Home » Economie » Citesti:

De ce inca criza?

Daniel Daianu mai 16, 2011 Economie
2 comentarii 1,447 Vizualizari

Cei care avertizeaza ca iesirea “tehnica” din recesiune nu inseamna si iesirea din criza au dreptate, in opinia mea. Si aici ma refer nu la argumente ce ar putea fi catalogate de unii ca fiind chitibuserii; de pilda, ca dinamica PIB in ultimul trimestru din 2010 este in marja de eroare, sau ca nu este exclus ca in trimestrul 2 din acest an sa avem un rezultat mai putin bun decat in precedentele trei luni. Nu mai accentuez ca definitia legata de doua trimestre este o simpla conventie si ca, in general, economistii au in vedere o gama larga de indicatori privind utilizarea fortei de munca, mersul salariilor, procesul investitional, etc. In continuare sugerez cateva piste de discutie care ajuta sa operam cu distinctia evocata.

  • Deschiderea economica (inclusiv financiara) a adus si beneficii. Dar, una peste alta, modelul de crestere a dovedit carente

Incep cu o chestiune pe care am mai abordat-o: criza unui model de crestere, care s-a bazat pe o alocare a resurselor orientata excesiv catre non-tradables (adica sectoare care nu acopera nevoile productiei interne pentru care exista cerere solvabila acasa, sau externa) si imprumuturi masive din strainatate. Reiau tema intrucat merita sa subliniez un aspect: acest viciu al economiei autohtone nu isi are originea, in principal, in constructia executiilor bugetare. Deschiderea prematura a contului de capital (liberalizarea grabita a pietelor financiare), goana grupurilor bancare straine dupa pondere crescuta pe piata (market share), neglijarea riscurilor sistemice si a pericolelor induse de credite in valuta, reguli din UE (ce au obligat la deschiderea completa a contului de capital) care nu sunt potrivite stadiului de dezvoltare a unei economii emergente, etc, au creat o vulnerabilitate importanta.

Deschiderea economica (inclusiv financiara) a adus si beneficii, este neindoielnic. Dar, una peste alta, modelul de crestere a dovedit carente. Asa am ajuns la deficite externe (de cont curent) de peste 12-13% din PIB, care ar fi fost si mai mari daca in Romania nu ar fi intrat remiteri de la cetatenii romani plecati in strainatate de ordinul a miliarde de euro anual. Drept este ca Cehia, Slovacia, Polonia si chiar Ungaria au avut dezechilibre considerabil mai mici decat Romania in anii pre-criza si ca pentru a le explica trebuie sa mentionam trasaturi si optiuni de politica economica care au condus la rezultate diferite.

Dupa contractia economica mare din 2009-2010 am ajuns la deficite de cont curent de 4-5% din PIB, care ar sugera intrarea pe o cale sustenabila daca finantarea s-ar face autonom, prin investitii directe ce merg in zona de tradables. Dar, este de observat ca deficitul bugetar din ultimii doi ani a fost superior deficitului de cont curent –cca 8% in 2009 si 7% in 2010, in termeni ESA, fata de media de 4-5% din PIB; aceasta arata ca sectorul neguvernamental a participat prin economisire neta (de circa 2-3% din PIB) la finantarea deficitelor bugetare, ca intrarile de capital au scazut mult.

Cat ilustreaza aceste date un efect de evictiune (crowding out) in detrimentul sectorului privat nu este clar daca avem in vedere ca inclinatia spre investii s-a diminuat substantial la nivelul firmelor si bancile prefera sa cumpere titluri de stat. Formarea bruta de capital a scazut fata de 2008 cu aproape 5% din PIB –de la cca 31% in 2009 si 2010 la aproape 26% din PIB, ceea ce nu ar fi neaparat rau daca am avea de-a face, preponderent, cu diminuarea operatiunilor capitalului speculativ. Pe de alta parte, se observa o expectativa a economiei private in a face noi investitii productive cresterea achizitiilor reflectand mai cu seama o refacere de stocuri si raspunsul la comenzi externe crescute.

  • BNR se confrunta din nou cu o dilema mare deoarece diferentialul de randamente la dobanzi invita din nou capitaluri speculative, mai ales ca leul s-a apreciat in ultimul timp

O intrebare fireasca ar suna cam asa: dar explozia exporturilor din 2010 nu ar indica o reorientare de model de crestere? Trebuie sa mai asteptam. Lucrurile nu se schimba peste noapte, “natura nu face salturi”, cum spune un dicton latin. Lupta pentru supravietuire a obligat firme autohtone sa caute piete externe, chiar si in afara UE si uneori poate chiar in pierdere. In plus firme straine au incercat sa capitalizeze costul fortei de munca din Romania. Dar este mult prea devreme sa dam un verdict. Pentru a ne lamuri trebuie sa examinam, intre altele, structura in dinamica a investitiilor in economia autohtona, in ce masura reflecta ele o orientare crescuta catre sectoare de tradables.

Cresterea inflatiei din ultima parte a lui 2010 (efect al cresterii TVA si al cotatiilor unor materii de baza) este o evolutie rea pentru economie. BNR se confrunta din nou cu o dilema mare deoarece diferentialul de randamente la dobanzi invita din nou capitaluri speculative, mai ales ca leul s-a apreciat in ultimul timp. A permite leului sa se aprecieze ai zice ca ajuta la atenuarea inflatiei; pe de alta parte, exporturile nete nu trebuie sa fie lovite in conditiile in care reprezinta principalul piston al economiei ca o componenta sanatoasa a cererii agregate.

Inflatia reizbucnita creeaza tensiuni si complicatii pentru politica monetara si nu numai. O alta dimensiune a interpretarii starii economiei este legata de procesul de consolidare bugetara/fiscala. Suntem la jumatatea drumului. In 2011 pasul de a ajunge la  4,4% din PIB deficit bugetar consolidat este ingreunat de fiscalizarea unor deficite cvasi-fiscale care exprima ineficienta,  pierderi nete ale unor companii de stat. In 2012 va trebui sa se ajunga la cca. 3% din PIB in conditiile in care fiscalizarea unor asemenea deficite (anterior ascunse) va continua.

  • Pasul de consolidare fiscala va ramane foarte ambitios

Este adevarat ca daca economia va inregistra o revenire economica (un bounce-back) de 3-4% din PIB este probabil ca incasarile bugetului public sa creasca – alte conditii fiind neschimbate – cu aproape 1% din PIB. Si trebuie sa avem in vedere si eventuale ameliorari de gestiune a unor companii de stat (care ar reduce din fluxul de ineficienta). Dar pasul de consolidare fiscala va ramane foarte ambitios. Poate  daca se va ameliora sensibil colectarea, inclusiv prin combaterea evaziunii fiscale (inasprirea legislatiei privind munca la negru poate juca un rol semnificativ in acest sens), sa se usureze etapa de consolidare fiscala din anul ce vine. Acest proces este esential pentru a deslusi scenarii viitoaare.

Fara consolidare fiscala ar fi tot mai greu sa finantam deficitul bugetar intrucat volumul de finantat ar fi considerabil si costul finantarii ar creste, in circumstante in care pietele financiare continua  sa fie (si vor fi) nervoase. Mentionez ca daca serviciulo datoriei publice era in 2008 de 0,8% din PIB el a urcat in 2010 la circa 1,6%. Nu in ultima instanta trebuie sa ne gandim la persistenta crizei in zona euro. Beneficiem acum de o relansare economica in Germania (in special) si Franta, care inseamna 50% din PIB-ul UE. Daca insa pietele financiare ar ingheta din nou, ca urmare a unui faliment suveran dezordonat, economia Romaniei ar fi lovita si ea – asa cum s-a intamplat in toamna lui 2008, dupa caderea lui Lehman Brothers, care a avut un impact devastator pe piete.

  • Ingredientul de increrere este esential pentru procesul economic

O alte interpretare a starii economiei tine de dinamica salariilor/veniturilor. Ani de zile, viteza ametitoare a creditului bancar, indatorarea peste masura/nechibzuita, iluziile create si intretinute de apropierea si apoi intrarea in UE, miliardele multe de euro trimise de romanii placati la munca afara, au creat sentimentul ca totul este posibil. Acum se trece printr-o perioada de trezire la realitate (multi s-au dat cu capul de pragul de sus), care este dureroasa prin consecinte imediate (amputarea veniturilor) si perspective realiste. Aici gasim o explicatie si pentru o criza de incredere si sperante, care isi are un corespondent partial in lumea afacerilor. Ingredientul de increrere este esential pentru procesul economic, fie ca ne referim la formarea cererii si ofertei agregate interne, la psihologii individuale si colective.

Criza se cuvine sa fie inteleasa si prin neputinta de a absorbi fonduri europene. Calitatea unor structuri si mecanisme, inclusiv de decizie/reactie, se verifica cel mai bine in momente dificile; atunci vezi cum opereaza ele, daca exista capacitate de adaptare rapida, de invatare. Din pacate, Romania nu a trecut cu brio acest test (si aceasta este valabil si pentru segmente nu mici ale mediului privat de afaceri, invatate sa aiba legaturi privilegiate cu sectorul public). In fapt, aceasta neputinta oglindeste functionarea defectuoasa a administratiei publice (centrale si locale), irosirea si deturnarea banului public.

  • Avertismentele lui Dacian Ciolos si fostul comisar Leonard Orban, in ultimul timp, ar trebui sa dea multora de gandit

Avertismentele lansate de comisarul Dacian Ciolos si fostul comisar Leonard Orban, in ultimul timp, ar trebui sa dea multora de gandit. Nu este un accident ca Romania are cele mai scazute incasari bugetare (cca 30-31% din PIB) intre tarile membre ale UE. Si un risc mare, pe care numerosi oficiali nu il constientizeaza, este ca bugetul UE (executia bugetara pentru 2014-2020) sa priveze Romania de sume care ar putea sa o ajute pentru modernizare rurala si dezvoltare; fiindca, sub presiunea enorma a altor nevoi, se va lua de la cei care sunt perceputi a nu fi capabili sa utilizeze resurse oferinte de UE. Discutiile din Parlamentul European si in cadrul Comisiei si al Consiliului sunt graitoare in acest sens.

In fine, criza merita sa fie inteleasa dintr-o perspectiva mai ampla, care implica nevoia de a reforma guvernanta economica in UE si Uniunea Monetara, de a preveni clivaje distrugatoare. Problemele de insolventa ale unor tari din UM trebuie judecate nu numai prin prisma unor erori/neglijente mari de politica publica la nivel national, ci si al unor aranjamante institutionale si de politici publice inadecvate in UM (UE), al deficitului de convergenta economica. Din pacate, discutiile la noi despre aceasta reforma, practic nu exista (desi autoritatile publice au decis aderarea Romaniei la Pactul Euro+), cum nu exista nici o dezbatere serioasa privind ce presupune intrarea in zona euro.

  • Ar fi bine ca politicienii sa nu vanda iar iluzii, sa faca promisiuni desarte in 2011 si 2012

Mai avem multe de facut pentru a trece la un model de crestere solida, care sa asigure venituri sporite justificate oamenilor. Consolidarea fiscala are inca pasi buni de facut in timp ce depinde de reforme structurale ce sunt invaluite de incertitudini, companiile de stat trebuie sa treaca printr-o revolutie manageriala, avem nevoie de o alocare mai buna a resurselor si o inclinatie mai pronuntata a sectorului bancar in finantarea investitiilor in sectoare tradables. Trebuie sa absorbim mult mai multe fonduri europene. Pentru aceste si alte motive este bine ca politicienii sa nu vanda iar iluzii, sa faca promisiuni desarte in 2011 si 2012.

Articol aparut si in Ziarul Financiar

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "2 comments" on this Article:

  1. Rasvan Lalu Rasvan Lalu spune:

    Desigur, sectorul bancar influenţează decisiv direcţia investiţiilor, determinând în acest fel şi modelul de creştere economică. În condiţiile culturii antreprenoriale existente la noi, marcată de deficit cronic de încredere şi spectrul lipsei de stabilitate şi continuitate, într-adevăr, tot ce ne rămâne să sperăm este o schimbare de paradigmă din partea sectorului bancar.

    Mă întreb însă şi cum poate statul influenţa modelul de creştere economică altfel decât prin execuţia bugetară. Spre exemplu prin măsuri de încurajare, respectiv descurajare care să ducă la deplasarea accentului de la alocarea resurselor în sectoare de consum neproductiv la investiţii de creştere economică. Nu stiu dacă există o preocupare coerentă, sistematică în acest sens, a factorilor de decizie.

    Oare o strategie naţională (evident, cu măsuri concrete) pentru încurajarea sectorului IMM poate contribui la schimbarea modelului de creştere economică de până acum, bazat pe consum neproductiv ?

    Astfel de schimbări de paradigmă sunt mai uşor de realizat în situaţii de tranziţie şi criză decât în situaţii în care economia se stabilizează pe un trend.

    Cât despre “revoluţia managerială” din companiile de stat şi diminuarea incapacităţii de absorbţie a fondurilor europene, acestea sunt două probleme atât de esenţiale şi de acute, încât rezolvarea lor ar plasa deja economia într-o nouă dinamică, mult mai sănătoasă.

    Tare mi-e teamă însă, că în condiţiile existenţei unui complex politico-economic de
    aspirare a resurselor publice şi a unei administraţii publice unde incompetenţa se împleteşte cu corupţia, aceste rezolvări, chiar şi parţiale, chiar şi sectoriale, nu sunt decât dorinţe pioase.

    Evident că pe acest fond prea puţin încurajator, a mai face şi promisiuni politicianiste, pariind pe un viitor optimist, nu este decât un exerciţiu cinic şi iresponsabil.

  2. CALIMAN EUGEN spune:

    Stimate d-le Rasvan Lalu,
    D-l Prof. Daianu se exprima in termeni tehnici,incit din finete (profesionala)sa poata evita sa spuna ca Romania nu are industrie,ca cea existenta este straina si nu pot fi realizabile cu ea, “politici economice” care sa schimbe modelul economic national.
    GUVERNUL SI BUGETUL sint termenii administrarii “consumatorista” a tuturor banilor ce intra in tara !
    Daca luam in considerare ca si “axa economica principala” nu mai apartine Romaniei,cu cine face politici economice Guvernul,decit cu “BUGETUL” pe care-l mulge clasa politica si clientela sa? La fel ,sint capusate si mulse de bani si intreprinderile de stat.
    Fara un program national de reindustrializare,Romania nu are cum sa creieze acele 5 milioane de locuri de munca si industria pierduta dupa 1989.
    Asa ca,fara constructia unui model economic activ,productiv,industrial pe baza unui astfel de program si peste 20 de ani problemele(nerezolvabile) ramin aceleasi.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Daniel Daianu


Daniel Daianu

Ministru al finanţelor între 1997-1998, profesor universitar la Departamentul de Relaţii Internaţionale şi Integrare Europeană din cadrul SNSPA, membru corespondent al Academ... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)