Jocul liberalilor: moarte lentă sigură vs. posibilă sinucidere

Solicitările făcute de liberali la adresa partenerilor de alianță arată că jocul facut de aceștia este mai mult decat un bluf, o cacialma de poker guvernamental din care sa încerce sa obțină un beneficiu pentru Klaus Iohannis, așa cum părea inițial. Desi Victor Ponta, prin Daniel Constantin, a anunțat că renunță la funcția de vicepremier, ceea ce putea reprezenta o ofertă de a se ajunge la un compromis, Crin Antonescu a rămas nu doar inflexibil, ci a plusat in continuare. Intr-o ședință in care a cerut „confirmarea mandatului” său de presedinte al partidului, unde nimeni nu a avut curajul să il înfrunte, s-a decis că pretentiile față de PSD să crească, lista cuprinzând solicitări imposibil de onorat, fie din motive economice, fie politice. Adică este clar că au cerut ceva ce nu poate fi onorat pentru a fi siguri ca Victor Ponta nu va putea veni, din nou, cu o propunere de compromis. Crin Antonescu nu a întâmpinat niciun fel de opoziție in partid, lăsându-l in offside pe Sorin Ilieșu, care ceruse revenirea lui Calin Popescu-Tariceanu in fruntea partidului. Votul masiv de susținere al lui Crin Antonescu, inclusiv din partea celor care, evident, se află in tabăra adversă, nu reprezinta rezultatul unei îmbrățișări a tacticii acestuia, foarte multi lideri liberali (începând cu Călin Popescu Tariceanu și terminând cu baronii locali) fiind împotriva părăsirii guvernării, din motive evidente. Scopul unui partid politic, in orice stat din lume, este să ajungă la guvernare. Părăsirea guvernării se face deci pentru atingerea altor scopuri, mai mari, care la rândul lor sa asigure ulterior o revenire la guvernare de pe poziții mai puternice. In cazul nostru, scopul lui Crin Antonescu este doar acela de a câștiga președinția României, fie pentru el, fie pentru Klaus Iohannis.

La momentul la care USL a intrat la guvernare, după succesul moțiuni de cenzură din aprilie 2012, Crin Antonescu era peste Victor Ponta în sondajele de opinie și peste propriul partid, in timp ce Victor Ponta se afla sub propriul partid. In momentul de fată situația s-a schimbat radical: Crin Antonescu este la jumătate față de Victor Ponta și sub propriul partid, în timp de Victor Ponta este peste propriul partid. De asemenea, PNL a scăzut cu un sfert in aceleași sondaje. Cum trendul regresiv al PNL si, mai ales, al lui Crin Antonescu se va menține, este evident că șansele de a câștiga Președinția scad simtitor. Chiar si o coalizare a dreptei din opoziție (PDL, PMP, FC, PNŢCD), intr-un tur doi, in jurul său nu mai reprezintă o garantie a castigului, ba chiar, in ritmul acesta, exista riscul de a nu intra in turul II. Desigur că rocada cu Klaus Iohannis este o soluție, dar una extremă, după ce orice alta variantă de maximizarea a propriilor șanse va fi fost epuizată. În plus, o trecere in opoziție a lui Crin Antonescu îl va face mai digerabil pentru votanții PDL și, mai ales, PMP, care acum trec deja printr-o procedură de persuasiune cu privire la acceptabilitatea liderului liberal (pe modelul „răul cel mai mic”).

O asemenea variantă se joacă acum. Singura soluție care i-a rămas lui Crin Antonescu de a păstra șansa in cursa pentru Cotroceni este ieșirea de la guvernare, invocând lipsa măsurilor de dreapta (pentru a arată propriului electorat ca se bate cu orice preț pentru liberalism) și nerespectarea protocolului USL (pentru a atrage electoratul aliantei care nu este nici liberal nici socialist). Nu stiu dacă soluția este una Câștigătoare sau perdantă dar cu siguranță, pentru el personal, rămânerea la guvernare este 100% perdantă. Așadar Crin Antonescu a avut de ales între o moarte lentă, dar sigură, și o posibilă sinucidere personală. Adică a pus totul, totul pe o singură carte. Iar partidul il sprijină pentru că și-a dat seama că, dacă nu o face, se declanșează un război intern. Un război între cei care vor cu orice preț rămânerea la guvernare, care au fost loviți crunt, prin demiterea miniștrilor Chiţoiu, Stroe și Gerea (cu ocazia asta au aflat mai multi cetățeni că există un ministru liberal la economie), și președintele partidului, alături de apropiați săi. Desigur că, dacă ies de la guvernare, așa cum se prefigurează, Crin Antinescu va mai avea de luptat cu această aripă, dar și-a asumat acest lucru, iar aripa pro-guvernare este mai mult decat posibil sa nu înceapă un război intern ci să aștepte luna noiembrie, când va fi ori laie ori bălaie.