Câte zile mai are guvernul condus de doamna V.V. Dăncilă?

Dacă punem la o parte Sputnik și încă vreo alte câteva site-uri plătite spre a face auzită vocea Moscovei și jocurile geo-politice ale Rusiei lui Putin, presa internațională a reflectat corect violențele extreme de vineri seara de la București.
Concluziile articolelor nu sunt deloc flatante nici pentru Jandarmeria Română, a cărei rușinoasă subordonare politică este, pe bună dreptate, pusă la zid, nici pentru guvernul de la București, nici pentru coaliția PSD-ALDE. Desigur, nici pentru România care s-a întors în timp cu 28 de ani de urmă.
Țara are exact aceeași imagine proastă pe care o avea îndată după mineriada din 13-15 iunie 1990. Autorii dezastrului sunt riguros aceiași. Nimeni alții decât social-democrații români, conducerea lor anti-europeană, iresponsabilă, agramată, semi-analfabetă, adică FSN-ul care astăzi se cheamă PSD și care nici nu s-a civilizat, nici nu s-a europenizat deloc, în ciuda acțiunilor pretins salvatoare cu care se laudă cui are timp s-o asculte doamna Alina Mungiu-Pippidi. Doamna în cauză reprezentând un caz clinic, de manual, de degradare morală, politică și umană.
În aceeași barcă a vinovaților ușor identificabili se află complicii PSD, adică ALDE, un partid minuscul prezidat de tot mai puțin frecventabilul Călin Popescu-Tăriceanu, și UDMR-ul condus numai de formă de dl. Kelemen Hunor, ghidat în realitate de dl. Viktor Orbán de la Budapesta care ar dori să vadă România luând-o tot mai decis pe calea iliberalismului. Cale pe care și-o doresc, de altfel, și dl. Tăriceanu, și dl. Liviu Dragnea.
România nu stă foarte bine nu numai în pagini de gazetă ori în programele de știri ale marilor televiziuni occidentale. Este din ce în ce mai prost văzută la Bruxelles, de organismele de conducere ale Uniunii Europene. Încă de luni dimineață decidenții de acolo se întreabă cu voce tare dacă nu ar fi cazul de a se lua decizia radicală ca România să fie sărită de la preluarea președinției UE, fapt care ar trebui să se întâmple de la 1 ianuarie 2019. Totul se suprapune pe întrebările care au existat încă din 2007, atunci când toată lumea știe că țării noastre i s-a făcut favoarea aderării, în pofida faptului că mulți știau că nu suntem pregătiți pentru aceasta. La Bruxelles se cunosc multe despre cât de limitate sunt capacitățile intelectuale ale premierului român, doamna Viorica Vasilica Dăncilă, dar și ale multor altor miniștri din Cabinetul pe care aceasta îl conduce având drept prioritate absolută îndeplinirea ordinelor lui Liviu Nicolae Dragnea și scăparea acestuia de perspectiva închisorii. De altminteri, începând de sâmbătă dimineața atât doamna Dăncilă cât și ministrul de Externe, atât de palidul domn Teodor Meleșcanu, nu mai prea au acces în marile cancelarii occidentale. Ce mai, România este în carantină cam tot la fel cum era în vara anului 1990.
Îi îngrijorează oare cu adevărat toate acestea pe domnii Dragnea și Tăriceanu? Nici vorbă! Ei sunt demult vădit anti-europeni. Se simt prost, sunt deranjați văzându-se monitorizați de organismele de control ale UE, rigorile Bruxelles-ului îi enervează fiindcă le cenzurează faptele, afacerile, îmbogățirea prin mijloace vădit ilicite. Dragnea și Tăricanu au reactivat aria independenței, exact aceeași de pe vremea politicii externe a lui Nicolae Ceaușescu cu ajutorul nemijlocit al d-lui Meleșcanu care deține vaste stagii în domeniu. Cu toate acestea, respectivii nu s-ar simți deloc bine dacă organismele de conducere ale UE ar lua decizia rdicală despre care vorbeam la începutul editorialului. Și aceasta fiindcă se tem de o reacție cu totul negativă din partea a milioane de români. Felul în care mulți dintre aceștia s-au manifestat public chiar și după violențele comandate politic de vinerea trecută le-au arătat domnilor Dragnea și Tăriceanu că încă nu sunt stăpânii absoluți ai României. Poate că, în disperare de cauză, vor face apel la un exercițiu de imagine. Sacrificarea doamnei Dăncilă și a Cabinetului-marionetă condus de respectiva insă. S-ar putea ca lucrurile acestea să se întâmple până la începutul lunii octombrie.
Text apărut concomitent pe site-ul contributors. ro și pe blogurile adevărul.ro