Home » Global / Europa »Opinie » Citesti:

Marele blocaj. Cum s-au împotmolit UE, Occidentul şi ordinea liberală. Capcana populismului şi defecţiunile democraţiei

Valentin Naumescu octombrie 24, 2019 Global / Europa, Opinie
161 comentarii 10,123 Vizualizari

Puncte cheie:

  • La baza ordinii liberale globale au stat indiscutabil triumful democraţiei liberale asupra dictaturilor şi autoritarismului precum şi supremaţia Occidentului asupra restului lumii – politică, economică, tehnologică, militară, culturală şi morală. Acest triumf al paradigmei libertăţii a scos lumea, sau cel puțin o mare parte din ea, din întunericul dictaturilor, al agresorilor şi opresiunii, al marilor războaie şi al discursului urii, oferind oamenilor cele mai multe oportunităţi de a fi fericiţi şi de a îşi alege modul de viaţă;
  • După 1945 şi în special după 1989, superioritatea valorilor liberale, a democraţiei şi a modelului de dezvoltare al Vestului a impus direcţiile, normele şi cadrele generale de evoluţie a lumii, dând un sens legitim inclusiv Proiectului European, un proiect al păcii şi bunăstării construite pe încrederea în democraţia reprezentativă, în politică, în partide, în guverne şi parlamente, în instituţiile statelor occidentale, în integrarea supranaţională, în buna credinţă a clasei politice care a cârmuit timp de 70 de ani societăţile spre prosperitate şi creşterea standardelor de viaţă în UE la un nivel fără precedent în istoria umanităţii. Această încredere pare că s-a pierdut în prezent;
  • Ce se întâmplă însă acum? Aceste adevăruri, principii şi valori fundamentale sunt astăzi criticate virulent şi puse la îndoială, chiar din interiorul Occidentului şi cu permisiunea generoasă a societăților liberale. Cele care profită sunt regimurile neliberale, autoritare (China, Rusia, Turcia etc.), care par să se consolideze pe plan intern și internaţional. Acestea din urmă nu permit nici critici, nici opoziţie politică la adresa regimurilor şi politicilor lor, venite din interiorul propriilor societăţi, dar savurează în schimb modul deschis şi liber în care Occidentul îşi autodevorează fundaţia liberală, într-un act de sinucidere politică inconştientă (asistată de Moscova și Beijing), alimentată de capcana populismului. Prin fisurile apărute au pătruns în ultimii ani interesele destabilizatoare, mascate sau explicite, ale propagandei Rusiei şi expansiunii Chinei, ambele țintind slăbirea solidarităţii spaţiului liberal transatlantic;
  • Astăzi, marele blocaj a pus deja stăpânire pe ceea ce erau până mai ieri solidaritatea și eficacitatea UE, coerența strategică a Occidentului (NATO, G7) şi performanțele ordinii liberale globale (ONU, WTO, G20). Nu voi folosi termenul de criză, ci pe cel de blocaj. Niciunul din dosarele agendei globale sau regionale nu avansează – acordul climatic, Siria, Israel-Palestina, Ucraina, Balcanii de Vest, Iran, Yemen, Coreea de Nord, relația transatlantică, Brexit, reforma UE etc. Nu se găsesc soluții acceptabile aproape pentru nicio problemă. De la respingerea Tratatului Constituţional al UE în referendumurile olandez şi francez din 2005, Uniunea şi starea de spirit a naţiunilor occidentale s-au schimbat. Nu cred, de exemplu, că se vor putea face reforme profunde ale UE în noua legislatură, care începe deja cu un blocaj și o atmosferă destul de tensionată între grupurile PPE, S&D și Renew Europe, care și-au respins fiecare câte un candidat pentru noua Comisie Europeană și amână votul de aprobare a noii echipe;
  • Blocaje sunt peste tot. Fenomenala prostie a Brexitului, în care, din cauza populismului deşănţat, clasa politică britanică persistă în a se face de râs aproape săptămânal, lipsa de credibilitate şi imprevizibilitatea politicii externe a Statelor Unite în timpul administraţiei Trump (extrem de gravă pentru ordinea mondială încă valabilă), nesiguranţa privind respectarea angajamentelor internaţionale ale Washingtonului faţă de aliaţi (vezi tragedia kurzilor în Siria), fisurile îngrijorătoare ale relaţiei transatlantice (piatra de temelie a ordinii strategice occidentale după 1945), vulnerabilitatea tratatelor multilaterale cu participarea Marilor Puteri (climatic, nuclear, de liber schimb transatlantic, nord-american sau transpacific, cel cu Iranul etc.), sfidarea dreptului internațional și imposibilitatea Occidentului de a apăra principiile suveranității în Europa de Est (anexarea Crimeei, războaiele și conflictele înghețate din Ucraina, Georgia, Republica Moldova), încurcăturile şi dificultăţile de formare a noii Comisii Europene (în care, îmi pare rău că trebuie să o spun, Preşedintele Macron însuşi a avut un rol negativ, începând de la sfidarea principiului Spitzenkandidat anunţat înainte de alegerile europene până la propunerea unui „candidat nepotrivit” pentru funcţia de comisar european), apariția populismului naționalist și corupt în mai multe guvernări din Europa (Italia, Austria, Ungaria, Polonia, România etc.), redeschiderea chestiunii privind viabilitatea NATO și implicarea SUA în asigurarea securității europene, toate acestea arată că sistemul european, occidental și global s-a împotmolit;
  • Nu vrem să ne gândim ce ar însemna prima respingere a învestirii unei noi Comisii Europene de către Parlamentul European, dar ştim cu siguranţă că este prima dată când Franţa are o propunere de comisar respinsă de PE iar noua Comisie nu va putea să intre în funcţie la 1 noiembrie, aşa cum era prevăzut şi aşa cum se întâmpla, din cinci în cinci ani, de peste două decenii;
  • Populismul și dogmele ideologice ne-au cotropit treptat discursul şi atitudinile şi ne răpesc capacitatea de a fi lucizi, la stânga şi la dreapta spectrului ideologic. Realităţile nu mai pot fi pronunţate. Astăzi nu mai puteam spune deştepţilor că sunt deştepţi și proştilor că sunt proşti, ticăloşilor că sunt ticăloşi, penalilor că sunt penali, negrilor că sunt negri şi albilor că sunt albi, sau țiganilor că sunt țigani, creștinilor că sunt creștini, evreilor că sunt evrei și musulmanilor că sunt musulmani, pentru că nu este „politic corect” (nu vă puteţi imagina, dar în rapoartele de evaluare ale proiectelor de cercetare de la Comisia Europeană nu mai ai voie nici să scrii banalele pronume personale „el” sau „ea” despre un cercetător candidat la un grant, orice referire la gen fiind interzisă!), după cum naționalismul sau etnicismul sterp îi face pe unii să creadă că a fi francez, german, ungur, polonez sau român ar fi o valoare în sine în raport cu altă identitate. Identitatea este una, discriminarea este alta. Excesele ideologice, derapajele de la adevărurile evidente și formulele canonice tot mai frecvente iau locul treptat rațiunii, lucidității și bunului simț;
  • În mod paradoxal, populismul născut din abuzarea valorilor liberale a ajuns să se întoarcă împotriva ordinii liberale, dintr-o prea mare „dragoste faţă de popor”, un principiu pervertit care ajunge să anuleze până la urmă spaţiul libertăţii de alegere al individului, spaţiul lucidităţii și moderației, al adevărurilor „self-evident” şi al raţiunii. Se întoarce astfel democraţia, prin populism, împotriva democraţiei?;
  • Cum se va putea oare ieşi din acest mare blocaj al sistemului internaţional bazat pe valorile liberale şi pe supremaţia Occidentului, impas care pare să anunţe că suntem între două capitole ale istoriei?

*

Dacă cineva mi-ar fi spus la începutul anilor ‘90 că va veni ziua când guvernele Statelor Unite şi Marii Britanii vor pleda pentru ridicarea de ziduri și reintroducerea controalelor la frontieră, respectiv împotriva globalizării şi deschiderii, aş fi spus că fabulează. Eram în vremea studenţiei, abia ieşiţi din comunism şi din graniţe închise, citeam cu aviditate „Societatea deschisă şi duşmanii ei” a lui Karl Popper, tot aşa cum îi descopeream, de multe ori cu uimirea est-europenilor nepregătiţi pentru paradigma libertăţii occidentale, pe alţi titani ai gândirii liberale, începând cu şcoala clasică engleză, părinţii fondatori americani, John Locke, Thomas Jefferson, John Stuart Mill, Adam Smith, Alexis de Tocqueville, Isaiah Berlin, Milton Friedman, Ralf Dahrendorf, Raymond Aron, John Kenneth Galbraith, Richard Rorty sau Friedrich Hayek. Majoritatea acestor promotori iluștri ai valorilor liberale, în diversele lor versiuni şi epoci, erau, dacă nu britanici sau americani nativi, cel puţin intelectuali care se mutaseră, călătoriseră sau profesaseră în cursul vieţii la mari universităţi din Marea Britanie sau Statele Unite şi întregeau o strălucită tradiţie liberală a gândirii occidentale. Cele două democraţii de limbă engleză ni se păreau tuturor nu numai leagănul, dar şi apogeul democraţiei liberale şi garantul împotriva marilor grobieni ai politicii de forţă de la Răsărit.

Ce s-a întâmplat între timp? Cum de îi vedem astăzi la conducerea democraţiilor britanică şi americană pe Boris Johnson şi pe Donald Trump? Al cui efect este alegerea unor astfel de lideri submediocri şi esenţialmente neliberali în fruntea democraţiilor port-drapel ale lumii occidentale, promovând exact opusul a ceea ce ne-a format intelectual şi academic pe noi, generaţia studenţilor anilor ‘90? Nu cumva sunt un efect tocmai al abuzării generozităţii valorilor liberale, al comodităților Occidentului din ultimele decenii şi al avatarurilor neliberale ale democraţiei? Este într-adevăr, aşa cum se spune uneori, preşedinţia lui Trump produsul mandatelor şi politicilor lui Obama?

Răspunsul nu e simplu şi, cel mai probabil, nici unic. Dar aş încerca să pun măcar o parte din explicaţia acestui teribil declin politic şi intelectual al guvernărilor fanion occidentale pe seama capcanei populismului şi tentaţiei facile a politicii anti-sistem. Al minciunilor pe care i le spui omului de rând şi iluziilor pe care i le vinzi pentru a te vota la un moment dat. Populismul în sine nu a plecat de la o idee ce ne-ar fi putut părea, la prima vedere, greşită. După cum populismul nu este doar apanajul celor care se opun valorilor democraţiei şi ordinii liberale, ci şi al unor apărători ai acestor proiecte, care „supralicitează” în competiţia electorală principiul democratic al populismului, săpând de fapt gropi şi capcane în care se va cădea mai târziu. Preşedinţii Obama şi Macron au fost/sunt, în esenţă, tot nişte populişti, chiar dacă sunt de partea pe care noi o considerăm bună a baricadei politice.

În fond, ce e rău în a pretinde că faci politică în numele şi spre binele poporului, nu al tău personal? Este firesc să spui dar mai ales să faci asta, chiar dacă s-a dovedit repede că marii populişti sunt şi cei mai mari ipocriţi ai politicii iar în realitate lucrurile se întâmplă exact invers: populismul este în primul rând benefic pentru interesul electoral al liderilor populişti, nu neapărat pentru poporul şi naivii care îi cred orbeşte.

Dar populismul este mai mult decât atât. Prin atacul constant la adresa unor elite reale sau imaginare (Wall Street, „Guvernul Mondial”, Soros, Bilderberg, eurocraţia de la Bruxelles, Sistemul, Statul Paralel etc.), populismul a inculcat treptat oamenilor insuficient pregătiţi iluzia că sunt păcăliţi, că li se ascunde adevărul, că există o conspiraţie mondială (pe vremuri era „iudeo-masonică”, astăzi este „neomarxistă” sau, dimpotrivă, „cinic-capitalistă, corporatistă”) şi că ei, oamenii de rând, trebuie întrebaţi, consultaţi, implicaţi, mângâiaţi pe creştet la fiecare decizie a cărei responsabilitate politică ar trebui să şi-o asume exclusiv liderii aleşi. Da, s-o spunem direct, cred în democraţia reprezentativă, nu în fantasmele democraţiei participative, care a vândut oamenilor iluzii. În fond, primul mare populist al lumii moderne a fost Napoleon însuşi, un tiran şi un agresor care le spunea soldaţilor, pentru a-l urma şi pentru a muri pe fronturi înghețate pentru orgoliul lui personal, că „fiecare soldat poartă în raniţă bastonul de mareşal”. De atunci, şirul iluziilor populiste s-a ţinut lanţ în politica europeană şi a lumii. Bolşevicii au creat conceptul de „oameni noi”, chintesenţa populismului care poartă în destinul lui germenele deziluziilor de mai târziu.

Dintr-o asemenea „curtare” politică exagerată a poporului britanic, inutilă şi meschină (bazată, în fapt, pe un interes de politică internă pură al lui David Cameron şi al Partidului Conservator, care voiau să „îi ia faţa” lui Nigel Farage pe tema euroscepticismului) s-a născut fenomenala prostie a Brexitului, care a blocat timp de trei ani şi jumătate discuţiile despre reforma UE dar, bineînţeles, a compromis şi democraţia din Britania, prinsă acum într-o controversă sterilă, fără soluţii.

Ştim astăzi clar că poporul britanic nu trebuia întrebat dacă vrea să rămână în UE sau să plece, că referendumul nu este indicat pe o chestiune complexă, cu zeci şi sute de consecinţe politico-economice şi aspecte intricate, ne-explicată suficient publicului şi super-manipulată prin mijloacele mediei sociale necenzurate, că o asemenea „consultare populară” nu putea ieşi decât prost şi împotriva intereselor poporului, că întotdeauna pescuitorii în ape tulburi profită, că cei care fac campanie contestând zgomotos Sistemul par mai „sexy” decât apărătorii raţionali ai ordinii actuale, de care, nu-i aşa?, ne-am cam plictisit, că întotdeauna o idee radicală care este sau pare nouă, chiar superficială şi simplistă fiind, ne atrage mai mult decât adevărurile moderate, pline de nuanţe şi tonuri de gri, ale realităţii şi ale fezabilului.

Cum altfel am putea înţelege situaţia uluitoare în care Statele Unite ale Americii, o ţară cu un potenţial uriaş şi o experienţă democratică atât de solidă, a ajuns să aibă un preşedinte de-a dreptul grobian, absolut incult politic (şi nu doar cultura politică îi lipseşte – recent îi spunea Preşedintelui Italiei că „SUA şi Italia au relaţii de prietenie încă de pe vremea Romei Antice”), care pare că vorbește pentru cei mai simpluți la minte dintre cetăţenii americani, cu un electorat format din inşi agresivi cel puţin verbal, cu un bagaj de maxim 500 de cuvinte, şi în care fiecare propoziţie trebuie să conţină ceva „great”, „fantastic” sau „genial”. Domnul Trump nu este atras de discuții și negocieri cu partenerii și aliații naturali ai Americii, nu pare interesat de întâlnirile cu doamna Merkel sau cu domnul Macron pe cât pare de fascinat să îi întâlnească mai degrabă pe Kim Jong Un, Xi Jinping sau Putin. Cu președintele Comisiei Europene, al Consiliului European sau al Parlamentului European a avut întâlniri rarisime, deși UE este cel mai important partener strategic al SUA, din toate punctele de vedere, iar legăturile cele mai substanțiale sunt între cele două maluri ale Atlanticului. Este într-adevăr o cădere în abis, de la Abraham Lincoln, Woodrow Wilson sau chiar Ronald Reagan la Donald Trump, pe care numai practicarea populismului excesiv, retragerea oamenilor educați și pregătiți din politică sau dezinteresul pentru politică al celor cu adevărat valoroși, culți și integri o puteau produce.

Suntem deci aici, în acest punct. Democrația pare un sistem blocat, infestat de populism și vânzători de iluzii, de dreapta sau de stânga, un sistem care produce mai multe dezamăgiri alegătorilor decât împlinirea așteptărilor. Asta poate pentru că așteptările sunt setate de la bun început prea sus, aproape de nivelul utopiilor, tocmai pentru a se încerca o atragere mai largă la urne a nivelurilor inferioare ale societății şi ale celor uşor manipulabili.

Atracția pentru valorile liberale este din nefericire în scădere iar autoritarismul pare astăzi mai „trendy” decât statul minimal. Prin metodele de a face campanie electorală (televiziuni, bani, lobby, influenceri etc.), partidele și democrația scot în față pe cei mai descurcăreți și mai șmecheri dintre membrii comunității respective, nu neapărat oameni foarte educați, care s-ar dovedi că au ceva de spus pe termen lung. Votul se poate cumpăra, prin mecanisme foarte subtile de achiziționare de vizibilitate și influență. Votul obținut prin promisiuni nesustenabile (opoziția) sau prin mită electorală (guvernul) fragilizează însăși ideea democrației liberale meritocratice.

Îmi aduc aminte că, pe la mijlocul anilor ‘90, marea preocupare a UE era cum să-și rezolve „deficitul democratic”. Obsesivul apel la implicare și participare a cetăţenilor la viața democratică nu a adus rezultatele așteptate, ba chiar a generat un populism care a deteriorat calitatea discursului politic și a selecției elitelor politice. Majoritatea parlamentelor şi liderilor politici de astăzi sunt de calitate umană mult mai slabă decât lidershipul de acum 10, 30 sau 70 de ani. De exemplu, în 1945 liderii occidentali erau Winston Churchill, Harry Truman, Charles de Gaulle, Alcide De Gasperi, Robert Schuman etc. Aceştia au pus bazele ordinii mondiale postbelice, bazate pe valorile democraţiei liberale, respectiv piatra de temelie a integrării europene. Churchill însuşi, deşi conservator, era un mare suporter al Statelor Unite ale Europei, al federalizării democraţiilor europene, aşa cum reiese din faimosul său discurs din septembrie 1946, rostit la Universitatea din Zürich.

Politica postbelică însemna lidership luminat, elite, viziune, educaţie, onoare, selecţie atentă a valorilor în partide, responsabilitate. Astăzi înseamnă emoţie şi şmecherii, comunicare rapidă şi superficială pe Facebook, cuvinte tari, radicalizare, ură, bule incompatibile între ele. Referendumul s-a dovedit în general o soluție ineficientă (mulți lideri europeni au ratat referendumurile în ultimii ani, inclusiv Matteo Renzi sau Viktor Orbán) sau chiar dezastruoasă, dacă ne referim la David Cameron și la Brexit. A-i face cu forța pe cetățenii de rând decidenți politici nu e neapărat o bună idee. Fiecare trebuie să facă ceea ce se pricepe mai bine, iar răspunderea decizională trebuie să revină celor aleși. Înmulţirea tarabelor de strângere de semnături pentru un candidat sau altul nu a adus nimic în plus calităţii politicienilor în vremurile pe care le trăim.

S-ar putea ca acest blocaj prelungit al democrației și liberalismului să nu se termine cu bine. La nivelul istoriei, au mai fost accidente autoritare și dictatoriale grave, venite după eșecuri ale partidelor, coalițiilor și parlamentelor de a fi credibile şi responsabile. Injecția de populism a democrației pare supradoza pe care și-o administrează un bolnav cronic, în fază terminală, în lipsa soluțiilor reale de tratament. Dar la fel de bine s-ar putea ca democraţia să aibă resursa internă de a se vindeca singură de populism, de a reveni la calitate umană şi responsabilitate politică şi de a îndepărta pericolele care o pândesc din interior.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "161 comments" on this Article:

  1. xolv spune:

    Ordinea “liberala”? Care “liberalism” ? Liberalismul clasic, neo-liberalismul economic al anilor ’60 sau tiermondismul socialist reinviat si impachetat in “liberalism” ? Lumea vestica era democratica, nu “liberala” ca in internationalismul socialist al ultimilor 11 ani. In cel mai avansat moment al libertatii, aceleasi elite plutocratice tin lectii de democratie acuzand populismul (adica vointa majoritatii), alegerile, referendumurile, inlocuindu-le cu mail multe reguli, taxe, cenzura, lupta de clasa, cu mai putine libertati politice, economice, de exprimare. Asadar, dragi tovarasi plutocrati, doriti reinvierea aristocratiei feudale in numele binelui, societatii “deschise” si al omului “nou” ?

  2. a da raspuns la acest articol cu implicatii atit de vasta cere o calificare profesionala comparabila cu a autorului, ceeqace evident nu este cazul.
    Unele evidente sunt clare suntem din foarte multe punct de vedere pe o puternica panta descendenta.
    Multe decizii nu se iau la nivelul de competenta cum at fi normal.
    O oarecere siguranta ne da certitudinea (falsa!) ca ne pricepem la toi toate.
    Pregatirea scolara dar nu numai ea nu este la inaltimea cerintelr IT si altele, medicina aprogresat enorm dar tot efecte ‘rezolva’ si nu ‘cauze’ eetc.
    Deci miscarea daca este sa o numim asa pvind ‘sa ne schimbam ganddurile – Change our minds- este maui actuala ca niciodata, dar la DONS si nu LA FORMA. De fpt si Maiorescu lupta cu asta ca si CARAGIALE si NU AU REUSIT.
    Cele 7 PACATE FUNDAMENTALE definite in Biserica sau oriunde isi fac efectul pretutindeni si peste tot.
    Pina cind nu ne vom schimba NOI INSINE nu vom ajunge nicaieri.
    Articolul este in APEL sau ATENTIOINARE.
    Oricum at fi MARITA DE GINDIT.
    TIMPOUL NU ASTEAPTA.

  3. ddutz spune:

    ” Se întoarce astfel democraţia, prin populism, împotriva democraţiei?;”
    Sigur. Democratia naste groparii ei (parafrazare dupa Marx, cred).
    Asa a mosit pe Marx, Engels, care au fost burghezi la origine, sdtfel putand sa se instruiasca si sa aiba timp de a filozifa. Lenin a fost mosit tot de liberalismul unor tari “progresisti”, sau slabi.

  4. Dan Coe spune:

    Pai tocmai asta-i “cheia” democratiei: politicienii, partidele n-au fost niciodata mai bune sau mai responsabile. Minciuna, manipularea, coruptia sunt atributele de baza ale oricarei constructii politice fie ea democratica sau nu. Capitalismul iubeste democratia pentru ca este mai usor penetrabila, mai usor de manipulat decat un regim totalitar. Interesele cetatenilor apar pe ordinea de zi doar pentru ca e nevoie de voturile lor, in realitate sunt la coada in lista prioritatilor. Trump, Johnson, Macron, Orban nu sunt niste aparitii intamplatoare, ei sunt rezultatul firesc al democratiei capitaliste asa cum Ceausescu, dar nu numai el, rezultatul firesc al democratiei comuniste

    • Harald spune:

      @Dan Coe – capitalismul a creat democrația, nu invers. Capitalismul este natural și va reapărea ori de câte ori societatea o va lua de la capăt în urma vreunei prăbușiri, indiferent de cauzele acelei prăbușiri.

      Democrația este armistițiul care permite creșterea bunăstării, de asta democrația convine capitalismului. La modul cel mai simplist spus: dacă nu concurăm pe piață, atunci ne luăm la bătaie, însă din asta ieșim mult mai râu cu toții. Democrația poate fi un fel de război civil virtual, dar este de departe preferabil războiului civil real.

      Ceuașescu nu era rezultatul totalitarismului, el nu s-a născut abia pe vremea lui Dej. Ceaușescu era dintre cei care au creat totalitarismul, la fel ca și Dej. În plus, tot ei au creat și idei cum sunt cele pe care le expuneți.

      • Dan Miratu spune:

        @ Harald (26/10/2019 la 12:28)

        Unii opiniaza (mai calificati decat comentatori ca mine) ca democratia a aparut in Grecia Antica si insasi cuvantul provine din limba greaca.

        • Harald spune:

          @Dan Miratu – cuvântul o fi de origine greacă, dar ești convins că o societate cu 90% sclavi (majoritatea în minele de argint) era o democrație? Și Magna Charta a fost un fel de constituție, dar era pentru un cerc foarte restrâns de nobili.

          • Dan Miratu spune:

            @Harald ( 28/10/2019 la 7:32)

            Eu am scris “democratia a aparut in Grecia Antica ” (mai citeste odata). N-am spus ca sunt convins !

            Nu-mi pune in pune in “carca” ce-ti place ca sa-ti iasa pasienta.

            Apropo, ca sa folosesc tehnica ta : tu “ești convins”, ca USA era o ” democrație” inainte de abolirea sclaviei sau in Imperiiul Britanic si ambele exemple nu sunt din perioada Antichitatii.

            Mi-am permis sa-ti raspund cu pers. II singular asa cum ai facut-o si tu.

            • Harald spune:

              @Dan Miratu – iar eu îți spun că aceea nu era democrație, ce e așa de greu de înțeles? Și ideea de atom a apărut tot în Grecia Antică, dar asta nu înseamnă că înțelegeau ceva despre el.

              Nu poți pretinde că aveau o democrație, când 90% dintre cetățeni excluși din viața publică. 95%, dacă socotim și faptul că toate femeile erau excluse, nu doar sclavele.

            • Dan Miratu spune:

              @ Harald (29/10/2019 la 11:12)

              Repet intrebarea cu privire la USA si Imperiul Britanic democratiile des citate in zilele noastre.

            • k.s.vaida spune:

              @harald si @dan miratu

              01.cand democratia a aparut nu insemna ca:

              1.1.a aparut marti la pranz si pe vineri deja functiona perfect
              1.2.a aparut si apoi pentru un timp nu a disparut
              1.3.daca exista in metropola, exista si in colonie
              prin extrapolare putem spune ca:
              …pe valea gangelui au aparut primii agricultori sedentari , asta nu inseamna ca din valea gangelui au disparut toti vanatorii culegatori instantaneu .

              sunt sigur ca cei doi stiu aceste lucruri si fara sa le explic eu

              02.daca democratia nu a aparut odata cu capitalismul , atunci cineva poate incerca sa intrebe:
              …atunci cand a aparut?
              si la aceasta intrebare trebuie dat un raspuns, nu ?
              2.1.putem spune ca a aparut odata cu revolutia franceza ?
              2.2. sau cumva a aparut odata cu Lenin si revolutia din octombrie

              parca mai degraba ca nu , ar putea spune cineva dupa cateva minute bune de gandire;
              sunt sigur sa si acest lucru este stiut de cei 2 .

              ca o concluzie afirmatia : democratia a aparut odata cu capitalismul contine mai mult adevar decat reversul ei

              03. e interesant ca primele femei care au votatau au fost zeelandeze si apoi finlandeze, de ce oare ?
              se pare ca experimentele ies mai intai in laborator si abia apoi sunt introduse in productia de masa;
              in colectivitatile mici , consensul e mai usor de realizat.

              04. democratia ca sa functioneze are nevoie de legi bine scrise si cat mai bine legate de dinamica vietii sociale si economice; un parlament, niste alegeri si cateva legi sunt conditia necesara- inceputul unei democatii; nimeni nu crede in mod real ca asta e de ajuns , conditia nu e suficienta , si asta constatam de cateva sute bune de ani .

              05. este clar ca democratia americana de dupa razboiul de independenta sau democratia engleza in perioada coloniala erau departe de ce ar fi trebuit sa fie ; intreb insa , 200 de ani mai tarziu democratiile sudamericane par a fi superioare ? , nu prea , mi as raspunde singur.

              recomand sa vizionati Il mecanismo si the edge of democracy
              https://en.wikipedia.org/wiki/The_Mechanism_(TV_series)
              https://www.theguardian.com/film/2019/jun/21/the-edge-of-democracy-review-petra-costa-brazil-documentary

              un fost presedinte deosebit de iubit intra la inchisoare , pentru ca locuia intr un apartament pentru care nu avea acte de donatie, presedinta in exercitiu este inlocuita cu un fost militar care facea parte din politia speciala care a bagat o la inchisoare cu 20 de ani inainte in perioada dictaturii militare ….
              …un fel de Lech Walesa arestat , apoi eliberat de muncitori care au asaltat sectia de politie , o Doina Cornea dezlocuita de Alexandru Visinescu.
              ramai cu gura cascata si ti pierzi busola

            • Harald spune:

              @k.s.vaida – singura democrație autentică e democrația americană și se poate considera că a apărut odată cu Constituția Statelor Unite. Grecia antică avea doar denumirea de democrație, pentru un sistem în care puterea momentului era acceptată și/sau validată de 500 de cetățeni din 10.000. Era un mare progres față de autocrație, dar e deplasat să o considerăm astăzi democrație.

  5. Iustinian spune:

    Cum anume cand cineva spune ca face niste lucruri, e votat pentru asta, si le mai si face, e imprevizibil si problematic? Articolul asta imi aminteste de acei oameni care iau credite si cand trebuie sa le plateasca sunt ceva de genul “Ce? Cum? Trebuie sa-i dau inapoi?!!!” In plus, americanilor (tin sa reamintesc ca Trump e presedintele lor si trebuie sa faca sa le fie lor bine, nu iuropenilor incapabili sa se apere singuri) le e foarte bine cu Trump. Alora care au chef de munca, evident.

    Apoi, protejarea granitelor e unul din rolurile fundamentale ale unui stat. Asta si aplicarea legilor, nu datul de ajutor social celor care nu au chef de munca.

    Constructiile suprastatale sunt frumoase cand esti in balta si te ajuta sa iesi de acolo, dar cand ajungi la nivelul britanicilor iti pui niste probleme precum “Hei, de ce imi impun mie altii nivele minime ale taxelor pe care trebuie sa le platesc?”, sau, “De ce hartiile trebuiesc plimbateaiurea si pe banii mei in fiecare luna intre Strasbourg si Bruxelles?”. Evident ca in RO e grozav ca are cine sa ne scoata din balta. Si, bineinteles, democratia e foarte buna cand iese ce ne convine. In cazul asta e nociva si populista si incredibil de proasta si tot ce mai doreste lumea. Cat despre saracul Boris, da, poate nu e prea stralucit, dar e acolo pentru ca nimeni nu iese la inaintare (desi toti spun cine ce treaba rea face).

    • JB spune:

      Știi despre UE la fel de multe ca alegătorul britanic. Felicitări!!!

      • Iustinian spune:

        Ma bucur ca esti de acord cu mine, altfel ai fi adus argumente, in loc sa te iei de mine.

        • JB spune:

          Nu înțeleg. Te deranjează comparația?!? Ar cam trebui…?!?
          Alegătorul UK nu înțelege ptr.ca nu are cum să înțeleagă ceva despre care nu știe nimic sau mai nimic. Nu știe că UE înseamnă statele membre. Fără ele nu se poate NIMIC. Orice reguli, taxe, standarde, etc au fost votate de statele membre/Consiliu și de PE. Nu există o voință/o putere exterioară UE care să hotărască ce și cum. Funcționarii, atât de blamați, nu pot decât să implementeze legislația adoptată la nivel politic Consiliu&Parlament. Nu pot legifera, nu pot acționa decât strict in baza mandatului legal și a limitelor competentelor atribuite de legislație. Exact ca intr-un stat membru oarecare.
          Alegătorul rural britanic NU ȘTIE că soarta lui e infinit mai bine apărată de FR, NL, ES, IT decât de propria țară….. Alegătorul UK a votat in totală ignoranță și doar pe baza unui sentimentalism puternic, dar fără fundament, in cazul ăsta.

          Vrei să nu mai vorbești precum alegătorul UK &etc neinformat. Citește la sursă, vezi ce si cum cu UE. Pamfletul și diatriba să le lăsăm jurnaliștilor și politicienilor venali.

          • Iustinian spune:

            Nu ma deranjeaza comparatia, fiindca de astea nu faci decat cand nu ai argumente. Ca doar fix ce zici tu zic si aia din UK. Nu a zis nici macar unul din ei ca ar fi reptilienii de vina pentru vreo ceva. Si alegatorii din UK nu mai vor ca niste oameni pe care ei nu ii voteaza sa decida lucruri pe care ii afecteaza. Ei sunt genul de oameni care isi pun intrebari de genul “ce se intampla cu taxele pe care eu le platesc?”. Nu ca in restul Europei, unde cat vine pe card aia e, nu ai habar ca statul iti ia jumate inainte sa ii vezi.

            • JB spune:

              @Iustinian
              Sa am pardon. In UE deciziile se iau de către cei care sunt votați…..direct in PE sau direct prin intermediul alegerilor naționale. Guvr.national respectiv votează, negociază, etc in Consiliul UE și la un nivel superior in Consiliul european. Simplu de tot sau complicat. Depinde cum privești.
              Comisia/comisarii europeni sunt delegați/numiți de statele membre….. și acceptați sau respinși de viitorul președinte CE s de PE exact ca in procedurile similare (de formare a guvr.) din statele membre. Gestionează implementarea legislației și politicilor europene care au fost decise (prin vot in procedura descrisă mai sus).
              Electoratul UK a votat în totală ignoranță. Povestea cu funcționarii nealesi care fac si dreg este bullshit.
              Dar nu e o problemă. Nu ține nimeni cu forța pe nimeni in UE. Doar că sunt unii care nu se mai dau plecați……

  6. eu****** spune:

    Evident liberalismul si democratia vor triumfa.

    Daca astazi nu arata asa de bine ca ieri este pentru s-au adaugat niste surogate care eludeaza liberalismul si democratia.

    Democratia autentica nu poate sa stea decat pe picioarele unor intelepti dar acesti intelepti sunt obligati sa isi prezinte deciziile si sa ia nota de comentariile si ajustarile care le sunt cerute/propuse – asta inseamna pana la urma o democratie – sa lasi sa fie auzite toate vocile, dar cel mai important element este sa tii seama de sugestiile pe care le primeste – lucru posibil daca esti un intelept “luminat” sau altfel spus “humble” la vocile celor multi.

    Vocea celor multi este bine sa fie educata – si aici avem o mare problema…Nu dezvolt.

    Ceea ce fac unii populisti este sa te indemne la politici publice nesustenabile pe termen lung, si ei stiu foarte bine ca nu pot rezista pe termen lung, ca doar “ciupesc”" un pic aici, ca nu se vede – si cand ciupesti iei din libertatea si puterea de decizie a altora pentru ca pur si simplu isi doresti sa ajungi undeva. To be humble – poate sa insemne sa realizezi ca nu poti sa fii acolo unde poate iti doresti sa fii si pentru ca acest lucru sa fie posibil inseamna sa ai anumite calitati care insa …Sau este nevoie de mai mult timp sau este paote nevoie de altceva…

    Populismul marseaza pe dorinta multora de a fi undeva mai bine, fara insa sa se intrebe daca sunt pregatiti sau au meritele necesare sa fie acolo. Daca oamenii ar fi onesti cu ei insisi tot ce ar spune un politician populist nu ar putea sa fie decat un indemn la a-l nu vota pe acela pentru ca este un sarlatan.

    A vinde si a cumpara nu se poate cand este in joc viitorul (caci cam asta este de fapt populismul) ci este doar o inselatorie care accede la o iluzie, dar pentru un timp limitat..Prabusirea de dupa este dramatica, in cele mai multe cazuri.

    Cred ca autorul este prea pesimist – timpul revolva multe dileme –

    Indiciu – sa ne uitam la Grecia si la ceea ce isi dorea sa faca Grecia in 2010 si la ceea ce face in 2019. Oamenii inteleg si pricep minciuna, indiferent cat de frumos este ambalata, si penalizeaza, dar, este adevarat, ca reactia lor poate sa vina dupa ani multi, dar totusi vine…

    Populismul este insa si calea care poate scoate democratia din joc – cazul extrem este Germania sub Hitler – si efectele se intind peste o lunga perioada de timp…

    A privi inapoi te poate ajuta sa vezi/decizii mai bine in viitor.

  7. daniel spune:

    Churchill a vandut in octombrie 1944, la mosckova toata Europa de rasarit rusilor, in rasetele smecheresti ale lui stalin…pe un servetel de hartie…mare om, mare caracter..daca asta e mare politician, inseamna ca si grapinni+zoana+zapardel+dancila+ ponta+dragnea sunt mari…un jeg ordinar bativanul gras din anglia!

    • Paganel spune:

      @daniel:
      După spusele românului Nicolae Baciu – în „Agonia României” – primul vânzător către ruși al est-europenilor (deci, și al românilor) a fost, încă din decembrie 1941, roosevelt! A primit de la Departamentul de Stat informare, după Pearl Harbour, să condiționeze ajutorul militar american pentru stalin de respectarea frontierelor interbelice și l-a ignorat! Dacă americanii îi puneau condiții dictatorului de la Kremlin – care era dispus să „semneze”, atunci, chiar și „unirea” urss cu Statele Unite :) numai să primească ajutor (nemții erau la porțile Moscovei!) – granițele României ar fi (re)devenit, după război cele interbelice!… Nu-i caut scuze lui churchill, doar că, în vânzarea est-europenilor nu e primul!…

      • victor L spune:

        Ceea ce uitati amindoi: Romania declarase razboi SUA si UK. Deci nu ne vinduse nimeni, ci eram in tabara infrintilor.
        Ce pretentii ridicole, ca americanii si britasnicii sa se poarte frumos cu noi, cind noi le-am declarat razboi.

        • Paganel spune:

          @victor L
          Ați citit cumva cartea amintită? E cuvântul dumneavoastră, contra mai multor documente din arhivele americane, consultate, la cerere, în Statele Unite, de cetățeanul american de origine română Nicolae Baciu! Văd că sunteți a-toate-știutor! Probabil ați apărut înaintea lui Dumnezeu, că prea le știți pe toate!… În asemenea condiții, mă înclin în fața „științei” dumneavoastră!…

        • JB spune:

          @victor L
          Da’ ce istorie mișto cunoști…..?!? Păi da’ Polonia, Cehia, Yugoslavia și Albania declaraseră si ele război US&UK?!?
          Argumente doar de dragul apărării, fără sens, a lui W.Churchill.
          Eu nu-l condamn foarte tare. Asta a fost situația….. Americanii nu voiau să opună nimic sovieticilor și erau gata ptr.compromisuri majore. UK la sfârșitul războiului era total dependentă de US, un stat client. Era, practic, in faliment. Imperiul era deja, aproape, destrămat.
          Poporul englez îi reproșa lui Churchill războiul, sacrificiile și pierderea imperiului pentru…..Danzig și coridorul polonez. L-a trimis in opoziție chiar in ’45. Astăzi narativul este, cumva, diferit. Avem perspectiva istorică. Dar atunci la cald oamenii cam așa gândeau. S-a văzut la urne.
          Sunt multe de reproșat lui Churchill, dar împărțeala pe șervețel nu prea. Efectiv a încercat un fel de târg din care să mai salveze ceva. Procentele scrise s-au dovedit a fi cu totul nerelevante. Stalin era, practic, stăpânul Europei. Il retinea doar A bomb.
          Zero importanță că Ro.a declarat război UK&US. A fost doar formal si toată lumea înțelegea asta. N-are nici o legătură cu “șervețelul”.

          • victor L spune:

            @ Paganel, @ JB,.
            e un fapt istoric: am declarat razboi SUA in decembrie 1941. ca urmare, in 6 iunie 1942, Statele Unite ale Americii au declarat razboi Romaniei.
            Si Marii Britanii i-am declarat razboi. Asa ca pretentiile ca inamicii sa se poarte cu manusi sint deplasate.
            NB.
            cit timp nu-ti vei recunoaste greselile trecutului, nu iti poti cladi un viitor durabil.
            Corolar: de ani buni ne conduce PSD, urmasul PCR, care au si ei aceiasi “cunoastere” a trecutului, ca voi.

            • JB spune:

              @victor L
              Ok! Ce vinovăție aveau Cehia, Polonia, Statele baltice, Yugoslavia si Albania?!?! Au declarat război UK&US……?!?

            • Harald spune:

              @JB – odată ce a fost nevoie de URSS în lupta împotriva Germaniei naziste, țările menționate de tine au fost victime colaterale. Însă România e ultima care are dreptul să se plângă de ceva, atât timp cât schimbase taberele, față de Primul Război Mondial. Cehoslovacia lui Benes nu a fost aliatul Germaniei, România lui Antonescu a fost. Deci românii se lamentează degeaba, asta ar fi concluzia.

              Iar cu Iugoslavia e mai complicat, Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor n-ar fi trebuit să existe deloc. Asta s-a văzut cel mai bine când sârbii au devenit comuniști, iar croații au devenit fasciști. Problema s-a rezolvat abia după dezmembrarea Iugoslaviei, în anii ’90, însă acel stat n-ar fi trebuit să existe deloc.

            • JB spune:

              @Harald
              Deci, la rece vorbind, dacă ceea ce spui tu chiar ar fi explicația/singura explicație păi înseamnă că Ro., Hu, BG, balticii si Finlanda chiar s-au “scos” foarte bine…… Cel puțin au încercat….. să rezolve problema pericolului evident (si materializat din plin in deceniile care au urmat) asupra popoarelor/țărilor lor. Ptr.Cehia, Polonia, Albania si (insist pe) Yu a ieșit cum nu se poate mai prost. Al dracului collateral damage!!
              Și culmea, țara din cauza invadării căreia a început WW2 a ajuns la fel de rău….. Cum e cu vinovăția în situația asta?!? Dar cu Cehia?!?
              Dacă te interesează, si IT si JAP au schimbat taberele față de ww1. Are asta vreo relevanță asupra situației lor de după ww2?!?!!
              Dar cum bine ne dăm seama observând și comparând nu explicațiile voastre sunt cele reale. Simpla examinare fugară a sit.politice e grăitoare.
              Oricum, e o tendință f.paguboasa să privești istoria, unor asemenea evenimente, in izolare/limitat la perspectiva națională sau la aspecte morale bazate pe criteriile narațiuni de astăzi.

            • Harald spune:

              @JB – Italia și Japonia au avut permanent după 1945 trupe americane pe teritoriul lor și le au și și astăzi. Baza Flotei a 6-a din Mediterana e la Napoli, iar baza Flotei a 7-a din Pacific e la Yokosuka. Folosești aceleași strategii ca @Ioan, începi de la Adam și Eva și te plimbi pe toată planeta, amestecând idei la plesneală. Un pic de decență nu strică nimănui, la Berlin e cumva tariful pe numărul de cuvinte?

            • Harald spune:

              @JB – Cehia nu a existat ca stat decât începând cu 1968, atunci s-a înființat Republica Socialistă Cehă, după invazia sovietică. Cehoslovacia s-a format în 1918, includea o mulțime de germani în granițele ei, iar după 1928 era formată din 4 ”țări”, dintre care Boemia și Moravia-Silezia au intrat în componența R.S.Cehă atunci când s-a înființat. Măcar citește ceva istorie, dacă tot înalți zmeie colorate negru-roșu-galben pe-aici.

          • JB spune:

            @Harald
            Te dă afar’ din casă buna credință…… Ai un mod păgubos si lipsit de sens de a purta o discuție. Nu ești departe de Svejk.
            Are vreo relevanță că am spus Cehia in loc de Cehoslovacia?!?! Ai impresia că nu stiu lucrurile astea?!? Dar…… dacă te interesează: Cehia in loc de Cehoslovacia are, cumva, sens deoarece conducători slovaci au făcut demersuri pe lângă A.Hitler in vederea sprijinului ptr. obtinerea independenței….. Aceiasi conducători au fost la putere in timpul ww2. Așa că. Mai ușor cu gura mare, Boris style.

            Și, raportat la schmbarea taberelor din ww1, care ar fi relevanța bazelor americane din IT si JAP?!?! Păi sunt și in UK….. Hai să fim oameni serioși. Explicațiile tale/voastre sunt lipsite de o bază reală. Mai citește.

            • Harald spune:

              @JB – trupele americane din Italia și Japonia au avut și rol de ocupație, exact ca trupele sovietice din Europa de Est. Asta era relevanța. Sigur că ar fi fost oricând preferabilă o ocupație americană decât sovietică, dar ocupația a fost ideea de bază. Între Moscova și Berlin nu puteai spera la trupe americane în 1945.

              Cehoslovacia a fost un stat inventat, un mini-imperiu creat într-un moment când principiul era crearea statelor naționale. Boemia și Moravia aveau vreo 3 milioane de germani, poți găsi pe Wikipedia harta lingvistică a Cehoslovaciei de la 1930. Cehia nu e Cehoslovacia, Cehia e Boemia + Moravia-Silezia. E evident că nu știi despre ce scrii.

      • daddy spune:

        sigur, dupa ce armata rosie ocupase estul europei, stalin n-ar fi avut somn pana nu se retragea pasnic si ”fara amestec in treburili interne”! pactul ribbentrop-molotov fusesese de ”florile marului”!

        • Paganel spune:

          @daddy
          Acel pact, încheiat între doi dictatori a fost recunoscut până la Conferința de Pace de la Paris (1946-1947) de vreo altă țară occidentală (Regatul Unit, Franța, Statele Unite…)???. Una e să existe tratate de pace, semnate de toate țările – sau de majoritatea lor (inclusiv de învinși) cum au fost tratatele încheiate la conferințele de pace de la Paris (1919-1920 și 1946-1947) și alta e un pact (= „reglare de conturi”, „stabilirea de sfere de influență”) încheiat între două, trei sau patru țări! Lumea interbelică nu avea aproape 200 de state independente ca azi, dar vreo 70 tot erau! Deci, cât înseamnă un pact recunoscut de 2-4 țări, prin comparație cu un tratat/o serie de tratate semnate de 65/70 de țări ale lunii?

          • JB spune:

            @Paganel
            Aș fi de acord cu dvs.daca “nerecunoașterea” ar fi avut vreun efect…… De jure n-au recunoscut, dar de facto s-au împăcat f.bine cu situația. E adevărat că nici nu prea era ceva de făcut. Cu excepția perioadei de dinainte ca URSS să dețină A Bomb. Atunci US și doar ea (UK era, efectiv, “pe butuci”) putea să încerce să amenințe cu recurgerea la A bomb dacă URSS nu se retrage. Dar opoziția politică internă era prea mare. URSS se bucura de mare prestigiu (grație propagandei si coloanei a V-a), era visul bizar al multor occidentali. Dar se putea încerca. N-a făcut-o si noi cu toții am tras ponoasele, inclusiv săracele popoare din componența URSS…..
            Astăzi e ușor de vorbit din fața calc., tabletă, tel., etc. Dar la momentul acela lucrurile nu erau așa de simple. Nu trebuie făcut abstracție de Stalin: un strateg si tactician rar întâlnit. Groaznic că o pers.cu asemenea calități era un criminal odios și completamente amoral…….

      • ion spune:

        in foto erau 3

  8. quovadis spune:

    Tot ceea ce textul ne descrie cu atita acuratete nu inseamna altceva decit triuful DEMOCRATIEI.. Un mare spirit democratic al lumii si al Romaniei , spunea cu atita intelepciune si ne prezenta noua tuturor cea mai elegantă definiţie a democraţiei. Ion Raţiu: „Voi lupta până la ultima mea picătură de sânge ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine!. Omenirea in existenta ei milenara a trecut cu brio peste toate incercarile ce de-a lungul timpului au dorit sa se opuna progresului . Acum se intimpla in multe locuri de pe TERRA exact aceasta lupta intre nou, progres, globalizare ca factor aducator de beneficii tuturor versus intoarcerea in trecut , intr-o perioada de construire de ziduri , fie ele ziduri materiale sau ziduri spirituale , intr-o lume ce se afla la cheremul unui singur om si a acolitilor lui ce se erijau in cunoscatori si stiutori absoluti a unui intreg numit patrie si in virtutea acestei proprii autointitulari decideau in numele unei natiunii intregi (va suna cunoscut ).Parcurgem cu totii o incercare de reasezare a fortelor , o incercare de eliminare din decizia politica general acceptata la nivel mondial a institutiilor ce pina acum controlau la modul pozitiv umanitatea . Ciinii razboiului au fost dezlegati din lanturi , inarmarea tuturor impotriva tuturor inbogateste doar pe unii . Taxarea impusa ca model de granita comerciala imbogateste iar pe altii . UNIUNEA EUROPEANA este in mod clar afectata de aceasta noua intelegere politica numita ILIBERALISM ,in fapt o forma struto- camila de comunism cu false tente de capitalism (capitalisti sunt doar aceia care vrem noi ,conducatorii )si vrea nu vrea , trebuie sa isi creeze modele noi de combatere a acestei paguboase forme nondemocratice de politica (am numit iliberalismul ). Alegerile sunt simple , asa cum deja UE se exprima in cazul SIRIEI ,prin construirea unei zone la granita cu TURCIA de comun acceptata si controlata de UE, RUSIA, TURCIA si SIRIA. UE nu poate accepta schimbarile prin forta de granite , dar nici nu poate interveni militar decisiv in aceste noi zone de razboi, fie doar si din motivul asumarii unei globalizari pasnice a lumii . NATO ca structura militara nu mai este privita cu teama de nimeni si din acest motiv UE trebuie sa isi ceeze deja o forta militara proprie de descurajare (ceea ce va si face ).Intreaga Europa este constienta ca fara a ramane unita in fata tuturor nu va putea sa faca fata provocarilor ce vin peste noi toti cu repeziciune si contrar unor pareri ce arata divergente la nivel European , acestea sunt in fapt doar o prezentare initiala ,a unui nou model politic ,ce nu permite nici un fel de abatere de la notiunea de respectare a statului de drept si a neincluderii in spectrul politic a persoanelor ce nu prezinta garantii de moralitate si de integritate . In fapt si MCV-ul , arata ca text Romaniei , prezinta in clar cu afirmatii pertinente pe deficiente aratate la modul efectiv si nu un text generalist . Noul secol de IT ,secolul cunoasterii, transforma deja intelegerea umana si elimina din gindirea noastra (poate sunt cuvinte mari )MINCIUNA si ascunderea adevarului prin incercarile de manipulare facute de unii detinatori de informatii . Lumea , progresul omenirii, nu poate fi oprit de iluziile spuse de falsi conducatori ,ce se erijeaza in patrioti absoluti sau in nationalisti-populisti ce prin discursuri patriotarde doresc sa prezinte lumii ,o alta lume , care deja nu mai exista . Este zvircolirea cea din urma a balaurului cu 7 capete din povestile copilariei noastre cum de buna seama stim cu totii cum a sfirsit . Transparenta in luarea deciziei si implicarea de segmente cit mai mari de populatie (ong-uri societatea, civila sau alte forme de uniune umana ) in luarea acestora , va face posibila o solidaritate inter-cetateneasca ce uneste intregul .

  9. CrsCrsu spune:

    Prin “liberal” eu inteleg libertatea individului de a-si decide soarta si de a-si alege conducatorii.
    Si da, libertatea de a alege sa-mi consolidez granitele si sa ma apar cand ma simt amenintat.
    Si libertatea de a fi informat despre realitate, indiferent cat de incomoda este ea pentru “ordinea globala”.
    Si libertatea de exprimare, fara sa pot fi condamnat pentru mizeria de “hate speech” pe care tot ordinea asta globala vrea sa o introduca peste tot , nu “populistii” ca Trump.
    Dumneavoastra ce intelegeti: libertatea de a fi invadati de culturi incompatibile si de a fi condusi de oameni care isi tradeaza alegatorii? Ce mai cauta Merkel in politica din Germania si a UE dupa ultimele alegeri?

    Si ce e ordinea liberala globala? Globala poate fi, liberala sau democratica nu poate fi in niciun caz pentru ca exista culturi incompatibile in lume.
    Daca globalistii nu o luau razna cu totul si tratau criza refugiatilor altfel nu ar fi existat niciun Brexit. Dar cand tu vrei sa conduci lumea indiferent de dorintele indivizilor ce te-au ales, atunci e de asteptat ca indivizii sa o ia in cealalta extrema.

    Lumea nu o duce mai bine astazi datorita liderilor cu tendinte globaliste ci datorita tehnologiei si liberalismului in genul celei din SUA (cea care a salvat si condus Europa dupa al doilea razboi mondial). Daca intrebi niste germani cand au dus-o mai bine: in 90 cand nu-si incuiau casele si masinile sau astazi cand auzi constant de jafuri si atentate ce credeti ca ar raspunde?

  10. Lucifer spune:

    Aş aplauda acest text dar, fiindcă este uşor contradictoriu, nu o voi face.

    Voi începe cu o concluzie: Lumea s-a săturat de atâta pace.

    Iar motivele sunt simple.
    -economic vorbind lumea a devenit multipolară, există trei mari blocuri economice aprox. egale: SUA, China şi Europa cu interese divergente/ concurenţiale
    -politic vorbind asistăm la moartea CAPITALISMULUI CLASIC care a generat sistemul democratic al apărării drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti prin intermediul statelor-naţiune. Aici sunt multe de spus, voi spune numai că în Occident a apărut această fisură: sub loviturile globalismului tehnologic, democraţia clasică a devenit inoperantă, forţând societăţile să se deplaseze între anarhie şi autoritarism, cu dificultăţi teribile pentru establishmentul politic al democraţiei clasice.
    Această situaţie a generat şi lupta acerbă ideologică între “conservatorism” (cu apărarea establismentului clasic) şi “progresism” (aproape o negare a tuturor preceptelor democratice ale statului-naţiune). Nu, Obama şi Macron (exponenţii progresismului) nu sunt mai puţin acuzabili decât Trump şi Johnson exponenţii conservatorismului. Depinde din ce parte priveşti lucrurile, şi se pare că dl Naumescu le vede doar dinspre partea “progresismului”. De aici contradicţia: unora le place democraţia clasică, dar susţin “progresismul” care se opune acesteia.

    Asistăm deci, miraţi şi neputincioşi, atât la o luptă economică între marile puteri economice ale lumii, dar şi la o luptă ideologică (“conservatorism” vs. “progresism”) de proporţii planetare. La ce va duce asta? Am sugerat mai sus….

  11. Andrei spune:

    Votul universal…..desi initial pare ca intareste democratia,in final o doboara.Va recomand o analiza amanuntita de la inceputuri si pana in prezent,apropos de efectele votului universal ,de felul in care au mpodelat societatile,de influenta pe care au avut-o in declansarea conflagratiilor mondiale, crizelor economice,etc.
    Poate ca a venit vremea ca dreptul cetatenilor la vot, sa se obtina in urma unor verificari,fie si minimale,ale cunostintelor despre organizarea si functionarea statului de drept.In fond,pentru a obtine dreptul de a conduce un autoturism, toata lumea e de acord sa fie mai intai examinata…..si tot asa,mai departe,exemplele pot continua.

  12. MariS spune:

    Imi pare rau, dar analiza asta e programatic biased. Nu populismul a fost primul care a profitat de liberalism, ci neomarxismul. Populismul e raspunsul populist la atacul elitist al neomarxistilor. Trump si Obama sunt exemplele concludente. Nu populismul degradeaza liberalismul, desi se foloseste de el, ci tocmai neomarxismul il denatureaza prin incercarea de dominatie a majoritatii de catre minoritate. El, neomarxismul, atenteaza la libertatea de exprimare, la identitate, la valori acumulate de-alungul veacurilor si inlocuirea lor cu ceva artificial, imaginat doar de imaginatia lor mult prea bogata. Cartile fondatorilor liberalismului, pe care bine i-ati amintit, nu mai sunt la moda acum, elitele de azi citesc cu sarg pe neomarxisti, pe cei ce propaga ideologia de gen, a LGBTQ..-istilor si altele de acelasi gen, mult mai cool decar cele liberale. Populismul se vrea o corectie, dar e adevarat ca si el are excesele sale.

    • donquijote spune:

      “citesc cu sarg” … exagerati!
      Tocmai ca ei citesc pe sarite. Daca ar citi cu sarg, nu ar mai fi asa de iremediabil convinsi.
      In ultima vreme, oamenii s-au obisnuit sa citeasca in diagonala si sa asimileze ceea ce aveau deja stabilit la inceputul lecturii. Fiecare citeste doar ceea ce-i confirma parerea deja stabilita.
      Cand citesti pe-ndelete te certi cu autorul, chiar si atunci cand, in mare parte, esti de acord cu el.
      Astfel se prolifereaza teorii sustinute “aproape in unanimitate” si devine riscant sa te arati contrariat de anumite detalii.
      Citirea critica e ceva mai rar. Candva, intr-un viitor pe care nu-l vom apuca, corectitudinea politica va produce un blocaj (sau auto blocaj) cu urmari catastrofale.
      Dar, spargerea unui furuncul super inflamat, desi dureroasa pentru cateva clipe, poate sa duca la vindecare in mai scurt timp decat tratamentul soft, prin testarea a diverse antibiotice poate-poate se nimereste unul (intre timp mai produci si stafilococi imuni)

  13. Harald spune:

    Da. Acordul climatic și certificatele de carbon sunt exact manifestări ale statului minimal :)

    Dacă vrem să avem o discuție serioasă, ar trebui început cu eliminarea mistificărilor. Exact stat minimal a fost cel al lui Obama, așa se explică Solyndra. Exact stat minimal e cel al lui Merkel, așa se explică noul aeroport Berlin Brandenburg, numai și numai din dragoste nețărmurită pentru statul minimal :)

    • JB spune:

      Sincer, acolo unde se afirmă existența/promovarea ideii de stat minimal publicul adoră ideea, dar pretinde ca ptr.orice probl.statul să fie implicat maximal, să acționeze maximal, să răspundă maximal. Or ăsta e unul dintre paradoxurile lumii in care trăim.
      În UE statele/popoarele sunt mai puțin aproape de filosofia statului minimal.

      • Lucifer spune:

        Aşa e, cu câteva excepţii, statele europene sunt state sociale.

        • Harald spune:

          @Lucifer – în prezent, statele sociale vest-europene au început să aibă grijă și de sentimentele cetățenilor. Nu mai contează faptele care s-au petrecut, contează cum s-a simțit fiecare. Abordarea asta o fi pe placul unor millennials crescuți în seră, dar mai există și oameni normali pe lumea asta.

  14. Gigi spune:

    Ma bucura articolul dvs. Pentru ca este unul dintre putinele care pun punctul pe “i” in raport cu ce se intampla in lumea occidentala si aduce diagnosticul celui care intoarce capul si observa ca (auto)strada la care participa la asfaltare are acum gauri iar muncitorii au plecat, s-au apucat de baut ori joaca zaruri pe margine.

    De ce spun asta? Pentru ca textul impartaseste din uimirea de care are parte lumea liberala plina de convingeri si destul de unidirectionala pana nu demult, mirata acum precum Spock (sau, ca sa fim moderni, Sheldon) cand rationamentul lui lasa rece pe cineva cu probleme si emotii particulare. Desigur, ar fi fost de dorit ca lumea liberala sa aiba lideri precum Spock, dar evidentele arata ca populismul si razvratirea impotriva sistemului prind in mijlocul a doua paturi sociale majoritare: oamenii saraci (care, din pacate, implica si o lipsa de educatie in lumea liberala extrema, fie datorita lipsei de acces la o educatie suficienta si eficienta, fie datorita calitatii slabe a acesteia si dificultatilor mediilor mizere, grele, deci a inegalitatilor patronate/permise in mod pronuntat de vederile si practicile liberale exagerate) si oamenii cazuti in mediocritatea consumului de produse materiale si media de orice fel oricat de absurde, de idiotice si mediocritizante (again, efectul/ingaduirea larga a sistemului liberal generator de politici si economii rupte de realitate, in care resursele de orice natura sunt considerate in manuale drept nelimitate, iar oamenii-forta_de_munca sunt mai mult niste variabile in cifrele macroeconomice care scuza business-ul aproape de orice natura). Poate nu este deloc o coincidenta ca, dpdv al acestor doua categorii de oameni, SUA si UK sunt cele mai expuse (daca dpdv al saraciei au mai dres-o cum au mai acoperit tzambalul, crizele economice creaza insa falii puternice si imediate, a se vedea Thatcher si minerii sau nu mai departe de criza din 2008).

    Intr-un sistem autoritar, oamenii sunt chinuiti si tinuti in intuneric si restrictii, iar sansa lor este sa caute mobilizare consensuala si incurajare intelectuala si de bun simt care sa scuture capacul greu si sufocant. Intr-un sistem liberal nerealist care relativizeaza totul si re-creeaza, la un alt nivel, acele “land rush”-uri ale Americii anilor 1880 in care fiecare prinde ce poate iar latifundarii fac legea si impart avutia, oamenii lasati pe margine sau incurajati intr-o mediocritate benefica patronilor pusi pe facut bani sunt expusi confuziei. Desigur, istoria ne arata inca o data cum confuzia poate fi coagulata si canalizata in interesul lupilor sau inconstientilor care stiu sa imbrace haine frumoase in interese obscure.

    Cel mai trist din tot rezultatul acesta este ce se intampla cu Uniunea Europeana. Pentru ca UE promitea, si sper ca inca promite, sa fie acea punte intre stanga si dreapta in convingerile lor cele mai agresive sau desantate. Sa speram ca se va aplica zicala “ce nu te ucide te face mai puternic”, iar ca atat SUA lui Trump, Marea Britanie a lui Johnson cat si UE subminata masiv de Rusia, Turcia etc se vor scutura ca dupa un dus rece si se vor reseta pentru alte cateva decenii prin memoria proaspata a riscurilor in care s-au aflat (asa cum s-a intamplat dupa razboaiele mondiale si blocul sovietic, Doamne fereste de ceva oricat de putin asemanator in zilele noastre sau pe viitor).

  15. Cinicul spune:

    Ma surprinde ca autorul n-a inclus la tarile cu regimuri neliberale si India. In fond sub Modi India nu se deosebeste prea tare de Turcia. Anularea autonomiei Kashmir-ului, blocarea internetului si a telefoniei in aceasta provincie, refuzul Indiei timp de 70 ani de a organiza mult promisul refrendum nu sunt atributele unui regim liberal. Cand aud de mult trambitata “cea mai mare democratie a planetei” ma apuca rasul. Democratia adevarata nu este compatibila cu coruptia generalizata.

    • Ela spune:

      Teoretic, multe nu sunt compatibile cu democratia…
      Concret insa, desemnarea liderilor apartinand poporului votant, indiferent ca e vorba de indieni, romani, rusi sau tunisieni, alegerile pe care ei le fac sunt conforme mentalitatilor si nivelului lor de cultura, educatie sau, pur si simplu, de constiinta.
      Cand 50.01% dintre alegatori sunt inculti, neinformati, needucati, infometati si dezbracati, e firesc sa opteze pentru populistii care-i mint frumos. Cu cat un om e mai neincrezator si mai frustrat, cu atat e mai usor de manipulat…Coruptii, sau “doar” mediocrii, din varful unor state ca India, Romania, Rusia sau SUA nu au uzurpat puterea, ci au fost alesi democratic. Tocmai de aici provine insolvabilitatea, momentana, a problemei…

  16. Cinicul spune:

    Domnul Naumescu se tot invarte in jurul problemei si, ca de obicei, refuza sa puna degetul pe rana.
    Lucifer a facut-o mai sus in locul domnului Naumescu: capitalismul clasic, cu concurenta reala si cu reguli stricte impuse de stat a murit. Capitalistul clasic avea o patrie, Ford voia sa faca ceva pentru americani (si chiar facea), la fel Arkwright, Walton, Partington, Renault, Dassault, Thyssen, Agnelli, Olivetti, etc.
    Acest capitalism (cu toate pacatele lui) a fost inlocuit in ultimii 20 ani de neoliberalism, un sistem in care capitalul sare ca iepurele din loc in loc, externalizarea slujbelor a devenit o regula chiar si in lumea mai putin bogata (pana si Romania a ajuns sa aduca muncitori vietnamezi), companiile isi fac singure legile (deregulation is the magic word) si nu au nici o responsbilitate sociala (o idiotenie enuntata prima data de Milton Friedman, gurul de la Chicago).
    Daca ar fi trait azi nu cred ca Ford si-ar fi dus fabricile in Mexic (vezi faimosul proces Dodge v. Ford Motor Co.). Populismul este reactia celor mai putin educati la neoliberalism, nu la neomarxism, cum afirma unii.

    Din tot acest articol o singura idee are ceva percutanta: “Majoritatea parlamentelor şi liderilor politici de astăzi sunt de calitate umană mult mai slabă decât lidershipul de acum 10, 30 sau 70 de ani.” Nu cred ca e vorba numai de calitate, e vorba de valori, sau mai degraba de lipsa lor.

    • Lucifer spune:

      Mulţumesc de apreciere.

      • Lucifer spune:

        Cinicul: voi mai face un comentariu la aprecierea Dvs. Capitalismul iniţial era “naţional”, în sensul că chiar decă exploata colonii el aducea acasă profiturile şi-şi dezvolta poporul şi statul său. Toate statele-naţiune s-au format prin acţiunea “capitalului naţional”. Pentru asta au produs idelogia “liberalismului” cu un motto frumos: “Pentru a fi LIBER, orice om trebuie să aibă un Dumnezeu, o patrie, o familie şi o proprietate”. Astfel, “capitalismul naţional” urmărea atât întărirea statului, dar şi drepturile şi libertăţile cetăţeneşti.
        Azi, capitalismul a devenit multinaţional, capitalurile zboară de colo-colo, nu mai sunt interesate de statul-naţiune care le îngrădeşte activităţile şi implicit nici de drepturile cetăţenilor. A apărut şi ideologia “progresistă” care, de fapt, se opune establishmentului clasic. Iar de aici rezultă imediat că rolul statelor-naţiune, cu eşafodajul lor democratic (care îi place d-lui Naumescu…), a devenit o frână care trebuie eliminată. Nenorocirea este că o dată cu statul-naţiune dispare şi democraţia şi o dată cu ea şi Libertăţile civile.

      • Cinicul spune:

        O observație poate relevanta: cand cineva pune degetul pe o rana purulenta cei mai vocali autori/contributors sau comentatori se feresc ca dracu de tamaie sa se apropie de subiectul respectiv.

    • Ioan spune:

      Nu cred că vreo companie globală mai poate funcționa la fel că cele pomenite de dvs. Daca Ford ar mai trăi, sigur ar face ceea ce fac toți ceilalți, altfel nu ar mai fi in business. Nu cred că mai există vreun atașament spre o marca națională în dauna prețului și a calității. Prezenta importanta a japonezilor și germanilor in piața auto din SUA sunt cele mai bune exemple. Căderea Nokia, Ericsson, Motorola, Sony …, ridicarea Samsung, Lg și mai nou Huawei, Xiaomi, ne arată același lucru. Nu cred că se mai poate progresa fara volume globale de vânzări din cauza costurilor imense necesare pentru dezvoltarea unui produs. SUA a dus lumea înainte cam o jumătate de secol prin piata sa interna. Nu știu dacă China poate continua progresul doar prin dimensiunile economiei sale, dar împreună cu Europa, Japonia, Coreea de Sud, Canada, Australia și celelalte țări BRICS, sigur vor lăsa în urmă o America izolata.
      În opinia mea, populația va trebui să aleagă dacă își dorește progres și produse noi la preturi accesibile sau un izolaționism cu produse naționale cum vor fi. Cei care au trăit înainte de ’89 știu mai bine despre ce vorbesc, despre loteria de a cumpăra o Dacia, sau un tv color.
      Vorbiți foarte frumos, teoretic, și dvs. și Lucifer, dar într-un comentariu mai jos, domnul Gigel a pus degetul pe câteva aspecte practice a realității actuale, despre egoismul la vot a celor în vârstă, despre lipsa de perspectivă populației medii ca educație în fața automatizării și a AI, despre impactul fake – news s.a.m.d.
      Si dvs. (@Cinicul si @Lucifer ) aveți dreptate în mare măsură cu aceste comentarii, dar nu ne dați nicio modalitate practica de a păstra avantajele globalizarii. În prima faza este ușor să obții voturi pe tema imigrației, dar haideți să așteptăm reacția votantului american în 2020, daca va fi ars la buzunar de tarifele lui Trump. Și suntem încă în fața discuțiilor teoretice, despre ce ar fi lumea daca schimburile globale s-ar diminua. Australia este apărată de America, dar trăiește de pe urma Chinei. O frână pusă Chinei va avea repercusiuni asupra multor state. Ce facem, acceptam ascensiunea Chinei, mai apoi a Indiei, și continuăm să ne bucurăm de lucruri ieftine și de progres sau ne izolăm și privim cum rămânem în urma?
      Cred că Trump a făcut o mare greșeală prin abordarea intempestivă a chestiunii chinezești, pentru că în realitate aici este buba, timingul tarifelor, motivațiile de pe Twitter în gura mare, țintirea directă a Huawei, a ZTE, a fost mult prea transparenta, apoi susținerea pe fata a protestelor din Hong Kong. China nu mai poate fi deschisă cu forța ca pe vremea războaielor opiului. Observ că și domnul Naumescu pune în aceeași oală Rusia cu China. În timp ce Rusia caută pe fata sa destabilizeze masiv orice democrație occidentală, China nu am senzația că dorește să își exporte modelul de guvernare, fiind mai preocupată să-și păstreze creșterea economică și dezvoltarea, și mai ales să se apere de problemele potențiale care se vor ivi odată cu creșterea nivelului de trai, accesul la informație și de contactul cu democrațiile autentice. Blocarea Google și a rețelelor sociale, dar replicarea lor locală se încadrează în acest pattern de evitare a posibilelor influente destabilizatoare externe. Este clar că este vulnerabilă in acest moment, deoarece dezvoltarea și veniturile chinezilor sunt inegale.
      Apoi o luam de la capăt cu indienii?
      Cred că ar trebui sa începem să regularizam corporațiile globale, nu sa incercam sa le punem bariere, însă acesta trebuie sa fie un efort multinațional, în condiții egale, acel level playing field, acceptat de toți guvernanții, alfel ajungem noi la mana lor. Mă îngrozesc la vulnerabilitatea unor guvernanți dintr-o țară medie sau mica in fața mormanelor de bani a unei corporații globale. Ce s-ar fi întâmplat la noi daca Dragnea primea protectia căutată în schimbul unei legi off-shore cu dedicație? Ce ar fi urmat?
      De aceea eu cred că viziunea europeană a unei ordini mondiale multilaterale cu condiții egale pentru toți participanții, indiferent de mărimea economică, este mai puțin generatoare de probleme, în contrast cu tratatele bilaterale cu mare potențial de șantaj, scoase din puțul gândirii de strategii de la Casa Albă.

      • Lucifer spune:

        Ioan: aveţi o viziune mult prea economică. Cred că problema de fond este una filozofică şi apoi socială. Nu se ştie cum va evolua disputa conservatorism/ stat-naţiune vs. progresism/ globalism, dezvoltările tehologice tind să dea dreptate globalismului, dar pe fond problema e alta. Şi anume că statul-naţiune asigura Libertatea, globalismul nici măcar nu pu-şi pune problema. Altfel spus, optimizarea profitului (inclusiv prin off-shorre-uri…) poate creşte bunăstarea, dar cu distrugerea identităţilor naţionale şi ale libertăţilor civile. Uite, deja multinaţionalele au devenit suprastatale, ele ne ţin captive prin Internet prin manipulare, media şi printr-un “loisir” periculos auto-distructiv. Deja forme extreme de rezistenţă apar peste tot, inclusiv în America şi în Europa. Vântul globalizării distruge tot: state-naţiune, identităţi naţionale, societăţi şi mai ales LIBERTĂŢI individuale. Se prefigurează un viitor de coşmar, de felul societăţii din romanul “1984″ al lui Orwell. Vrem asta?
        De aceea ziceam că este nevoie de o altă filozofie a societăţii umane acum în prag de Revoluţie a Inteligenţei Artificiale care cumulată cu Revoluţia din genetică pot schimba fundamental condiţia umană.

        • Ioan spune:

          @Lucifer- foarte frumos vorbiti, asa ca pentru cei de pe Contributors, din pacate traim in democratii reprezentative iar voturile nostre cu sau fara motivatii filosofice sunt egale cu ale celor care n-au deloc astfel de angoase intelectuale. Da unele state natiune iti asigura libertatea, nu toate, daca stau sa ma gandesc bine si sa iau in calcul Africa, America Latina, lumea araba, sud-estul Asiei, as spune ca majoritatea nu iti asigura libertatea, in sensul in care o traiesc nordicii europeni sau elvetienii de ex. In schimb multe dintre aceste state nationale cu istorie de vreo 50-100-150 de ani, iti cer cu obstinatie sa-ti dai viata in cine stie ce razboi, pentru iluziile un dictator local de tinichea. Eu nu vad statul national ca un garant al libertatii ( am avut noi, nu demult, un stat national unitar si indivizibil…) si sub nicio forma garant al pacii, din contra. Fara umbra UE nu cred ca am fi avut nici azi liniste in Balcani. Desi razboiul a fost oprit de NATO si de raidurile americane, fara perspectiva economica si fara exemplul Sloveniei si Croatiei care in cadrul UE i-au last pe ceilalti frati iugoslavi mult in urma , n-am avea o pace durabila intre sarbi si restul sau intre crestini si musulmani. Si fiecare astfel de factiune ar fi umblat sa-si caute cate un protector, ba la Moscova, ba la Londra sau Washigton, sau ca in trecut la Viena, Berlin, Istanbul ( Constantinopol in vremea primului razboi mondial) , etc…

          Referitor la off-shore-uri, daca ne uitam la Irlanda, un mic paradis fiscal pentru multe multinationale americane pe relatia cu UE, nu am la cunostinta de vreo distrugere a identitatii nationale a iralndezilor sau de vreun atentat la libertatile civile ale acestora. La fel si cu Luxemburg, Monaco, Insula Man, Cipru… In fapt irlandezii privesc cu oarecare groaza spre incercarile francezilor de a taxa multinationalele la locul in care fac vanzarea. Stiti povestea celor 13 mld. USD pe care au fost fortati sa le ceara lui Apple parca si de razboiul Frantei cu Google.
          Nu sunt foarte convins ca intr-o o lume dominata de multinationale, cu facilitati de productie pe toate continentele si vanzari globale, razboaiele ar mai fi posibile. Cand ai interese peste tot , parca nu-ti vine sa faci lobby pentru razboaiele acompaniate de distrugerile, pauperizarea si scaderea populatiei (a potentialilor cumparatori). Ramane de vazut cum pot fi tinute aceste multinationale sub control, mai ales de catre clientii lor. A incerca sa etichetezi globalizarea ca si o conspiratie pentru instaurarea unui guvern planetar condus de elite,seamana cu povestile despre extraterestrii antici de pe History Channel. Dorintele UE de ex., sunt mult mai modeste in realitate, Bruxelles-ul s-ar multumi cu un cadru global uniform si cu accesul fara bariere pe anumite piete blocate pana nu demult, cum ar fi Japonia, Coreea de Sud, Canada. Scopurile acestor tratate de liber schimb sunt mult mai prozaice, sa vindem branza, vin, BMW-uri si Airbus-uri la Tokio si Seul sau pe unde mai putem. De aici pana la Illuminati este cale lunga.

          • Cinicul spune:

            Nu cred ca Ford ar fi facut ce fac colegii sai (academicienii!) de azi. Pentru simplul motiv ca n-ar fi singurul. La acea vreme mai toti industriasii (chiar si la noi, cu toata coruptia, Auschint si Malaxa) urmareau interesele tarilor lor.
            Si nu este (era) adevarat ca daca nu-ti extrenalizezi munca nu poti supravietui pe piata de azi.
            Nimeni nu i-a obligat pe pionierii externalizarii s-o faca, la inceput au fost putini. Am fost in China la o conferinta in timpul embargoului post 1989, erau acolo suficiente companii americane si canadiene care au sfidat embargoul. Paradoxal nu prea multe din Europa (Portugalia si Olanda erau singurele exceptii).
            Stiu ca este un pic incoerent ceea ce spun (scriu dintr-un autobuz al carui sofer stie bine ce inseamna cut corners), dar lumea de acum 100-150 ani nu era atat de lipsita de minime valori morale ca si cea de azi.
            Externalizarea este reactia capitalistului ineficient, prost si lenes, nu este competitiv si alege cea mai simpla solutie sa-si depaseasca concurenta: sa gaseasca munca mai putin eficienta, dar mult mai iefetina. Trist este ca a fost urmat de mai to(n)ti. Asta pentru ca statul nu-i reprezinta pe cetateni.
            Si acum un punct final (se apropie statia autobuzului): nu sunt un naiv sau idealist, sunt in pozitia lui Panait Istrati dupa intoarecerea din URSS, nu mai cred in nimic. Srisual pe Contributors este o incercare de a-mi mentine un minuikm tonus intellectual intr-o lume dominata de Netflix.

            • Ioan spune:

              @Cinicul: scrieti linistit, mai bine scrieti dvs. din autobuz, decat altii care au telecomanda si norma de comentarii, nu dau nume, persoane cunoscute.
              Cred ca ieri am citit de aprobarea fuziunii FiatChrysler cu PeugeotCitroen ( PSA). Nu mai merge ca la 1900. Daca nu esti mare de tot, global cum ar veni, nu-ti iese produsul la pret accesibil. Vom avea de la Fiaturi la Dodge trecand prin Citroen si Peugeot aceleasi piese sub caroserie.
              De vreo saptamana Dyson, englezul acela cu aspiratoarele ciclonice la preturi de iPhone, spunea ca dupa investitii de 2,5miliarde de dolari renunta la proiectul masinilor electrice, pentru ca sunt mult mai simplu de facut ( au 1/3 din nr. de piese dintr-o masina cu motor cu combustie interna), toata informatia despre tractiunea electrica este arhicunoscuta si disponibila, si pur si simplu nu le poate face cu profit.
              E inghesuiala mare in toate domeniile, noi suntem mult mai multi decat in 1900, mult mai educati, as spune mult mai sanatosi, se cerceteaza orice, cu sau fara perspectiva de utilizare imediata, dupa parerea mea este foarte greu sa ai viziune si daca esti sensibil si la partea financiara sa ai patriotism in sensul lui Auschnitt, Malaxa, ce sa mai zicem de Krupp de ex.
              Abordarea de pe pozitii ideologice a situatiei actuale mi se pare periculoasa si poate duce la razboaie, intre cei care stiu sa se bata, nu ca cel dintre Yemen si Arabia Saudita.
              De cand cu libertatea dobandita dupa ’89, in toate calatoriile, vacantele, nu am intalnit vreun localnic care sa nu fie mandru de nationalitatea sa, cu gastronomie, obiceiuri, port popular, fie ca au fost turci, greci, croati, austrieci, nemti, francezi, italieni… Nu mi se pare ca globalizarea asta ma face sa ma simt altceva decat roman, toti avem in mana un telefon de la Apple , Samsung, masinile sunt de la cateva concerne bine cunoscute, hainele sunt toate facute in Asia, dar la masa, in farfurie, suntem fiecare ce suntem si mi se pare foarte bine.
              Cand ai bani de cheltuit toti se poarta frumos cu tine si incearca sa fie atractivi cu ce pot fiecare. De ce as merge pe mana lui Trump cu nationalismul sau, cu white supremacy, cu inchiderea granitelor, cu MAGA, doar ca sa am un chilot de la Tricodava, si sa ma uit chioras la un ungur? Pentru mine, ce se intampla in UE la ora actuala, mi se pare a fi cel mai bun lucru care i se putea intampla Romaniei si mie care am ales sa raman acasa. Terenurile cresc, apartamentele cresc, salariie cresc si ele, am si un pasaport care imi permite sa calatoresc fara probleme in aproape toata lumea. Daca aveam pasaport de Albania, ca tot este subiect de discutie, era mai bine?

      • Stefan spune:

        Cineva trebuia să atragă atenția asupra problemelor neplăcute. Și acesta a fost Trump. Poate cu bădărănie, poate cu miștocăreala, poate fără mănuși diplomatice. Dar el a strigat in gura mare că există probleme cu Asia, că există probleme cu imigrația, că există probleme cu Orientul Mijlociu, că există probleme cu poluarea și acordul de la Paris.
        Dorința lui nu (mai) este sa fie iubit de popor. Intotdeauna în viața lui de afacerist a fost un incomod, și este obișnuit cu acest rol. Dorința lui este către business, așa a fost întotdeauna. Ceea ce este foarte bine pentru statul american. Populismul nu aduce bani, nu da de mâncare, nu rezolva problemele economice. Dar re-industrializarea, locurile de munca, legalizarea imigrației, tinerea sub control a violențelor și a problemelor da, aduce bani, liniște și prosperitate.
        Chinei nu îi mai putem pune frana, din păcate. Din punct de vedere tehnologic este deja înaintea statelor vest-europene. Este lider. Pentru că politica Chinei a fost de a-și aduce acasă elitele educate afara, de a fura tehnologie. De a o replica in prima faza și apoi de a o dezvolta.
        Faceți un exercițiu de imaginație și ganditi-va cum ar fi sa se re-intoarca in India toți indienii care lucrează la Google și Amazon, începând cu Sundai Pichar și Satya Nadella. Cu tot know-how-ul, cu toate informațiile pe care Google le are deja despre toți consumatorii/utilizatorii americani și europeni (nu și chinezi sau indieni) Să zicem merci că nu au plecat inca. Huawei spionează puternic și e firesc.
        Ceea ce nu înțeleg inca europenii este că suntem în mijlocul unui război tehnologic. Ne punem singuri bete in roate și ne jucam de-a Brexitul sau Uniunea, in timp ce Asia crește și ocupă Africa. Ne vom trezi când Europa le va aparține, fiind vândută bucată cu bucată. :|

        • Ioan spune:

          @Stefan, nu împărtășesc viziunea dvs. apocaliptica în legătură cu ridicarea Chinei, și ca urmare nici nu-i dau dreptate lui Trump. O fi fiind acesta om de afaceri, cu o anvergura și o abilitate discutabile, la fel ca și averea sa, dar acțiunile acestuia și interne și externe sunt motivate pur electoral și lipsite de orice dimensiune strategică.
          Toate statisticile ne arată că până acum locurile de munca nu au venit înapoi în SUA, ci s-au mutat in Vietnam sau alte state din Asia de Sud-Est. Nici n-ar fi putut veni așa repede și oricum nu prea ar fi cine sa muncească 24/7 în SUA în locul sutelor de milioane de chinezi.
          Sesizați ridicolul formulării dvs. “re-industrializarea Americii” aducătoare de liniste, bani și prosperitate? America nu e dezindustrializata, însă ceea ce produce fizic, cu unele excepții, nu prea are căutare în restul lumii, pe diverse motive. Armele sofisticate nu sunt producție de masa și nu se vând la oricine, mașinile nu au trecere pe motiv de cilindree și consum, dolarul este prea puternic pe motiv de monedă globală, s.a.m.d.
          China nu este așa de dezvoltata precum spuneți dvs. Produsele lor sunt cu ani în urma celor taiwaneze, coreene, japoneze, americane sau qeuropene, și din punct de vedere al calității și al sofisticării. Sunt cu 1,5-2 decenii în urmă la performante și mult în urmă la fiabilitate. Cu toată tehnologia absorbita și cu toate firmele occidentale preluate. Armamentul este copiat după cel rusesc, programul spațial se face pe copii de Soyuz, motoare cu reacție inca nu pot scoate, așa zisul J20- avionul stealth- zboară cu motoare rusești. Nu intrați în panica, nu-s chiar așa de avansați, dar sunt plini de bani și ieșiți la cumpărături. Pentru mine este important că sunt adepții ordinii mondiale multilaterale la fel ca și UE , Japonia, și alte țări. Și vor rămâne multa vreme sursa principală pentru produsele de larg consum ieftine, care necesita asamblare manuala. Deasemenea, China este o piata imensă și trebuie deschisă companiilor occidentale , iar acest lucru se poate face mult mai bine prin înțelegerea tuturor occidentalilor și nu prin șantajarea pe diverse teme a aliaților, așa cum procedează Trump.

        • RenewEurope spune:

          @Stefan

          Daca Donald chiar este un narcisist asa cum au constatat multi psihologi, atunci este evident ca principala lui preocupare nu poate fi alta decat lupta pentru ocuparea centrului atentiei publice (cu orice pret;) In fine, nu cred ca o putere de genul SUA poate fi condusa si administrata precum o companie (exersarea puterii este “arta” cuceririi mintililor si inimilor oamenilor, nu doar a pietelor). Unii observatori spun ca Donald este prost consiliat de “hardlineri”, in timp ce altii sunt de parerea ca este vina lui, deoarece isi schimba cam des consilierii. https://www.project-syndicate.org/commentary/donald-trump-silent-republican-lambs-by-nina-l-khrushcheva-2019-10

          P.S. Inteleg ca in big-business exista doar clienti, contractori si competitori, de aici probabil si eroarea de a percepe /incadra partenerul geopolitic si economic UE la categoria “foe”. Din pacate insa, aceasta perceptie eronata (vizavi de UE) este intalnita nu doar la businessman-ul Trump ci si la o buna parte din intelighentia conservatoare din SUA si din UK. Nu este exclus ca insusi Donald (la randul lui) sa fi fost influentat de alti “ideologi” in aceasta privinta (Steve Bannon si G.Friedman, sunt doar doua nume care-mi vin acum in minte).

          P.P.S. Prost consiliat sau nu, bilantul lui Donald nu este prea rozaliu – avand in vedere ca defictul bugetar SUA se adanceste iar benificiile reformei fiscale incep sa fie pulverizate de incertitudinile si costurile razboaielor comerciale. Este evident ca soarta lui Donald depinde foarte mult de evolutia perceptiei /cresterii economice pana la urmatoarele alegeri (sau poate chiar mai repede?)
          https://www.bloomberg.com/news/articles/2019-10-28/u-s-exports-imports-both-drop-as-trade-war-weighs-on-companies?srnd=premium-europe

          • Harald spune:

            @RenewEurope – ”bilanțul lui Donald” nu e nici treaba postacilor Berlinului, nici treaba postacilor Bruxelles-ului. ”Bilanțul lui Donald” e treaba alegătorilor lui și se va vedea la alegerile din 2020. Germania e în recesiune nedeclarată de 5 trimestre, iar tu nu poți dormi de grija ”bilanțului lui Donald”?!

            • RenewEurope spune:

              @Harald

              Mi se pare foarte firesc sa ne intereseze evolutia celui mai mare partener economic si geopolitic (ne aflam in aceasi barca, chiar daca Donald ne-a etichetat in “foe”). In rest, asa cum stiti, locatarii de la Casa Albai sunt actori angajati temporar (pe o perioada de 4 ani cu o singura optiune de prelungire pana la maximum 8 ani).

            • Harald spune:

              Fata de Merkel 4 mandate si Putin 4 mandate, Trump e copil mic, intr-adevar.

    • k.s.vaida spune:

      @cinicul
      despre Ford , daca ar fi trait astazi
      citesc atatea lucruri interesante , la gramada cu tot felul de inventii/asertiunii penibile.
      in loc sa incercam sa ghicim ce ar face Ford in 2018 , cu minim efort putem afla ce a facut dupa 1910.

      1911 ford of canada
      1917 fabrica in irlanda, franta, anglia
      1923 danemarca
      1925 germania, austria, argentina,japonia
      apoi africa , australia …si tot asa

      daca ma iau dupa voi , peste tot acolo erau muncitori mai ieftini , nu?

      cand incepeti sa scrieti despre patriotismul(uitat astazi) lui ford , renault …si toti cei citati
      nu ar fi mai bine ca verificati timp de 3 minute ce a facut in mod real Mr.Ford?…si ceilalti patrioti capitalisti?…altfel fraze frumoase cu multe cuvinte grele , sintagme , si analize parca scoase din enciclopedie

      da la faptul ca era mai usor sa le faca unde le vinde decat sa le care cu vaporul 5000 km nu va ganditi ?..auzi forta de munca mai ieftina …
      noroc ca s a gandit Ford
      …analistii de capitalism din parc in Tirana :)

  17. Harald spune:

    @Gigi – Cel mai trist din tot rezultatul acesta este ce se intampla cu Uniunea Europeana

    Și cel mai vesel ce-ar fi, niște steaguri curcubeu fluturând în soare la parade tematice? Însăși abordarea vesel / trist e profund bolnavă, sentimentele și stările sufletești n-are decât să și le țină fiecare pentru el. Exemplu concret: chiar nu e responsabilitatea societății starea sufletească a lui Elton John, deci nu e treaba unui judecător să interzică orice referire în presă la escapadele lui din tinerețe. Dacă UE a încăput pe mâna stângii radicale, atunci oamenii decenți nu mai au nevoie de UE. Simplu.

  18. Kurt spune:

    (Supra) Nationales Europa- Dirk Jörke
    Europa (supra) națională,
    Merkur, Zeitschrift für europäisches Denken NR 845 Oktober 2019

    pune întrebări asemănătoare ca cele ale autorului plecând de la scrisoarea Președintelui E. Macron către „cetățenii Europei”. Mulți au aștepat o extindere a drepturilor PE Parlamentului European.

    ….”….. pe la mijlocul anilor ‘90, marea preocupare a UE era cum să-și rezolve „deficitul democratic”. Obsesivul apel la implicare și participare a cetăţenilor la viața democratică nu a adus rezultatele așteptate, ba chiar a generat un populism care a deteriorat calitatea discursului politic și a selecției elitelor politice…. „……

    Unii intelectuali europeni au privit spre SUA 1787 în problema integrării UE. Philadelphia 1787, constituția Uniunii și asocierea republicilor americane e un punct de plecare în căutarea soluțiilor UE. Există o asemănare între situația SUA 1787 și încercările europene de a „democratiza” structurile „supranaționale” UE. „Federalist Papers” concepute de Alexander Hamilton, John Jay și James Madison au contrazis părerea dominantă de atunci după care numai în „spații mici” sunt posibile „relații democratice (numite atunci „republicane”). In articolul 10 din „ Federalist Papers” se prevede întroducerea „sistemului reprezentativ” pentru cele 13 republici americane (deci pentru un spațiu mare) cea ce garantează principile „republicane (democratice spunem azi) cum sugerează Madison. Selectarea reprezentanților în acest spatiu nou mai mare (13 republici americane) împiedică pe demagogi să conducă tara. Binele obștesc în spațiul mai mare ( 13 republici) este protejat față de demagogi prin selectarea necesară a reprezentanților. Anti-federaliștii, care se opuneau transferului de suveranitate necesar, cereau o continuare a ordinii vechi cum era conceput în „ „Articles of Confederation” după obținerea independentei americane. Anti-federaliștii se pronuntau pentru o colaborare a celor 13 republici americane, dar fără legitimarea nivelului (structurii) federale. Argumentul lor împotriva noi ordine era dimensiunea mai mare a spatiului cu structuri economice și mentalități foarte diferite în cele 13 republici americane. Impotriva unei Uniuni cu un spațiu mai mare se argumenta cu „contradicții de interese” și inexistența unei „culturi politice comune”. La Philadelphia „elitele politice” erau mai greu de controlat după părerea anti-federaliștilor amercani.
    UE nu este o „despoție”, dar s-a dovedit în ultimul timp a fi un fel de „regim autoritar”? Multe decizii de la Bruxelles au ignorat voința cetățenilor UE. Instituțile UE, Comisia UE, Curtea Suprema UE si BCE Banca Centrală ZE create s-au sustras în mare măsura controlului democratic. Domenii politice centrale UE, Criterile de stabilitate, Dreptul concurentei, Circulația capitalului internațional, sunt stabilite în tratatele UE (Lisabona) și au „rang constituțional”. Faptul că nivelul „supranațional UE/Bruxelles” limitează în unele domenii libertatea de acțiune al parlamentelor și guvernelor statelor partenere se datorează și mărimii UE.28 (unanimitate de voturi în consiliul ministerial al șefilor de guverne?). Tratatele de la Roma 1957 erau semnate de numai șase state partenere. EWG/UE 1957 avea doar 168 (azi 236) milioane locuitori. UE.28 are azi 512 milioane locuitori. Ca spațiu creșterea 1957- 2007 era de la 1.178.000 la 4.381.324 km2. Azi avem 24 limbi administrative in UE.28. Aceste obstacole împiedică o „democratizare” sau o „extindere al uniunii sociale”? Mărimea UE.28 și eterogenitatea economică, politică și culturală sunt o cauză, o sursă a efectelor negative ale „europenizării” asupra situației „democrațiilor naționale” în statele partenere UE.28?
    Brexit ne spune azi ceva?
    UE.28 nu este azi o „Uniune politică” ( DEMOI în statele partenere, nu se pot uni într-un DEMOS). Cauza este lipsa unui „spațiu al valorilor (Bedeutungsraum)”. Numai în cercuri „acedemice” am putea găsi cu multă prudentă ceva semănător cu „identitatea europeană”. Alegerile PE pentru Parlamentul Euroean 2019 s-au desfăsurat după „mostre naționale (nationalstaatliche Wahrnehmungsmuster)”.
    UE.28 e azi prea mare pentru crearea unor valori și practici democratice? (E. Macron a refuzat acum tratative pentru aderarea Macedoniei și Albaniei).

    Să privim înapoi la începuturile, conceptele în vest la mijlocul secolului 20.
    Wolfgang Streeck amintește în cartea sa „ Gekaufte Zeit (2013, timp cumparat) de Friedrich August Hayeck ( The Economic Conditions of the Interstate Federalism, scriere din anul 1939). Pentru ordinea internațională după 1945 și după sfârșitul imperiului britanic se găsesc concepte la: Moritz Julius Bonn, Lionel Robbins, Ludwig von Mises si Hayeck. La acești autori „liberali” tendința era stabilirea unei ordini internaționale cu structuri supranaționale care limitează, îngrădesc competențele „statelor naționale” în procesele economice (socialismul sovietic, războiul rece nu trebui uitat). Dreptul internațional și agenți supranaționali urmau să apere comerțul liber (Freihandel) și să protejeze investițile împotriva poftelor „guvernelor naționale democratic alese”.

    Azi ne putem întreba care domenii politice trebuie regelmentate „supranațional” în UE/Bruxelles. Pe locul unu ar trebui să fie „ o politică externă și o politică de securitate europeană”. Astfel ajungem din nou la origine, la conceptul de Federație.
    Deja la Montesquieu în „Geist der Gesetze (spiritul legilor)” această formă de guvernare este un tratat prin care mai multe comunități politice cad de acord, se decid să devină cetățenii unui stat mai mare pe care vor să îl creeze. Aderarea de noi parteneri e posibilă până când puterea e destul de mare pentru a asigura securitatea tuturor parteneri (Moldova?). La Montesquieu asocierea se realizează în domeniul central al politicii de securitate pentru parteneri. Alte domenii rămân în competența republicilor partenere.

    Lumea s-a schimbat mult de la Montesquieu până azi. Multe probleme și cerințe (Herausforderungen) necesită azi o coordonare globală și trebuie regulate la nivel „supranațional”. Protectia mediului ambiant este o astfel de problemă de rezolvat.
    Azi avem în UE norme supranaționale în domeniile economiei, al monedelor și al comerțului. Nu e exclus o coordonare comunitară în domenii ca impozitele (Steuerpolitik) și transferuri de „solidaritate” care după unii (E. Macron) sunt necesare în cantități mult mai mari?

    Ce s-a realizat până azi la Bruxelles și în România din declarația lui E. Macron de la Sorbonna și invitația Președintelui francez de la București 2017 adresată României?

    • Cinicul spune:

      Interesanta paralela cu situatia din America anului 1787.
      Aparent democratia functioneaza mai bine la nivel local, dar asta nu este valabil peste tot.
      In plus nu putem tranforma Turcia, Rusia, China, India, Brazlia sau chiar USA in cateva sute de cantoane elvetiene. Societatea moderna nu este la fel de insulara ca acum 230 ani.
      Democratia poate esua atat la niovel local si de asta sunt in unele tari legi federale mai bune decat cele ale unor comunitati mai mici, dominate de interese locale, uneori meschine.

      • Kurt spune:

        Mentalitatea crează statul și invers statul influențează societatea civică. Statul nu poate crea condițiile pe care se bazează (paradoxonul Böckenförde). Societatea civica e izvorul „principilor normative”.
        UE are de ales între modelul centralist (socialist) francez cu „economie politică (statul e actor economic și intervine puternic în economie), cu datorii publice peste 100% BIP (Grecia 173 %BIP, Portugalia 121% BIP, Italia 131%BIP, Franța 93 % BIP), deci dependență permanentă de piața financiară neregulată (Blackrock),
        sau un model nord-vest-european (Norvegia, Suedia, Danemarca, Finlanda, etc) cu o administrație eficientă și sentiment de apartenență puternic al locuitorilor față de democrația și țara lor.
        E. Macorn vrea budget mai mare pentru „redistribuire” din nord-vest în sud-est, deci „Uniunea datoriilor de stat”. Nu cred că va reuși.
        Solidaritate mai mare în UE.27 e posibilă în viitor, cu o asigurare de „șomaj” comunitară și bani pentru recalificarea tinerilor șomeri în sud-est.
        O „Uniune politică” nu e posibilă azi în UE.28. Piața comună UE și Uniunea vamală UE reglează economia, comerțul, libera circulație a mărfurilor, investiților și persoanelor. Nu e mult, nu e puțin.
        O politică de securitate europeană comunitară e necesară dar posibilă probabil peste 15- 20 de ani, deci târziu.

        • Cinicul spune:

          Un comentariu oarecum pe o tangenta, citati in comentariile dvs mult din ganditori germani.
          De vreo 50 de ani noi romanii am încetat să ne însușim limba și cultură germană și este o mare greșeală (sunt si eu pe aici). De vreo 25 ani renunțăm și la limba și cultură franceză, or de vreo 15 ani la limba și cultură romana. Vom ajunge să citim în engleză fara sa cunoastem cultura britanică.
          Basarabeni foloseau pentru asta un termen a cărui origine nu mi-o mai amintesc: mancruti.

    • JB spune:

      Felicitări ptr.comentariu. Foarte documentat.

      Totuși, am niște nelămuriri. Ce ar insemna “UE nu este o „despoție”, dar s-a dovedit în ultimul timp a fi un fel de „regim autoritar”? Multe decizii de la Bruxelles au ignorat voința cetățenilor UE. Instituțile UE, Comisia UE, Curtea Suprema UE si BCE Banca Centrală ZE create s-au sustras în mare măsura controlului democratic.”??!? Poate detaliați puțin.
      Dacă vă referiți la numirile conducerilor acestor institutii, personal cred că sunt democratice/destul de democratice atât timp cât depind de guvernele alese democratic in statele membre….. E vorba despre vocea/puterea acordată direct statelor membre. Cu ușurință s-ar fi spus că statele nu au nicio putere dacă PE ar fi desemnat conducerile in cauză.
      E un fel de “cum o dai n-o nimerești”……
      Trebuie totuși să adaug că UE este, aproape, exclusiv rezultatul voinței statelor membre. Nu e nimeni din afară care să fi impus/să impună cum să arate/cum să funcționeze. Discuția despre deficitul democratic mi se pare lipsită de fundament. Dacă examinăm cu lupa găsim minusuri, in mare viteză, și in cele mai ok democrații existente.

      Dezbaterea constituțională din US privind federalist vs.anti federalist a fost tranșată manu militari prin hecatomba războiului de secesiune. Federaliștii au învins. Doar că discuția s-a reluat, cumva, recent prin inițiativele privind suveranitatea statală. Congresele dintr-un nr.de state au adoptat legi/amendamente la propriile constituții care redeschid povestea. Deocamdată in niste limite…..

      • Kurt spune:

        Textul e un rezumat, mai mult o traducere din revista „Merkur, Zeitschrift für europäisches Denken NR 845/2019” (revista pentru gândire europeană). Ideile sunt de la Dirk Jörke cum am precizat la început.

        Deficitul „democratic” în UE e o chestie mai veche. E o „acuzație/cerință” din unele părți. UE nu e un „stat”. Avem tratatul de la Lisabona care concentrează „principile normative UE” actuale (proiectul CONSTITUTIE a fost refuzat la Paris/stânga și în Olanda).
        Probleme văd în faptul că „consiile ministeriale (ale șefilor de state)” decid numai în unanimitate de voturi. Practic nimic în UE nu se poate decide fără „consiliile ministeriale (ale diferitelor resorturi)”. E. Macron vrea să schimbe, vrea să restructureze UE. Nu prea reușește. Blocarea e foarte simplă. Rămâne numai cel mai mic numitor comun pentru activitătile UE. O apărare proprie UE nu prea există. O politică exterioară (Siria) UE nu există.
        Institutile UE: PE Parlamentul European (cu competențe limitate, puține), Comisia UE, Președinția UE, reprezentantul pentru externe, functionează. Sunt de acord cu dvs. Am putea spune că nu sunt probleme.
        Piața comună, Uniunea vamală (Iralanda de Nord?) functionează. UE rămâne un gigant economic cu libera circulație a mărfurilor, a investiților și a persoanelor.
        Conceptul francez e o „Uniune politică” cu budget mai mare si competențe mai mari. Aici e un deficit „democratic”. Nu există un „popor” UE. Legitimarea se poate obține în mai multe feluri. De acord. Modelul francez ca „stat unitar centralizat” nu are șanse să devină modelul pentru UE. O „Federație europeană” nu e acceptată în est (Bratislava 2016). Peste 10-15 ani poate va fi necesar să se decidă această problemă.
        Nerezolvat și slăbiciunea cea mai mare în UE cred că sunt datoriile publice de stat în sud- est cu peste 100 % BIP (Italia, Franta, Grecia, Portugalia). O „Uniune a datoriilor de stat” (de fapt interesul francez, cu sprijinul Italiei) are deja primele forme prin cumpărare de timp, prin cumpărarea hârtiilor (fără acoperire, fără valoare) de către BCE/Frankfurt. Draghi a cumpărat peste 2.500 miliarde hârtii datorii de stat (din sud-est) ca director în Banca Centrală Europeană (zona Euro). Doamna Lagarde va continua cu zero dobânzi și cumpărarea în continuare a hârtiilor datorii de stat de către BCE/Frankfurt.

        Aici văd un conflict de interese major. „Economia politică” e modelul francez.
        Brexit e numai un început?
        NE.xit?

        • Cinicul spune:

          Emiterea de hartie a inceput mult mai devreme: in timpul revolutiei franceze aceste hartii numeau assignats. Marca republicii de la Weimar nu valora atata cat hartia pe care se tiparea.
          Mai recent hartia se emite in masa dupa 1971.

        • JB spune:

          @Kurt
          Regret că mi-a luat așa mult să vă răspund…… Treburile și faptul că ptr.a vă răspunde trebuie “să-mi fac bine lecțiile”.
          Votul in Consiliul UE e un pic mai cmplicat și, din fericire, nu presupune toujours procedura interguvernamentală/unanimității. Aveti aici un link in fr. Știu că preferați limba lui Moliere.
          https://www.consilium.europa.eu/fr/council-eu/voting-system/

          PE nu mai are așa de puține competențe ca in trecut și e dornic de și mai multe. Povestea Sylvie Goulard e destul de grăitoare. Citind printre rânduri se observă că PE nu s-a mai lăsat “dus cu gălăgia” și a arătat că poate decide chiar și bazat pe rațiuni subînțelese și greu de probat.

          Dacă UK pleacă construcția europeană va întâmpina mai puține dificultăți. Chiar și obstrucționismul polonez citește într-o cheie mai circumspectă saga Brexit. Mândria și arțagul o să lase locul unui pragmatism firesc. Nici geografic nu stă așa de relax ca UK…..

          Despre datorii suverane. E o chestiune, mărturisesc, dificilă, greu de înțeles chiar și ptr.economisti serioși. La univ.se feresc ca dracu’ de tămâie să vorbească prea mult pe tema asta.
          Totuși, observați că US a procedat absolut identic cu ce face BCE doar că cele 2 trilioane s-au etalat in timp f., f.scurt. Toată lumea aștepta inflație grea….. și iată că nu s-a întâmplat. De ce?!? Foarte complicat răspuns. Prea mulți factori de cuantificat. Vorbesc despre cei publici. P!us unii despre care chiar nu știm.
          Și dacă imi aduc eu bine aminte și UK a făcut un Quantitative easing de vreun trilion si ceva. Comparativ BCE chiar e ponderată.

          Mai e și teoria (cam la extrem așa) că un stat, o uniune de state nu poate da faliment dacă se împrumută in moneda pe care o stăpânește……
          Vă mărturisesc că împărtășesc 100% aplecarea dvs.si a germanilor, olandezilor, etc ptr.cumpatare și bună gestionare. Dar toată lumea are in față și in minte exemplul pernicios american. Complexă chestiune.

          • Harald spune:

            @JB – la nivelul omului de pe stradă (biletul de autobuz, sandwich-ul de la Tesco) lira sterlină s-a devalorizat cam cu 60% în ultimii 10 ani. Ăsta a fost rezultatul obținut prin quantitative easing și nu cred că în zona euro lucrurile stau mult diferit. Europa nu a ieșit din criza din 2008, asta e realitatea pe care o ascunde quantitative easing.

            • JB spune:

              @Harald
              Măi Haralde, nu te contrazic DELOC, dar deloc. Statistic e ok. Activele s-or fi ieftinit, dar viața s-a scumpit. Culmea, alegătorul UK a blamat UE ptr.asta……
              Cred că 60% este un pic exagerat, da’ tot pe-acolo e chestiunea.
              In US este exact același fenomen. Mă rog, prețul mediu al produselor tehnologice continuă să scadă. Bine, nu vorbesc de iPhone, Mac, iPad ptr lumea subțire….
              Comunicațiile nu mai reprezintă un capitol costisitor in bugetul personal, dar tot restul ce ține de daily consumption e mult mai scump.

              In ceea ce privește alimentele. In locul tău aș digg in puțin in rolul lui Blythe Masters as a head of Global commodities division at JPMorgan și legătura cu financiarizarea accelerată a sectorului agricol world wide.
              By the way, UE cu Politica agricolă comună tocmai asta vrea să evite: dependența securității alimentare europene de simplul joc al pieței globale.

              Continui să cred că politica BCE&Draghi au fost, oricum, mult mai ponderați decât omologii de la BoE&Fed. Contează la individualizarea pedepsei….. :-))

            • RenewEurope spune:

              @Harald

              Experienta japoneza evidentiaza ca, in economiile dezvoltate nu prea exista alternative fezabile la MMT si quantitative easing. Ne place sau nu, trebuie sa ne consolam cu japonizarea economiei – i.e. crestere economica intre 0-1,5%, inflatie intre 0 si 1,5%, dobanzi intre 0 si 1,5%, cresterea datoriilor (cel putin pentru o perioada) samd.

              P.S. Izolarea nu este o solutie dat fiind ca miliardele de oameni din restul lumii (in frunte cu cei din economiile emergente, inclusiv cele din Estul continentului) au prins gustul dezvoltarii si al consumului. Pe cealalta parte, investitorii si multinationalele au descoperit piete noi “imense” de desfacere. https://en.wikipedia.org/wiki/Trade_bloc#Lists_of_trade_blocs

            • Harald spune:

              @RenewEurope – dacă vrei să păstrezi fiscalitatea din Europa la nivelele demențiale actuale, nu există alte soluții, într-adevăr. Însă pe drumul spre a deveni Venezuela, fiecare țară în parte se va opri singură, la un moment dat, iar din UE vor mai rămâne numai clădirile de la Bruxelles.

  19. r2 spune:

    Cred ca una din probleme este credinta in ideea ca solutia optima intr-o problema sau alta trebuie sa fie in mod necesar si cea mai pura din punct de vedere ideologic. Democratia inteleasa ca “rule of law”, sistem complex de checks and balances intre alesi si ne-alesi etc. e cam impura dpv ideologic pentru multa lume. Nu e clar ce cauta ne-alesii aia sa le incurce din cand in cand planurile alesilor. Mult mai frumos suna democratia ca vointa a poporului (“the people have spoken”). Observati ca si pe forumul contributors cei care se declara sus si tare ca aparatori ai democratiei nu prea aduc vorba de checks and balances. Alea nu sunt asa importante. Cumva alegerile libere sunt intelese ca mijlocul prin care poporul hotaraste cine sa aiba dreptul moral de a incaleca toate puterile statului si de a fi deasupra constitutiei, daca asa hotaraste (in his or her unmatched wisdom). Lucru care s-a si intamplat in Ungaria si Turcia, in aplauzele multor alegatori liberi. Lumea occidentala a prosperat datorita sistemului complex de institutii, legi si echilibre intre puteri alese prin vot popular si altele alese alftel, in care nimeni nu este deasupra legilor si constitutiei, nu pentru ca oamenii au ales in mod liber cine sa le fie secretar general, sultan, lider maxim, tata al natiunii si alte asemenea. Cu cateva sute de ani inainte unii s-au prins ca lucrurile ies prost atunci cand cineva ia in stapanire toate puterile statului, indifferent despre cine e vorba si cat de liber si de democratic a fost ales.

    • Harald spune:

      @r2 – e înduioșătoare grija (că tot sunt la modă sentimentele) pentru checks and balances, manifestată doar când stânga e în pierdere de viteză. Când stânga e în ascensiune, n-are nicio problemă să pună mâna pe toate structurile statului, să impună certificate de carbon și formule de adresare față de transgenderi obligatorii pentru oamenii decenți, fără să-și mai facă griji pentru checks and balances.

      Vestea neplăcută e că societatea se regenerează mereu, iar noua generație, crescută cu tată și cu vederi de dreapta, a învațat să joace identity politics. Așa că acum (în următorii 10-15 ani) stânga va culege ce a semănat. Și n-are decât să plângă după checks and balances până se plictisește. Generația următoare de politicieni de stânga, dacă mai vrea să ajungă la putere prin 2035, va trebui să se prezinte în fața oamenilor cu candidați căsătoriți hetero și având copii acasă.

      • r2 spune:

        Bagi la gramada separarea puterilor statului cu certificatele de carbon si cu transgenderii incercand sa-ti iasa un argument care sa para logic. Inainte parca scriai mai putin si mai bine.

      • Ursul Bruno spune:

        Numai extremistii de dreapta , nu cei de centru dreapta se opun diferitelor curente propagate de stanga ecologista. Pana si acestia au inteles ca lumea s-a schimbat si trebuie lasat loc sa respire toata lumea, cat o mai avea ce.
        Imaginile cu politiceni si familiile lor in timpul campaniilor electorale sunt hidoase si gretoase, familia cel mai de pret lucru este tavalita in mocirla politica si nu vreau sa stiu cati dintre acesti politicieni de fatada scosi din carton “curati” si nepatati n-au metresele ascunse sub masa, cel mai penibil fiind insasi Trump.

        • Harald spune:

          @Ursul Bruno – nu e vorba de implicarea familiei și a copiilor în campania electorală, e vorba de existența în sine a familiei și copiilor. Favorita ta ”de centru dreapta” nu are nici ea copii.

          • Ursul Bruno spune:

            Eu nu am nici o “favorita” respectiv imi caut “favoritii” in functie de conjunctura si trebuie sa recunosc, sunt un “oportunist politic” lipsit de orice ideologie, ideologia si ideile fixe imi produc stari de greata.
            Iar treaba cu familia ramane valabila, n-are ce cauta in politica si este perpendicular egal daca un politician este hetero/homosexual, are sau nu are barbat/nevasta/copiii este treaba sa strict personala, important, sa-si vada de treaba pt care a fost ales, altfel out.

            • Harald spune:

              @Ursul Bruno – nu, stimate domn, nu este ”o treabă strict personală”. Comportamentul politicianului în viața reală este extrem de relevant pentru numărul de minciuni de care e capabil.

    • Cinicul spune:

      Puterea judecatoreasca este una din acele checks and balances. Daca o lasam si pe asta sa fie numita politic sau sa fie aleasa de popor ne-am dus dracului. Poporul, in suprema-i intelepciune, s-a inselat si se va insela din nou, fie la Bucuresti ori la case mai mari. S-ar potrivi aici poate replica lui Lapusneanu catre Motoc.

      • Harald spune:

        @Cinicul – “elitele” socialiste sunt problema, nu poporul. Poporul intelege realitatea mult mai bine pentru ca o traieste zi de zi. “Elitele” socialiste isi atribuie cu de la sine putere sinecuri din bani publici, intorcand societatea in feudalism, dupa care blameaza poporul. Insa poporul isi castiga traiul zi de zi, in lumea reala. Ce “elite” socialiste stiti dvs ca desfasoara vreo munca utila?

  20. JK spune:

    “E ușor să critici populismul, dar mult mai greu să ataci cauzele lui.”

  21. Paganel spune:

    Excelent articol, mulțumesc!
    CItez: „Dar la fel de bine s-ar putea ca democraţia să aibă resursa internă de a se vindeca singură de populism, de a reveni la calitate umană şi responsabilitate politică şi de a îndepărta pericolele care o pândesc din interior. ”
    Pentru asta, e nevoie de E-DU-CA-ȚI-E! O educație în spiritul valorilor creștine, a bunului-simț, a respectului față de celălalt, a bunei-cuviințe, a bunei-credințe, a onestității, a caracterului, a coloanei vertebrale, a lucrului temeinic, bine făcut… Își asumă cineva, la nivel mondial, să se apuce de așa-ceva? Nu poți avea lideri care să revină la democrația liberală clasică, fără o masă de alegători educați în același spirit…
    Cred că n-ar strica să vedem de unde vine acest political correctness, ca să înțelegem cu cine „stăm de vorbă”:
    https://en.wikipedia.org/wiki/Political_correctness

  22. delia f spune:

    Popper, criticul falsitatii determinismului istoric (Marxism) ar innebuni daca ar veni in contact cu ideologia globalizarii si a Uniunii Europene.

    • Karl Parxer spune:

      N-ar înnebuni deloc, pentru că societățile fluide (adică deschise) în care trăim sunt realizarea visului descris în Mein-kampf-ul neoliberalismului, adevărata ideologie de după celelalte ideologii.
      Probabil că Popper ar disprețui profund tot ce-i continental-european și-ar merge să bea un ceai cu gigibecaliul care l-a luat pe el (pe Popper) drept Dumnezeu: Gyorgyi Soros. Și să aibă o discuție care ar atinge problemele filosofice profunde ale revoluțiilor colorate și atacurilor speculative asupra diverselor monede sau economii naționale.
      (Lăsând deoparte vorbele grobiene, probabil că un Popper revenit în lumea noastră, s-ar întreba, ca și-un Adam Smith reînviat, unde sunt sentimentele morale. Și s-ar mira că vorbim de liberalism și înțelegem doar liberalism economic și doar valoare de schimb în loc de libertate și demnitate.)

      • delia f spune:

        Scopul globalizatiei ( globalizarii) este acaparea de teritorii de vanzare ( = piete) si scaderea sau anularea impozitelor pe capital/ profit. Eliberarea banului de limita teritoriala si “jugul” impozitelor, pt profit maxim.
        Nu inteleg de ce se mira oamenii de decaderea Occidentului si pun vina pe populisti cand valoarea fundamentala a globalizarii, este piata. Nu este omul, este banul.
        Societatea deschisa a lui Popper exista in cultura in care OMUL, nu BANUl, este valoarea fundamentala. SOCIETATEA DESCHISA A LUI POPPER NU ESTE UN CASINO.

    • Kurt spune:

      Nu și iarăși nu.
      L-ați citit pe „liberalul” K. Popper, fost director la LSE London scool of economics? L-ați înțeles?
      Adversarul totalitarismului nu e un adversar al integrării europene.
      In „Strigătul hoardei (Ruf der Horde)” liberalul M. V. Llosa descrie excelent situația de azi în privința populismului și al totalismului (ideologic, comunist, fascist
      și islamic). Prezentarea lui Adam Smith și A. Hayek e admirabilă. K. Popper e ceva mai greu de descifrat în prezentarea lui M. V. Llosa ( Premiul Nobel pentru Literatură).

      • delia f spune:

        Nu, multumesc. Apreciez literatura din America Latina si de Sud – nu politica. Llosa nu este un model pt mine.

    • JB spune:

      Și de ce, mă rog, ar înnebuni dacă at veni in contact cu “ideologia” UE?!? Vreun argument?!?

    • delia f spune:

      Lozinca- argument mincinos pro EU:
      “In a world dominated by civilizations, not nation-states, like China, India, and the US, Europe will mean something only if it acts together.”

  23. Ursul Bruno spune:

    S-au impotmolit de atata bine am potea spune. Cele 3 mari flageluri are omenirii foame , boala si razboiul au fost in parte eradicate respectiv efectele diminuate simtitor, lumea per ansamblu devenind mai bogata datorita ordinii capitaliste liberale, a democratiei si totusi.
    De la Rusia si China nu am nici o pretentie , democratia, pluripartitismul si parlamentarismul democratic sa fie imbratisate de cetatenii ei acestia neavand nici o traditie in acest sens, elitele tarii putand sa controleze prin mijloace coercitive mari populatii.
    Ce s-ar intampla daca , sa presupunem Rusia si China ar prelua modele democratice de guvernare, tarile s-ar descompune in urma unor cumplite razboaie civile care ar afecta implicit si restul lumii. De accea orice amestec din exterior in “treburile interne” ale acestora ar fi contraproductiv si ar fi bine sa le lasam in pace dupa deviza ” too big to fail”
    Am pretentii insa de la SUA si Europa zone din care a pornit acest sistem capitalist liberal si democratic care acum este insa pe cale sa fie descompus atat din interior cat si din exterior.
    Proiectul european este in opinia mea singura solutie prin care se poate garanta pacea pe continent oricine care are impresia ca ar trebui inchis si trecut la “restauratie” este pe drumul gresit.
    Sunt cei care privesc inapoi, conservatorii, care au impresia ca in trecut totul a fost mai bine uitand ca lumea s-a schimbat datorita mijloacelor de comunicare, a progresuui technologic, a comertului intensiv, a liberei circulatii si care prin toate mijloacele incerca sa impuna iar protectionismul, izolationismului retrangandu-se in spatele gardului national, vezi nationalistii / populistii care nu sunt in masura sa faca fata si sa gasesca alte mijloace decat cele din trecut.
    Dupa Kohl si Mitterrand din pacate Europa nu a mai avut parte decat de politicienii mediocrii fara viziune si curaj sa impinga proiectul european intr-o directie pozitiva, din contra focusarea are si avut loc pe marginile societatii fie ca sunt emigrantii,comunitati LGTB, minoritati religioase, minoritati ecologiste etc.etc marea majoritate a populatiei simtindu-se lasata singura in fata multor provacari precum somaj , emigratie, munca prost platita, asistenta sociala diminuata, o parte a clasei mjloc gasind reprezanti politici in randul partidelor national- conservatoare, in unele tari cu tenta de fanatism religios, vezi Polonia/Ungaria.
    Impresia este ca institutiile europene in loc sa inlesneasca viata printr-o multitudine de reglemantari de tot felul dintre cele mai tampite , alfel nu le pot numi, complica si mai mult traiul de zi cu zi, nemaivorbind de implcatiile negative din economie cu alte cuvinte birocratia a devenit debordanda si insuportabila.
    Oamenii nu cauta solutii complicate, pt ei cele simple fiind mai la indemana, nationalistii si populistii gasand exact aici calea de atac impotriva democratiei prin promitera de solutii simple.
    Democratia de devenit complicata, intelegerea mecanismelor devenind datorita sofisticarii tot mai greu de perceput, multi intorcandu-i spatele si cautand adapost in bratele celor care promit solutii simple.
    Oamenii s-au cam saturat de palavrageli interminabile, fara finalitate si intuiesc foarte bine lipsa leadershipului politic , a unei elite si a unor personalitati politice puternice.
    SUA trece printr-un “experiment” cu un presedinte mascarici care a juns la Casa Alba datorita lipsei leadershipului, a unei poitici sovaielnice, a establishmentului politic american care de fapt se compune din 2 mari blocuri, cel republican si cel democrat, establishment care a polarizat SUA ca nici o data.
    Sper sa fie doar un episod, un vis urat care se va termina curand.
    Daca privim numai politica externa a lui Trump, un elefant intr-un magazin de portelanuri si care a reusit sa indeparteze Europa de SUA in favoarea Rusiei si Chinei lasand impresia ce cei trei si-au dat mainile deasupra capetelor noastre, proaste, ale europenilor.

  24. euNuke spune:

    “Ştim astăzi clar că poporul britanic nu trebuia întrebat dacă vrea să rămână în UE”

    Stim astazi clar cat de democrat si liberal e un analist [cum altfel as putea sa'i spun? ca doar nu filozof] care emite opinii atat de radicale, lipsite de orice urma de indoiala launtrica, lipsite de un minim respect fata de democratiile americana si britanica [dintotdeauna 'nationaliste' si 'populiste', dar si liberale in adevaratul sens al cuvantului] si care se exprima utilizand in sentintele sale pluralul majestatii [iar noi trebuie sa'i raspundem cu aceeasi moneda, nu se poate altfel].

    Dar e induiosator sa vedem cum se bate pentru apararea ‘ordinii globale liberal-democrate’. Parca ar fi membru PDL. Sau ALDE. Numai politrucii aia mai poarta ecusoane pe frunte cu ‘Super Democrat si Mega Liberal. Pazea!’

  25. euNuke spune:

    “Fenomenala prostie a Brexitului”

    “alegerea unor astfel de lideri submediocri şi esenţialmente neliberali în fruntea democraţiilor port-drapel ale lumii occidentale”

    Oare cand o sa priceapa analistii [cum as putea sa le spun? ca doar nu intelectuali..] rumani ca asemenea diatribe anti-occidentale nu spun nimic, nu explica nimic, nu analizeaza nimic, nu demonstreaza nimic altceva decat pozitia lor fata de Occident. Si cand o sa se dumireasca ca o multime de romani ii privesc ca pe niste vadimi, ca pe niste extremisti mai nesarati dar la fel de virulenti in privinta Americii? ca doar n’or fi niste dumnezei care sa fi facut teste de inteligenta/cultura/optica politica liderilor occidentali si poporului britanic ca sa afle cat de destepti/democrati/liberali sunt oamenii aia.

    • Lucifer spune:

      E ridicol să cataloghezi ca “prostie” decizia celei mai vechi democraţii moderne a Lumii….

      • Ursul Bruno spune:

        Mai lasati-o cu cea mai veche democratie, a devenit ridicola iar Brexitul nu ca a fost o prostie, mai grav , o ticalosie politica initata de cineva avid de putere, Cameron, proces politic care a scapat de sub control.
        Corect ar fi fost , sa negocieze intai iesirea din UE printr-un acord si ulterior acordul sa fie supus referendumului, cetatenii putand vota in cunostiinta e cauaza si nu cum au facut-o acum, inconstienti si manipulati.

      • Cinicul spune:

        Cred ca trebuie sa privim mai nuantat lucrurile. Cea mai veche si, de departe, cea mai solida democratie a lumii (nu doar moderne, democratia lumii antice nu era doar pentru oamenii liberi) nu a aprobat Brexitul. Am numit aici Parlamentul, care este singurul reprezentat legitim al Marii Britanii.
        Asta pentru ca ceea ce mai toti analistii si comentatorii uita sa evidentieze este ca votul pentru sau contra iesirii din UE n-a fost “legally binding”.

        • Lucifer spune:

          Şi încă ceva: dorinţa ieşirii UK din UE a fost reciprocă. Şi Franţa+Germania de-abia aşteptau să scape de UK pentru a-şi consolida controlul asupra UE.

          • RenewEurope spune:

            @Lucifer

            Domnule, indulgenta membrilor UE (incl. a Germaniei si Frantei) in negocierile termenilor Brexitului cu guvernul UK. evidentiaza contrariul.

      • RenewEurope spune:

        In opinea dvs. este corect ce au facut Cambridge Analytica, Steve Bannon et al cu cetatenii “celei mai veche democratii” a lumii?

  26. Absurdistan spune:

    “Dacă cineva mi-ar fi spus la începutul anilor ‘90 că va veni ziua când guvernele Statelor Unite şi Marii Britanii vor pleda pentru ridicarea de ziduri și reintroducerea controalelor la frontieră, respectiv împotriva globalizării şi deschiderii, aş fi spus că fabulează.”

    Cînd au fost desființate controalele la frontiera în SUA, ca să fie “reintroduse”?

    Cine a decis că e liber la a se intra în SUA cu milioanele, fără documente, fără control, fără masuri minime de Securitate? Birocrații de la Bruxelles? Merkel? Macron? Benalla?

    Cit despre fetișizarea “integrării supranaționale” sau prezentarea caricaturii totalitare numite ONU drept o expresie a “ordinii liberale globale” . . . ce să mai zicem? De cînd s-a înființat o “ordine liberală globală”?

    Este simplu să spunem de un președinte cu performanțe economice uluitoare că e “submediocru”. De unde se uită alții, Merkel și Macron sint submediocrii – sau mai rău decit atît, groparii propiilor tari.

    Doar un exemplu de ce și-au pierdut credibilitatea experții.

    “un preşedinte de-a dreptul grobian, absolut incult politic (şi nu doar cultura politică îi lipseşte – recent îi spunea Preşedintelui Italiei că „SUA şi Italia au relaţîi de prietenie încă de pe vremea Romei Antice”)”

    https://www.snopes.com/fact-check/trump-italy-ally-ancient-times/

    A sugera că președintele SUA crede că SUA și Italia existau că state/națiuni cu două mii de ani în urmă este o falsitate. Ceea ce a spus Președintele Trump de fapt::

    “The United States and Italy are bound together by a shared cultural and political heritage dating back thousands of years, to ancient Rome …”

    Statele Unite și Italia sunt legate de o moștenire culturală și politică de mii de ani, de la Roma antică încoace.

    Ceea ce este perfect adevărat. Concepte legate de guvernare, de reprezentare, de lege, de cetățenie pot fi trasate într-adevăr, cel puțin ca “sîmbure”, către Grecia și Roma antică.

    Nu pot decît să mă întreb: de ce este nevoie de “fake news”, de inventarea unor acuzații false, pentru susținerea cauzei calpe a unei “ordini liberale globale” care, și ea, este o invenție pură a unor false elite eurocratice, disperate la perspectiva pierderii iminente a puterii politice? Nici Rusia nici Coreea nu obligă experții să fabuleze.

    • Anti-Gudurau spune:

      Atatea vorbe goale de carpe de sters pe jos parchetele din Bruxelles, ramai perplex. Daca macar ar citi toti cei vizati elenganta si definitoria remarca a “Absurdistan”:

      “A sugera că președintele SUA crede că SUA și Italia existau că state/națiuni cu două mii de ani în urmă este o falsitate. Ceea ce a spus Președintele Trump de fapt::

      “The United States and Italy are bound together by a shared cultural and political heritage dating back thousands of years, to ancient Rome …”

      Statele Unite și Italia sunt legate de o moștenire culturală și politică de mii de ani, de la Roma antică încoace.

      Ceea ce este perfect adevărat. Concepte legate de guvernare, de reprezentare, de lege, de cetățenie pot fi trasate într-adevăr, cel puțin ca “sîmbure”, către Grecia și Roma antică.

      Nu pot decît să mă întreb: de ce este nevoie de “fake news”, de inventarea unor acuzații false, pentru susținerea cauzei calpe a unei “ordini liberale globale” care, și ea, este o invenție pură a unor false elite eurocratice, disperate la perspectiva pierderii iminente a puterii politice? Nici Rusia nici Coreea nu obligă experții să fabuleze.”

      Cam asa este cu carpele de podea, ele intreaba in graba: pe cine sa acuz? Si pe urma latra in front, convinsi ca sunt de partea buna si nu este deci nevoie sa aiba stil, dreptate, onestitate sau alte atribute retorice depastie — cred ei — de timp.

  27. R.A.Muresan spune:

    O observatie importanta ar trebui totusi facuta daca tot cautam solutii de iesire din impasul in care ne-a adus populismul generalizat — mai ales ca primele gesturi populiste au fost facute de figuri aparent democrate. Sa ne gindim la politicieni si la faptul ca sintem unde sintem mai ales datorita lor. Nu ca ar fi toti la fel sau ca ne-am putea lipsi de ei, nu. Dar ginditi-va, pina si pentru un banal permis de conducere e nevoie de un test psihologic, nu mai vorbim de o licenta de pilot.
    La o prima vedere, am avut pur si simplu noroc chior, daca nu a fost direct o minune ca dupa al doilea razboi mondial s-au putut gasi politicieni de calibrul celor care au pus bazele UE. Mult mai probabil insa este ca populismul, ca fenomen politic si social mai general, era in recul dupa dezastrele atit de vizibile ale razboaielor. E-adevarat ca populismul este versatil si polimorf dar la fel sint, de pilda, si crizele sau recesiunile economice. Si-atunci avem poate, in mod similar, cicluri politice semnificativ mai lungi decit cele economice, despartite de astfel de paranteze populiste, in care totul se devalorizeaza tocmai prin supralicitare. O recesiune economica, chiar si de nivel global, nu e totusi sfirsitul lumii: nici populismul generalizat nu este. Ba exista chiar beneficii generale pentru societate: dispare mare parte din ceea ce e exagerat politic, tot asa cum intr-o recesiune sint eliminate intreprinderile economic neviabile.
    Daca asa stau lucrurile, probabil ca nici ciclurile astea politice nu pot fi evitate. Ar fi insa irational sa mergem in continuare la plesneala (sau noroc), asa incit, fenomenul populist ar trebui studiat foarte atent de catre sociologi, politologi si psihologi. Intocmai ca recesiunile economice, populismul generalizat nu poate fi prevazut, fiind mai degraba un fenomen puternic neliniar, generator de haos si sensibil probabil la conditiile initiale.
    Asadar, avem de analizat fenomenul intr-un spatiu cu trei dimensiuni, al caror contur e definit de electorat (sau societate civila), partide si politicieni. Electoratul e central, interesele sale fiind primordiale; de aceea, are drept de control asupra partidelor si politicienilor care-l guverneaza. Una dintre regulile de baza, desi comuna si cunoscuta, e totusi foarte rar verificata de catre societate, e vorba de cerinta esentiala ca un partid sa fie organizat democratic: as observa ca aproape nu exista mecanisme in afara de votul propriu-zis, iar asta s-a dovedit, de-a lungul timpului, ca e mult prea putin. Daca nu justitia, atunci macar un vot suplimentar ar trebui sa poata decide, la un moment dat, sa zicem inainte de alegerile propriu-zise, daca un partid este sau nu democratic — de pilda electoratul poate vedea si singur daca un partid e mai degraba un grup infractional organizat.
    La nivel de politicieni insa, ar trebui luata in mod foarte serios chestiunea eliminarii posibilitatii ca la virf sa mai ajunga vreodata psihopati. E pur si simplu incredibil ca au trecut atitea decenii de la incheierea conflagratiilor mondiale, ca am patimit atita in timpul razboiului rece, si ca psihopatii si mitomanii au inca liber la virful politicii de pretutindeni, dar mai ales ca nimeni nu le are baiul.
    Absolut toti politicienii, dar mai ales cei care vor sa ajunga lideri ar trebui testati psihologic periodic, de o maniera foarte riguroasa. Geniile psihopate pot face multe lucruri bune pe lumea asta, inclusiv cercetare, n-au insa ce cauta in politica la virf.

    • Ursul Bruno spune:

      Pana tot analizam fenome astia o sa puna mana pe putere iar noi tot o sa analizam in continuare daca vom mai avea ocazia s-o facem.
      Este calcaiul lui Achile al democratiei, prea multe discutii si cautari de consens, cu alte cuvinte, impacarea caprei si a verzii. Dinamica actuala al evenimentelor nu mai permite atatea analize, ex. zeci de studii de fezabilitate pt acelasi obiect, concret, autostrada Pitesti -Sibiu si mai clar, zona de securitate intre Turcia si Siria, nemtii au facut o propunere ca zona sa fie securizata e trupe internationale si care a fost facuta tandari de partaneri euroatlantici, rusii si turcii au actionat, au ocupat zona si dicteaza regulile jocului.
      Un democrat fata de un dictator nu-si asuma nici o data ceva. Este o propozitie provocanta si merita discutat acest aspect. De ce se duce naiba democratia ?

  28. Adrian B spune:

    Dl. Naumescu, sugerati ca democratia liberala are vreo legatura cu versiunea curenta a termenului, in genul SUA unde liberalii sunt de fapt socialisti gen AOC sau Bernie Sanders?

    Da, aveti dreptate, democratia liberala a scos Vestul Europei din intuneric, dar nu mai exista liberalism de vreo 100 de ani. Un liberal clasic e acum noul extremist de dreapta care nu deschide larg granitele pentru cautatori de ajutoare sociale, care nu acorda food stamps si alocatii pentru copii. Or fi bune la ceva, dar nu asa s-a dezvoltat vestul, ci asa moare.

    Vestul s-a dezvoltat in izolare, cu populatii educate intr-un spirit care nu rezista in fata migratiei masive a unor culturi foarte diferite sau needucate. Un proverb spune ca e de ajuns o lingura de rahat ca sa strici un butoi cu miere, in cazul de fata nu e o lingura, ci se introduce cu galeata. Nu e xenofobie, e doar realism, vedeti cum se adapteaza si cum contribuie imigrantii in tari precum Anglia sau Germania: incearca sa impuna sharia traind pe ajutoare si evitand cu succes sa munceasca cinstit macar o zi in viata. Situatia nu e cauzata de populism, ci alimenteaza populismul.Populismul e efectul, nu cauza.

    • Gigel spune:

      Liberalismul occidental s-a dezvoltat pe baza micilor afaceri. Intai au fost si ei tarani, dar a aparut incet-incet Macelarul, Brutarul, Fierarul, apoi orasele pline de oameni din astia. De acolo a aparut politetea, respectul, mai exact din sentimentul acela ca ai nevoie de ceilalti membri ai societatii, ca schimbi ceva cu ei.

      Ca o paranteza, la noi, taranii nu schimbau nimic, produceau toti acelasi lucru, fiecare pe bucatica lui de pamant, iar sentimentul ca ai nevoie de ceilalti se reducea la sezatoare/claca, adica la membrii clanului care te ajutau cand aveau multa munca de facut intr-un timp relativ scurt, altfel ti se deteriorau produsele. Apoi am sarit direct in comunism, si iar nu schimbam nimic, din contra, ceilalti oameni, de la celebrele cozi, erau “obstacole” intre noi si vanzatoarea aia sictirita care ne dadea ratia de mancare.
      Si astazi am ramas cam la fel: familia si cel mult gasca de prieteni, restul duca-se.

      Revenind, pe aceste “caramizi” de schimb si diversificare a serviciilor ( care la noi nu prea exista nici azi in mediul rural ) s-a costruit liberalismul occidental. Plus, marea implicare americana de dupa WW2, ca altfel lucrurile ar fi fost incerte, nu numai din cauza comunismului si a nazismului, dar si a altor tendinte dictatoriale gen Grecia, Portugalia, samd. Chestii care ma fac sa cred ca nu toata Europa are liberalismul si democratia in sange, chestie care se vede destul de clar la felul in care e condusa UE.

      Revenind strict la politica, constatam cateva lucruri:

      1. Globalizarea a cam redus schimbul intre oameni. Se zice ca reputatia s-a mutat de la oameni la branduri. Avem incredere in Apple, dar nu mai stim cine lucreaza acolo, poate vecinul, dar nestiind nimic de vecini, ca nu ne intereseaza, nu mai dam 2 bani pe ei. Basca, mergem la supermarket, nu macelarie si brutarie, de fiecare data e alta casiera obosita, nu mai legam nicio discutie cu ea, schimbul intre oameni devine impersonalul schimb intre om si brand.

      2. Populatia imbatraneste si cei care ating o varsta sunt mai sensibil la populisme si mai putin sensibili la realitatile economice. Dupa cum stim, daca le fluturi 50 de lei, nu se mai gandesc ca mult mai mult se ia de la copii, nepoti. Ei sunt si mai usor de convins sa mearga la urne. Politica, mai ales la noi se vede asta, se face pentru pensionari si asistati. Decat sa te chinui cu implementare de proiecte gen scoli, parcari, spitale, samd. pentru populatia activa, mai bine iei niste autobuze turcesti numai bune pentru pensionarul care merge cu ele gratis si poate sa stea cu orele pe holurile spitalelor, ca doar nu cotizeaza el pentru toate acestea, stie pe undeva prin subconstient ca deja primeste prea mult si nemeritat, dar rationalizeaza ca si el a muncit nu stiu cati ani…

      3. Automatizarea si informatizarea, precum si globalizarea, reduc tot mai mult sansele tinerilor de a avea un job satisfacator, o viata care are sent. Acum ori esti super-calificat si faci roboti, ori vei livra burgheri cu trotineta pana cand unul din categoria “superioara” va face un robot care iti va lua si jobul ala amarat… Dar oamenii se “intind” pe o curba a lui Gauss, si tocmai aia mediocri nu isi mai gasesc locul.

      4. Fake news si social media construiesc niste mari bule de perceptie foarte ciudate. Pluripartitismul, care insemna pana la urma ca democratia inseamna negociere si dialog intre reprezentantii “prostimii”, adica cei care sunt suficient de educati incat sa poata duce o discutie in contradictoriu fara se se ia la bataie, mai exact Parlamentarii, azi cad si ei in “bule informationale”. Partidele devin, ca si fake-news-urile, bule de perceptie intre care nu mai exista dialog. La varf, si se vorbea de asta de pe vremea PCR, avem cei mai rupti de realitate indivizi. In orice caz, nu pe problemele cetateanului se discuta intre partide.
      Avem “Dragnea hotul” vs “statul paralel”. Nu exista nimic de negociat cand problema se pune asa. Daca am avea “pensii marite vs autostrazi”, sau “salarii medici vs aparatura”, asta ,da, ar fi fost o discutie.

      Concluzia mea e ca sistemul politic european, si mai ales cel est-european care este primul ce isi arata limitele cu privire la felul in care functioneaza votul universal versus populism, noi fiind loviti si de emigratie si miserupismul tineretului cand vine vorba de votat. Sunt convins ca e o chestiune de timp, poate inca ~50 de ani pana cand si in tari gen SUA si UK, cu democratii mult mai avansate, sa apare aceste “efecte secundare”. Sau poate nu inteleg eu ca Trump, Brexit sunt deja marca populismului “batranesc”, marca anglo-americana.

      Cert e ca aceasta combinatie: vot universal + partide politice + fake news + imbatranirea populatiei + automatizare ( mai putine joburi ) + imigratie -> merge din ce in ce mai prost.

      • Ursul Bruno spune:

        Omul modern a facut un “deal” , a renuntat la sens in schimbul puterii.

      • Ioan spune:

        @Gigel- ați facut, în opinia mea, o radiografie corecta a situației actuale. Sunt de acord cu dvs. că ” aceasta combinatie: vot universal + partide politice + fake news + imbatranirea populatiei + automatizare ( mai putine joburi ) + imigratie -> merge din ce in ce mai prost. ”
        În privința limitelor actualelor sisteme politice occidentale, eu cred că le trăim în primul rând prin Brexit si prin Trump. Am observat la recentele alegeri naționale sau europene din vest (Franța, Olanda, Suedia, chiar Austria), că microbul populismului a fost contentionat. În UE este foarte mult de lucru la viitoarea integrare astfel că politicienii continentali trebuie sa fie mult mai altruiști, mai atenți la ce mesaje transmit, egoismul de tip american Trump -MAGA, sau de tip britanic- “to have the cake and eat it too…” nu -si au locul la Bruxelles. În Europa Centrală și de Est, vechile obiceiuri mor mai greu, de unde înclinația liderilor spre autoritarism precum și toleranta unei părți a populației la excesele acestora.
        Important ar fi să înțelegem că marea majoritate a promisiunilor populiștilor nu pot fi livrate, și că mai devreme sau mai târziu, ori votanții mai în vârstă vor ceda sau vor dispărea în mod natural, ori vom avea conflicte calde provocate de lideri care vor împinge lucrurile la limita.

      • Stefan spune:

        @Gigel, eu vad opus lucrurile.
        1. Poate că s-a redus interacțiunea la mica distanta între oamenii, dar a crescut considerabil interacțiunea la mare distanță. Poate de aceea nu mai avem timp sa socializam cu vecinul de scara pentru că ne grăbim să socializam/interacționăm cu interlocutorii de pe Contributors numiti Gigel, Harald, Ursul Bruno, ion …
        Schimburile între oameni s-au diversificat odată cu globalizarea. Și s-au înmulțit, dpmdv. Mișcarea de tip “brand” este specifica doar statelor sărace și oamenilor saraci proaspăt căpătuiți. De aceea și merge așa de bine in Asia acum. Se adresează mai ales “săracilor” căpătuiți din țările bogate. Epatarea “brandurilor” nu aparține clasei bogate. Nu o vei vedea vreodată pe Melinda Gate sau nevasta lui Zuckemberg cu “oribilitatile” Kardashian’s.

        2. Peste tot politica se face pentru pensionari și asistați pentru că peste tot politicienii nu au puterea necesara sa convingă clasa de mijloc. Nu e vorba doar de îmbătrânire, Japonia este tata cu cei mai bătrâni oameni. E vorba de cauze politice adresate oamenilor 20-60, cauze care nu exista. In afara de Trump care a pledat pentru readucerea fabricilor in tara, pentru noi locuri de munca, nu am prea auzit alții interesați de “middle class”, daca pot spune așa. Macron și Merkel știu că “vestele galbene” au nevoie de joburi, nu de ajutoare sociale. Dar nu am auzit vorbindu-i despre asta tare și răspicat, ca Trump. Nu am auzit un plan privind reindustrializarea și retehnologizarea Europei, oprirea exportului de locuri de munca. Viktor Orban face bine ce face, la fel, Polonia se ridică foarte bine, țările nordice “musca” locuri de munca noi pe tehnologii și It.
        Nu bătrânii și asistații sunt vinovați că politicienii sunt așa de slabi și li se adresează doar lor. Nu ei sunt vinovați că politicienii, mai mult decât de risipit banul public, nu știu.

        3. Mmm, eu nu as spune că noile tehnologii au limitat opțiunile tinerilor, din contra. Si sa nu uităm că învățământul este cel responsabil cu pregătirea tinerilor la nivelul necesar zilelor noastre. Este incorect sa spunem că tehnologia este prea dezvoltată si noi nu o înțelegem. Nu e vina ei că nu avem locurile de munca bine plătite. Este strict vina învățământului. A, și desigur, a lipsei invățării continue.
        Odată cu tehnologiile s-a dezvoltat un alt limbaj de comunicare. Este vina limbajului in sine sau a utilizatorilor, că nu l-au învățat? Știu, nu e ușor că la 40+ sa înveți un “framework” nou daca nu ai educația învețarii continue. Și nici vina tinerilor că profesorul de la catedra are aceeași materie că acum 100 de ani. E vina politicienilor decidenți că nu pun accentul pe ce trebuie.

        4. Fake-news-urile țin la cei care nu muncesc, la cei din prima categorie, asistații sociali și pensionarii. Pentru că lor li se adresează. Pentru restul lumii, nevoiti și obișnuiti să gândească, fake-news-urile sunt doar zgomot de fond. Oamenii care muncesc și fac ceva util sunt evaluați după fapte. Și, la rândul lor, evaluează pe ceilalți după fapte. Nu după vorbe. Cei care muncesc pentru bani își cumpăra întotdeauna mașina care le satisface pragmatic nevoile, nu își cumpăra mașina doar de imagine. Cei căpătuiți da, vor prefera imaginea. Și politica-ca imagine, se adresează celor pe care ii capatuieste, nu celor pragmatici și muncitori. Să nu amestecam.

        Da, globalizarea economiei a adus bogăție multor țări. Ceea ce a permis politicienilor acestor țări să se adreseze doar asistaților social și pensionarilor. Pentru că le-au venit bani ușor nu din munca (munca lor), ci din “globalizare” (munca altora). Dar, încet, încet, robinetul se închide și bogăția se contracta in propriile tari. E timpul politicienilor de acțiune (aka Ungaria și Polonia) și mai puțin a politicienilor Moș Crăciun (Merkel, Macron).
        Cat despre Braxit, sunt uluit (o stare dincolo de uimire) cum o țară care a fost unul dintre cele mai mari și mai bogate imperii acum 100 de ani sub o regina, se contracta și face implozie sub conducerea unor politicieni populiști. Este de necrezut și de neînțeles pentru mine. E un exemplu de politicianism trândav perpetuat 100 de ani in Parlamentul Britanic. Undeva este o problema.

      • dinu b spune:

        @ Gigel (25/10/2019 la 18:40)

        Nu stiu de unde ai scos-o pe asta cu taranii ca nu erau la fel ca meseriasii motivand ca “De acolo a aparut politetea, respectul, mai exact din sentimentul acela ca ai nevoie de ceilalti membri ai societatii, ca schimbi ceva cu ei.”

        “Ca o paranteza, la noi, taranii nu schimbau nimic, produceau toti acelasi lucru,….”, asta poate in zonele de monocultura.

        In celelalte zone unii tarani produceau grau iar altii alte cereal fructe, legume, struguri (si vin), branza, lapte etc si erau la fel de politicosi cu clientii lor cand mergeau la piata comunala/oraseneasca, o data sau de mai multe ori pe saptamana.

        Sezatoarea avea rol de socializarea iar claca de intrajutorare, in cazul taranilor de acelasi cu acelasi rang social/nivel de proprietate.

        Probabil ca nu intamplator ai scris cu majuscule Fierar, Brutar, Macelar in contrast cu taran, cu toate ca toate sunt substantive comune si in limba romana orice substantiv se scrie litera mica in interiorul unei propozitii sau fraza.

    • Ursul Bruno spune:

      Care ar fi culturile “needucate”?

  29. neamtu tiganu spune:

    inainte lumea era impartita in doua, estu si vestu, raii si buni, sau invers, dupa cum vroia unu sau altu. Acum lumea s-a amestecat, s-a vazut ca nici bunii nu erau chiar asa buni cum credeau unii, si nici raii nu erau asa rai.
    Asa ca lumea s-a zapacit de cap, nu mai stie care sunt raii si care sunt bunii. Sigur ca unu care te pune la munca de-ti sar capacele nu poate intra in categoria bunilor, e clar ca e rau.

    Deci suntem zapaciti de cap, la asta se adauga si faptul ca ne-am inmultit, cind m-am nascut eu erau 2,53 miliarde, acum sunt aproape 8 miliarde. Deigur, aceste miliarde noi vor si ele sa traiasca ca aia bunii si preseaza sa intre in sistem. Da aia bunii nu prea vor si … uite asa se naste populismul, aia buni devin rai, deoarece vor sa ramina buni.

    Concluzie: cei buni vor sa ramina buni si sa nu se amestece cu raii, iar raii vor si ei sa devina buni dar nu prea au loc.

  30. Neamtu tiganu spune:

    Ieri au fost gasiti in Anglia, 39 de chinezi morti intr-un camion bulgaresc.
    Cam asta e globalizarea, cam asta e lumea de azi, de aici trebuie sa plecam daca vrem sa intelegem ce se-ntimpla..

  31. ion adrian spune:

    Articol bine documentat dar cand nu mai are timpul rabdare cu noi, trebuie sa lasi prea multa grafologie si sa pui degetul pe rana exact unde este puroiul si atunci va intreb dle Valentin Naumescu: Daca este evident ca sistemul comunist adica aceasta solutie socio=economica este falimentara, definitiv compromisa , creatoare implicit si fara posibilitate de a le evita de crime contra umanitatii si nu mai explic de ce de fapt ducand daca nu este eliminata cum a fost in europa spre realizarea pe o trapta in acord cu tehnologia prezenta si poate viitoare a realizarii depline a unui despotism asiatic si daca ordinea socio-economoca capitalista care se doreste si in mare masura este liberala economic si democrata social-politic nu cumva contine in sine si germenii unei autiodistrugeri datorita unor incorectitudini teoretice funciare nu cumva aceasta incorectitudine ar trabui gasita si rezolvata. De aceea va intreb in opinia dvs teoria economica si sociala privind proprietatea din sistemul capitalist este total corecta si daca nu aici ar trebui cautata rezolvarea problemelor ridicate si de dvs?

  32. Constantin spune:

    Desi absolvent al anilor 1990, in plina epoca a transformarilor, imi pare rau sa constat ca autorului ii este greu sa se adapteze la schimbari.

    Dincolo de o usoara contradictie a mesajului, care afirma admiratia autorului pentru democratia reprezentativa, dar ofera drept exemplu negativ pe Presedintele Statelir Unite, as indrazni sa fac observatia ca politicile populist-manipulatorii exista de la inceputurile organizarii sociale.

    Ceea ce s-a schimbat de-a lungul timpului sunt mijloacele de comunicare, ce au devenit instrumente de manipulare din ce in ce mai eficiente. Pentru exemplu, propun cu modestie d-lui Naumescu sa analizeze impreuna cu studentii domniei-sale viralul “Asa a zis bunica”, iar discutia cu tinerii asupra mijloacelor actuale de comunicare ar putea oferi, dupa parerea mea, o imagine a evolutiei proceselor socio-politice. Eventual, in comparatie cu miscarile sociale ale “aniului 68″, bunaoara.

  33. hanu spune:

    “Ştim astăzi clar că poporul britanic nu trebuia întrebat dacă vrea să rămână în UE sau să plece”

    Dar a fost intrebat si a spus ca vrea sa plece. Ce e mai grav e cat se tergiverseaza aplicarea unei decizii luate in mod democratic printr-un referendum “binding”. Cat mai conteaza atunci votul unui cetatean, ma intreb? Mai are greutate votul, atunci cand e clar ca totul e o sarada?…Daca cetatenii nu mai doresc imigranti, nu e oare dreptul lor?..Desfiintam granitele?..Ce facem atunci cu serviciile sociale, care functioneaza cu bani?…

    Poti avea FIE imigratie scapata de sub control (aka intra cine vrea si poate si ii tinem pe toti) FIE servicii sociale de calitate, pensii si welfare. Problema elitelor e ca tzaranii astia care nu trebuiau lasati sa voteze au intuit treaba asta (printre multe altele, cum ar fi ca poate nu toti vor africa sau europa de est la ei acasa). Probabil e mai simplu sa desfiintam dreptul de vot, e un mare inconvenient…

    • Ursul Bruno spune:

      Nu a fost intrebat corect, a avut de alege intre nimic si aproape nimic el nestiind absolut deloc ce inseamna parasirea UE si consecintele.
      Tocmai in acest fapt consta ticalosia politicienilor britanici care au initiat acest proces locul lor fiind de fapt in fata unui tribunal, motive are fi destule, cel mai usor de demonstrat, inducerea voiata in eroare a electoratului.

      • Constantin spune:

        @ Ursul Bruno _ „Nu a fost intrebat corect…”

        Păi, cum bine ziceți, poporul britanic a ales între nimic și nimic pentru că asta este astăzi oferta politică britanică (a se vedea “încâlceala” între Cameră și guvern). Ceea ce zice de altfel și autorul articolului (deși sunt multe părți din textul domniei-sale cu care nu sunt de acord). Doar că pe Dominic Cummings nu ni l-au trimis klingonienii pe Pământ ca să ne amețească de cap și să ne strice bunăstarea… Și aici ajungem la cealaltă afirmație, cu privire la dl D Trump.

        Da, președintele american a fost ales de americani pentru americani, dar alegerea a fost proastă și afectează echilibrul întregii planete, de aia ne interesează ( povestea cu creșterea economică este doar o poveste, la fel ca în cazul Dăncilă, doar că USA se împrimută de la toată lumea, mai ales de la chinezi).

        Iar motivul opțiunii americanilor a fost NU diferența dintre democrația participativă și cea reprezentativă, ori între ideologii liberale și „iliberale”, cum cred că în mod greșit zice autorul, ci din pricina unor „Dominic Cummings”. Iar ei pot pune senatori labradorii d-lui Voiculescu în România, așa cum Caligula l-a pus pe Incitatus. Și o pot face astfel încât să fie democratic, prin vor popular incontestabil!

        Depinde câți bani vrei să investești pentru a obține ceea ce dorești. Este un cost de oportunitate. Poți investi sume uriașe în rachete cu propulsie nucleară care îți explodează la lansare, sau poți plăti un număr de „Gucciferi” care fac să fie votat în Statele Unite președintele care te lasă să-ți stabilești sfera de influență fără să tragi nici măcar un cartuș de 5 cenți! Ori să slăbești Uniunea Europeană și Marea Britanie totodată, prin Brexit.

        „Nu a fost întrebat corect”… Așa-i! … Despre ce?!

        • Harald spune:

          @Constantin – eu zic să nu se mai organizeze alegeri, să fie suspendat Trump și să fie înlocuit direct cu Hillary. Așa s-a procedat în Germania în 2012, l-au obligat pe președintele ales să demisioneze sub un pretext ridicol și l-au înlocuit tocmai cu învinsul din alegeri. Pentru Germania, soluția asta a venit direct de la Kremlin, iar pentru România la fel. În 2012 a fost suspendat și Traian Băsescu, doar că el reușit să-și negocieze rămânerea în funcție.

          Ce-ar fi să scrieți niște comentarii despre necesitatea imperioasă de a-l înlocui pe Putin? Sau el păstrează pacea și cooperarea în lume, așa că e de preferat să mai rămână vreo două mandate? :)

  34. Stefan spune:

    Răspunderea și follow-up-ul.
    Există legi ce definesc diverse forme de răspundere pentru partea executivă a politicii (guvern, funcționar public), dar nici o lege care să definească forme de răspundere pentru partea reprezentativa a politicii (parlamentul).
    Exact cum nu poți trage la răspundere un logo, pentru că este făcut/ales prost, așa probabil nu poate fi tras la răspundere parlamentul-reprezentativ al unei țări. Dar dacă un logo reprezentativ nu are drepturi active, parlamentul reprezentativ are.
    A fi politician nici măcar nu este o meserie bine stabilită/ statuata. Nu există cerințe minime, requirements-uri bine stabilite pentru această poziție.

    Pe de altă parte, economia a fost cea care a conturat, de-a lungul secolelor, viața politică. Invaziile și extensiunile imperiale, au fost determinate de foamete, de dorința de avere, de nevoia de creștere economică (prin jaf, ocuparea terenurilor mai fertile samd). Și în zilele noastre, economia este cea care controlează (cat de cat) partea politica. Sau ar trebui sa controleze. Nu poți fi puternic cu stomacul gol și visteria goala. Poți fi, cel mult, un împărat gol. Dar pentru timp limitat.

    Vorbiți de valori sociale, dar deja s-au coborât la baza, către valorile de baza ale omenirii. Foamete, apa curata, aer curat. Globalizarea a redus iar piramida lui Maslow către baza.

    • Harald spune:

      @Stefan – un politician ales nu are nevoie de nicio calificare, l-au ales oamenii să-i reprezinte, în asta constă legitimitatea lui. Politicienii de profesie, absolvenții de Ștefan Gheorghiu (SNSPA) sunt cei rupți de realitate.

      Și nu, pentru votul din parlament nu poate exista nicio răspundere juridică. Tocmai din astfel de idei se vede cultura ”centralist-democratică” formată în Epoca de Aur.

      • Stefan spune:

        @ Harald, Nu am inteles exact la ce te referi când vorbești de “astfel de idei”: “Tocmai din astfel de idei se vede cultura ”centralist-democratică” formată în Epoca de Aur.”
        Singura mea idee era de responsabilitate în meseria/funcția detinuta.
        Iar nu am înțeles la ce te referi când vorbești de “cultura “centralist-democratica”". Responsabilitatea este o cultură?
        Poate nu am reușit să transmit corect mesajul: politicienii sunt oameni plătiți. Atata timp cat se face o plata către acea persoana, ar trebui sa existe o responsabilitate a serviciilor prestate de acea persoana.

        • Harald spune:

          @Stefan – responsabilitatea unui politician ales este politică, nu juridică. Și este doar în fața celor care l-au votat. Dacă votați liste de partid cu absolvenți de SNSPA, n-ar trebui să vă mirați că ei se consideră responsabili în fața șefului de partid care i-a pus pe listă, nu în fața alegătorilor.

          Responsabilitatea ca individ se obține în cursul educației din familie. În școală nu există un asemenea obiect de studiu și nici examene. În Epoca de Aur, activiștii de partid aveau ”școală” (la propriu și la figurat). De-acolo provin ideile astea despre cum ar trebui să fie un politician.

          • Stefan spune:

            @Harald, poate că este timpul sa se schimbe forma de responsabilizare . Din (i)-responsabilitate politica sa se transforme în responsabilitate juridică. Să nu uităm că Republica de la 1777 s-a impus cu ghilotinarea “clasei politice” de atunci. Și democrațiile s-au impus prin războaie și revolte, cu “decapitări”.
            Gata, am depășit “anii de tinerețe” ai democrațiilor “răzvrătite”. Poate că este timpul democrațiilor așezate și responsabile. Subliniez, responsabile. Nu democrații de tip vot și “ghilotinare”. Ci democrații de tip vot și asumare/raspundere. Reglementare. Avem totuși 70 de ani de pace politica.

            • Harald spune:

              @Stefan – faptul că o structură poate ajunge la un moment dat prea rigidă și coruptă, e adevărat. Dar a transforma votul din parlament în infracțiune nu înseamnă democrație, înseamnă regim totalitar. Așa era pe vremea Imperiului Roman, se dădeau legi în urma cărora erai condamnat la moarte împreună cu toată familia pentru poziția adoptată în Senat în urmă cu 5-6 ani.

              Cu fiecare comentariu pe care îl scrii, e din ce în ca mai evidentă admirația pentru regimurile totalitare, iar asta își are evident originea în Epoca de Aur.

            • Stefan spune:

              @Harald, ești amuzant. Admirație pentru regimuri totalitare? Nu m-am gândit la asta până acum, chiar mă amuzi. Prin natura meseriei sunt adeptul lucrurilor clare si bine făcute, cu persoane și responsabilități bine stabilite. Lucrez într-un proces bine stabilit în care nu ne permitem filosofii și mofturi pentru că altfel se pierd bani. Exista așteptarea că fiecare să își facă partea lui de munca, bine stabilită și definită. Nu este totalitarism, procesul se schimba mereu in urma feedbackului activ, este pur business.
              De ce nu am avea și pentru partile politice și administrative procese bine stabilite în care fiecare să își facă treabă conform poziției? Procese care pot fi schimbate, desigur, conform evoluției societății și nevoilor.
              Dar, poate că (cel mai probabil) tipul de munca ce implica un proces bine stabilit și validat dpdv al calității nu este unul obișnuit în Ro, poate că nici muncii tale. Ok, inteleg. Eu pledez doar pentru claritate, raspundere, pași. Asta aduce calitate și, desigur, bani.

            • Harald spune:

              @Stefan – pentru că societatea nu e o corporație, iar o corporație nu funcționează nici pe baza democrației, nici pe baza libertății de alegere. Corporația te plătește pentru ce faci tu acolo, în timp ce societatea are nevoie de contribuția ta benevolă și responsabilă.

              Societatea funcționează pe baza libertății de alegere sau nu funcționează deloc.

            • Stefan spune:

              @Harald, uau, mă uimești cu platitudinile. Societate, voluntariat, idealism, libertate fără responsabilitate, bla, bla. Dar sigur, admit că ai dreptate.

            • Harald spune:

              @Stefan – nu cred că citești ce scriu eu, așa că de înțeles nici nu poate fi vorba.

      • dinu b spune:

        @ Harald,
        Si tot de atunci, din Epoca de Aur, sunt comentatorii/analistii atoate-stiutori (guru) in orice domeniu de activitate umana.

        • Harald spune:

          @dinu b – ți-am mai spus că se numește cultură generală și n-ar fi niciun motiv să fie urâtă de ingineri, dacă n-ar exista complexul mefistofelic. Dincolo de interesele mele profesionale, care apar menționate rar și vag în comentarii, cunoștințele mele pe diverse subiecte nu depășesc nivelul unui profesor de liceu. Nu crezi că ar trebui mai degrabă să iei exemplu, decât să ajungi mereu la adresări ad hominem? :)

          • dinu b spune:

            @Harald ( 28/10/2019 la 7:41)

            La nivelul cunostintelor tale de liceu ar trebui sa stii ca “ceea ce tie nu-ti place altuia nu-i face”.

            Ceri prea multora altora ceea tu practici in fiecare comentariu.

            Oricum, e buna gluma cu a urma exemplul tau.

            • Harald spune:

              @dinu b – nu-ți imagina că fac lucrurile inconștient :)

            • dinu b spune:

              @Harald

              Chiar ti-ai inchipuit vreodata ca asta ar fi fost adevarat: un specialist ar putea sa-si exprime o parere in aceasta privinta.

      • Ursul Bruno spune:

        De regula fiecare are o calificare incepand de la gunoier si pana la profesor, indiferent de aceasta calificare, teoretic fiecare fiind eligibil.
        Teoretic, sa ajungi politician ai nevoie de resurse materiale, adica bani, multe cunostiinte bine puse, adica pile, si multe legaturi care mai se numesc, network, adica PCR.
        Intrega elita politica mai ales in SUA este compusa cu ceva exceptii din multimilionari care reprezinta in primul rand interesele elitelor si pe urma cele ale cetatenilor.
        Aceste elite au inteles foarte bine cei ii trebuie celui cu putini neuroni, mancare, un acopersi deasupra capului si coltul legat de brau.
        In Europa e ceva mai altfel , multimilonarii nu se baga in politica, trag sforile din spate pe nevazute iar Asia, Africa si Ameriuca de Sud este railul dictatorilor, milionarii trag sforile pe fata fara nici o jena.

  35. ion spune:

    S-ar putea sa se fi aprins lumina un pic cu internetul. Si uite ca brusc ne-am vazut, asa cum suntem. “Elitele” pe alegatori si “alegatorii” elitele, si ambii sunt speriati de ce vad. Metodele vechi de propaganda nu mai merg, viteza acum e alta. Suntem in lume noua, cu reguli noi, dar inca incercam sa traim dupa sistemul de acum 1 secol.

    Trump, Merkel, Putin, ei din ce epoca sunt? Ultimii 2 s-au cam retinut in post. Avem televizoare cu lampi in epoca calculatorului quantic.

    Nu am inteles ce inseamna conduce si decide? Si nu inteleg ce inseamna asumare a consecintelor? Pe cati i-am vazut nu prea am vazut cineva sa-si asume cineva cand s-a constat greseala, dimpotriva au pensii bune, paza. Si daca nu imi place decizia? Emigrarea arata cand decizia e buna sau de doi bani.

  36. delia f spune:

    “Ştim astăzi clar că poporul britanic nu trebuia întrebat dacă vrea să rămână în UE. ”
    Ce oroare anti-democratica si lipsa de respect fata de ethosul englez!
    Ce parerea ar avea Popper despre asta?

  37. Ghita Bizonu' spune:

    Ei … stimate domn poate ca “neintelegerea” dvoastra vine tocmai din lecturile de la finele facultatii : Friedrich Hayek si Karl Popper si resp-ingerea “istorismului”

    Ca e o intreaga istorie intre , sa zicem de Gaule & Dick Nixon si Merkel und Macron. O istorie inceputa in mai 1968 … O perioada destul de lunga in care nikste ecentrici precum Marcuse au devenit maestri de gandire ai , pe atunci, tinerei generatii (ajunsa azi la deplina maturitate si putere) .
    “Contestatia” tous azimuts a dus pana la a deforma atat liberalismul cat si “stanga” . Zic doar ca in 1969 nici nu se punea problema casatoriilor unigen samd desi hipiotii “experimentau” noi forme de familie …. iar agitatia de azi despre “discriminare” (sa nu mai poti zice vaca neagra ci afroamerican cow! si nici tigan!!), sexism samd erau taxate drept ce erau – populism exagerat pana la dementa! SI asta e Marcuse , va rog!!

    Iar .. integrarea supranaţională, în buna credinţă a clasei politice care a cârmuit timp de 70 de ani societăţile spre prosperitate şi creşterea standardelor de viaţă în UE la un nivel fără precedent în istoria umanităţii este nitel altfel. Nu de alta dar cel putin de la Carol al V lea se tot urmareste integrarea supranaţională .. pe care de altfel o doreau si Hitler si Stalin …

    Indraznesc sa va dau un sfat – lasati cartile “intelepte” gen Societatea deschisa si mai bine cautati colectiile vechilo ziare si reviste “de calitate”, in special europene …. adica lasati parerile despre “cum ar trebui sa fie” si incercati sa aflati “de ce este cum este?”
    In acest sens pledati .. si dumnevoastra atunci cand scrieti Occidentul îşi autodevorează fundaţia liberală, într-un act de sinucidere politică inconştientă (asistată de Moscova și Beijing). Hm .. teoriile acestea sunt creatia occidentului. Das Kapital nu a fots scris la Peking si sciala de la Frankfurt nu a inflorit in URSS (unde cei care gandeau astfle erau impuscati de NKVD!)

  38. ovidiu spune:

    “Dacă cineva mi-ar fi spus la începutul anilor ‘90 că va veni ziua când guvernele Statelor Unite şi Marii Britanii vor pleda pentru ridicarea de ziduri și reintroducerea controalelor la frontieră, respectiv împotriva globalizării şi deschiderii, aş fi spus că fabulează”

    inca nu incepuse invazia musulmana in europa si nu incepusera nici violurile in masa.
    a se cit si: “Rotherham child sexual exploitation scandal”.

  39. allotriosis spune:

    In al doilea paragraf dupa introduce spuneti:

    “Ce s-a întâmplat între timp? Cum de îi vedem astăzi la conducerea democraţiilor britanică şi americană pe Boris Johnson şi pe Donald Trump? Al cui efect este alegerea unor astfel de lideri submediocri şi esenţialmente neliberali în fruntea democraţiilor port-drapel ale lumii occidentale, promovând exact opusul a ceea ce ne-a format intelectual şi academic pe noi, generaţia studenţilor anilor ‘90? Nu cumva sunt un efect tocmai al abuzării generozităţii valorilor liberale, al comodităților Occidentului din ultimele decenii şi al avatarurilor neliberale ale democraţiei? Este într-adevăr, aşa cum se spune uneori, preşedinţia lui Trump produsul mandatelor şi politicilor lui Obama?”

    Raspunsul nu e chiar complicat precum sustineti in paragraful urmator. Cauza principala a deraiajului social si politic de azi este procesul educational defectuos din ultimii 50 de ani. Educatia a deraiat in civilizatia vestica in anii ’60 cand a fost fortat transformata in training. Acum se vad efectele acestui tip de scoala: oameni incapabili sa citeasca si sa inteleaga un text, incapabili in a-si utiliza bunul simt (common sense), complet iliterati politic, incapabili sa-si utilizeze ratiunea (neantrenata de fapt) functionand si luand decizii in acord cu emotiile si umorile de moment, etc. Un individ ce-si bazeaza existenta si deciziile pe emotii si umori este o victima sigura a dezinformarii si propagandei. Din nefericire, practica politicienilor consta in a-si plia discursul si hotararile politice in functie de doleantele si opiniile electoratului. Cum atat electoratul cat si politicienii sunt produsele aceluiasi sistem educational defectuos, rezultatul sau rezultanta acestei combinatii este, politic vorbind, letal.

    • Harald spune:

      @allotriosis – obiectiv vorbind, persoanele cu un IQ sub 65 nu sunt capabile să învețe să citească, iar persoanele cu un IQ sub 83 nu sunt capabile să urmeze niște instrucțiuni scrise. Iar IQ-ul e în foarte mare măsură din naștere, plus o contribuție minoră a alimentației din copilărie. După 1968 problema pare să fie alta: persoanele cu IQ peste 130 nu se mai amestecă în politică, e o lume mult prea murdară.

      • allotriosis spune:

        @Harald
        Cand declar ca victimile (ca asa ii consider) unui astfel de sistem educational nu sunt capabile sa citeasca un text nicidecum nu ma refer la gradul de inteligenta al acestora. Poti fi posesorul unei inteligente peste medie care nefiind antrenata si ingrijita de o educatie dedicata acestui scop, atunci te trezesti in postura amintita.
        Prin a nu stii sa citesti un text ma refer la situatia de a nu fi capabil/instruit sa intelegi intelesul profund al acestuia in paralel cu sensul cuvintelor si nicidecum la analfabetism.
        Prin iliterat politic inteleg o ignoranta nu numai in ceea ce este politica si cu ce se ocupa ea, ci si ignoranta in cum e organizat un stat, cum functioneaza si care sunt relatiile intre institutii si societate precum si relatiile intre memnbrii comunitatii.

        • Harald spune:

          @allotriosis – da, exact aici se încadrează persoanele cu un IQ între 65 și 83, ajungă să învețe să citească, dar nu sunt capabile să extragă ideile dintr-un text. E analfabetism funcțional. Evident că asemenea persoane nu înțeleg nici politică, la fel cum nu înțeleg nimic altceva dintr-un text scris.

          Exact pentru asemenea persoane e nevoie de democrația reprezentativă, astfel încât să-și trimită reprezentanți în parlament, nu să fie consultate direct prin referendumuri.

  40. Eugenia T spune:

    Ia sa vedem pe ce mai cheltuie UE euro.
    Pe un raport care ii eticheteaza drept “islamofobi” pe criticii islamului politic:
    https://www.welt.de/politik/deutschland/article202535650/Islamophobie-Report-Wie-kann-solch-ein-propagandistischer-Inhalt-freigegeben-werden.html
    Da, deci populistii sunt de vina ca pica respectul ptr UE.

  41. valy8851 spune:

    Subiectul e discutat în Republica lui Plato, iar soluția este separarea puterilor în stat. Blocajul apare din intervenția unei puteri.
    Nu-s adeptul măgarului Obama ci al elefantului Trump care a rezolvat scurt măgăria codoi.
    Sistemul juridic englez nu e compatibil cu cel propus de Eu. și este elementul de siguranță al democrației.
    Sunt francofob din motive BB, dar efortul de a crea o structură statală de tip nou trebuie apreciat și susținut.
    N-am nici cea mai vagă încredere în politicile Germane, exemplu e scandalul Volkswagen.
    Rusia lui Putin e un agresor tipic.
    China face un salt tehnologic și politic care vizează supremația mondială pe modelul picăturii de ulei.
    Educația are probleme ca pe vremea lui Gutenberg.
    Complicat?

    • allotriosis spune:

      @valy
      Faceti nu mai putin de opt afirmatii fara sa aduceti macar un argument sa le sustina. Ai impresia ca sunt declaratiile unui muribund ce cu o ultima suflare spune repede ce are pe constiinta dar fara detalii.
      Nu cred ca e cazul dvs. asa ca va provoc sa produceti ceva explicatii. As sugera sa incepeti cu Republica lui Platon si ce se discuta acolo. Dupa aia mai vedem.

  42. Mircea spune:

    Mie mi se pare că liberalismul nu e “o valoare fundamentală” ci mai degrabă un instrument pentru prosperitate.

    In momentul în care nu mai aduce prosperitate (din cauza concurenței chineze) cei care l-au inventat, folosit și dezvoltat la capacitatea maximă zic “nu mai merge instrumentul ăsta – trebuie să inventăm altceva”. Nu e chiar absurd…

    Ceea ce e important e că oamenii ăștia studiază soluțiile existente și crează instrumentele care le aduc prosperitate – nu se agață de trecut, indiferent cât de bun a fost.

  43. Ursul Bruno spune:

    “Sursa citată precizează că Trump a adresat mulţumiri Rusiei, Turciei, Siriei, Irakului şi kurzilor pentru că au ajutat operaţiunea SUA de eliminare a lui Al-Baghdadi”
    Nu vad nici o impotmolire, din contra, pana ieri dusmani de moarte, astazi si-au dat mana. Am impresia ca vor se ne tina de prosti asa cum nesfaritele speculatii sunt depasite, intre timp zilnic, chiar si cu ora.
    Democratie, ideologii, discutii savante sunt pt cei care stau infundati ca capul in cartile dintr-o biblioteca prafuita, realiteta bate filmul/cartea cum s-ar spune.
    In Germania au avut loc alegeri intr-un land, au castigat comunistii si nationalistii, ce amestec, cum dealtfel intregul fost RDG a luat-o razna, unii se gandesc deja la ridicarea unui nou gard se sarma ghimpata, esticii sub nesfarsitul impact al comunismului nemaistiind in care directie sa mearga.
    Trump sa retras Siria si putem specula sa-l atraga pe terioristul sef al lumii intr-o zona libera de americani, l-au tradat compatriotii, banul n-are miros, relegie si nu tine cont de nici un patriotism.
    Cel mai statornic fapt fiind insasi nestatornicia asa cum specialistii si cercetatorii in sfarsit au inteles , nestiinta este mai mare decat cunoasterea.

  44. SP80 spune:

    Trump si Brexit/Boris sunt reactia populara contra ineptiei sistemului, sa nu uitam ca ei au fost alesi/votat(Brexitul).

    Sunt o reactie anti-globalism, globalism fara scrupule in goana dupa profit care a exportat joburile si a distrus clasa medie.

    Trump le’a promis american jobs, de aia l’au votat.

    Dna Clinton le’a promis blah blah blahuri, de aia nu a fost votata.

    Trump le mai da peste nas chinezilor – razboi economic.

    Germania este vazuta ca un competitor, nu ca un partener. Mai sunt si alte motive de ruptura geopolitica intre US si Germania, nu intru in detalii, nu tot ce se intampla e vina inculturii lui Trump.

    “Globalizare” actualmente inseamna somaj si saracie in UK si US si bunastare si dezvoltare in China, sa fii englez/american si sa lupti impotriva tendintei asteia dupa autor inseamna ca esti populist si anti-liberal.

    Capitalismul autentic era mort deja cand au fost salvate bancile cu banii publici (in timp ce managerii isi luau bonusurile de milioane de $ sau £ pt ca erau deh “trecute in contract”).

    Cand ECB-ul “tipareste” mia de miliarde EUR pe an si cumpara inclusiv datorie privata.

    Ca tot mentionati granite/ziduri, cate zeci de milioane de sud’americani ar trebui primiti cu bratele deschise in State si cate zeci de milioane de arabi si africani in Europa asta doar asa ca sa fim “liberali”? Cate zeci/sute de milioane de migranti inainte sa se prabuseasca sistemul social din tarile gazda?

    Imi place fraza asta de la un liberal autentic, cred ca e cea mai anti-democratica fraza pe care am citit’o:
    ” A-i face cu forța pe cetățenii de rând decidenți politici nu e neapărat o bună idee. Fiecare trebuie să facă ceea ce se pricepe mai bine, iar răspunderea decizională trebuie să revină celor aleși.”

    Prostimea sa voteze odata la 4-5 ani pe niste unii pe niste liste si dupa aia sa’si vada de treaba ei, pierzand orice control.

    Ei, “alesii”, in prostia, neputinta, coruptia, vanzarea de tara sau miserupismul lor sa ne decida soarta cum i’o taia capul.

    Cred ca singura tara democratica din Europa a mai ramas Elvetia, acolo se fac referendumuri pt te miri ce, lumea voteaza si rezultatele se aplica instantaneu, fara mizerii si blocari prin parlament a la Brexit.

    Fara sa mai decida “alesii” aia foarte priceputi ce vor ei peste votul popular.

    Si in final nu inteleg ce tot apar articole anti Trump si Brexit, asta e agenda impusa?

    Trump a fost votat in State, Brexit in UK, a fost alegerea lor, dreptul lor in tara lor, ce ne tot freaca ce viitor si’au ales ei in tarile lor.

    Romanii cum stau la capitolul asta? Mult prea bine?

  45. mike spune:

    “De la respingerea Tratatului Constituţional al UE în referendumurile olandez şi francez din 2005, Uniunea şi starea de spirit a naţiunilor occidentale s-au schimbat. ” Churchill însuşi, deşi conservator, era un mare suporter al Statelor Unite ale Europei, al federalizării democraţiilor europene, aşa cum reiese din faimosul său discurs din septembrie 1946, rostit la Universitatea din Zürich.”—> Nu pot decat sa ma bucur ca Franta si Olanda au respins aceasta federalizare mascata, acest vis umed mai vechi al lui Churcill si al altor lideri politici. Acelasi Churchill care a negociat Romania cu URSS. De la federalizare la un sistem dictatorial n-ar mai fi fost decat un pas. Nu putem face asta in numele “pacii”, “bunastarii” si “echilibrului” utopic. La urma urmei, acest echilibru s-ar fi putut modifica oricum, cu sau fara a fi parte dintr-o federatie de state europene. Legat de Trump si Boris, politicile si deciziile pe care Trump le ia astazi sunt idei mai vechi ale administratiei SUA. Spuneti ca unii s-au saturat si s-au plictisit de actuala ordine a pacii si bunastarii? Atunci haideti sa nu mai schimbam nimic si sa ne dormim somnicul nostru european in aceleasi asternuturi ideologice si fara a avea constiinta. Sa-i lasam pe altii sa ne faca regulile si standardele. Sa-i lasam pe altii sa ne invete ce este corectitudinea politica. Somn usor domnule Naumescu!

  46. delia f spune:

    Lectii de democratie din America de Sud?



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Valentin Naumescu


Valentin Naumescu

Valentin Naumescu este doctor în ştiinţe politice, conferenţiar la Facultatea de Studii Europene de la Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca, Departamentul de Relaţii Intern... Citeste mai departe


E randul tau

Wage led growth e doar un nume sofisticat pentru ceea ce numim de obicei, in termeni si mai "tehnici...

de: r2

la "Direcții alternative în economie"

Carti recomandate de Contributors.ro

DEMOCRAȚIA SUB ASEDIU ROMÂNIA ÎN CONTEXT REGIONAL

Carte recomandată de contributors.ro

Cauta articole

noiembrie 2019
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Oct    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)