vineri, martie 29, 2024

Necesara responsabilitate

Era de domeniul evidenței încă din ziua de 4 noiembrie 2019, atunci când Parlamentul României a acordat votul de încredere primului guvern monocolor liberal condus de dl. Ludovic Orban, că echipa noului Executiv e departe de a fi perfectă.
Atunci, aproape nimeni nu a crezut că guvernul va trece, cum se zice, din prima. Așa se explică, pesemne, faptul că numele unora dintre noi miniștri, care ar fi urmat să fie recrutați dintre greii partidului, au dispărut de la o zi la alta. Le-au luat locul persoane cvasi-necunoscute. În plus, se aproxima că liberalii vor da țării doar ceea ce ar fi trebuit să fie un guvern de tranziție, al cărui rost ar fi fost acela de a administra treburile curente ale țării până în noiembrie-decembrie 2020 -de maximă urgență erau încheierea execuției bugetare aferente anului 2019 și trecerea proiectului de buget pentru 2020-, adică până după proximele alegeri parlamentare. Dl. Orban s-a dovedit în acele zile de foc un excelent negociator și, în pofida tuturor pronosticurilor rezervate ori negative de-a dreptul, a obținut, miraculos, trecerea guvernului.
Ceea ce s-a întâmplat mai departe a fost mai puțin lăudabil. Dorind să provoace alegeri anticipate, amăgindu-se cu gândul că ele ar fi, totuși, posibile, crezând în promisiunile deșarte, mincinoase ale unor falși prieteni politici, dl. Orban și întreaga conducere a PNL au forțat, cu binecuvântarea și la îndemnul președintelui Klaus Iohannis, dărâmarea propriei lor construcții. Guvernul și-a asumat, aventuros, răspunderea pe o lege vizând organizarea alegerilor locale în două tururi, lege care nu avea cum să fie pe placul PSD. Acesta a profitat de majoritatea pe care o mai deține încă în Parlament și a trântit, glorios, guvernul.
A urmat un fel de Baba Oarba, un joc de genul Cine conduce țara?, un concurs al politicianismelor în floare, cu dl. Klaus Iohannis, dl. Ludovic Orban și dl. Marcel Ciolacu în rolurile principale. Acestui joc i-a pus capăt pandemia. Așa a ajuns la putere guvernul Orban 2.
Liberalii au comis atunci o greșeală de moarte. Încăpățânându-se în susținerea ideii că prima formulă guvernamentală ar fi fost una fără cusur, nu au operat nici cea mai mică modificare în componența Executivului. Nu l-au sacrificat atunci pe dl. Victor Costache, deși era clar că respectivul era vânat ca nimeni altul de presă și de partidele de Opoziție, au menținut-o în funcție pe d-na Monica Anisie de la Educație, care se dovedește astăzi un mare gol, ezitantă, incapabilă să își asume decizii radicale ținând-o langa cu colegii ei de la Catedră care fac și dreg, i-au reînnoit mandatul d-lui Ioan Marcel Vela în fruntea Ministerului de Interne. În pofida faptului că persoana respectivă deține o pregătire precară.
Cum putea oare dl. Marcel Vela să fie altfel de vreme ce e subinginer la bază și posedă o licență în Drept de la așa-zisa Universitate europeană Drăgan din Lugoj? Dl. Marcel Vela și-a început primul mandat de ministru prin apelul la un sobor de preoți, sobor al cărui rost ar fi fost acela de a alunga duhurile rele din biroul d-lui Vela, exact acela în care, pe vremuri, stătea chiar Nicolae Ceaușescu.
Nu o fi fost bun soborul, o fi fost de proastă calitate aghiazma, cert e că fantoma lui Nicolae Ceaușescu nu a fost gonită. Așa se explică, probabil, apăsarea pe pedala naționalistă, respectiv complet deplasata măsură a difuzării Imnului de Stat din mașinile Poliției în week end.
În plus, dl. Vela este un slab comunicator. Nutrește ambiția de a face comentarii pe marginea Ordonanțelor militare, crede că le explică, că astfel le-ar face mai pe înțelesul prostimii, numai că, nefiind un profesionist al cuvintelor, mai mult le încurcă. Dl. Ioan Marcel Vela mai are și ambiția de a încheia patetic, moralizator și, la finalul fiecărei apariții publice, declamă prost un text de un patetism desuet, text evident scris de alții.
Toate acestea sunt realități. Se văd cu ochiul liber. Numai că de aici și până a afirma, așa cum o fac șefii unor partide de Opoziție și jurnaliștii furajați de aceștia, că România ar fi căzut victimă dictaturii iohanniste, că românii ar fi arestați la domiciliu, că nimeni nu mai scoate o vorbă critică ori că s-ar fi reinstaurat cenzura în România e cale lungă.
În ceea ce mă privește, nu văd nimic dur în Ordonanțele militare semnate de dl. Vela. Nu îmi sunt nicidecum pe plac, nu exult de fericire la gândul că am anumite limitări ale dreptului la liberă circulație. Nu sunt deloc fericit nici la ideea că nu știu pentru câtă vreme sunt suspendate cursurile universitare. Mă consolez cu gândul că, înainte de închiderea școlii, am izbutit să îl predau pe Blaise Pascal și mi-am reamintit, chiar înainte ca de pe acum celebrul articol al lui Pascal Bruckner să o readucă în spațiul public, zicerea marelui filosof francez în conformitate cu care cea mai mare nenorocire a omului este aceea de a nu ști să stea liniștit în camera lui. Totuși, admit că nu mă simt ca peștele în apă, cu atât mai mult că sunt născut în zodia Pește. Dar înțeleg că e stare de urgență, că trebuie să respect anumite reguli. Tocmai de aceea mi se par iresponsabile acele editoriale care pe față, ori mascat incită, cheamă, chiar incită la revoltă. Așa după cum am scris zilele trecute, cred că unii politicieni- capi de listă fiind numiții Popescu-Tăriceanu Călin și Ponta Viorel Victor- ar trebui izolați politic. Pentru simplul motiv că agită iresponsabil spiritele.
E nevoie în aceste zile de reținere, de înțelegere, de bun simț, de bună cuviință. Cui să le cer astea ? Lui Tăriceanu, care chiar acum iar se dă de ceasul morții să mai scape o dată de justiție, lui Ponta, cel care are pe conștiință catastrofa de la #colectiv (noroc că respectivul nu prea are conștiință), lui Băsescu și Turcescu sau veșnicilor agitați comunistoizi Cristoiu, Nistorescu, Chirieac ?
Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro

Distribuie acest articol

17 COMENTARII

  1. Întru totul de acord dle Morariu
    Iar dl Vela va rămâne în istorie pentru ideea de a difuza cântece patriotice din mașinile poliției.
    Stupefiant!

    • > … a fost mai puţin lăudabil. Dorind să provoace alegeri anticipate …
      Se pare ca autorul nu poate intelege ca pnl-ul nu poate guverna cu o majoritate psd in parlament.
      Nicio masura corecta luata de guvern nu va putea fi adoptata, pentru ca majoritatea psd o va modifica in parlament, intorcand-o in propriul interes, iar, in cel mai rau caz, rasturnand guvernul prin motiune de cenzura.
      De exemplu, astazi, psd și-a trecut pe repede înainte in parlament inițiativele legislative pentru criza coronavirusului. Degeaba pnl și usr au contestat modul de desfășurare al ședinței.
      Pentru a guverna bine, pnl are nevoie de multi bani. A calculat cineva ca din pensiile speciale (nesimtite, aberante si nemeritate) ale parlamentarilor, din ultimii 4 ani, s-ar fi putut construi 230 de spitale ! Poate calculul este gresit, dar cateva spitale tot s-ar fi putut construi. Cine sa voteze o lege privind pensiile nesimtite ale palamentarilor ?

      • Problema e că s-au angajat la ceva pe care nu îl puteau controla și cu un final previzibil prost. E drept, împinși, forțați, de Iohannis. Mă refer la anticipate.

      • @Hunter – După prima suspendare a lui Traian Băsescu, Tăriceanu a guvernat cu 22% în parlament, primind sprijinul PSD pe sub masă. Deci metoda e deja testată, iar PNL e cel mai potrivit să o aplice :)

  2. Daca dorim sa ne intorcem in momentul zero reprezentat de caderea guvernului PSD si inlocuirea lui cu guvernul PNL(asumare unica a guvernarii )si daca vrem sa privim cu alti ochi ceea ce s-a intimplat imediat dupa votul in parlament ce a validat guvernul PNL o putem face doar prin aducerea in fata noastra a faptelor si a vorbelor ce au permis situatia la zi de pina in momentul declansarii epidemiei de coronavirus . Priviti ceea ce va voi spune ca o posibilitate , nu ca pe un adevar . In acel moment dezbaterea politica s-a axat in principal pe cele doua mari teme numite : alegerile locale in doua tururi si cele parlamentare anticipate . Procedurile parlamentare ce puteau determina punerea in practica a acestor cerinte (populare la vremea respectiva si cerute de cetateni pe tot parcursul anului 2019 )sunt cunoscute si nu le voi mai repeta . De ce nu a fost posibil ca aceste doua masuri sa fie puse in practica ? In principal contestarea ordonantei de urgenta pe alegerile in doua tururi si contestarea partiala a declansarii alegerilor parlamentare anticipate la CCR de catre PSD. Decizia CCR este iarasi cunoscuta in ambele cazuri ,dar CCR in principal a amendat cuvintele politicianului (indiferent cine ar fi fost el )si a aratat cu subiect si predicat cum ca guvernul Orban 2, cazut in parlament ,nu reprezinta primul guvern ce ar putea fi considerat astfel in presupusa procedura de declansare a alegerilor parlamentare anticipate.A urmat decizia CCR referitoare la alegerile locale in doua tururi,care a inlaturat si aceasta posibilitate . Imediat ,din nefericire a urmat epidemia de coronavirus . Efectele celor doua decizii CCR sunt binecunoscute de noi toti si intreaga situatie politica s-a reintors exact in momentul caderii guvernului PSD.Referitor la ordonantele militare este evidenta declansarea acestora gradual in scopul obisnuirii cetateanului cu noua situatie si efectele acestor ordonante sunt benefice . Presedintele isi mentine cota politica si este apreciat pentru seriozitatea discursului si pentru neimplicarea in temele medicale ce au fost lasate pe seama celor care se pricep cu adevarat . Aceasta delimitare si stoparea propriului discurs politic bazat pe contre , face din presedinte un factor de stabilitate la nivel de tara si induce calm si dorinta de respectare a deciziilor guvernamentale in rindul cetateanului . Nerespectarea la nivel local a deciziilor de la centru (motivele pot fi multimple )duc la situatii tragice asa cum vedem cu totii la Suceava. Ministrul de resort a actionat imediat si a izolat (armata si politie )intreaga zona afectata. Nevoia de retinere de intelegere de buna cuviinta (asa cum ne spune si textul )este obligatorie si chiar daca pe ici pe colo se mai incearca unele manifestari politice de contra ele sunt in defavoarea celor ce le aduc in fata publicului .Avem nevoie de unitate si de buna intelegere .

  3. Romania e plina azi de:

    – Gica contra, chibiti de pe margine care orice ai face nu bine, ei stiu mai bine ce trebuie facut (dar nu fac – e mai usor sa critici scuipand seminte de pe margine)
    – prapastiosi si negativi pana peste poate, toata lumea urla si se isterizeaza
    – oameni care s-au complacut sistemului si care au protestat la orice forma de reforma in domeniul sanitar si/sau de invatamant si cercetare azi urla ca nu avem echipamente, ca suntem nepregatiti.
    – azi se striga ca nu avem vaccinuri, ca s-a pus pe butuci institutul Cantacuzino, dar uita (tipic romanesc) cand urlau impreuna cu anti-vaccinistii ca e ilegal sa impui vaccinarea.

    Sa mai continui? Romanii s-au invata sa urle si sa ceara, se pise pe el de vot sau cand voteaza voteaza in spirit de gica-contra.

    Romanii sunt bolnavi de nervi, nu de virusul corona.

    • hoții de la PSD au mers cu perfidia până acolo că au mărit – dar le-au marit di granda – salariile medicilor și asistentelor înca din 2018. E clar că au facut-o doar pentru a-l împiedica pe Presedintele Iohannis să le măreasca ACUM .
      Sigur – e un lucru bun ca cel vonovat de acea majorare salarială – numitul Dragnea – și-a primit
      pedeapsa binemeritata. Totusi nu este normal ca Olguța Vasilescu, complicea lui în deturnarea fondurilor publice către buzunarele medicilor este încă libera.
      Articolul conține o memorabila caracterizare a domnului Vela – care desi aflat in Executiv – este chipul parlamentarului român tipic, Cat priveste imnul cantat de masinile caraliilor – sa nu ne miram daca vom asista la un puternic reflux al ceausismului tricolor , poate chiar incurajat de prietenii din UE și NATO ca etapa de implementare a unei politici pe care as denumi-o FIECARE INAPOI LA EL ACASA – vorba lui Doonald – pana nu e prea tarziu.

      • De cateva saptamani deja e cam tarziu, uitati’va la deciziile companiilor aeriene si la restrictiile de la punctele de trecere a granitelor.

  4. Suntem la pamant cu totii, autoritati administrative, personal medical si autoritati medicale, popor speriat, majoritar tembelizat si lipsit de capacitatea de a intelege la nivel minimal gravitatea situatiei, etc… e o debandada generala.
    Cum este posibil ca in situatia in care e clar ca simptomele arata ca un pacient e infectat cu covid 19, tu medic sa nu faci nimic si sa astepti rezultatul testarii. Intre timp pacientul moare. Bravo noua! Medici care asteapta indicatii de la minister, de la Arafat, de la NATO sau Doamne Doamne eventual, spitale care nu au de niciunele, stari de urgenta care nu spun mai nimic, idioti care se plimba nestingheriti pe sub ochii transparenti si de nepatruns ai unor soldati speriati, carora nu le e clar de ce sunt acolo unde sunt, ordonante militare incomplete si nerespectate( lasand la o parte caraghioslacul asta cu pretioasa exprimare ORDONANTE MILITARE….”noi guvernul lucram, nu?”).
    Doar norocul ne mai poate scapa de a fi tara cea mai afectata de epidemia Covid 19.
    Nu pot sa inteleg de ce nu s-au luat cateva masuri simple, pentru care nu e prea tarziu nici acum.
    1. Orice pacient ce ajunge intr-o unitate medicala sa fie abordat ca fiind potential infectat cu Covid 19.
    2. Orice persoana cu minime simptome de Covid 19 sa fie cat mai rapid testata, izolata si tratata, functie de gravitatea cazului.
    3. Incetarea secretomaniei: ni se ascund decese care sunt suspecte a fi provocate de infectii cu Covid 19; ni se ascunde faptul ca mii de indivizi potential suspecti de infectie au trecut ca prin branza la granite si au ajuns in diverse zone ale tarii. Am vrea sa stim pe unde. Aceste informatii ar fi de ajutor. Sa stim de ce sa ne pazim. E simplu.

    E necesara informare din ora in ora. Poti impune asta televiziunilor, sa transmita comunicate EFICIENTE ale autoritatilor. De-aia e stare de urgenta. Sa se explice cum se transmite virusul. Cat mai des, poate inteleg unii, poate majoritatea vor intelege de ce e necesara distantarea sociala.
    ROMANIA sufera de incompetenta, iresponsabilitate, autosuficienta si multe alte boli.
    Nu suport comunistii si mafia PSD, nu doresc de niciun fel revenirea PSD la putere, dar cand ma uit la guvernul PNL ma apuca groaza. Sunt incapabili…incompetenti…auzi domle, de imn la ore fixe la megafoanele politiei avem acum nevoie.

    • Ar trebui să avem în vedere că în țară există aproape 400 de potențiale cazuri ”Suceava”. Este vorba de numărul spitalelor de stat. Criza de la spitalul din Suceava pare să fie rezultatul politizării managementului spitalicesc. Dincolo de calitățile manageriale existente sau inexistente la un manager de spital, apare dihonia dintre acesta și personalul medical. Este ”răspunsul” pe care corpul profesional respectiv îl acordă mai mult sau mai puțin vizibil ”intrusului politic”. Și asta pentru că toată lumea știe că impunerea pe post a făcut-o ”competența politică”.
      Cât despre scopul ”intruziunii politice”, aici cercetarea de specialitate poate stabili cifre, valori pentru fiecare caz în parte.
      Chiar dacă vine de departe, pandemia găsește la noi cam aceeași situație de la Colectiv.

  5. Imi permit sa reproduc mai jos, cu acordul domnului Morariu, un text scris de Gabriel Liiceanu, la finalul alegerilor prezidentiale din 2019. Cred ca este extrem de „educativ” la momentul actual.

    „Duminică seară, la o oră după închiderea urnelor, am primit pe e-mail, la scurt timp unul după altul, două texte postate pe facebook. Întrucât ele aparțin spațiului public iar îmbinarea cuvintelor într-un gând care ne privește pe toți m-a tulburat întotdeauna, îmi voi permite să le citez fără să fi cerut încuviințarea autoarelor lor. Primul text aparține Ana-Mariei Caia:

    „Au fost ani de mare hoție, sălbăticie, dar mai ales umilință. PSD a încercat și reușit să lipească imaginea României de aceea a unei maimuțe, explicând că maimuța nu e numai om, ci chiar prim-ministru. O piesă absurdă, aberantă, suprarealistă, în care am jucat toți, că ne-a convenit, că nu ne-a convenit. Toți, acoperiți de aceeași rușine, de același sentiment al neputinței, de aceeași greață. Dăncilă e un episod tragic în istoria României, nu e nimic amuzant la ea, triumful prostiei, gloria imposturii, glasul noroielii morale, chip pentru intelectul rudimentar, subuman. Nu a fost un candidat la prezidențiale, a fost doar expresia tupeului infinit al PSD, până în ultimul moment, de a arăta României că orice curcă, dacă e pesedistă, ar putea ajunge președinte.

    N-a ajuns și sper să fim atât de înțelepți cât să nu mai trăim vreodată vremuri de-o asemenea cruntă tâmpenie.”

    Două comentarii îmi inspiră aceste rânduri. Primul:

    Mai putem avea vreo îndoială că PSD reprezintă perpetuarea riturilor comuniste după 1990? Rușinea contraselecției, despre care vorbește Ana-Maria Caia, a început din 1948. Și românii au trăit în ea peste patru decenii, mai mult decât jumătate din viața unui om. Electricieni, cazangii, turnători, țesătoare, strungari, lăcătuși mecanici, tinichigii, sudori, cizmari, rihtuitori, tipografi, croitorese, mineri – aceștia au fost peședinți ai țării, miniștri, secretari de stat, generali, șefi de întreprinderi, academicieni. Toate aceste meserii sunt, în sine, onorabile, iar elitele nu cunosc granițe profesionale. Grotești ele nu devin decât prin confuzia competențelor. Totul s-a petrecut atunci potrivit vorbei lui Lenin, citată adesea: „Bucătăreasa trebuie să învețe să conducă statul”. Și bucătăreasa, în loc să-și onoreze aleasa meserie, a tot învățat să conducă statul pe spatele nostru. Am trăit sub maimuțe înarmate (până și azi un pesedist se visează cu mitraliera la brâu), care ne urau și care, dacă nu ne schingiuiau, adorau să ne umilească maimuțărind competențele – făcând pe savanții, pe academicienii, pe miniștrii, pe președinții, pe arhitecții țării.
    În alt peisaj politic și exploatând imbecilizarea în masă moștenită de la comuniști, PSD a perpetuat această batjocură. A instalat la butoanele țării indivizi care, de astă dată, maimuțăreau democrația. Punând subalternii să domnească peste cei capabili și deștepți, pesediștii ne-au urât și ne-au umilit așa cum învățaseră de la bunicii și părinții lor comuniștii. Ca și ei, au făcut din contraselecție politica de stat a României. Au ieșit acum câteva zile din scenă lăsând în urmă o țară devastată, cu pădurile culcate la pământ și pădurari uciși, cu întreprinderi privatizate dubios și falimentate, cu patrimoniul țării încăput pe mâna mafiilor imobiliare, cu un electorat speriat de ziua de mâine și captiv ideologic, cu copii abandonați în orfelinate și-n case de oameni miloși, cu milioane de analfabeți, cu jandarmeria dresată să bată bestial, cu sute de milioane de euro furate și nerecuperate niciodată, cu criminali, hoți, violatori și traficanți de carne vie zburdând prin capitalele Europei.

    Al doilea comentariu. Viorica Dăncilă e, într-adevăr, „un episod tragic în istoria României ”. Nefiind nimic amuzant într-o marionetă de bâlci trasă de sfori, distribuită, în batjocură, într-o funcție supremă, n-aveam nici un motiv să râdem de ea. Hazul care a însoțit-o în lunile în care a guvernat viețile tuturor nu mai era „hazul de necaz” al românilor din deceniile comuniste. Pe-atunci, nemaiexistând nici o portiță deschisă spre atitudine și civism, singura libertate care ne mai rămăsese era să râdem pe furiș.
    Acum a fost cu totul altceva. Acum ne-o făcuserăm cu mâna noastră, jignind, în 2016, prin absenteism, dreptul și obligația morală de a vota. Pomenindu-ne, din vina noastră, cu maimuțe la butoane, am găsit, în stil autohton, două căi pentru „a ne scoate”: mai întâi am început să ne văicărim de ce „ni se-ntâmplă”. Eram iarăși românii urgisiți, care, când ne întâlneam, ne cădeam unii altora în brațe plângându-ne de milă și de „vitregia istoriei”. De vină era din nou Mr. Nobody. Vina era din nou impersonală. De fapt, adevărul e că plăteam cu toții trufia, indiferența sau nesimțirea celor care, sastisiți de riturile democrației înainte de a le fi trăit pînă la capăt, rămăseseră în 2016, demni și scârbiți, acasă, cât mai departe de urne. Apoi ne-am zis că, dacă tot ajunseserăm aici, dacă tot vedeam în vitrina puterii scălâmbăiala primatelor, n-ar fi rău să folosim prilejul pentru a râde avantajos: acum aveam pe cineva în a cărui oglindă, privindu-ne, oricât de proști am fi fost, ne vedeam deștepți. Am transformat o candidată impauzibilă în claun național, când ea nu era decât palma grea – triumful prostiei, gloria imposturii și glasul noroielii morale – pe care o încasaserăm toți prin „tupeul infinit” al unui partid ce s-ar fi cuvenit de mult să dispară, ca impostor național și năruitor de țară, de pe harta noastră politică.
    Așa încât, de-acum înainte, dacă ar fi după mine, aș prefera să nu mai vorbim de Dăncilă, s-o pitim în adâncul nostru, acolo unde ne arde rușinea, și laolaltă cu Dragnea, inventatorul ei, s-o privim ca pe un ordaliu și ca pe marea noastră gafă din „anii tranziției”. Să tăcem o vreme în privința lor, până ni se șterg de pe retină mustăcioarele și zâmbetele de șmecherași și șefi de sală, toaletele Barbie, broșele de smalț, coafurile înfoiate și tencuiala fardurilor. Așa cum, într-o familie, devine tabu și nu se mai pomenește numele celor care au făcut familia de râs, așa să nu mai rostim nici noi, măcar o vreme, numele celor care ne-au rușinat în Europa și ne-au așezat pe ultimul loc în ierarhia ei.

    ***

    Al doilea text pe care l-am primit duminică seara îl privea pe Klaus Iohannis, celălalt candidat. Avea doar două propoziții. Autoarea lui: Ana Barton. Iată-l:

    „Domnule Președinte, după cinci ani, poporul ăsta – din țară și de afară – v-a înviat. Îi sunteți dator cu viață.”

    S-a spus, despre votul prezidențial recent că a fost unul al spaimei și dezgustului de un candidat, și nu neapărat al entuziasmului stârnit de celălalt. S-a mai spus că cei aproape 70% care l-am votat pe Klaus Iohannis l-am votat nu pentru ce a făcut, ci pentru că, făcând cu parcimonie, cel puțin n-a distrus nimic. Mai degrabă a asistat, olimpian, la ce se distrugea. Când cineva vine acum și spune că poporul ăsta, votându-l duminică pe Iohannis, l-a înviat, înseamnă că i-a dat ceea ce în primul mandat îi lipsise: viața aceea care, din clipa în care fusese ales în 2014, nu îi mai aparținea de fapt lui, ci milioanelor care-l aleseseră. Când accezi la locul din care răspunzi pentru o țară, te dezbraci de haina ta de ins. Viața ta devine măreață prin răspunderea unică pe care ți-ai asumat-o și prin orbita națională pe care ai ales s-o așezi.
    Există într-un dialog al lui Platon o magnifică propoziție despre putere: „De putere trebuie să se apropie doar cei care nu o iubesc”. Așadar la putere n-ar trebui să aspire decât cei care o practică nu de dragul ei și al lor, ci de dragul milioanelor de oameni pe care, având întreaga putere, jură să îi respecte, să-i ocrotească și să-i slujească cu umilință și cu pasiune de ctitor. Un președinte de țară e viu nu câtă vreme respiră, surâde și primește oaspeți străini, ci câtă vreme, punându-și viața în balanță cu viața tuturor, el moare pentru sine și învie ca simbol activ al unui popor.
    Șansa acestei învieri i-a dat-o, pentru a doua oară, votându-l ca Președinte, „poporul ăsta din țară și de afară”. El ne e „dator cu viață”, adică cu tot binele pe care ni-l poate face din clipa în care, la greu, l-am investit cu atâta putere.”

  6. Stimate domnule Morariu,
    Pentru că tot ați adus în atenție ”necesara responsabilitate” poate că n-ar fi lipsit de importanța să aducem în atenție și faptele petrecute în aceste zile care, dacă ar fi fost săvârșite la Armată s-ar fi numit DEZERTARE!
    Fapta (pentru militari) este prevăzută de art. 414 C.P. și se sancționează (”(3) În timp de război sau pe un teritoriu pe care a fost proclamată starea de asediu sau de urgență, dezertarea oricărui militar de la unitate sau serviciu care a depășit 24 de ore se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani”.)
    Din fericire nu am auzit de vreo dezertare a vreunui militar.
    În schimb am auzit de alte ”dezertări”.
    Poate ar trebui să se știe că Legea 132/97, privind rechizițiile de bunuri și prestările de servicii în interes public prevede la ART. 2, al.(3) Chemarea pentru prestări de servicii în interes public …
    Art. 8, al. 2 din același act normativ are o prevedere specifică pentru ”medici, …, farmaciști, asistenți medicali etc.”
    Chemarea se face prin ORDIN al autorității militare județene. (În anumite situații cei care nu au efectuat serviciul militar pot primi gradul de soldat (inclusiv femeile)).
    CAPITOLUL IV al actului normative prevede ”Preţuri şi tarife. Restituiri. Despăgubiri. Contestaţii”
    S-ar oferi astfel și posibilitatea ca personalul medical să se „înfrupte” din ”soldele nesimțite” ale militarilor și ar putea afla că suma salarială a celor câțiva ”dezertori” de care am auzit în aceste zile să fie mai mult decât suficientă pentru plata unei Companii (pentru curioși raportul este de 1/3- 1/4, iar programul de lucru nu are corespondent)

    • „…faptele petrecute în aceste zile care, dacă ar fi fost săvârșite la Armată s-ar fi numit DEZERTARE!”

      Am auzit despre asta și mi se pare un subiect interesant.

      Unii au comparat faptele cu cele din domeniul instalațiilor electrice, bunăoară.
      Cred că putem fi de acord că, dacă vreun șef incompetent cere unui electrician să lucreze la o instalație sub tensiunea cu mâinile goale, iar el refuză, aceasta se numește PROSTIE din partea „șefulețului”, iară nu dezertare din partea lucrătorului.

      Nu doar că lucrătorul este trimis în mod absurd și iresponsabil la moarte, dar este socialmente ineficient, întrucât rămânem cu un electrician calificat mai puțin și riscăm ca incidentul să creeze o pană de electricitate și mai mare, pentru o perioadă mai lungă și având costuri totale mai mari.

      Eu nu-s nici electrician, nici medic.

      Mi-ar părea rău, însă, ca cetățean contribuabil, sau ca potențial pacient (cu o luxație, ori o toxinfecție alimentară, să zicem), să ajungem în situația de a transforma cadrele sanitare în vectori de transmitere a infecțiilor virale, pentru că lucrează – și se infectează – fără a avea echipament de protecție adecvat.

      Nu iresponsabilitatea militarilor care fac glume absurde cu dezertări și dezertori mă înspăimântă, ci lipsa de rațiune a celor care nu observă că demisia medicilor, cărora nu li se pune la dispoziție echipamentul adecvat, este sacrificiul pe care aceștia îl fac în acest fel, riscându-și carierele, pentru protejarea pacienților (insclusiv a mea, carevasăzică) și pentru evitarea răspândirii bolii și a risipirii resurselor publice.

      • In spiritul celor scrise de dumneavoastra pot sa gindesc astfel ; cit a fost liniste si pace medicii si-au incasat beneficiile nemeritate ( in opinia mea) luate cu japca legala din rodul muncii celor ce produc PIB . Nu i-a interesat daca in magaziile spitalelor si rezerva nationala exista stocuri de materiale de protectie ( si multe altele ce trebuia sa fie acolo ) . Acum ca a venit acest virus si nu exista echipament de protectie trebuie sa trimitem medicii acasa pina vin materialele si echipamentul din import .
        O guvernare lasca si frivola induce in toata masa poporului o atitudine de autoduficienta si imbuibare , Nici un individ nu se pregateste pentru neprevazut . Iar cind neprevazutul apare sa ne dam toti demisia ; medici , electricieni , militari , politisiti, gunoieri , soferi , ……
        Poate vom reusi cindva sa intelegem ca nu in nepasare si indolenta trebuie sa traim ci totdeauna cu simturile ascutite , prevazatori si cumpatati .

  7. „…nu văd nimic dur în Ordonanțele militare semnate de dl. Vela. Nu îmi sunt nicidecum pe plac…”

    După cum zicea fostul nostru „prieten”, fondatorul doctrinei Juche, „una-i una, alta-i alta”.

    Principalele probleme legate de „Ordonanțele militare” silabisite de dl Marcel Vela nu sunt legate de duritatea lor (și se poate „croșeta” mult pe firul acesta), ci cu privire la constituționalitatea lor și respectarea drepturilor fundamentale ale omului, în contextul auto-suspendării României din CEDO.

    https://www.hotnews.ro/stiri-esential-23742330-judecatorul-danilet-prin-derogarea-aplicaraea-cedo-romania-sustrage-orice-forma-ocrotire-drepturilor-sau-raspundere-ulterioara-pentru-incalcarea-lor.htm

    De asemenea, nu este deloc „cusher” (și am citit cu atenție atât Constituția, cât și OUG1/1999) felul în care dl Marcel Vela a emis „Ordonanțe militare” (ar fi trebui să o facă organisme militare, conform legii), prin care și-a subordonat practic armata.

    Am ajuns să vedem cu bucurie cum ostații români patrulează în transportoare blindate și cu pistoale-mitralieră, sub autoritatea polițiștilor, pe străzile Capitalei României, precum la Bagdad, sau la Damasc.

    Ei.bine, „cele ce nu-mi sunt nicidecum pe plac” rezidă în faptul că toate acestea se puteau face cu respectarea LEGII și, în primul rând , al CONSTITUȚIEI.

    Or, dacă vorbim despre dictatură, la disprețul față de legalitatea măsurilor adoptate ne referim, și NU anume la duritatea lor, disconfortul creat, ori altele asemenea. „Confuziunea” mă tem că nu poate avea decât caracter manipulatoriu.

    Apoi, a spune că cine îndrăznește să vorbească despre respectarea Constituției în România și legalitatea măsurilor adoptate de trecătoarea guvernare se asociază cu Popescu-Tăriceanu Călin și Ponta Viorel Victor, Băsescu și Turcescu, sau cu „veșnicii agitați comunistoizi Cristoiu, Nistorescu, Chirieac” este, după părerea mea, nu doar lipsit de decență față de cei care și-au păstrat mintea limpede și un strop de conștiință civică, dar și o nesocotire a principiilor democrației.

    Și, mă oertați, vă rog, dar asta chiar este important pentru națiune, pentru copiii și nepoții mei, care probabil vor trăi și după „coronavirusul cel nou”, deci țin mult la asta.

  8. Interesant, ca de obicei. Dar aveţi ceva personal cu Marcel Vela ? Nu pare o analiză obiectivă în ceea ce îl priveşte , fiind mai mult despre „spectacolul” Vela şi nu despre conţinutul activităţii sale.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro