Home » Economie »Financiar »Idei si solutii » Citesti:

Evaziunea fiscală din România… O problemă reală?

Cristian Paun februarie 6, 2012 Economie, Financiar, Idei si solutii
13 comentarii 3,361 Vizualizari

Foarte mulţi specialişti se plâng de incapacitatea instituţiilor statului de a colecta eficient taxele pe care le impune contribuabililor săi. Un calcul făcut pe datele furnizate de Eurostat pentru 2010 având în vedere următoarele impozite: impozitele pe producţie şi importuri; impozitele pe venit şi impozitele asociate contribuţiilor sociale arată că România se află cu un procent de 27,9% cu mult sub media europeană de 39,9% (EU 27):

O altă statistică  arată faptul că România se află pe primele locuri în topul celor mai ridicate taxe şi impozite (analiza a fost făcută  la finele anului 2011 de către A. Vass şi postată pe blogul său):

  • Locul 6 în UE la impozitarea profiturilor companiilor, după Bulgaria şi Cipru (ambele cu 10%), Irlanda (12,5%), Lituania şi Letonia (ambele cu 15%).
  • Locul 4 între ţările UE cu cea mai scăzută rată de impozitare a veniturilor persoanelor fizice, după Bulgaria (10%), Cehia şi Lituania (ambele cu 15%).
  • Locul 21 in UE, adică 6 state europene au povara fiscală pe muncă mai mare decât România (44,4%): Belgia (55,4%), Franța (49,3%), Germania (49,1%), Austria (47,9%), Italia (46,9%) și Ungaria (46,4%).
  • Locul 24 in UE, adică 3 state europene au TVA mai mare decât in Romania: Ungaria (25%, dar creste la 27% începând cu 2012), Suedia si Danemarca (25%).

Trebuie spus că dacă cumulăm aceste impozite aşa cum de fapt se întâmplă în realitate (de exemplul povara fiscală pe muncă cu TVA) şi observând că doar Ungaria apare în ambele situaţii ca având fiscalitate mai mare ca România, concluzia e că românii sunt în topul plăţilor pe care statul le percepe ca impozite (ponderea la bugetul statului a impozitului pe profit e marginală). La aceste taxe trebuie să mai adăugăm şi celelalte taxe – accizele, taxa de poluare, asigurarea obligatorie de locuinţă etc. dar şi inflaţia care în România încă se menţine la nivele foarte ridicate (3,2% în 2011 vine pe fondul prăbuşirii consumului în ultimele 6-7 luni, cu mici excepţii ceea ce ne spune că în realitate ar fi trebuit să avem o deflaţie de circa -3% şi nu o creştere pozitivă de preţuri).

Concluzia directă  a celor două statistici combinate ar fi următoarea: plătim cele mai mari taxe din UE (cel puţin la nivelul taxelor pe muncă) dar statul nu reuşeşte să încaseze un procent semnificativ din ele la bugetul statului.

Derivat din această  concluzie apare natural întrebarea: se încasează mai puţine taxe la bugetul statului din cauza ineficienţei funcţionarilor publici? Evident că există o problemă la nivelul acestor funcţionari publici cărora FMI le-a tăiat salariile şi le-a blocat promovarea şi în acelaşi timp le-a cerut să fie mai eficienţi (un exemplu clar de cum se bat cap în cap măsurile FMI). Evident că problema cu aceste taxe este legată şi de nivelul excesiv al lor care îndeamnă pe mulţi să îşi asume costul neplătirii lor. Munca la negru este un fenomen evident şi scăpat de sub control în România. Şi evident că din punctul meu de vedere evaziunea fiscală nu este însă neapărat un fenomen cu efecte negative, având în vedere că munca / economia la negru permite unora să îşi găsească totuşi de muncă chiar şi în condiţiile unui mediu economic ostil. Cu atât mai mult cu cât de aceste taxe beneficiem de foarte puţine lucruri de calitate din partea statului. Mai mult, fără evaziune fiscală în România nu ai cum să rezişti în mediul coruptibil şi ostil (trebuie să ai puşi deoparte bani necontabilizaţi pe care să îi poţi plăti la nevoie). Sistemul corupt din România întreţine din plin nivelul evaziunii fiscale.

Un lucru interesant însă merită să fie adus în discuţie atunci când analizăm ponderea veniturilor din impozite şi taxe în PIB (calculat ca sumă între Consum + Investiţii + Cheltuieli guvernamentale + Exporturi nete). Faptul că statul încasează atât de puţin la bugetul statului pleacă şi de la foarte multe categorii / operatori scutiţi de la plata unor taxe şi impozite prin lege care se regăsesc în PIB-ul României:

  • Instituţiile publice nu plătesc TVA pentru toate achiziţiile publice pe care le fac (spitalele, instituţiile de învăţământ superior, cheltuielile cu proiectele de infrastructură ale statului);
  • Exportatorilor li se returnează TVA-ul însă în PIB sunt înregistrate doar exporturile nete (se scad importurile pentru care se plăteşte TVA) şi cum noi avem un deficit comercial de foarte multă vreme PIB-ul este diminuat cu acest deficit comercial care este purtător şi el de TVA (deci o parte din TVA încasat pe deficitul comercial se regăseşte în PIB contribuind însă la PIB-ul altei ţări);
  • Bisericile nu plătesc deloc TVA;
  • Persoanele persecutate politic, cele deportate ori care au fost prizoniere, urmașii luptătorilor in Revoluția din 1989, precum si persoanele persecutate etnic nu plătesc impozitul pe venit şi unele dintre ele impozitul pe locuinţă;
  • Persoanele încadrate la persoane cu venituri foarte mici nu plătesc impozitul anual pe clădiri;
  • Bursierii.

(evident că lista e mai largă şi poate continua)

Având în vedere faptul că deficitul comercial FOB – CIF al României a fost în 2011 de circa 9 miliarde Euro (adică circa 8% din PIB), cheltuielile guvernamentale au fost de circa 40% din PIB tot în 2011 observăm că o bună parte din PIB (diferenţa ar fi cam de 30%) intră în sfera scutirilor de TVA (cea mai importantă taxă). Dacă mai adăugăm şi celelalte categorii scutite menţionate mai sus şi evaziunea fiscală ajungem la cât poate încasa în fapt statul pe seama privatului. Concluzia este una cât se poate de clară: în România nu avem un grad de evaziune fiscală atât de mare cu un grad de încasare de circa 27,9% din PIB, având în vedere cât din PIB este nefiscalizat. Diferenţa dintre România şi Franţa, de exemplu, care are un procent de 44,1% apare şi pe fondul unui sector privat fiscalizat mult mai mare decât în România. Oricât de greu de digerat este acest lucru pentru mulţi specialişti, soluţia nu este să intensificăm controalele sau să creştem şi mai mult impozitele puse pe sectorul privat ci dezvoltarea sectorului privat prin diminuarea statului. Ori această dezvoltare nu se poate face punând întotdeauna mai presus statul sau apărând cu îndârjire proiectele din jurul său care nu se fiscalizează. Nu se poate face fără liberalizarea pieţelor şi fără privatizarea mijloacelor de producţie aflate încă în mâna statului. Prin această concurenţă fiscală pe care o fac instituţiile statului, sectorul privat care nu lucrează cu statul este pus serios sub presiune. În final o să ajungem ca tot sectorul privat să fie conectat într-o măsură mai mică sau mai mare la stat.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "13 comments" on this Article:

  1. Euroskeptikus spune:

    In lista celor ”scutiți” de la plata impozitelor trebuie trecuți și șmecherii care cu ajutorul statului scapă sistematic de plata lor prin tot felul de mecanisme de amânare, anulare etc.

    Aici e lista lor cu toate sumele aferente:

    http://static.anaf.ro/static/pdf/Lista_ORBSm_31.12.2011.pdf

    Evaziunea fiscală vine doar pe locul 3 sau 4 ca explicație la de ce încasează statul atât de puține taxe.

  2. soacra prostanacului spune:

    Pentru ca nu va baga nimeni in seama ,desi faceti poteca pe la televiziuni , am sa va scriu cateva randuri … Mentalitatea romanului este aceea de a pacali pe oricine , prieten sau necunoscut , ( vezi eroul pozitiv Pacala , apelativul hotzule este ca alint , sa te faci frate cu dracul pana treci puntea , etc. ) si dvs. ca mare specialist in economie ar trebui sa ne luminati , sa ne peezentati solutii ca la critica se pricepe oricine … Schimbati voi ” specialistii ” proverbul : decat cu prostul la castig , mai bine cu hotul la paguba !
    Solutii maica , solutii …

  3. dan spune:

    Oricum Guvernul PDL macar a oprit flagelul muncii la negru pe care PSD si PNL l-au adus in Romania.

    Iar referitor la impozite, macar acum impozitul este de 16% in timp ce PSD-ul ne lua 43%! Nu vedeti ca nu spun mimic aia din PSD de cota unica? Pentru ca-si dau seama ca or sa o creasca daca vor sa aiba bani pentru clientela lor.

  4. Tudor spune:

    Ce-ar fi să nu mai impozităm deloc munca, ci acumularea de avere? Hai să renunțăm la toate taxele puse asupra salariilor, și în schimb să impozităm – la modul serios, nu așa cum se face acum – apartamentele, casele, vilele, mașinile, iahturile și restul proprietăților? Din câte știu România are niște impozite pe proprietate mici în comparație cu restul țărilor din Europa.

    Eliminarea taxelor pe muncă ar da aripi economiei și ar anula problema cu evaziunea fiscală în acest domeniu. Iar o schemă adecvată de impozitare a proprietăților ar aduce bani la buget prin taxarea exponențială a averilor. S-ar mai scoate astfel la lumină o părticică din banii negri cu care au fost acumulate multe dintre proprietăți.

    • precaut spune:

      Regasesc exprimarea ROSIE in ce propui. Dar nici tu nici Ponta nu puteti raspunde la urmatoarele intrebari: A. cati din marii din Top300 au rezidenta fiscala in RO (ex.Tiriac este in Monaco, Felix la Londra etc) si deci nu pot fi taxati in Romania ???? B. cum impiedici liberii profesionisti (multi din IT) sa-si deschida PFA la Ruse, la Szeged, la Vrsac si sa nu mai poata fi impozitati? RETINE ca deschiderea granitelor nu permite regim de taxare in RO esential diferit de vecini. Dar asta, neo-bolsevicii nu o pot pricepe, lor le trebuie sarma ghimpata la granita. PS. sigur ca avem -si iti dau dreptate- ca impozitarea locala e prea mica. Pt. un apartament in Bucuresti, la taxe de 200 ron pe an, cum poti sa pretinzi sa ai si gunoi gratis, si metrou subventionat, si caldura subventionata si iluminat public si maturatul strazilor si curatarea zapezii???????

  5. rz spune:

    Sunt de acord cu concluzia dar am niste nelamuriri legate de argumente:

    1. (parafrazez) “TVA-ul pe deficitul comercial contrubuie la PIB-ul altei tari”. TVA-ul se plateste doar aici, este returnat (sau neplatit deloc in unele cazuri) din tara din care se face importul, deci nu vad cum poate contribui la PIB-ul altei tari. Deficitul contrubuie dar TVA-ul pe el nu vad cum… Sau gresesc esential in rationamentul meu?

    2. TVA platit de institutiile publice: nu vad de ce plata sau neplata ar afecta mediul privat. Institutiile publice primesc bani tot de la buget, daca ar plati cu 24% mai mult, ar trebui sa primeasca cu 24% mai mult, deci ar fi exact 0. Sa nu uitam ca firmele nu platesc TVA, ca si-l deduc pentru ce cumpara, consumatorul plateste TVA-ul (chiar daca incasarea lui este facuta de comerciant). Institutiile nu vand nimic, deci oricum si-ar recupera TVA-ul.

    3. Bursierii (care nu platesc ceva, nu prea inteleg ce): nu sunt chiar deloc multi si cred ca trebuie sprijinit invatamantul performant, pe termen mediu e mai eficient decat cativa lei in plus la bugetul de acum.

    4. Veteranii de razboi: astia-s pusi de umplutura, sa fim seriosi, cati mai exista? Sunt de acord cu problema revolutionarilor in schimb.

    5. As adauga la capitolul biserica, pe langa ceva scutiri de taxe pe care le au, si finantarea de la buget. Mi se pare o prostie si o milogeala pentru voturi. Biserica sa se intretina singura, cine vrea sa “beneficieze” de “serviciile” bisericii, sa plateasca (pardon, doneze), nu sunt de acord sa dau din banii mei (adica din buget) pentru biserica.

    Dupa parerea mea, problema principala a noastra este numarul redus de salariati din mediul privat. Din cauza asta taxarea muncii este atat de mare. Daca ar fi mai multi salariati in privat, ar trebui mai putini bani pentru pensii, somaj, ajutoare sociale. Tara sta pe umerii a prea putini oameni (a nu se intelege ca ii consider pe cei din domeniu public – profesori, medici, functionari – niste trantori). De aici toate problemele. Nu pretind ca stiu cum s-ar putea rezolva problema.

    O alta obsesie de-a mea e sanatatea: platim foarte putin (nu procentual ci in valoare absoluta) si foarte putini ca sa avem servicii de calitate, in conditiile in care in afara de salarii, costurile sunt aproape ca in tarile cu sistem sanitar foarte dezvoltat. Nu vom avea un sistem sanitar semnificativ mai bun cata vreme nu se strang mai multi bani. Sigur ca sa poate eficientiza cheltuirea banilor, dar nu intr-atat incat sa vedem mare diferenta.

    • aritmos spune:

      fa si tu un calcul. 10 mil. romani cumpara in medie de 10 lei pe zi fara bon fiscal. Ajungi la o GAURA de 7 miliarde numai la TVA, nemai vorbind de munca la negru, de lipsa de contributii etc.

  6. marks spune:

    Nu sunt de acord cu toate afirmatiile (sau poate nu inteleg bine).Importatorul din UE nu plateste TVA la efectuarea importului.Daca vinde cu sau fara adaos in tara va adauga TVA , daca proceseaza si reexporta , intr-adevar acest circuit economic nu va fi taxat cu TVA.Insa in acest caz procesarea inseamna productie , inseamna oameni angajati si taxe platite altfel.Daca se importa extracomunitar se plateste TVA la vama.Asta inseamna ca toate importurile din China sau Rusia deci bunurile de consum ieftine si combustibili(petrol si derivate si gaz) primesc TVA.Deficitul comercial presupune ca statul are un surplus de marfuri in intern care-l taxeaza cu TVA.A doua problema tratata este faptul ca institutiile de stat nu platesc TVA.Aici despre ce este vorba?Ca taxele de spitalizare de exemplu nu contin TVA?Pentru ca orice produs vandut la spital sau orice lucrare efectuata la spital se factureaza cu TVA care se plateste.
    Totusi nu legislatie este problema ci formele de evaziune.As amintii cateva.Chinezii , turcii si arabii cu largul concurs al autoritatilor vamale subdimensioneaza facturile de intrare pentru un TVA scazut.Subdimensionarea se face cantitativ si calitativ(nivel de pret).Multe produse intrate din UE sunt vandute la negru iar firmele sunt distruse ulterior astfel ca TVA nu se plateste niciodata(se importa extracomunitar prin Bulgaria unde se suspenda plata TVA pentru ca se reexporta) apoi ajung in Romania si nu se taxeaza niciodata(astfel multe produse au castiguri mari la preturi mici).Si nu in ultimul rand cerealele cumparate cash pe tarla care ajung pe barje care la fel exporta subdimensionat.Nu fac parte din administratia fiscala.Toate acestea se stiu si in ultimul timp au existat incercari de a le diminua.Insa de multe ori se inchide ochii vadit.Rezultatul este dublu.Pe de o parte statul pierde din lipsa fiscalizarii , pe de alta parte sunt distruse afaceri corecte din cauza unei concurente neloiale pe pret.

  7. i - conomics spune:

    Cristi, ca sa inteleaga lumea prin puzderia de perocentaje expuse mai sus trebuie clarificat ca:
    1. O firma din 100 lei incasati peste 70 ajung la stat; 30 RON raman pentru plata salarii nete, amortizare capital, si prifit firma, deci foarte putin.
    2. Daca un angajat produce 100 de paini prin efort exclusiv propriu, statul ii ia peste 85 de paini; daca ne uitam si la profitul necesar al firmei, atunci un angajat nu poate consuma din remuneratie in special din cauza statului nici macar a zecea parte din ceea ce produce.

    Privind lucrurile atat din punctul de vedere al angajatului cat si al antreprenorului fiscalitatea este incredibila.

    Observ ca in articol incerci sa explici ca de fapt evaziunea nu este foarte mare, si ca fara evaziune ar fi si mai rau. Nu cred ca este corect ca un academic sa fie un apologetic al evazionistilor.

    Observ ca ai evitat sa spui care este evaziunea in romania si anume peste 35%! A nu face nimica in aceasta privintia insemna a ne complace in subdezvoltare. Avem nevoie arzatoare sa reducem evaziunea la sub 5%. Astfel fiscalitatea ar putea fi redusa cu 30% in prima faza, dar prin efectul de cretsere economica ce sigur ar aparea, si prin eliminarea cheltuielilor aberante ale statului tinta ar fi ca fiscalitatea per total sa fie injumatatita.

  8. revelare spune:

    O altă statistică arată faptul că România se află pe primele locuri în topul celor mai ridicate taxe şi impozite (analiza a fost făcută la finele anului 2011 de către A. Vass şi postată pe blogul său):

    Locul 6 în UE la impozitarea profiturilor companiilor, după Bulgaria şi Cipru (ambele cu 10%), Irlanda (12,5%), Lituania şi Letonia (ambele cu 15%).
    Locul 4 între ţările UE cu cea mai scăzută rată de impozitare a veniturilor persoanelor fizice, după Bulgaria (10%), Cehia şi Lituania (ambele cu 15%).

    Cred ca sunt niste contradictii in afirmatii, clasamentele arata ULTIMELE locuri in topul celor mai RIDICATE impozite la aceste categorii…

    Cred ca ati vrut sa aratati ca evaziunea fiscala nu este asa de mare in RO pe cat se afirma si pe cat este media in UE, adica ceva ce lasa o impresie pozitiva, insa Dvs. cum sunteti dintre cei , care trebuie sa arati in permanenta ceva rau despre Romania, ne treceti ‘catavencian” prin rau…. ca ametitaram, zau!

    • Asta era ideea…

      Că evaziunea fiscală e cea mai mică problemă din următoarea listă de probleme:
      - Prea mult stat care nu se fiscalizează. Deci dacă reducem în primul rând statul din economie și crește ponderea sectorului privat vom avea un grad de colectare mai bun;
      - Reducerea drastică a listei / valorii taxelor amânate la plată, neîncasate (lista contribuabililor care nu plătesc sistematic taxele cum bine observa un comentator mai sus este încă nesimțit de mare). Acești neplătitori nu sunt evazioniști ci intră în categoria celor nefiscalizați;
      - Simplificarea impozitelor și a modului de raportare / încasare (reforma în sistemul administrativ)

      Rămân la părerea că nu prin intensificarea controalelor / stres suplimentar la nivel de sector privat am obține în România un procent semnificativ mai mare de taxe la buget ca procent din PIB. Cred că acest procent mic de încasare a taxelor, explicat de mulți prin prezentarea tendențioasă a evazioniștilor și prin amplificarea acestei probleme dublată și de ”neprofesionalismul” și ”vigilența” celor care controlează, e o situație NORMALĂ de fapt având în vedere taxele din România (mari și prost setate) și cât de mare e economia nefiscalizată. Mă bazez în fond pe un lucru simplu: TVA are cea mai mare pondere în veniturile din taxe însă e aplicat pe o mică parte din PIB. Cei care fac afirmații că e prea multă evaziune fiscală în România trebuie să ia în calcul și acest aspect.

      În concluzie: problema procentului mic de încasări la bugetul statului a taxelor și impozitelor nu ține fundamental de evaziunea fiscală.

      • revelare spune:

        Dar procentul de incasari n u tine de o cifra absoluta, cat castiga statul din impozite, ci cat este in stare statul sa colecteze dintr-o suma proiectata ca fiind tinta la un moment dat.
        sau ma insel…?

  9. Alex spune:

    As mai adauga cateva mentiuni:
    1. De multe ori evaziunea fiscala exista si pentru ca fara ea piata respectiva nu ar mai exista. Astfel de ex. daca un comerciant care vinde la negru un bun cu 100RON ar fi fortat sa aplice 24% TVA, pretul ar ajunge la 124RON. Caz in care, o mare parte din clienti ar renunta sa cumpere. Motiv pentru care comerciantul ar putea decide chiar inchiderea firmei. Si astfel, sumele efectiv incasate la buget sunt mult mai mici decat ce se preconizeaza ca se pierde prin evaziune. La care se adauga si costurile mai ridicate cu inasprirea legii.
    2. Desi e adevarat ca impozitul pe venit si cel pe profit este de 16% si este f. mic, totusi la noi se practica o dubla impozitare la dividende. Astfel, un patron trebuie sa plateasca mai intai 16% impozit pe profit si apoi inca 16% din cea ramas impozit pe dividende adica un impozit de 30% daca vrea sa foloseasca banii in scop personal.
    3. Desi impozitele pe venit sunt mai mari in alte tari exista totusi o multime de deduceri de la impozit care la noi nu se aplica: de ex. cheltuielile cu transportul la serviciu, al educatiei profesionale, hainelor de lucru, cheltuieli cu copiii, etc. Daca luam in calcul si aceste deduceri rezulta ca Romania pentru o familie cu 2 copii are sistemul cel mai impovarator de taxe din Europa, cot la cot cu Franta. Din pacate serviciile statului roman nici nu se compara cu serviciile statului francez.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Cristian Paun


Cristian Paun

Este doctor în economie, conferențiar în cadrul Facultății de Relații Economice Internaționale a Academiei de Studii Economice din București, Director executiv al Societă... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)