Home » Educatie »Justitie/Ordine publica »Opinie » Citesti:

Institutul National de Criminologie sau despre reflexul de a crea insule

Ioan Durnescu iulie 25, 2017 Educatie, Justitie/Ordine publica, Opinie
3 comentarii 1,467 Vizualizari

Asistam in ultimele luni la o preocupare febrila de a infiinta sau, mai bine zis, de a reinfiinta un Institut de Criminologie in subordinea Ministerului Justitiei. Spun reinfiintare deoarece acesta a mai fost creat o data in anul 2002 insa a fost desfiintat cu multe dificultati in anul 2006. In acest articol incerc sa arat cat de lipsit de orice rationalitate economica, administrativa si academica este acest Institut National de Criminologie (INC) in speranta ca, in al doisprezecelea ceas, Guvernul isi va reconsidera pozitia in ceea ce priveste infiintarea lui.

Trebuie sa recunosc ca nu sunt foarte optimist in ceea ce priveste repozitionarea Guvernului in legatura cu aceasta tema. Mai mult, sunt aproape sigur ca, asa cum ne-a obisnuit, Ministerul Justitiei va gasi o cale exceptionala de a continua angajarile si, implicit, infiintarea INC, chiar si in conditiile de blocare a angajarilor in aparatul central.

Daca citim primul articol al Hotararii de Guvern nr. 14/2017 privind reinfiintarea INC, vom observa ca scopul acestui Institut este de a analiza si fundamenta politici publice in domeniul prevenirii si controlului criminalitatii. Pana aici totul pare rezonabil. Modalitatea prin care aceasta analiza si fundamentare se produc nu mai suna la fel de bine.

Prin infiintarea unui Institut, statul isi asuma costuri administrative si de functionare foarte mari. Data fiind intentia exprimata deja de a angaja juristi asimilati magistratilor (??), costurile salariale si extra-salariale vor fi imense pentru bugetul Statului. Intrebarea este cum se justifica aceste costuri cand exista in Romania peste 30 de universitati cu facultati de drept, psihologie sau sociologie? Mai mult, Academia Romana are cel putin trei institute de cercetare care ar putea desfasura cercetari in domeniul criminologiei sau penologiei. Pe langa aceste structuri de cercetare ale statului, am observat in ultimii ani o tendinta timida si a sectorului privat de a se indrepta spre cercetare/dezvoltare. Toate aceste structuri pot fi incurajate sa intre in competie pentru a desfasura cercetari sau evaluari pe teme scoase la licitatie direct de Ministrul Justitiei sau de catre Ministrul Justitiei prin intermediul Agentiei Nationale a Cercetarii Stiintifice. Ultima optiune ar asigura si o procedura specifica de evaluare a propunerilor de cercetare transparenta si riguroasa ( peer review, evaluatori din tara si din strainatate etc. ).

Folosind resursele existente ( cercetatori si infrastructura), sunt sanse mari ca finantarea necesara cercetarii crimonologice sa fie mult mai mica decat dublandu-le pe toate acestea.

Mai mult decat atat, nu numai costurile vor fi mai mici, dar si concluziile analizelor/evaluarilor vor fi mai corecte si mai credibile. Fiecare din institutiile mentionate mai sus dispun de mecanisme academice de asigurare a calitatii si eticii in cercetare. Multe din institutiile aratate mai sus dispun deja de cercetatori specializati pe teme de justitie penala. Formarea unor cercetatori inseamna multi ani de cercetare, o anumita infrastructura, o participare constanta a acestora la producerea de cunoastere si la dialogul international din stiinta. Dincolo de aceste premise, orice structura de cercetare are nevoie de o cultura a curiozitatii si a spiritului critic si liber. Mai are nevoie de flexibilitate si de respect pentru individualitatea cercetatorului. Mi-e greu sa imi imaginez cum vor fi acestea cultivate in interiorul unui Institut al unui minister. Ar putea acest institut publica evaluari negative ale unor politici publice promovate de catre un ministru sau altul? Sau ar putea acest institut garanta independenta activitatii de cercetare? Ar avea credibilitatea necesara?

In secolul XXI, managementul cercetarii trebuie sa fie flexibil si sa respecte pluralitatea sau interdisciplinaritatea. Fiecare tema de cercetare reclama o anumita compozitie a echipei de cercetare. Spre exemplu, o analiza de impact pentru noul cod penal ar implica juristi, psiho-sociologi, economisti si statisticieni. O tema din zona etiologiei delincventei juvenile ar implica psihologi, sociologi, educatori etc. In interiorul aceleasi discipline exista o stratificare si mai sofisticata. In cercetarea asupra delinceventei juvenile mentionate mai sus ar fi util sa implicam, spre exemplu, sociologi specializati in sociologia familiei, sociologia educatiei sau a migratiei.

Universitatile si institutele de cercetare au capacitatea de a configura flexibil aceste echipe de cercetare in jurul anumitor teme de vreme ce o institutie precum Ministerul Justitiei s-ar gasi in dificultate. Mi-e greu sa imi imaginez cum si in ce conditii Ministerul Justitiei ar putea angaja pentru trei zile un statistician specializat in analiza multivariata. Asistam in ultima vreme la o specializare foarte detaliata si precisa a cercetatorilor ceea ce presupune si o flexibilitate marita a formelor de angajare. In acest sens, universitatile si institutele de cercetare sunt mult mai pregatite decat alte institutii publice. Pentru a nu idealiza excesiv, ar fi poate mai realist sa spunem ca institutiile de cercetare ar trebui sa fie mai pregatite sa faca fata pluralitatii si specializarii.

Dar argumentul principal, in opinia mea, impotriva infiintarii acestui Institut este nevoia conectarii institutiilor publice la cercetare si a cercetarii la industrie (in sensul larg). Institutiile publice au nevoie de o lume academica ce poate reactiona ca un ‘critical friend’ asa cum si productia stiintifica trebuie sa devina sau sa redevina relevanta din punctul de vedere social. Cu exceptia cercetarii fundamentale, cercetarea ar trebui sa fie finantata numai daca exista o argumentatie solida cu privire la utilitatea ei sociala. In acest sens, Ministerul Justitiei ar putea deveni un partener important pentru institutiile de cercetare incurajand o competitie sanatoasa intre acestea pe teme ce tin de justitie.

Altfel, daca vom continua aceasta tendinta de a infiinta in fiecare minister structuri de cercetare sau de formare profesionala, fara a implica universitati sau institute de cercetare, vom ajunge sa construim o lume kafkiana in care si universitatile isi vor infiinta ministere de justitie. Asa cum niciun om nu este o insula, asa nici institutiile nu trebuie sa fie insule, ci parti organice dintr-o tesatura sociala rationala.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "3 comments" on this Article:

  1. cetateanul turmentat spune:

    Trebuie musai înființat acest institut, care prin sinergie creativ-intelectuală cu academia de poliție, SNPSA, Colegiul Național de Apărare și școala de securiști de la Băneasa va face cercetări fundamentale în domeniul fenomenului criminalității care a luat o amploare nebănuită. Trebuie să băgăm în el cîteva milioane de euro pe an, poate cercetează ei și ne spun cum se face că deși avem cu 25% mai mulți polițiști la 100 000 locuitori față de media europeană, totuși nea Tudose vrea să mai angajeze vreo 4000 fiindcă ”așa au cerut sindicatele”. Deocamdată avem poliție obișnuită, poliție locală, poliție rutieră, poliție de frontieră, poliție judiciară, poliție militară și jandarmerie. Să nu-i uităm pe cei care ne ascultă ca să ne apere de teroriști și spioni, adică băieții de la SRI, SIE, DIPI, STS, SPS și încă vreo cîteva servicii, care mai au nițel și ne bagă în clasamentul mondial pe locul doi după Coreea de Nord la număr de securiști pe cap de locuitor (în UE sîntem number one la capitolul ăsta de ani de zile). Probabil că acest institut se va ocupa cu valorificarea practică a cercetărilor și a modelelor matematice elaborate de doctorii Oprea, Onțanu, Fifor, Țuțuianu și Tudose în combaterea criminalității prin dezincriminarea infracțiunilor din codul penal, urmate de valuri de grațieri succesive. Ca și magistrații, cercetătorii din acest institut vor fi plătiți cu 10 000 lei/lună, adică salariul minim pe ramură, iar șefii își vor stabili singuri salariile care nu pot fi mai mici decît de cinci ori cît al unui cercetător. Dacă mai înființăm și o academie a oamenilor de știință criminaliști, cred că am rezolvat problema spinoasă a datului în cap pe stradă în mod aleator și a violurilor tradiționale din județul Vaslui.

  2. Emil spune:

    Trebuie asigurate nişte sinecuri pentru eminenții penalişti de pe filiera Băneasa, ce e aşa de greu de văzut. “Cultură a curiozității”? “Spirit critic şi liber”? Aveți glume în program?

  3. Gigi spune:

    Domnule Durnescu, dar scopul final este sa creeze sinecuri pentru familia marita. Dumneavoastra nu prea le oferiti alternative… Adica dansii oricum le vor construi, deci ori ii dam in gat sa faca timp departe de familie, ori ciripim de pe margine. Io nu cred ca baietii astia se sperie de zgomot.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Ioan Durnescu


Ioan Durnescu

Conf. Dr. la Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala din Universitatea Bucuresti. - Universitatea Al I Cuza Iasi, 1993-1997 - Diploma de licenta in Asistenta Sociala - Uni... Citeste mai departe


E randul tau

...primul e termenul curent, din lat. culus. Cu ani în urmă, cineva i-a pus exact această întreb...

de: Funeriu

la "Întâmplări lingvistice triste, hazlii și puțin indecente. Astăzi despre spelling"

Cauta articole

noiembrie 2017
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Oct    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)