duminică, mai 19, 2024

Consensul politic este util. Putem însă avea încredere în mitomani?

După zece ani în care politica României a fost marcată de lupte brutale, iar unele partide refuzau constant să se prezinte la negocierile convocate la Cotroceni de Traian Băsescu, ideea preşedintelui Iohannis de a construi un consens în jurul bugetului pentru Armată este privită cu un anume scepticism. Pur şi simplu, oamenii nu mai cred în perspectivele unei păci între palate. Eu vreau însă să spun de la început: un consens între actorii politici, pe teme de interes naţional, este necesar României. Eram deja stabilit în SUA în anii în care preşedintele pe care-l admir cel mai mult, republicanul Ronald Reagan, reuşea să realizeze o serie de acorduri bipartizane cu democraţii, pentru a rezolva problemele grave cu care se confrunta naţiunea. Modul în care, în 1983, Reagan a lucrat împreună cu Thomas „Tip” O’Neill, preşedintele Camerei Reprezentanţilor, pentru adoptarea legislaţiei privind securitatea socială, este exemplar.

Acum, formal, nu cred că preşedintelui Klaus Iohannis îi va fi greu să obţină un acord al tuturor partidelor parlamentare pentru ca, din 2017, România să aloce 2% din PIB pentru Apărare. În această etapă, bănuiesc că ceea ce îşi propune noul şef al statului este să arate că se poate realiza un consens pe teme de interes naţional şi să ofere un exemplu. Nu începe în forţă, atacând subiecte controversate – precum reforma în Sănătate sau Educaţie – ci printr-o abordare prudentă, ceea ce mi se pare firesc pentru un preşedinte care s-a instalat la Cotroceni acum mai puţin de o lună. Şi pe fond cred că Iohannis procedează corect: Rusia, chiar dacă este la limita falimentului, nu pare să fi învăţat ceva şi să-şi fi temperat tendinţele expansioniste. În acest context, România trebuie să fie un furnizor de securitate, nu doar să aştepte ca partenerii din NATO să trimită trupe pe teritoriul ei. Pe scurt, sunt mari şanse ca, luni după-amiaza, de la Palatul Cotroceni să vină informaţia că toată lumea, în frunte cu premierul Ponta, este de acord ca, din 2017, armata să primească 2% din PIB.

Aici apar însă problemele: putem avea încredere că acest guvern îşi va îndeplini angajamentele? Scriam în septembrie, aici, pe contributors: “Bani ca să ne apărăm de Rusia, nu pomeni electorale, domnule Ponta!” În vara lui 2014, deşi ameninţarea rusă bătea la uşă, armata a primit nişte rămăşiţe de la masa bogaţilor: 400 de milioane de lei la rectificarea din iulie. În schimb, fondul de rezervă aflat la dispoziţia guvernului a crescut exploziv pe parcursul lui 2014, de la 168 de milioane de lei la 1,9 miliarde. Premierul Ponta s-a folosit în mod discreţionar de aceşti bani, în special pentru a mitui primari, în perioada campaniei electorale, nu pentru a întări capacitatea de apărare. Nu ar trebui să uităm nici faptul că, în februarie 2013, tot guvernul Ponta îşi lua angajamentul, în cadrul CSAT, ca încă din 2016 să aloce 2% din PIB pentru Apărare, după o serie de creşteri graduale în 2014 şi 2015. Aceste creşteri s-au produs, dar într-o măsură extrem de mică. România este departe de obiectivul 2%, chiar dacă preşedintele Iohannis va reuşi să convingă Comisia Europeană să accepte o majorare a deficitului bugetar şi va putea să aloce către M.Ap.N venituri suplimentare. Putem deci observa că premierul Ponta a mai avut promisiuni legate de creşterea alocaţiei pentru Apărare, dar nu şi le-a respectat.

Pornind de la discuţia despre bugetul Apărării şi modul în care promisiunile anterioare au fost încălcate, ajungem la o întrebare pe care o consider esenţială pentru anul politic 2015: cum va funcţiona relaţia dintre preşedintele Iohannis şi premierul Ponta? Este evident că noul şef al statului vrea să arate că poate conduce şi fără conflicte sau declaraţii dure, la televizor. Problema este dacă şi cealaltă parte, respectiv guvernul PSD şi premierul Ponta, va proceda corect şi îşi va respecta cuvântul dat. Ca om de afaceri, am învăţat o lecţie esenţială: încrederea între parteneri este un element esenţial pentru bunul mers al unei înţelegeri comericale. În momentul în care nu-ţi respecţi cuvântul, când ai în urmă o istorie de minciuni şi înţelegeri încălcate, este aproape imposibil să mai fii considerat o persoană de încredere, iar afacerile merg prost. Din această perspectivă, îmi este teamă că tot ceea ce face premierul Ponta acum este să câştige timp, până îşi revine din înfrângerea din 16 noiembrie şi-şi reconfirmă, la congresul din primăvară, controlul asupra PSD. După ce îşi va atinge aceste obiective, Ponta va începe bătălia pentru alegerile din 2016 şi nu va mai respecta nimic. Să nu uităm că proximele alegeri sunt cele locale, deci reţeta pomenilor dirijate prin ministerul Dezvoltării către primari va fi probabil folosită din nou.

Nu vreau să închei pe un ton pesimist. Chiar dacă premierul Ponta are o lungă tradiţie în a minţi – unii au spus chiar că este un mitoman şi are o adevărată plăcere în a nu spune adevărul – consider că preşedintele Iohannis este dator să încerce să coopereze cu Palatul Victoria. Un consens pe 2% din PIB pentru apărare, din 2017, este excelent măcar din perspectiva unei planificări bugetare multianuale, planificare pe care guvernul PSD nu a fost capabil să o realizeze până acum.

Societatea românească are nevoie de reforme profunde, nu de lupte politice, şi de aceea este nevoie ca preşedintele României să construiască un mecanism de cooperare cu primul-ministru. Insist asupra unui singur aspect: cooperare şi consens pentru reforme, doar pentru reforme…

Distribuie acest articol

6 COMENTARII

  1. NU e nicio problema. Consensul este garantat de presedintele Grivco care nu va face un pas in afara intereselor noului USL (asa cum a fost el initial + PDL). Asa zisa iesire a PNL din USL nu a fost decit o manevra prin care PDL-ul antibasist sa intre in USL fara sa recunoasca. Nu degebeaba Basescu a spus „Adio PDL”. Stia prea bine situatia de acolo. Victoria lui KI nu este infringerea lui Ponta ci respectarea intelegerii initiale – premier PSD si presedinte PNL. Ponta va pica doar daca baronii din PSD de vor fi saturat de el. Dormiti linistiti USL vegheaza!
    DNA sa ne apere! Cit o mai putea, pentru este foarte simplu sa i se taie ghearele. Schimbam foaia la SRI si DNA moare de inanitie.

    • Aveti dreptate. Vad insa ca – incet,incet – lumea se resemneaza. Cea mai mare pierdere este Basescu. El nu i-ar fi lasat niciodata sa doarma in sosul complicitatii lor.

  2. Comisiile alea bi-partizane americane sunt de domeniul trecutului azi, a fost acum vreun an şi jumătate un articol fain pe tema asta în Revista 22, „Criza vetocraţiei americane” de Octavian Manea.
    Un consens asemănător, un „Pact Național” s-a mai semnat odată când cu cei 6% la Educație, și nu a valorat nici cât hârtia pe care a fost scris (nu mai intru în detalii despre cine, ce, cum când şi în ce condiţii s-a şters undeva cu el). În condițiile astea, se mai miră cineva de ce actualul pact este privit cu scepticism?

  3. Bun, s-au pus de acord.

    Dar nu era mai bine sa fi conclucrat incat sa fi crescut PIB-ul cu 10%? Ar fi castigat si Armata (si daca ar fi lasat % neschimbat), dar si tara in ansamblu…

  4. Mai sa fie! Cum adica 2% din PIB pentru armata? Aha! Rusii stau la granita salivand!! Era sa uit intrebarea…de unde vin armele alea? USA? Cool! Bune arme! Deloc ieftine, dar de calitate! Da, asa este, aveti perfecta dreptate!

    „Nu începe în forţă, atacând subiecte controversate – precum reforma în Sănătate sau Educaţie – ci printr-o abordare prudentă, ceea ce mi se pare firesc pentru un preşedinte care s-a instalat la Cotroceni acum mai puţin de o lună. Şi pe fond cred că Iohannis procedează corect: Rusia, chiar dacă este la limita falimentului, nu pare să fi învăţat ceva şi să-şi fi temperat tendinţele expansioniste.”

    Damn right! Ia si el bani de unde se poate, pen’ca trebuie si industria de armamant sa traiasca din ceva, nu? Mai ales daca-i speriem pe cetateni cu Rusia care abia asteapta sa ne atace!

    Sanatatea si educatia sa mai astepte, pentru ca nu e bine sa incepi cu lucrurile cu adevarat importante pentru Romania, tocmai cand aia stau cu arma la picior, asteptand doar comanda de a ne invada!

    In afara de asta, eu raman la parerea ca asta a fost si greseala comunistilor. Au scolit oamenii! Cine citeste, gandeste! Cine gandeste, realizeaza manipularea Si te „da jos” de la putere. De unde si concluzia ca prea multa scoala nu-i buna, daca vrei sa pastrezi un status quo! Ergo, de ce bani pentru educatie?! Mai bine pentru armata!
    „Romania lucrului bine facut!” Chiar ca-l face bine, intre noi fie vorba! Intrebarea este doar „pentru cine-l face bine?”! ;)

    Cool! Cool indeed!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

George Mioc
George Mioc
George Mioc este antreprenor, CEO al unei firme americane (PSI Industries). Este stabilit in SUA din 1976. Este inginer: CDS, Scranton, Pennsylvania (1985) Associate Degree in Mechanical Drafting & Design Technology.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro