Home » Financiar »Idei si solutii »Opinie »liberalism » Citesti:

Impozitarea capitalului sau a muncii? O falsă dilemă

Bogdan Glavan noiembrie 25, 2013 Financiar, Idei si solutii, Opinie, liberalism
20 comentarii 2,071 Vizualizari

La nivelul macroeconomic al fiscalității, filozofia exprimată succint în principiul „Să moară capra vecinului!” își găsește aplicare în discuția referitoare la impozitarea capitalului, respectiv a muncii. Se susține că în România capitalul este prea bine remunerat în comparație cu munca; profiturile companiilor reprezintă o parte mai mare din PIB decât salariile angajaților. Prescripția politică implicită este aceea că fiscalitatea ar trebui schimbată astfel încât capitalul să suporte o povară mai mare. Bine, veți observa, s-ar putea susține la fel de bine și concluzia opusă, anume că impozitarea muncii ar trebui redusă, dar să nu ne facem iluzii, „echilibrul” fiscal se dorește a se realiza prin creșterea poverii corporațiilor, nu prin descreșterea poverii salariaților. Cum ziceam, „să moară capra capitalului” sună prea tentant ca să mai analizăm cu luciditate realitatea.

Într-un fel, ideologizarea discuției este binevenită, pentru că ajută la separarea apelor curate ale gândirii economice sănătoase de apele îmbâcsite cu sofisme ale gândirii populist-socialiste. Punerea problemei în termeni de „capital versus muncă” atestă faptul că, în opinia unora, jocul economic este unul cu sumă zero. Plăcinta economică (PIB) este atât cât este, mai rămâne să vedem doar cum se împarte ea între capitaliști și salariați. Altfel spus, distribuția avuției în societate este rezultatul luptei de clasă între proprietarii capitalului și proletariat – bătălie care dacă tot nu mai poate fi tranșată cu trimiterea primilor în Gulag, atunci măcar merită să fie „arbitrată” de stat prin impozite.

Acest mod de a privi lucrurile este eronat, așa cum au demonstrat economiștii clasici, atât cei dinaintea lui Marx (precum Frederic Bastiat), cât și cei de după Marx (Ludwig von Mises). Unii intelectuali nu au aflat că, în economia de piață, proprietatea privată nu aduce beneficii doar celor care dețin mijloacele de producție, ci și restului societății – care are de câștigat prin folosirea acestor mijloace, indirect, în folosul publicului larg. Acesta este unul din principale avantaje ale proprietății private: faptul că proprietarii resurselor sunt motivați să le folosească în beneficiul celorlalți; nu direct, prin cadouri, ci indirect, prin alocarea lor pentru a răspunde nevoilor comunității. Mereu folosesc exemplul următor pentru a le explica studenților principiul „mâinii invizibile” a lui Adam Smith. Să presupunem că sunteți proprietarul unei case din Centrul vechi al orașului. Ați putea decide să locuiți acolo sau puteți să transformați casa într-un bar (sau să o închiriați unui restaurant) și să folosiți profitul (ori chiria) pentru a locui în altă parte. Care este costul de oportunitate dacă decideți să folosiți imobilul ca locuință personală? Evident, nu este zero, așa cum ar răspunde un contabil, fiindcă „nu plătiți nimic ca să dormiți acolo”! Din contră, costul de oportunitate este destul de mare. El este dat de profitul sau chiria pe care ați putea-o câștiga dacă ați transforma casa într-un mijloc de producție. Datorită acestui cost de oportunitate veți fi mai degrabă tentat să vă mutați patul în alt cartier și astfel, implicit, să dați satisfacție celor care doresc să socializeze la terasele din Centrul vechi. Veți alege mai degrabă să deveniți capitalist și să slujiți comunitatea – pentru că este profitabil! Proprietatea privată și piața ajută astfel la alocarea resurselor către satisfacerea celor mai intense nevoie ale consumatorilor. Capitalismul nu este nimic altceva decât o formă de cooperare socială, poate cea mai elevată dintre ele tocmai fiindcă nu este intenționată.

Lăsând la o parte acest exemplu, beneficiile pe care restul lumii le obține de pe urma faptului că cineva este proprietarul unui mijloc de producție derivă atât din consecințele pe care exploatarea respectivului mijloc le are asupra prețurilor bunurilor de consum cât și asupra salariilor. (1) Bunurile de capital sunt folosite pentru a crește producția, astfel încât prețurile bunurilor de consum rezultate sunt din ce în ce mai mici, ceea ce înseamnă creșterea nivelului de trai pentru toți, așa cum arătam mai sus. (2) Bunurile de capital nu lucrează de unele singure în producție, ci au nevoie de factorul complementar muncă, astfel încât cu cât acumularea de capital sporește cu atât cererea de muncă crește și ea, împingând salariile în sus – deci sporind bunăstarea tuturor.

O dezbatere privind impozitarea capitalului nu se poate purta serios fără a defini mai înainte rolul capitalului, înțelegând aici atât funcționalitatea lui cât și modul în care se formează. Să nu uităm că bunurile de capital apar datorită economisirii. Casa din exemplul meu a fost dobândită fie din economiile personale, fie printr-un credit bancar – adică din economiile altora – sau ați primit-o moștenire (deci este rezultatul economisirii părinților). Capitalul nu pică din cer, el se formează prin acumulare, prin economisirea și investirea unei părți din venit. Impozitarea capitalului nu este nimic altceva decât penalizarea economisirii; o dublă impozitare a venitului. Dacă impozitarea capitalului crește, atunci publicului îi va scădea apetitul pentru economisire, mai puține resurse vor fi disponibile pentru investiții, iar creșterea economică se va dilua. Dar nu doar comportamentul publicului larg este relevant, ci al oricărui agent economic. Să luăm de exemplu preconizatul impozit pe construcțiile speciale care, ca orice impozit pe proprietate, reprezintă o metodă de impozitate a capitalului. Acest impozit va descuraja investiția industrială și în elemente de infrastructură, mărește costul afacerilor și, implicit, descurajează cererea de muncă și împiedică creșterea salariilor.

Nu în ultimul rând, schimbările fiscale trebuie să țină cont de contextul țării noastre. Care este marea constrângere care planează asupra producției în România: penuria de muncă sau penuria de capital? Nu trebuie să ai un doctorat în economie ca să alegi a doua variantă. România se confruntă cu șomaj în condițiile în care milioane de persoane au plecat să muncească în alte țări. Acest fenomen există deoarece investițiile (acumularea de capital) au fost împiedicate. România se află pe un loc codaș în estul Europei atât din punctul de vedere al investițiilor străine cât și al celor interne. Atât impozitarea agresivă cât și celelalte reglementări care au sporit costul afacerilor au avut drept rezultat împiedicarea inițiativei productive și, logic, menținerea la un nivel scăzut a cererii de muncă și a salariilor. Avem salarii mici pentru că am împiedicat investițiile, nu pentru că le-am tratat preferențial! Crede oare cineva că vor crește salariile dacă vom introduce noi impozite pe proprietate, dacă vom mări impozitul pe profit, dacă vom taxa mai abitir câștigurile de capital sau moștenirile?! Din contră, afacerile vor fi descurajate, sectorul privat nu va mai genera locuri de muncă, investitorii străini vor ocoli și mai mult România iar cei de aici vor pleca în țări mai prietenoase. Gulagul fiscal pentru capitaliști are un singur efect pentru proletari: sărăcia.

Avem, în schimb, o groază de investiții neproductive și o mulțime de întreprinzători politici cu avangarda intelectuală aferentă, care își umflă conturile cu profituri și salarii grase colaborând cu statul. Ei susțin creșterea impozitării pentru un singur motiv: mai mulți bani la stat înseamnă mai mulți bani pentru ei.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "20 comments" on this Article:

  1. Alexu spune:

    Care capital?
    Cel strain care a intrat intr-o cantitate mica , a pus monopol pe anumite ramuri ( energie , retail etc) si apoi au repatriat de 10 ori sumele investite?
    Cel romanesc obtinut din furturi sau afaceri cu statul ?
    Raman si cei maxim 10 % intreprinzatori onesti, insa datorita faptului ca statul nu e capabil sa faca reguli clare si sa le aplice celor de mai sus, vor avea si ei de suferit.
    Capitalul , atunci cand produce profit trbuie impozitat la capat , pe dividende la fel de sus ca si munca.
    Trebuie lasata parghia de a nu se impozita profitul reinvestit.
    Cat despre locuri de munca , vom discuta cand salariul minim va fi pe la 500 euro , ca sa nu moara de foame angajatul!
    La intrebarea pe care ai pus-o vizavi de capital versus munca , eu te intreb :
    Pot exista oameni fara firme ? Raspuns DA!
    Pot exista firme fara oameni ? Raspuns NU !

    Surplusul de bani , nu este investit in Romania, ci sta in banci straine .
    Daca marile companii s-ar lista prin oferte publice , statul nu ar trebui sa le mai vanda aiurea , si s-ar capitaliza pe bursa .
    Daca CFR ar face IPO ar obtine cel putin 1 mld de euro din subscrieri, nu 200 mil cat a avut castigatorul!

    Sa avem grija de companii , care sunt straine in marea majoritate

    • pehash spune:

      Sunt curios cine, unde si cand a calculat ca investitorii straini au scos pana acum din tara de zece ori sumele investite. BNR zice ca soldul investitiilor straine directe ar fi pana la sfarsitul lui 2012 de vreo 60 de miliarde de euro (ce-i drept, asta include profitul reinvestit).. ar insemna ca au scos din tara 600 de miliarde de euro!! Nu o sa te contrazic, pentru ca nu stiu cum se calculeaza asa ceva, dar totusi, de unde?
      Cat timp o companie straina repatriaza profit, inseamna ca a adus plusvaloare economiei romanesti, nu? Ce o fi rau in asta?

    • diana spune:

      Prietene inainte sa te apuci sa injuri toti privati adu-ti aminte ca mai sunt si prapaditi ca mine care n-au facut afaceri cu statul si nici nu au capital strain.
      Si eu stiu o duzina de pravaliute micute si prapadite care produc ceva, mult, putin produc ceva, in Romania.
      Si daca nu ar exista gandirea asta gaunoasa mai multi s-ar apuca sa faca pravaliute mai mici sau mai mari si s-ar misca mai repede lucrurile.
      Pentru ca ceea ce se intampla de fapt e ca firmele mari au parte de excepti fiscale pe cand aia mici platesc cea mai mare povara fiscala.
      Daca e ceva ce ar conta ar fi un regim egal al tuturor companiilor de stat sau private, mici sau mari, fara excepti.
      Ori actualul guvern da excepti peste excepti, care e o chestie nasoala si deformeaza piata si respectiv competitia.
      CFR Marfa trebuie lasata sa moara si oameni aia poate isi vor gasi de lucru la alte firme de transport, ca suntem cu toti adulti si responsabili pentru viata noastra.

  2. RazvanM spune:

    Multumesc pentru un articol care vorbeste si despre alt model decat ce vedem pe la noi. Ar fi utile niste linkuri catre scrierile lui Bastiat, Mises, Adam Smith etc.

    De exemplu:

    - http://bastiat.org/
    - https://mises.org/

  3. nicu spune:

    Corect! Intreprinzatorul politic e singura specie viabila emanata de libertatea de alegere oferita unui popor supra-iluzionat de statul asistential. “Statul e in esenta imoral.” (von Mises) La fel ca si “romanul impartial”.

  4. Liviu spune:

    Felicitari pentru articol! Inca un articol corect si clar. Doamna Beatrice Ambro are o serie de articole asemanatoare. Cind insa veti decide sa mobilizati proteste impotriva acestor situatii? Personalul medical s-a trezit. In loc de atit de multe articole de analiza, incercati sa mobilizati marii contribuabili privati sa protesteze! O greva japoneza in platirea taxelor (un formular pe saptamina, niste procese etc.) i-ar invata minte poate pe guvernanti si ar incerca sa schimbe cite ceva! Toate cele bune!

  5. Ruritanian spune:

    … daca si guvernantii ar judeca atit de coerent am trai mult mai bine. Dar ei 1) nu gindesc si 2) si daca ar gindi, idei precum cele de mai sus contravin stilului lor de viata, adica jafului.
    Asa ca economistii buni ramin cu stiinta, iar mizerabilii de la butoane cu puterea.

  6. Florin spune:

    Va multumesc pentru analiza clara. Sper ca articolul dumneavoastra va fi citit si inteles si de catre cine ar trebui sa il citeasca si sa il inteleaga, nu cred ca se poate explica mai direct calea gresita pe care Romania merge de atat de multa vreme.

    • Harald spune:

      Subscriu la aprecierile pentru articol. Exemplul cu casa din Centrul Vechi l-am văzut efectiv aplicat în Germania. Un pensionar german avea un apartament în Frankfurt pe care îl închiriase cu 2.000 de euro pe lună, iar el prefera să locuiască într-un orășel aflat la vreo 40 km.distanță, unde plătea doar 600 de euro chirie. Și nu se plângea niciodată că nu-i ajunge pensia :P

  7. Adrian spune:

    Si concluzia este ca … ?

    In articol sunt enumerate cel putin vreo 3 probleme care nu au neaparat aceeasi solutie:
    1. taxe cheltuite ineficient (contracte paguboase cu statul)
    2. taxe colectate abuziv pentru cheltuieli sociale (statul social functioneaza prin coercitie, nu de bunavoie; beneficiile sociale nu provin din donatii, ci din taxe colectate cu forta legii si amentarea puscariei pentru “evazionisti”)
    3. taxe cu structura discutabila munca versus capital. Nici macar nu sunt convins ca e vorba de raportul intre ele, ci de taxe pe munca sau taxe pe capital. Conform Constitutiei ai dreptul la munca si la viata, dar nu poti sa faci nici una daca nu platesti taxe, ceea ce e o contradictie.
    Dar nu se discuta nici un fel de propuneri pentru solutii gen:
    - obligativitatea ca orice taxe colectate sa fie cheltuite doar in scopul in care au fost colectate, ceea ce ar reduce din caracterul discretionar si risipa
    - eliminarea contributiilor obligatorii pentru sanatate si pensii pentru ca sunt doar alte taxe mascate; daca ar fi asigurari ar fi pe baza unui contract clar in care sunt specificate drepturile si obligatiile partilor si obiectul asigurarii
    - instituirea unei taxe unice pentru orice cetatean (in valoare anuala fixa) ca fiind partea lui de contributie la cheltuielile statului si suspendarea sau retragerea cetateniei pentru neplata
    - instituirea unui sistem de ajutoare sociale bazate pe contributii benevole
    - spargerea Parlamentului in camere independente cu atributii complet diferite: una pentru legiferare generala bazata pe sistemul actual de alegeri, una cu atributii fiscale (legislatie fiscala, buget) in care membrii trebuie sa aibe studii superioare economice si sa fie alesi doar de platitori de taxe (restul populatiei neavand drept de vot pentru ca nu contribuie in nici un fel la capitolul venituri)

  8. Paul_ spune:

    Pana la urma banii tot se iau prin taxe si impozite. Este adevarat ca taxarea pe capital este practic dubla taxare pentru ca ai platit deja o taxa pe banii aia. Dar TVA-ul nu este tot dubla taxare? Dupa ce platesti impozit pe venit, platesti din ce iti ramane TVA. Poate pana la urma ar trebui aleasa acea forma de taxare cat mai putin birocratica si cat mai usor de dificil de eludat. Este evident ca TVA-ul si impozitul pe venit/profit in Romania este fraudat (am inteles pe ca TVA ar fi cam 50%). Totodata cred ca impozitul pe proprietate este cel mai dificil de eludat. Notarii au liste cu valoarea unei proprietati. Nu sunt economist, dar poate trecerea de la impozitarea muncii si a profitului la impozitarea proprietatii ar aduce mai multi bani la buget.

  9. eu***** spune:

    Pana la urma as vrea si capra si varza!
    Se poate oare? Pare ca DA!
    Dar cum?

    Pai este simplu: sa fie aparatul administrativ al statului redus!
    Asadar si prin urmare automat nevoia de impozite si taxe se reduce…Q.E.D.
    Poate sa doare putin dar face obrazul mai curat…

    Ei bine pentru un astfel de proces este nevoie de ceva neuroni, de un timp de pregatire si de o implementare la foc continuu! Deh, ar putea face acest guvern asa ceva?
    Teoretic DA, practica demonstreaza ca NU!

    Este prea mic pentru un razboi asa de mare!
    Pe ici pe colo mass-media umfla imaginea guvernului, ca altfel este vai si amar de el…

    Raul cel mai mare vine de la stat, se stia chestiunea aceasta de ceva vreme – iar pestele de la cap se impute!
    Din nefericire, pestele se curata de la coada se curata…

    Dar statul/ administratia publica cum il/o curatam?

    Oare nu am ales, in majoritate, reducerea cu 50% a Parlamentului la cifra magica de 300 de parlamentari? Uite cum se impotrivesc cei de acolo – ceea ce face parte din natura umana, dar nu pot sa inteleg cum de se dau legi care contribuie la cresterea numarului de parlamentari si fraierii NU FAC NIMIC!!!!

    Nu am vrea sa se reduca numarul angajatilor simultan si celelalte administratii centrale sau locale? Parca aud un murmut:”O ba DA!”

    Odata cu reducerea numarul de angajati se reduc si cheltuielile bugetare asociate – este relativ simplu sa numeri in orice institutie publica persoanele care nu prea au de ce sa fie acolo sau care nu prea au ce face decat sa dea frunza la caini – evident tema de actualitate, de altfel…

    Pana sa ajungem la teorii si schimbari fiscale nu este oare mai simplu sa isi numere statul oitele din propria ograda si sa isi restructureze propriul aparat? Sincer cred ca DA!

    Numai DUPE ce face acest mic pas in guvernare, dar imens pentru o RO moderna, de abia atunci cred ca poate trece la fazele urmatoare adica la descentralizare, modificarea impozite si taxe, rescriere constitutie si uite asa in zbor catre multe altele!

    In fine, este doar o opinie care a plecat de la articolul interesant publicat!

    • Un prieten spune:

      Cele doua legitime deziderate pot fi atinse doar impreuna. Statul trebuie sa renunte la rolul de purtator de grija al prostimii oligofrene pt ca nu este cazul si sa recunoasca existenta pietelor de prima importanta, pe care sa la trateze ca atare, sa permita intreprinzatorilor sa creeze, iar consumatorilor sa aleaga in mod suveran ce, cat, cand si de la cine cumpara bunuri si servicii. Solutii de reducere a taxarii muncii si a capitalurilor ar fi, in tara sunt destui bani, spatiul fiscal exista nu trebuie scornit.

  10. Cristian spune:

    Deci sa inteleg ca eu ca persoana fizica pot plati impozitul pe “capital” cat si cel din chirie si daca sunt persoana juridica nu. O interpretare, un pic aberanta a Codului Fiscal, nu credeti? (e doar retorica intrebarea, nu solicita un raspuns) si a sanselor egale in capitalism :) . Si sa nu mai vorbim de modul de acumulare a capitalului autohton si/sau strain: salar minim, conditii de munca f. proaste si eventual munca la “negru” (si da cunosc, si aberatia din legislatia muncii si a suprataxarii muncii).

  11. Vicus spune:

    Cu siguranta ca impozitarea capitalului strain, la care economia romaneasca este conectata ca un muribund, este o prostie intr-o tara cu o forta de munca de 3 milioane si un pic de angajati (pe bugetari ii scot din calcul) la o societate de 18 milioane.

    Avem un angajat la cinci cetateni care fie nu muncesc legal, fie muncesc pe spezele bugetului de stat.

    E destul de grav capitalismul romanesc.

    Pe de alta parte, cred ca nu l-ati citit pe Marx, dar stiti cate ceva despre el din auzite (dar incorect). Sunt pagini pline de admiratie la Marx legate de productivitatea privata in competitia capitalista.

    Mai degraba ati observa ca asa-numita acumulare primitiva a capitalului de catre localnici se face prin jaf si talharie de la stat. Asa s-a construit capitalul romanesc. Ramane totusi sa fie investit. Cand se va intampla asta, nu stiu.

    Romanii sunt saraci, dar exploatarea capitalista nu a ajuns pe aceste meleaguri de oameni lenesi. Sau nu a ajuns la toate paturile sociale.

  12. Chianti spune:

    Un domn, mai sus, spunea ca oamenii pot exista fara firme in timp ce invers nu se poate. Banuiesc ca se referea la varsta de aur a omenirii, preistoria, cind iti luai sulita si vanai mamutul pe care il imparteai apoi cu tribul tau (toti legati unul de celalalt prin legaturi de sange).

    A face dihotomii intre oameni si companii in epoca moderna este de neinteles. Daca acceptam ca economia este o activitate inerenta pentru un individ sau un grup de indivizi, inseamna ca o organizare eficienta (schimburi libere intre companii) a acestei activitati este la fel de fireasca. Total de neinteles!

  13. Radu D spune:

    Dumneavoastra umblati cu niste sofisme interesante pe ici, pe colo insa omiteti esentialul.
    Statul e in buda.
    Acum statul nu e capabil sa taie taxe si impozite.
    Reformarea cheltuielilor va rezolva problema doar partial. Pe de-o parte deoarece aceasta se face lent, pe de alta parte deoarece in sine nu inseamna decat o eventuala alocare si gestionare mai eficienta a acestora, in conditiile unor nevoi investitionale majore, a unor dezechilibre imense la bugetul asigurarilor sociale si de sanatate si a unor semnificative costuri de refinantare a datoriei externe.
    Cheltuielile statului nu au cum sa scada, ele eventual pot suferi realocari.
    De aici venim ajungem la problema. E nevoie de bani, Romania trebuie sa mearga inainte.
    Economia Romaniei e una puternic concentrata, iar valoarea adaugata se e creeata in mare parte de cateva sute de grupuri economice. Din acestea primele 50 genereaza pana la 1/3 din PIB. Restul clacasilor gafaie.
    Economia Romaneasca genereaza multa valoare. De ex. DACIA e azi cash-cow-ul lui Renault, adica valoarea adaugata de la Dacia compenseaza in buna parte pierderile globale ale grupului. Achizitia Petrom a facut din OMV o companie regionala semnificativa si foarte profitabila.
    O mare parte din valoarea adaugata este extrasa din economie prin tot felul de strategii. Probabil mecanismele preturilor de transfer va sunt cunoscute si mai sunt si manevre mai negre, mai gri (Cipru, Monaco, etc).
    Platim masiv preturi date de pozitii dominante ale unor actori, care genereaza aici rente. Un bun exemplu sunt furnizorii de utilitati.
    Platim bani grei bancilor strai, in conditiile in care costurile reale de finantare ale acestora sunt cu totul altele iar IMM-urile si populatie se asfixiaza la costurile creditarii.
    Suntem tara cea mai putin dependenta energetic din UE dar cu toate astea nu observam acest lucru nici in bunastarea populatiei nici in dezvoltarea industriei. Avem rezerve minerale si energetice, cu toate astea lucram cu redeventele astea penibile, pe care Ponta le creste doar cu 25%?
    De ce trebuie sa platim strainii sa ne produca curent scump aici, omorand populatia si producatorii locali?
    In comert, cartelul marilor retaileri ii pune in genunchi pe producatorii autohtoni cu tot felul de taxe la raft care opereaza un nou transfer de valoare.
    Stimate domn, conteaza mult valoarea produsa, insa mai mult in zilele noastre conteaza valoarea capturata. In conditiile astea e logic sa schimbi filozofia fiscala.
    Desigur asta nu schimba cu nimic faptul ca statul roman e o gaura neagra.

    • iosiP spune:

      Aveti dreptate, domnule Radu D, iar raspunsul la intrebarile dumneavoastra (in fine, la marea lor majoritate) este simplu: pentru ca suntem incapabili sa ne organizam!

    • RazvanM spune:

      Domnule Radu, incepeti cu o acuzatie urata catre toata lumea “Dumneavoastra umblati cu niste sofisme interesante pe ici, pe colo insa omiteti esentialul.”

      Si continuati cu un text in care nu spuneti nimic, afara de sa fie bine ca sa nu fie rau. Retin cateva sabloane si buzz-words precum “Reformarea cheltuielilor”, “nevoi investitionale majore”, “dezechilibre imense”, “semnificative costuri de refinantare a datoriei externe”. Ceva cifre concrete aveti pe care va bazati discursul sau doar reciclati franturi din discursuri auzite pe la televizor sau citite prin ziare?
      As vrea sa ofer o mana de ajutor pt. structurarea ideilor:
      - cat a fost PIB-ul Romaniei in lei si in euro in ultimii 10 ani?
      - care a fost Bugetul Romaniei in ultimii 10 ani?
      - cum a variat deficitul bugetar in ultimii 10 ani?
      - cum a variat datoria publica a Romaniei in ultimii 10 ani?
      - care sunt dobanzile anuale pe care le plateste Romania la banii imprumutati si cheltuiti?
      - cum a variat bugetul fondului de pensii in ultimii 10 ani?
      - ce a insemnat deficitul bugetar de aproape 10% din 2009?
      - cum s-a echilibrat bugetul general al Romaniei in 2009, 2010, 2011?
      - care este tendinta in momentul de fata?
      - cate taxe si impozite noi au fost adaugate in ultimii 2 ani?
      - cati din acesti bani luati de la cetateni s-au dus in investitii aducatoare de valoare (infrastructura: autostrazi, alte drumuri, cai ferate, sanatate, educatie)?
      - exista vreo limita dincolo de care statul trebuie sa recunoasca ca administreaza gresit banii si isi restrange risipa?

      • Radu D spune:

        Domnule RazvanM, daca stiti atatea, veniti dvs cu detaliile concrete.
        Eu am afirmat urmatoarele:
        - statul va fi in continuare foarte flamand, nu au cum sa scada cheltuielile ;
        - degeaba impozitezi clacasii (IMM-urile si angajatii) ca nu mai ai ce sa le iei;
        - din economie valoarea adaugata e extrasa (as zice sustrasa) evitand impozitarea;
        - statul e un administrator prost si o gaura neagra, cu toate astea perspectivele de reducere a cheltuielilor bugetare nu sunt extraordinare;
        M-ar bucura contraargumentele dvs factuale.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Bogdan Glavan


Bogdan Glavan

Bogdan Glăvan este profesor universitar de economie, Director al Centrului de Economie Politică și Afaceri “Murray Rothbard” din cadrul Universității Româno-Americane (... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)