În conflictul Iohannis/Dăncilă, din nefericire, vine vara

În ziare, în mediul on line, pe site-uri, la felurite posturi de televiziune s-au făcut în ultimele 48 de ore tot felul de calcule și s-au emis o suită de ipoteze asupra modului în care ar putea să evolueze conflictul deschis dintre cele două Palate.
Toate pornesc de la ipoteza că d-na Viorica Dăncila va fi pe mai departe fermă în decizia ei de a nu-i da satisfacție președintelui Klaus Iohannis și va refuza în continuare să demisioneze. Nu neapărat, eu aș zice că nicidecum fiindcă fermitatea ar reprezenta o trăsătură de caracter a doamnei prim-ministru, ci din cu totul alte motive mult mai prozaice. Și defel onorante pentru fosta absolventă mediocră a Institutului de Petrol și Gaze din Ploiești.
Doamna Dăncilă reprezintă forma post-modernă a omului fără însușiri. Întruparea perfectă a omului nou la care visa și pe care și-l doreau PCR și Nicolae Ceaușescu. Or, omul nou este precum păpușa. Stă fără să crâcnească acolo unde o pune partidul, aplaudă când este întoarsă cheița și duce la îndeplinire deciziile acestuia. Iar partidul, adică PSD-ul, recte demonicul Liviu Nicolae Dragnea, i-au cerut doamnei Viorica Dăncilă să stea în Palatul Victoria și să fie un premier de paie. Carevasăzică doamna Dăncilă rezistă. Se comportă de parcă ar fi un condamnat la locul de muncă.
Un lucru pe care președintele Klaus Iohannis îl știa foarte bine încă din clipa în care a acceptat propunerea PSD de a o desemna într-o funcție pentru care d-na Viorica Dăncilă nu dovedise, iar acum e încă și mai clar că nu are nici cea mai mică abilitate. Președintele a acceptat-o pe insignifianta doamnă Dăncilă dintr-un calcul politic, a dorit să evite o criză, omițând însă ipoteza că Liviu Dragnea, prin intermediul unui premier de paie, care habar nu are ce înseamnă cuvântul ridicol, îi va încălca una dintre prerogativele esențiale. Aceea de arhitect al politicii externe a României.
Demonicul Liviu Nicolae Dragnea a făcut-o cu complicitatea iresponsabilă a ministrului de Externe, dl. Teodor Meleșcanu, așa că rămâne de văzut dacă nu cumva matusalemicul și ineficientul șef al diplomației, a acționat la ordinul sau cu acceptul celui care i-a îndeplinit această ultimă mare dorință a vieții sale. Aceea de a conduce iarăși Ministerul de Externe pe socoteala și în defavoarea României. E vorba despre dl. Călin Popescu-Tăriceanu.
Faptul că președintele Iohannis i-a retras încrederea doamnei Viorica Vasilica Dăncilă nu are nici cea mai mică urmare constituțională. Rămâne la nivel simbolic. În cel mai bun caz președintele poate să sesizeze CCR pe tema unui conflict de natură constituțională între Președinție și Guvern. Poate că o va face mânat deopotrivă de dorința de a avea propria lui mutare, una de răspuns, după ce guvernul a recurs la o acțiune similară în privința refuzului președintelui de a o revoca din funcția de procuror șef al DNA pe doamna Laura Codruța Kövesi. Așteptata decizie a CCR în privința Kövesi ar putea amplifica respectivul conflict.
Nu știu ce șanse de izbândă ar putea avea în cazul sesizării CCR Instituția Președintelui. Cred că nici specialiștii în domeniu nu s-ar putea pronunța în acest moment cu prea mare exactitate în condițiile în care nu prea ne este clar ce fel de înțelegeri a încheiat în numele României și la ordinul numitului Dragnea Nicolae Liviu d-na Viorica Vasilica Dăncilă. Asupra acestui lucru va trebui să se pronunțe mai întâi CSAT. Desigur, Constituția României spune că președintele este singurul abilitat să încheie tratate internaționale în numele României. Încă nu știm dacă neștiutoarea, manipulabila, omul de plastilină Viorica Vasilica Dăncilă a promis măcar că va încheia vreun tratat cu Israelul. Nu știm dacă d-na Dăncilă și dl. Dragnea și-au reafirmat promisiunea de a muta ambasada României din Israel de la Tel Aviv la Ierusalim. Situându-se astfel în afara orientărilor UE reafirmate de d-na Federica Mogherini, un fel de ministru de Externe al Uniunii. În cursul zilei de sâmbătă a fost lansată în piață ipoteza că d-na Viorica Vasilica Dăncilă ar putea fi acuzată chiar de înaltă trădare. Rămâne să vedem dacă există dovezi în această privință.
Se mai vorbește despre posibiltatea intrării d-lui Klaus Iohannis în grevă prezidențială. Nu cred că președintelui Iohannis îi stau în fire manifestările din cale afară de dramatice. Nu știu nici dacă o astfel de decizie nu va fi de natură să deterioreze încă și mai mult imaginea externă a României. Sigur, mai există și alte soluții de care s-ar putea prevala președintele. Referendumul care să consulte populația pe tema oportunității guvernării PSD-ALDE ori o solicitare de urmărire penală a d-nei Viorica Dăncilă.
În urmă cu ani, atunci când dl. Victor Viorel Ponta a început să aibă serioase probleme cu justiția, președintele Klaus Iohannis i-a solicitat acestuia demisia. Fără rezultat, după cum bine se știe. Dl. Ponta a plecat de la Palatul Victoria doar după catastrofa de la Clubul Colectiv, după spusele domniei-sale, în urma manipulărilor d-lui Liviu Nicolae Dragnea.
Mult mai plauzibilă mi se pare ipoteza că președintele să facă referiri continue la incident. Să îl speculeze politic. Să îl folosească pentru a-și pregăti intrarea în viitoarea campanie prezidențială. Mai rămâne de văzut cât de puternic va reacționa strada. Numai că, din nefericire, vine vara. Și odată cu vipia vin și concediile.
Text apărut concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro