Nationala), in vederea reorientarii activitatii, la nevoie. Insa, in fata unei astfel de transformari a dreptului in obligatie, firmele vor putea fi obligate sa exercite activitati pentru care nu sunt pregatite, neavand nici dotarea logistica, nici personalul calificat necesar. Este inca o manifestare a statului din perioada “economiei de comanda”, cand toate intreprinderile erau de stat si executau comenzile ministerelor. Aceasta perioada a incetat acum mai bine de 20 de ani, ceea ce intareste senzatia de contrarietate si nedumerire, pentru mentinerea si reactivarea unor norme legislative complet desuete.

In sfarsit, e destul de greu de inteles cum ar mai fi posibila, in conditiile unui comert liber si globalizat, “acumularea de mărfuri de pe piaţa internă în scopul creării unui deficit pe piaţă şi revânzării lor ulterioare sau al suprimării concurenţei loiale”. Acesta putea fi un pericol numai pentru o economie inchisa, cu putine surse externe de aprovizionare, asa cum era economia ceausista. In momentul de fata, fiind o piata deschisa si integrata in Piata Interna europeana, acest pericol e complet inexistent, iar a institui o sanctiune pentru aceasta fapta imposibil de savarsit seamana cu pedepsirea unei fantome…

Iata, asadar, cateva exemple dintr-o lege desueta si caduca, repusa totusi in actualitate de catre Guvernul Romaniei (sursa stirii). Ne putem intreba, pe buna dreptate, care poate fi scopul unei asemenea decizii? Poate ca la mijloc este numai vizibila “foame de bani” a statului, care reactiveaza in legislatia economica niste obligatii absurde si anacronice, pentru a aplica apoi sanctiuni arbitrare si a mai stoarce niste bani dintr-o economie privata oricum incoltita de taxe si contributii majorate sau instituite peste noapte.

Pentru ca amenzile nu sunt chiar derizorii, iar “bunurile care au servit sau au fost destinate să servească la săvârşirea vreuneia dintre contraventii, dacă sunt ale contravenientului, precum şi sumele de bani şi bunurile dobândite prin săvârşirea contravenţiei se confiscă” (art.3 din lege). Asadar, daca am vandut bunuri cu adaos comercial nedeclarat, pot fi obligat sa directionez statului intregul meu profit, iar daca nu expun intreaga mea marfa la vanzare, marfa neexpusa poate fi confiscata.

Mentinerea unor asemenea norme legislative depasite nu se poate justifica, in aceasta perioada. Singura masura normala si in pas cu vremurile ar fi abrogarea completa a acestei legi, un veritabil “dinozaur” legislativ. Motivele ar fi atat cele de mai sus, cat si foarte rara aplicare a legii in cauza, din cate cunosc.

In plus, majoritatea obligatiilor “rationale” din aceasta lege sunt deja prevazute in alte acte normative, cum ar fi obligativitatea afisarii preturilor si tarifelor (HG 947/2000), contrafacerea si punerea in circulatie a produselor contrafacute (legea nr.11/1991 privind concurenta neloiala), vanzarile conditionate (OG nr.99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă), etc.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "12 comments" on this Article:

  1. RaduP spune:

    O lege emanată direct din puţul gândirii lui Emil Bobu. Mulţumim imbecililor care au votat PCR a.k.a. USL a.k.a. USD

  2. Margareta spune:

    Articolul imi place, dar l-am citit intamplator. Titlul e cam ermetic, asta ca sa nu spun dubios.

    • Margareta spune:

      Subiectul este comertul legal, adica licit nu cel Ilicit/nelegal. Deci titlul e chiar pe dos, sorry.

      • Lucian Miulescu Lucian Miulescu spune:

        Subiectul articolului este o lege impotriva comertului ilicit, pe care eu o consider inadecvata realitatii. Mai clar, faptele considerate de lege ca fiind comert ilicit fie sunt licite, de fapt, fie incriminarea lor astazi nu se mai justifica. In ambele cazuri, este vorba de notiunea legala de comert ilicit si raportul ei cu realitatea contemporana. Asadar, titlul reflecta intocmai continutul articolului.

  3. cineva spune:

    Legea nr. 12/1990 este probabil cel mai frecvent aplicat act normativ din domeniul contravenţional, afară poate de legislaţia rutieră.
    Are o importanţă deosebită în combaterea evaziunii fiscale, deşi teoretic nu acesta a fost obiectul său de reglementare, foarte frecventă fiind sancţionarea comerţului fără documente de provenienţă (=evaziune sau chiar vânzare de bunuri furate).
    Ea nu este desuetă cum credeţi dumneavoastră şi e normal să credeţi, nefiind implicat în activităţi comerciale ilicite şi probabil nici în activităţi de control.
    Aţi uitat dumneavoastră de Legea 12, dar nu persoanele implicate în comerţ ilicit şi implicit evaziune fiscală, nici organele de control care o aplică în mod curent, de la poliţia locală până la direcţia antifraudă sau fosta gardă.
    E adevărat, sunt câteva contravenţii acolo care în practică nu se mai sancţionează. Pot să fiu de acord că litera referitoare la comision este desuetă (de ce n-o fi fost abrogată nu ştiu), dar în niciun caz cea referitoare la actele de provenienţă ale mărfurilor, precum şi alte câteva precum cele privind termenul de valabilitate, conditionarea vânzării unor bunuri către clienţi de cumpărarea altora (care e interzisă şi de alte acte normative, cred că din domeniul protecţiei consumatorilor), omisiunea afişării preţului (care e de asemenea sancţionată şi conform cadrului legal privind protecţia consumatorilor).
    Republicarea nu este o readucere în actualitate, cum vi se pare, ci doar atât, o republicare, în urma unei modificări şi/sau completări. Cu excepţia câtorva litere ale art. 1, Legea 12 a fost mereu de actualitate.
    Faptul că legea e veche şi încă aplicată, cu destul de puţine modificări, nu spune decât un singur lucru: este o lege bună. La fel cum a fost Codul civil din 1864 sau Codul muncii din anii ’70 (1972?), aplicat până în 2003. Pe ăla din 2003 în schimb l-au modificat de nu ştiu câte ori.

    • Lucian Miulescu Lucian Miulescu spune:

      Daca o luam metodic, vom observa ca din cele 11 fapte considerate de legea 12 ca fiind activitati de comert ilicite, 4 sunt desuete si retrograde (cele despre care am scris), 3 sunt prevazute si in alte legi, iar 3 sunt relativ aplicabile. Nu discut aici despre cat de justificata este aplicarea lor. Dar chiar cantitativ, este absurd sa mentinem o lege din care se mai aplica doar 28%! Plus ca unele dintre obligatiile impuse de aceste legi, ca si sanctiunile aferente, sunt de-a dreptul abuzive. Nu ma indoiesc de faptul ca organele de control se bucura sa beneficieze de prevederi care le lasa multa libertate de apreciere, insa pot sa va spun ca asemenea reguli pot obstructiona libertatea comerciala si sunt o nota proasta pentru o economie de piata functionala, cum pretindem a avea in Romania.

      • Lucian Miulescu Lucian Miulescu spune:

        Erata: 4 sunt desuete, 4 sunt sanctionate si de alte legi si 3 sunt relativ aplicabile. Ca sa dea 11 :)

    • Miron Damian Miron Damian spune:

      E adevărat, sunt câteva contravenţii acolo care în practică nu se mai sancţionează.

      Un argument suficient pentru afirmația că legea trebuie să dispară. Ce e aplicabil, poate fi transferat în alte legi, dar e inacceptabil ca aplicarea unei legi să fie lăsată la mica înțelegere.

  4. Mircea Stoian spune:

    Este una dintre cele mai grave si abuzive situatii legislative, prin faptul ca avem aceste reglementari aberante in vigoare de atat de mult timp, prin prevederile explicit abuzive si prin normele specifice unui sistem etatist care sunt in totala contradictie cu regulile elementare ale unei economii libere de piata. Este mai mult decat scandalos! Ma resemnasem de mult timp vazand ca in ciuda aberatiilor evidente din aceasta lege nu se intampla nimic. Il felicit pe autor si sper ca acest articol sa fie supus de urgenta atentiei institutiilor statului de catre societatea civila. Ma refer la Parlament si Guvern (in special Ministerului de Finante si Ministerului Justitiei) care trebuie sa dea o explicatie. Cu atat mai mult cu cat in 2012 s-a revizuit aceasta lege si totusi au fost mentinute toate aceste bazaconii. Acest tip de legislatie este cea mai frecventa justificare a coruptiei. De regula aceasta lege se aplica cand nu se da spaga sau se cere spaga ca sa nu se aplice.

  5. marinel spune:

    Inca o dovada, daca mai era nevoie, despre diletantismul guvernantilor….ca sa nu spun prostie.

  6. gigel spune:

    Ponta, tata socru si baronii locali. Nu ca de capu’ lu’ Basescu si a Gestapo-ului (Klaus) ar fi ceva…Hai Antonescu. Hai US.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Lucian Miulescu


Lucian Miulescu

In prezent, director juridic la o multinatinationala. Master in Drept international la Universite Paris I Pantheon – Sorbonne. A publicat articole juridice in reviste de speciali... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)