Home » Opinie »Vot 2014 » Citesti:

Klaus Iohannis, “singuratatea alergatorului de cursa lunga”?

Radu F. Alexandru noiembrie 24, 2014 Opinie, Vot 2014
11 comentarii 2,892 Vizualizari

Glosăm la infinit asupra victoriei lui Klaus Johannis în fața lui Victor Ponta. Până la un punct lucrul este normal, dacă ținem cont de bulversanta răsturnare a procentelor după primul tur al prezidențialelor. Despre cauzele care au produs această adevărată lovitură de teatru s-a spus aproape tot ce era de spus și ”finala” jucată pe 16 noiembrie va fi tratată, cu siguranță, ca un instructiv studiu de caz în manualele de marketing electoral. Dar păcătuim printr-o abordare sumară și pândită de costisitoare erori dacă privim victoria lui Johannis avându-l în fața ochilor numai pe Ponta. Sigur, pe buletinele de vot erau înscrise doar două nume, dar adevărata miză a fost și rămâne infinit mai mare, departe de-a se reduce la persoana viitorului locatar al Cotrocenilor. ”România lucrului bine făcut” nu a fost o provocare aruncată în fața lui Victor Ponta. Nu numai a lui. Proiectul politic cu care Klaus Johannis a venit în fața alegătorilor cuprinde in nuce un Program de reformare a clasei politice în totalitatea ei. Cele peste șase milioane de voturi care s-au adunat în coșul președintelui ales nu așteaptă de la el, în primul rând, nici sporirea numărului locurilor de muncă, nici atragerea investitorilor străini, nici mai mulți kilometri de autostrăzi, nici propulsarea peste noapte a României în rândul țărilor cele mai puternice ale UE. Toate sunt dorite și toate sunt promise. Dar lucrul esențial, din care derivă împlinirea tuturor dezideratelor, ține în exclusivitate de calitatea politicii care se practică în țara asta. Nu este vorba nici de politica Puterii și nici de politica Opoziției. De niciuna mai mult sau mai puțin decât cealaltă. Este vorba de politica care se practică în România de 25 de ani.

Orice tentativă de a invoca eventuale statistici, de-a compara ”răii noștri” cu ”răii lor” mi se pare o probă inadmisibilă de rea-credință și de orbire în fața unei realități care s-a exprimat cu toată forța în votul de 16 noiembrie. Klaus Johannis nu a câștigat pentru că a fost mai convingător sau pentru că Programul lui a oferit mai multe soluții. Klaus Johannis a câștigat pentru că este altfel. A câștigat pentru că le-a dat sentimentul oamenilor că nu flecăreala, nu volutele verbale și nu spiritul gol de improvizație sunt lucrurile care îl definesc. Și pentru că le-a promis ceva la care aproape nimeni nici măcar nu mai visa: lucrul bine făcut. Temeinic. Gândit și făcut să dureze. În țara lui ”merge și așa”; în țara în care prim-ministrul nu are habar despre chestiuni esențiale legat de măsurile pe care oamenii vor trebui să le suporte, dar e convins că: ”o să ne descurcăm noi”, Johannis a promis, ca alternativă, o ”Românie a lucrului bine făcut” O Românie în care cinstea, onestitatea, profesionalismul, responsabilitatea să devină însemnele de identificare a omului politic. Nu știu dacă a lui a fost ideea acestui vehicul electoral sau a unui membru al staff-ului, până la urmă nici nu mai are importanță, dar în clipa în care primarul Sibiului și l-a asumat a luat prima opțiune pentru a deveni președintele României. Va reuși să-și onoreze angajamentul? Va reuși să disloce din temelie o practică pe care cei mai mulți dintre românii azi o detestă?

Interogația nu sugerează nicio clipă o subtilă neîncredere în președintele ales; ea se referă în exclusivitate la dificultatea maximă la care acesta s-a angajat. Klaus Johannis nu este însă un Hercules în fața grajdurilor lui Augias. Este un om ”fără nimic senzațional”, cum de altfel se recomandă, ale cărui izbânzi sunt și vor fi în permanență condiționate de sprijinul politic de care se va bucura. Singur nu va putea să facă nimic.

Scriind aceste rânduri îmi vine în minte un episod pe care îl evoc pentru prima dată public, cu convingerea că nu încalc niciun consemn. Proaspăt investit președinte al României, Emil Constantinescu a găsit inspirat de cuviință ca prima vizită să o facă la Timișoara. Evenimentul s-a consumat într-un entuziasm general. Am participat la el în calitate de senator de Timiș și la înapoierea în București președintele a avut amabilitatea să mă invite în avionul ”prezidențial”: un AN-24, o paraditură. În discuția din timpul zborului, mi-am permis să-i semnalez celui care trăia încă sub impresia orelor trăite în mijlocul ovațiilor faptul că pornește la drum cu un handicap major: nu are în spate un partid (candidatul Convenției Democrate a câștigat alegerile, nu al unui partid anume). O clipă a părut surprins, după care mi-a dat dreptate. Pe parcursul mandatului nu a găsit soluția potrivită pentru a îndrepta anomalia și finalul a fost cel pe care îl știm cu toții.

Klaus Johannis a câștigat alegerile prezidențiale în postura de candidat al Alianței Creștin-Liberale. Alianța și-a dat obștescul sfârșit în noaptea de 16 noiembrie 2014 și locul ei pe scena politică a fost luat de noul PNL. Este nou-născutul partid în stare să fie un sprijin puternic și o sursă permanentă de energie pentru președintele Johannis?

Noul PNL s-a născut dintr-o logodnă și un mariaj perfectat într-un iureș fără precedent între PDL și PNL. Ceea ce părea un act ”împotriva naturii” s-a dovedit, din punct de vedere procedural, posibil de realizat. Dar este de domeniul evidenței că evaluarea exactă a calamității care ar fi însemnat victoria lui Victor Ponta-PSD împotriva Românie a fost liantul principal care a mobilizat și a ținut strânse rândurile ACL și nu afinitățile doctrinare sau, cu atât mai puțin, cele afective. O bătălie electorală este însă una și un angajament politic pe termen lung și o reformă profundă, practicată în primul rând în propriul partid, este complet altceva. Este PNL pregătit și dispus la o asemenea încercare? Întrebarea este deschisă. Trei sunt condițiile impuse pentru ca succesul să nu rămână o fata morgana și să capete consistență. Prima ține de capacitatea celor două foste partide de-a se uni cu adevărat într-un corp comun, dincolo de hârtiile îndosariate la tribunal. S-au făcut tot felul de speculații legat de felul în care s-au implicat în campanie unul sau altul dintre ele. Azi nu mai au nicio relevanță și orice clipă consumată în tentative de sterile procese de intenție ar fi cu totul neproductive. Un sentiment de responsabilă solidaritate ar trebui să lege membri PNL și efortul comun într-o luptă tot mai susținută împotriva actualei Puteri ar trebui să devină singurul obiectiv urmărit. A doua condiție: deschidere exemplară în fața Justiției. Transpunerea în realitate a unui deziderat care, până acum, nu și-a găsit loc decât în paginile Constituției: ”Nimeni nu este mai presus de lege”. Clarificarea prezenței în partid a tuturor membrilor PNL care au fost sancționați de Justiție trebuie să se facă imediat, fără excepții, fără încercări de eschivare sau de ”interpretare” a sentințelor definitive. A treia condiție: meritocrația, pentru prima dată în România, unicul criteriu de promovare în PNL.

Lucrurile par atât de simple încât nu simt nevoia să insist asupra lor. Dar, în spatele aparentei lor simplități, se ascund vicii care au devenit endemice pentru tot sistemul nostru politic. PNL are datoria să probeze cât mai convingător adeziunea fără rezerve la toate angajamentele care se leagă de numele președintelui ales. Ar fi nu numai un sprijin vital pentru acesta, dar și singura cale pentru ca partidul să ajungă să beneficieze, în timp, de o bună parte din încrederea cu care oamenii au votat schimbarea. Abia din acel moment se va putea lua serios în calcul perspectiva unei lungi guvernări a dreptei în România.

Altfel, PNL va fi primul vinovat dacă președintelui Klaus Johannis îi va fi dat să trăiască ”singurătatea alergătorului de cursă lungă”.

PS. Lesne de înțeles că niciun alt partid care oferă constant deliciul discursurilor despre mult dorita reformă a clasei politice nu poate invoca azi vreun motiv plauzibil care să-l țină deoparte de înfăptuirea cu adevărat a acesteia.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "11 comments" on this Article:

  1. Alexandru Jecu spune:

    Klaus se poate dispensa de Partidul Liberal si de cel Democrat, cele in actuala configuratie, de la aparitia Partidului Facebook. Daca Klaus doreste realmente ceea ce si-a propus, poate apela la sloganul ” Mai bine plec, decat sa apelez la solutia imorala!” si cere electoratului sa nu se prezinte la un vot care ar valida actualele secaturi politice. De-abia atunci vom vedea ce vrea cu adevarat Romania profunda, deocamdata obligata perpetuu sa voteze “raul cel mai mic”. Ar merita incercat! Mai neispraviti decat suntem nu putem ajungem! Domnule Feldman, chapeau bas!

    • Harald spune:

      Constituția zice că președintele trebuie să se dispenseze de ORICE partid, pe durata mandatului. Despre asta ce ziceți? :P

    • Radu F. Alexandru Radu F. Alexandru spune:

      Dle. Jecu, pretuiesc si respect entuziasmul care emana din randurile dvs. Dar imi permit sa va semnalez ca ”Partidul Faceebook” poate sa faca o multime de lucruri bune, poate sa insufle o atitudine o atitudine responsabila unor oameni ce trebuie scosi dintr-o nefericita pasivitate, DAR nu poate promulga legi si nu poate guverna. Iri, asta inseamna Politica. Sper din toata inima sa insufleteasca intr-atat oamenii de calitate astfel ca multi, cat mai multi dintre ei sa intre in politica, sa felul in care se face astazi politica in tara asta.

  2. Cristian Garabet Cristian spune:

    O prima remarca. Referitor la interogatia dvs. “Nu știu dacă a lui a fost ideea acestui vehicul electoral (lucrul bine facut) sau a unui membru al staff-ului, până la urmă nici nu mai are importanță, dar în clipa în care primarul Sibiului și l-a asumat a luat prima opțiune pentru a deveni președintele României. ” sunt aproape sigur ca chiar Johannis a avut aceasta idee pt ca el il defineste, asa cum se vede si din discutia cu Eugenia Voda din 2004 (se poate urmari aici https://www.youtube.com/watch?v=at4bwpmQwLc )

  3. lili spune:

    PNLul asta de care vorbiti est format din PDListii care si-au dat masura “competentei” si a intelegerii pentru SCHIMBARE atat cat am vazut, adica deloc si din PNListii care pana mai ieri alaltaieri erau in USL cu Ponta si PSD!
    Dvs, sincer chiar vreti sa ne convingeti ca PNLul asta a INTELES ceva din votul romanilor pentru Johannis ?!
    Eu NU cred, vom vedea aceiasi oameni politici pe care i-am mai vazut, din vechiul PDL adica alde Blaga, Videanu, Oltean, Talmacean, Hoara, Roberta Anastase(mai lipsea madam Udrea!!) si toata gasca portoaclie alaturi de fostii PNListi care nu-s deloc altfel, sunt ca si PDListii, adica alde Nicolaescu, Ramona Manescu(Ministresa aia fara “nici o vina” de la MT cand cu catastrofa aviatica din Apuseni), Ludovic Orban(ZERO la MT!), Teodor Atanasiu(fost Ministru pe la AVAS care a lasat paragina din industria romanesca), poate Crin Antonescu chiar, Cristian Busoi, traseistul notoriu Sorin Frunza Verde si multi altii, toti imbogatiti si bagati in tot felul de matrapazlacuri !!!
    Cu astia vreti sa schimbati Romania?!
    Cu astia vreti sa faceti “lucrul bine facut” cand ei ne-au demonstrat in toate guvernarile in care au fost ca NU sunt in stare nicicum, altfel de ce arata Romania cum arata?!
    Oamenii astia au facut parte din diferite guvernari si au lasat in urma institutii nereformate, cu o clientela politica incompetenta ce colcaie in toate insitutiile de stat, au lasat saracie in urma lor si o Romanie ultima in UE.
    Si pot sa spun de pe acum ca NU vom vedea deloc MERITOCRATIA functionand in Romania.

    • Red spune:

      Corect. Noul PNL va impinge in fata niste figuri onorabile dar nu va filtra gunoiele. Trebuie sa apara alte grupari credibile. Sau poate ca Forumul Democrat German va lua un procent foarte mare…

  4. Decebal spune:

    Clasa politica nu are nicio motivatie sa se auto-reformeze. Desi, poate, nu ar fi chiar o sinucidere, tot ar insemna un soi de dambla, ce va lasa sechele grave. Asa ca, dupa parerea mea, aliatii domnului iohannis, in lupta pentru reformarea clasei politice (fiindca n-am nicio indoiala ca LUPTA va fi), ar putea fi: Justitia, SRI si o parte a populatiei. Cam aceiasi aliati pe care a contat si Traian Basescu. Imi doresc ca domnul Iohannis sa aiba cel putin “inima” si puterea de lupta de care a dat dovada Traian Basescu, chiar daca va alege sa utilizeze alte mijloace, in aceasta lupta. Imi doresc ca Justitia si SRI sa mearga, in continuare, pe drumul profesionalismului si intransigentei.

  5. Mihai Popa spune:

    Unitate, Integritate, Competență.
    Vast program…

    Unitate ?
    Pe plan local complicitățile sunt multiple, metastazele sistemului cancerigen al mafiei transpartinice fac imposibil tratamentul imaginat de dl. Radu F. Alexandru.

    Integritate ?
    Adică Auto-Lustrație !!! Sună ca Dracu…

    Competență ?
    Asta există dar fără Unitate și Integritate este egală cu zero !

  6. gmariu spune:

    daca mai aveti vreun dubiu ca “vehiculul electoral” al lucrului bine facut e un concept ce nu ii apartine lui Iohannis, urmariti, va rog, acest interviu de acum vreo 10 ani: https://www.youtube.com/watch?v=d75I9BF7Wcw

    Se merita. Omul a ramas credincios acelorasi principii pe care le-am implementat cu succes la Sibiu si care il definesc. Nu e ceva extraordinar pentru cine cunoaste mentalitatea nemteasca, iar pentru noi romanii cred ca este exact ceea ce aveam nevoie. Ramane de vazut cat de mult va fi lasat sa “indrepte” lucrurile. Ca va duce tara oricum intr-o directie buna, nu am nici o indoiala.

  7. bilbofil spune:

    Atenție! Nu vorbim în niciun caz de o răsturnare de procente. Iohannis după turul I nu avea decît să demonstreze că este mai mult decît «o mătură» vorba cuiva ca să culeagă voturile Monicăi Macovei, Elenei Udrea și o bună parte din voturile UDMR și ale lui Tăriceanu, alături de voturile multora dintre acei Gică Contra care au votat CVT sau Dan Diaconescu dintr-o atitudine anti-sistem strîmb construită. Altfel spus, Iohannis și Ponta au în turul II umăr la umăr.

    Spectaculoasă a fost doar mobilizarea extraordinară a românilor din afara României care la rîndul ei a scos la vot categorii care în mod normal stau acasă în ziua alegerilor. Aici este contribuția luminoasă a lui Iohannis și cea negativă a lui Ponta. Aceasta a gripat mașinăria de fraudă a PSD și a permis o victorie fără drept de apel. Electoratul tradiționalist pe care se bazează PSD nu mai este de ceva timp majoritar și, de aceea partidele care îl reprezintă nu pot cîștiga scrutine fără complicitatea unor «cozi de topor» care se sprijină pe partea oportunist-pragmatică a electoratului.

    Ruptura dintre partid și liderul său este o constantă a politicii românești, mai puțin perioada 1992-2000 cînd președinții învestiți au putut rămîne la butoanele partidului din motive conjuncturale care nu se vor repeta în următorii cîțiva ani. Pentru ca noul PNL și eventualii aliați să rămîna în trena lui Iohannis va fi nevoie de un nou partid de tip PNȚ-Coposu care, împreună cu cei de peste hotare, români sau nu, să «bage cărbuni» în societatea civilă și să pună astfel presiune pe establishement-ul politic. Așa a fost în 1990-1996 și, din păcate, așa va trebui să fie și în 2014-2020.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Radu F. Alexandru


Radu F. Alexandru

Senator PDL. Profesor-asociat Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică. Membru titular al Uniunii Scriitorilor din România; membru PEN-CLUB România; memb... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)