Home » Opinie » Citesti:

O necesară taxare a prostiei

Miron Damian ianuarie 3, 2019 Opinie
90 comentarii 7,250 Vizualizari

Ținând cont de actul care a provocat-o, și emitenții acestuia, discuția despre „profitul multinaționalelor” este un exercițiu de despicat în patru firul căzut de la baba care se piaptănă.

Pornește de la descoperirea surprinzătoare a apei calde: așa-zisele „multinaționale” caută să-și maximizele profitul propriu, în dauna celui taxat de stat. La fel ca absolut orice agent economic rațional, firmă sau persoană, în moduri și magnitudini diferite. Sunt convins că cei surprinși, șocați de această descoperire n-au fost sau n-au avut vreodată un prieten sau o rudă, patron, care să „pună pe firmă”, adică să raporteze cheltuieli personale în contul respectiv, ca să-și scadă profitul impozabil. Sunt convins că niciunul din cei care se declară furioși pe această stare de fapt n-au cunoștință sau nu înțeleg la ce se folosesc grilele notariale, că doar și ei și toți cunoscuții lor au raportat statului până la ultimul bănuț orice tranzacție imobiliară, și în general orice venit personal.

Dincolo de ironie, există această orbire și poate e pe undeva de înțeles: entități diferite pot avea interese în opoziție, care să fie în același timp și perfect legitime. Datoria unui agent economic este strict față de el însuși, maximizarea câștigului propriu, fie că e vorba de o persoană fie de un grup de acționari/patroni. Și e foarte bine așa. Datoria statului este strict față de interesul public, prin serviciile pe care le oferă, și, în consecință, față de sănătatea finanțelor publice care susțin aceste servicii. Și e foarte bine așa. Nu e nicio contradicție sau paradox aici.

E pe undeva aceeași situație ca în justiție, mai ales cea penală. Nu e de mirare că citesc periodic propuneri revoluționare care ar desființa instituția avocaților sau, mai rău, i-ar transforma în agenți ai statului. Nu e o coincidență că sunt destui oameni care ar desființa și băncile, convinși că ar fi un progres – cel puțin până în momentul în care sunt în situația de a avea nevoie de ele. E o aiureală și o aberație să crezi și să porți discuția în termeni de „băieți buni și răi”: interesele sunt opuse, nu entitățile în sine. Nu competiție e între ele, ci complementaritate; distrugerea uneia nu înseamnă triumful, ci ruina celeilalte. Fără avocați, dedicați strict interesului clienților lor, n-ar exista justiție. Fără o economie privată prosperă finanțele publice ar fi devastate (da, știu, există o anumită idee bună, care a fost invariabil aplicată greșit).

Acestea fiind spuse, revenind la oile și ougeurile noastre: departe de mine orice idee de a „plânge pe umerii băncilor/multinaționalelor” din contră: aș aplauda orice măsură guvernamentală care, conform interesului legitim al statului, ar stabili un nou echilibru între veniturile publice și cele private, un aranjament care, pe termen lung și stabil, să avanseze interesul public. Or, n-am văzut din partea celor care le aplaudă OUG-ul vreun argument sau demonstrație că reprezintă așa ceva. Am văzut cel mult variații ale clișeului idiot citat mai sus, parte a unei discuții purtate în termeni greșiți de la bun început.

Mai mult, de fapt, avem o altă orbire, de data asta deloc de înțeles : nu doar că guvernarea PSD – ALDE, prin OUG-ul acela, nu reușește în interesul (legitim) sus-pomenit. Nici măcar nu-l caută. Asta fiind, de altfel, o chestie de ordinul evidenței. Însă, după ce au descoperit șocați apa caldă, apărătorii ordonanței reușesc cu lejeritate să vadă o strânsă legătură între sulă și prefectură: spre exemplu între cum trebuie combătut „profitul nesimțit” al multinaționalelor și sabotarea pilonului II, banii de pensie a șapte milioane de cetățeni români.

Bref, guvernarea actuală, prin acel OUG și prin alte acte, nu caută să avanseze interesul public, întărind finanțele statului. Exact din contră, au dat ei înșiși un tun acolo, risipind bani cu nemiluita, iar acum caută o soluție de avarie pe termen scurt, în dauna stabilității întregului sistem pe termen lung. Asta e țara care arde. Caz în care a le susține acel OUG și PSD în general este dovadă de prostie, în sensul îngust și descriptiv al termenului: actul cuiva de a ignora sau chiar acționa împotriva propriului interes. O dublă prostie, dacă ținem cont că e susținut gratis un demers politic, în condițiile în care PSD are „jurnaliști” care fac același lucru, pe bani grei și, în final, publici.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: ,



Currently there are "90 comments" on this Article:

  1. Johnny spune:

    In sfarsit un articol pozitiv la adresa PSD-ALDE. Incepeam sa cred ca sunt mai rai/prosti decat cei de pe vremea lui Basescu.

    • Miron Damian Miron Damian spune:

      Notez opinia; aș fi de acord cu pasajul care consideră actuala guvernare, la acest capitol, mai puțin proastă decât cea de pe vremea Boc/Băsescu, în măsura în care se referă strict la „vinderea” publică a unor măsuri similare. Și guvernele Boc au dat cu barda în economie, e drept că pe fundalul unei crize globale; dar n-au reușit să „vândă” cu succes măsurile respective drept apărare a poporului împotriva privaților asupritori.

  2. cetățeanul turmentat spune:

    Aici este vorba de un război între cei din tagma jefuitorilor, adică pe de o parte statul care rade tot ce poate de pe unde apucă și pe de altă parte, bănci, corporații, ”investitori strategici” specializați în extragerea resurselor, etc. Lu’ nea Ion i se rupe de acest război pentru că știe că chiar dacă statul devalizează băncile și suge banii străinilor la bugetul care este împărțit apoi între hoții de la putere sau dacă”strategicii” belesc tot și cară la ei în țară toată japca, nea Ion tot sărac rămîne și tot pe caiet bea și își ia fideaua, bulionul și plicul de vegeta din care muierea îi încropește invariabilul plat de jour. La o adică se și bucură că le moare capra străinilor, pen’că ”mai bine fură ai noștri, că poate ne dă și nouă ceva!”. Nea Ion nu e tîmpit, ăștia care sînt acum în opoziție l-au certat că-i puturos, că nu vrea să se angajeze la fabrica de cămăși a italianului pe leafa minimă și 10 ore muncă/zi sau la stația de betoane a libanezului unde primea și tichete pe lîngă salariul minim, noroc că a venit pesedeaua și l-a pupat în creștet, l-a trimis acasă și i-a spus că au ei grijă, numai să-i voteze pe ei. Dacă trage linie și adună, vede că dacă muncește sau dacă stă p-acasă, e tot cam în aceeași bani, așa că stă acasă, își vede d-ale lui și îi bagă-n mă-sa pe toți jmekerii fiindcă știe că mai rău ar putea fi, dar mai bine niciodată.

    • Bogdan Plesa spune:

      Nea Ion e un prost si trebuie sa plateasca pentru asta. Si o face, pentru ca nu face nimic sa-i fie mai bine. E o consecinta normala ca nu o sa-i fie vreodata mai bine, cat timp asteapta sa-i pice ceva din cer care sa-i satisfaca toate nevoile fara ca el sa faca vreun efort sa-l obtina.

      Intrebarea pe care nu si-o pune nea Ion da pe care ar trebui sa poti sa ti-o pui tu, om care ii plange de mila lu nea Ion, e de ce trebuie sa platesc si io pentru lenea lui. Si de ce ma obliga onor guvernul sa fiu solidar cu lenea si prostia lu Nea Ion? Doar ca nea ion e majoritar? Pai asa n-ar fi mai bine sa mancam bogatii direct?

      • cetățeanul turmentat spune:

        Noi practic finanțăm campania electorală a PSD. Banii luați din taxele și impozitele proștilor care muncesc merg la teldrumuri și la nea Ion & Co. care livrează voturile. Singura ieșire din situația asta este pe la graniță și pînă acum aproape șase milioane de români au ales ieșirea asta din sistem. ”Opoziția” nu e cu nimic mai brează, numai că ei au alte teldrumuri de hrănit și alți băieți deștepți care stau la gaură cu mațu’ subțiat de foame și care abia așteptă să taie ei cașcavalul. D-aia zic că noi nu avem un stat, ci un sistem de spoliere care funcționează prin rotirea cadrelor, rotire care acum este încetinită de PSD prin jmekereală. Toți care au trecut pe la butoane au promis autostrăzi, reforme, spitale, școli, bla-bla. Bineînțeles că n-au făcut nimic, au furat de-au rupt și au împărțit între ei. Pesedeaua a promis cîrnați și a dat cîrnați. E drept că acum ce dat cu o mînă ia cu cealaltă, da’ melteanu’ a avut cîrnatu-n mînă și aproape că a apucat să și muște din el pînă să i-l zboare inflația din mînă. Important este că în mentalul lui a rămas ideea că ăștia dau și ăilalți taie și nu dau ni’ca la oameni, așa că pesdeaua s-a asiguripsit cu voturi și la viitoarele alegeri. O să iasă ca la revoluție, numai că de data asta nu vom mai muri ca proștii, ci vom fugi și vom fi liberi!

        • Gabriel Deliu spune:

          Asta cu “opoziția nu e mai brează” e cea mai psdista propoziție din ultima sută de ani. Opoziția e slabă, are multe păcate, dar decât dracul nimic nu e mai negru. Este exact ce insinuează “analistii” preplatiti. [...]

    • Miron Damian Miron Damian spune:

      Nea Ion este un agent economic rațional, dacă e să iau în considerare cel puțin ultima parte din mesaj. În ce privește prima, repet, folosesc termenul „prostie” într-un sens foarte îngust. Cineva trebuie să discearnă propriul interes, și să aibă abilitatea de a acționa pentru îndeplinirea lui – abia atunci poate fi prost, în caz că nu o face. Ne(dez)informarea și analfabetismul economic sunt altceva.

      • cetățeanul turmentat spune:

        Orice om îi e frică de foame și trage la ban. Agentul electoral cel mai tare e pungociu’ cu parale, dacă ăla e gol, votul merge la ăilalți. Dacă te pune dracu’ să tai banu’ și să-i umbli la portofel, nenea ăla nu te mai votează-n veci. Există căi elegante să iei pielea de pe om cu taxe și impozite, care merg și alea pînă la o limită, cînd rumînu’ pleacă în bejenie sau iese la rivuluție. E mai soft și mai convenabil așa, totul e să nu fii la butoane cînd începe zavera, iar la români ieșitul la bătaie este cam ca ploaia în Sahara, rar de tot și ține puțin. În concluzie șurubul mai merge strîns, dar mai trebuie dat și cu vaselină din cînd în cînd. Pesedeaua a priceput asta și lucrează din plin la proiectul ăsta de țară.

      • Bogdan Plesa spune:

        Si cum definiti refuzul de a te informa? Nea Ion stie (teoretic) sa scrie si sa citeasca si are acces la internet. Nea Ion a facut la liceu (daca a ajuns pe acolo) cursuri de economie. Nea Ion are la dispozitie suma cunostintelor economice ale lumii la cateva clickuri distanta. Nea Ion are acces la analize si sinteze economice in toate mediile pe care alege sa le consume. Dar Nea Ion alege sa nu consume informatie. De ce sunt eu blestemat sa-i suport nesimtirea lu Nea Ion? Doar ca e mai multi ca mine?

  3. Andri Popa spune:

    Ce au inteles romanii din acesti doi ani de sabotaj PSDist se va vedea la alegeri, la toate cele 5 voturi. Vom avea, in sfarsit, un verdict asupra mintii romanilor, vom sti definitiv daca sunt imbecili, sau nu.

    • Miron Damian Miron Damian spune:

      Ah, văd că deși am spus explicit la ce mă refer, trebuie să reiau aici. Folosesc termenul „prostie” într-un sens foarte îngust și strict descriptiv: e actul cuiva care are un interes declarat, perfect identificabil și realizabil, care ignoră sau chiar luptă împotriva acestui interes.

      Cu siguranță că nu e prostie lipsa unei minime alfabetizări economice – e ceva trist, dar nu e nici măcar de reproșat celor în situația asta. Așa cum cu siguranță că nu e prostie, din contră, urmarea propriului interes, inclusiv la vot.

  4. Omics spune:

    Există foarte multe comportamente ale multinaționalelor care privesc interesul național (în contradicție cu cel personal de maximizare a profitului) al proprietarilor lor.

    De ce s-a dus Băsescu la Viena în 2009 să roage băncile austriece să nu-și retragă banii din România (băgând și România în criză?

    În general, de ce nu a mers capitalul englez si occidental în colonii unde costul forței de muncă era mai ieftin și astfel s-au dezvoltat foarte mult țările occidentale, și nu a fost o dezvoltare uniformă pe tot globul, cum ar cere-o legile pietei? …

    • Stefan spune:

      1. Ați putea detalia cu 1-2 “comportamente ale multinaționalelor care privesc interesul național”? Așa, pentru publicul necunoscător.
      2. Nu știu de asta, dar inclin sa cred că ar fi venit “criza” oricum. Nu prea înțeleg cun ar fi plecat băncile străine cu toate creditele pe 30 de ani pe care le avea deschise în Ro, dar puteți detalia și aici, pentru necunoscători.
      3. De ce credeți că nu a mers capitalul in colonii? Toat marile companii de IT au fost întâi în India (de exemplu). Ani buni. Pana…au deschis și în altă parte.
      4. De ce ar fi fireasca o “dezvoltare uniforma”? Și în Ro, avem un pol de dezvoltare în București și câteva poluri mici de dezvoltare în Cluj, Iași, Timisoara, Sibiu, Constanta. Nu e uniforma deloc dezvoltarea României. Darămite dezvoltarea întregului glob!? Chiar și Bucureștiul are o dezvoltare polarizata pe direcția centru-nord. Unde este uniformizarea “fireasca”?

      • Omics spune:

        Stefan: În 2009 am lucrat la o întreprindere căreia i s-a anulat creditul (desi il folosea bine, avea bani de dobânzi și rate). În consecință activitatea s-a blocat, toti clientii cereau credit comercial ca sa depuna comenzi, dar nimeni nu avea bani. Criză indusă din Austria.

        La aberația că nu în țările dezvoltate este mai mult capital pe locuitor și mai multă avuție națională pe locuitor nu am cum să răspund.

        Nu mă priveste nici neînțelegerea principiilor pieței, de ce există concurență, de ce se ajunge la același preț pentru aceeași valoare în toată piața, etc.

        • Gabriel I. spune:

          Citez : De ce s-a dus Băsescu la Viena în 2009 să roage băncile austriece să nu-și retragă banii din România (băgând și România în criză?
          Dupa dvs criza a venit in Ro datorita rugamintii lui Basescu? Sau daca bancile austriece(mai exact Erste) isi retragea banii din filiala din Ro firma la care lucrati ar fi avut acces in continuare la acel credit? Ceva e dubios in logica asta.

    • MIHAI 2 spune:

      Povestea Dvs cu Basescu la Viena e ca in bancul de la Rado Erevan,
      Isarescu – care ar merita niscai circumstane atenuante pentru asta – a avut un puseu
      vizionar si a strans surubul prin 2006 – marind procentul de contributie
      al bancilor la Fondul de garantare.
      In plan intern asta a stopat ceva mai devreme ”creditraea cu buletinul”, iar
      in relatiia acu alde ERSTE a dus la oarecare acumulare de bani austrieci in pusculita romaneasca.
      Din pacate in 2009 acest AVANTAJ a fost spulberat cand Basescu si Isarescu s-au dus
      la Viena si AU ACCEPTAT (ca era la mana lor sa tina banii aceia captivi) …dar ei au acceptat sa-i elibereze.
      Imediat dupa aceea Romania a trebut sa se imprumute devastator de mult la FMI , Banca Mondiala si cine o mai fi fost.
      FARMECUL ISTORIEI in asta consta – ca acum se vorbeste despre nu stiu ce ”inalta tradare”
      imputabila lui Johannis , iar dumneata vii si ne spui povest cu EROUL BASESCU.
      Singurul lucru MADE IN AUSTRIA care va ramane Romaniei dupa Basescu
      sunt alea doua vertebre de titan.

      • victor L spune:

        Solutia ar fi, pentru a ne spala pe miini, sa dam vina pe Basescu si sa-l chemam la Trebonalul Popolului.
        Asa se manifesta neputinta :P ca sa nu folosesc alta rima :D

  5. Alex spune:

    Nu e vorba de prostie: era prostie daca erau interesati de viitorul tarii. Ei sunt interesati de viitorul lor si de voturile care pot fi cumparate pe banii celorlalti. Se numeste ‘smecherie’.

    • Miron Damian Miron Damian spune:

      Mă refer strict la cei care propagă dezinteresat discursul „profitului nesimțit” în relație cu OUG-ul dat la finalul anului trecut. Așa cum am explicat, cu siguranță că n-aș numi „prostie” actul cuiva care câștigă de pe urma asta sume consistente.

  6. Claas Relotius-Karacudi spune:

    Domnu Miron, aseaza-te linistit la loc in cada progressista.
    Nimeni nu se atinge de profitul dulce al multinationalor.
    E doar joc de glezne.
    PSD sunt la fel de borfasi ca borfasii bruxellezi care te platesc.

    • Miron Damian Miron Damian spune:

      Ah, iată un bun prilej să exemplific regulile de moderare: pe scurt, acestea sunt menite să promoveze dialogul. Iar asta presupune comentarii care să fie în limbaj adecvat, fără atacuri la persoană, pe subiect sau cel puțin presupunând lectura prealabilă a articolului, care să nu confunde opinia cu faptul, și care să aibă legătură cu realitatea și domeniul la care se referă articolul. Simplu.

      Bun, înafara atacurilor la persoană, pe care le tolerez doar la adresa mea, restul regulilor nu sunt aplicate foarte strict. Pot accepta un comentariu foarte contondent în termeni, dacă e la subiect. Am răbdare să explic cuiva ce am vrut să scriu, dacă tonul comentariului lasă să se înțeleagă că are sens așa ceva. Șamd.

      Or, aici aproapte toate regulile sunt voios încălcate. Interlocutorul nostru nu mi-a citit cum trebuie numele, n-are nici măcar minime cunoștințe despre ce scrie, spre exemplu nu stânga progresistă e cea care se îngrijește în principal de profiturile firmelor private, ci tocmai dreapta liberală. La fiecare afirmație factuală, câte-o trăsnaie.

      Acestea fiind spuse, Claas Relotius-Karacudi, (non)-dialogul nostru se oprește aici. Nu că aș ține neapărat să te opresc să te faci de râs, dar am de purtat un dialog cu oameni care sunt capabili de asta. Mulțumesc.

  7. Mihai Popescu spune:

    Un articol de o naivitate care te face sa zambesti

    • Miron Damian Miron Damian spune:

      Sunt întotdeauna gata să explic, extind, argumentez fiecare din afirmațiile făcute într-un articol. Sunt gata să le modific sau retrag, dacă mi se demonstrează a fi false, incomplete sau, de ce nu?, naive. Dacă ai un singur exemplu de pasaj din articol care să fie naiv, și argumente pentru asta, aș vrea să le citesc …

  8. Maximus spune:

    Problema impozitului pe profit este una minuscula si cred ca face partea din programul de abatere a atentiei de la problemele reale. Mi-e greu sa cred ca statul roman alearga dupa impozitul pe profit el care ar trebui sa alerge dupa profitul insusi. Ce face o companie multinationala cu profitul? Il investeste. Unde? Unde ar intoarce si mai multi bani. Ce face statul roman cu profiturile companiilor care ii apartin si cu banii din toate taxele si impozitele stranse? Mai nimic. El nu prea doreste nici cheltuirea fondurilor europene nerambursabile. Nu in ultimul rand, sa nu uitam ca multinationalele au creat locuri de munca bine platite si nu la negru sau gr si platesc toate impozitele.

    • Miron Damian Miron Damian spune:

      Sunt foarte multe de comentat aici, inclusiv faptul că citesc (e drept, din surse interesate) două acuzații care se bat cap în cap, lăsând la o parte metrica dubioasă și adesea absurdă folosită: profiturile sunt condamnabile și când sunt mari și când sunt mici. E bancul cu șapca, servit pe post de analiză economică serioasă.

      Sau faptul că uneori aceeași oameni care sunt, iată, disperați ca această guvernare să aibă cât mai mulți bani de cheltuit sunt și cei care o acuză de cheltuieli inutile, risipă și furt.

      Din păcate, ca de obicei, trebuie să rezum subiectul unui articol.

    • Dan Gabriel spune:

      “Ce face o companie multinationala cu profitul?” O parte intradevar o reinvesteste dar marea majoritate pleaca peste granita. Cat de mare este partea de investitii si este suficient de mare cat sa justifice “inchiderea ochilor” in ceea ce priveste plata corecta a impozitului pe profit? Pentru ca asta se solicita practic: sa se inchida ochii in continuare la faptul ca profitul nu este declarat corect pentru a nu se platii impozit.

      • Miron Damian Miron Damian spune:

        „Pentru ca asta se solicita practic: sa se inchida ochii in continuare la faptul ca profitul nu este declarat corect pentru a nu se platii impozit.”

        Nu știu unde anume se solicită asta, cu siguranță nu în articolul de mai sus.

  9. Petre spune:

    Taxa pe prostie a fost introdusa in 1989, daca nu stiai Miron Damian. Cine a vrut sa scape de ea, a plecat din tara. Restul, au devenit din ce in ce mai prosti, si…prin urmare mai taxabili.
    Este tot ceea ce platiti voi sub acoperirea altor nume de taxe catre statul roman.

    • Gabriel Deliu spune:

      Domn’e cum s-au separat apele! Deștepții au plecat, proștii au rămas. Ce mișto! Tu ești, desigur printre unii sau printre alții.

  10. Dan Gabriel spune:

    Se tot spune ca “impozitul pe profit” nu este relevant si ca nu ar trebui sa se puna accentul pe el. Pai el este mic pentru ca se declara la misto. Daca se declara profit de cateva procente sau deloc de n ani de catre multinationale mamut ->e logic ca se minte de se rupe. Argumente ca se incaseaza mai mult din tva sunt de rasul curcilor. Da, se incaseaza mai mult din tva, dar ce legatura cat de mica are una cu alta. Este normal sa plateasca corect aceasi marja de impozit pe profit si societatile romanesti si cele multinationale, si cele mai si cele mici. PSD face intradevar o gramada de mizerii, dar faptul ca verbalizeaza un lucru ultra evident si la creasta cocosului (impozitul pe frofit nu este in acest moment declarat corect iar acest lucru trebuie remediat).

    • Miron Damian Miron Damian spune:

      „Da, se incaseaza mai mult din tva, dar ce legatura cat de mica are una cu alta.”

      ? Aș zice că legătura nu doar că există, dar e directă și evidentă, la nivelul de principiu la care discutăm. Cu cât e mai mare profitul, cu atât o afacere se extinde și, implicit, cresc încasările statului de pe urma TVA. Sau, în direcția contrară, dacă profitul îi este anulat, o afacere se va închide cu totul; cât va fi cota de TVA încasată de stat de pe urma ei în cazul acesta? Cât va contribui acest agent economic la finanțele statului per total, contribuții, tva, impozit?

      Iar comentariul tău mai face câteva afirmații incorecte/confuze,

      „Este normal sa plateasca corect aceasi marja de impozit pe profit si societatile romanesti si cele multinationale, si cele mai si cele mici.”

      E vorba de cotă, presupun, marjă înseamnă altceva, și nu e doar corect, normal ci și impus DEJA de lege. Pot presupune, bazat pe ce scrii anterior, că te referi, nu la *cota* din profit pe care o ia statul de la toată lumea, ci la profitul care este raportat, și implicit la cât încasează statul.

      Acestea fiind spuse, dacă e ultraevident, dă-mi te rog un exemplu: un caz concret din economie, la care te-ai referit, și un pasaj concret din OUG-ul de care discutăm: ce anume se schimbă în bine, ce anume se corectează prin legea dată, în cazul dat.

    • Prototipescu Fanel spune:

      puteti da un exemplu de o reglementare sau conjunctura specifica, discriminatorie, care impiedica societatile romanesti sa optimizeze profitul si sa-l scoata peste hotare, la fel cum pot face multinationalele ? sau va referiti la patriotism si dragoste de ANAF ?

  11. man of war spune:

    care i meteahna putorii bugetare ? daca ala are, eu de ce n as avea ? vezi asf, bnr, anaf, militie, curte de conturi, si cite or mai fi (multe cu siguranta). domnule, s a creeat o prapastie adinca intre producatori si profitori. producatorul nu i aparat de nimeni, profitorii insa de armata de lefegii si institutori ce au de partea lor legea si ciomagarii. cam asta i reteta socialismului dintotdeauna.

    • Dedalus spune:

      Pentru un stat socialist, singura ratiune de a fi a capitalului este sa angajeze oameni si sa plateasca impozite la stat.

      Cineva spunea : “Socialistii sunt doar niste comunisti cu mai multa rabdare!”.

      Subliniez: pentru un stat socialist.

      La rigoare, dupa mine, Romania nu este un stat socialist “ca la carte”, ci un stat in care fascismul, socialismul si cleptocratia se impletesc intr-o extrema stanga a zilelor noastre. Statul in sine este organizat asa, nu are relevanta ce partid e la putere. Orice partid il va conserva in aceasta forma. Altfel nu poate nici sa ajunga la putere, nici sa se mentina acolo.

      De-asta tot spun ca este necesara o oferta politica de dreapta (liberala in sens european, sau cum vrem sa ii spunem, totul e sa nu o confundam cu “extrema dreapta”).

      Numai o astfel de oferta de dreapta poate schimba statul nostru cu unul liberal. Si are si un bazin de vot imens: toti cei care nu s-au prezentat la vot, diaspora, patronatul, liber-profesionistii, o parte din tineri si din angajati).

      Dar mai trebuie si sa iesim din abordarea asta groaznica a limitarii la inlaturarea
      “penalilor” si a “prostilor”.

      Sau, mai simplu spus, trebuie sa infiintam o opozitie, Deocamdata nu avem o opozitie politica, ci doar o colectie de racnete impotriva. :-))

  12. Ghi Verhofștat spune:

    Daca ar putea vreun analist de frunte al PSD sa ne explice de ce firmele straine “scot profitul din tara” de la impozit de 16% si-l duc in Austria la impozit de 25% sau in Germania la 30%. Sau de ce cred ei ca vreo firma normala la cap ca ar face-o.

    • Igor spune:

      Pentru ca asta-zisele “multinationale” nu sunt doar in goana pentru maximizarea profitului cum se vehiculeaza, ci sunt si unelte de colonizare economica transferand o parte din profit statelor de unde provine firma mama. Adica cu toata propaganda globalista, nationalismul inclusiv economic inca exista bine mersi.

      • Miron Damian Miron Damian spune:

        Oh, alt banc cu șapca/profitul multinaționalelor și băncilor, ba îl au prea mare, ba îl au prea mic, ba-l urmăresc, ba nu-l urmăresc… Uimitor.

        Întrebarea rămâne în picioare.

      • Ghi Verhofștat spune:

        E chiar raspunsul pe care-l asteptam: nationalismul de grota.

        In consiliul de administratie al firmei MULTInationale, Hans, cu Yazuki-san, cu Itic si cu DeBeers zic: “ce facem, stimati proprietari de firma de diverse nationalitati, ne taxam purcoiul de bani cu 16% sau cu 30%?”. Si toti cugeta, la unison: “Dam 30%, pentru tarisoara noastra scuuuumpa”. Si varsa si o lacrima de fericire.

        Romanul care nu are nimic pe numele sau, dar pe care l-au amagit comunistii de la putere ca ar avea in proprietate toata tara, raul, ramul, crede ca gargara gaunoasa pe care o mananca el e gustata de oameni rationali de afaceri.

        • Dedalus spune:

          Este interesant in context ca , de fapt, marile companii comerciale (nu as spun multinationale, mi se pare restrictiv), au facut foarte mult pentru Romania prin programele lor de CSR.

          Ok, sigur ca au facut-o pentru soliditate, dar nu numai. In definitiv, daca vrei sa vinzi ceva supertehnicizat mai trebuie sa aiba si cine sa cumpere, asa ca ai nevoie sa-ti educi clientii – interesant, educatia livrata prin CSR pare mai eficienta decat cea de stat. E o alta discutie, dar merita.

          ///

          Fiecare are rolul sau in capitalism. Fara marile corporatii nu am fi avut telefoane mobile. Fara IMM din colt nu ne-am fi delectat cu oua eco. Fara stat am fi stat fiecare cu pusca in dulap :-)).

          important este ca piata sa ramana libera, comertul international sa ramana bazat pe reguli.

          A;tfel spus, as zice ca analiza se cere orientata spre “sanatatea” concurentei si pe “excesul intervbentiei statului” mai curand decat pe categoriile de actori din capitalism.

          “Daca concurenta nu e, nimic nu e Dar noi va ajutam!” Tarom / :-)

  13. MariusL spune:

    Stimate domn,

    E adevărat că firmele private, fie ele românești sau străine, caută profitul. E normal ca un om care muncește și aduce valoare în societate să fie răsplătit. Că asta înseamnă profitul, până la urmă. Problema apare însă când acest profit se concentrează într-un mod artificial, și care nu respectă cu adevărat munca tuturor celor implicați în acea companie sau economie, în mâinile unei clici de mafioți, că nu pot să-i numesc altfel, lacomi și nesătui după acest profit. Pentru unii oameni, printre care pare că vă numărați, această lăcomie și goană după profit e ceva normal, că doar trăim în capitalism, raiul profitorilor de tot felul. Pentru mine, nu este. Această lăcomie e legitim și firesc să fie ”îmblânzită”, prin diverse măsuri pe care statul, ca reprezentant al poporului, le poate lua.

    Să nu uităm că profitul este un rezultat al muncii oamenilor. Nu crește în pom, vine în urma unui efort, colectiv, de cele mai multe ori. Nu îți trebuie șapte facultăți ca să vezi că în capitalismul românesc actual marile corporații, băncile, profită (sic) de munca unor negri pe plantație, numiți corporatiști, pentru a face profituri uriașe, pe care, atenție, nu doresc să le împartă cu populația și oamenii de pe urma cărora îl au, decât în mică măsură.

    De aceea, măsurile acestui guvern PSD-ist, cu toate păcatele lui, de a mai lua din ”cașcavalul” acestor megafirme este binevenit. Statul face ceea ce un cetățean simplu nu poate face. Aceste măsuri sunt de fapt o tentativă de REDISTRIBUIRE A BOGĂȚIEI, pe care unii o vor doar în buzunarele lor. Iar acesta este un lucru lăudabil și evident, în interesul public. Sau credeți că statul român, de la care toți cer să facă, să dreagă, poate face ceva în economie fără bani?

    Din păcate, articolul dvs nu oferă nici el argumente, ci doar afirmații, pe care ar trebui să le luăm ca atare.
    Câteva exemple:

    ”…aș aplauda orice măsură guvernamentală care, conform interesului legitim al statului, ar stabili un nou echilibru între veniturile publice și cele private, un aranjament care, pe termen lung și stabil, să avanseze interesul public. Or, n-am văzut din partea celor care le aplaudă OUG-ul vreun argument sau demonstrație că reprezintă așa ceva.”

    N-am văzut, n-am auzit. Foarte tare argumentul…

    ”Mai mult, de fapt, avem o altă orbire, de data asta deloc de înțeles : nu doar că guvernarea PSD – ALDE, prin OUG-ul acela, nu reușește în interesul (legitim) sus-pomenit. Nici măcar nu-l caută. Asta fiind, de altfel, o chestie de ordinul evidenței.”

    E evident, cel mai bun argument….

    ”Bref, guvernarea actuală, prin acel OUG și prin alte acte, nu caută să avanseze interesul public, întărind finanțele statului. Exact din contră, au dat ei înșiși un tun acolo, risipind bani cu nemiluita, iar acum caută o soluție de avarie pe termen scurt, în dauna stabilității întregului sistem pe termen lung.”

    Parcă ziceați că ”nu plângeți pe umerii bancilor/multinaționalelor”…
    Oricum, argumente pentru acest ”în dauna stabilității întregului pe termen lung”, zero.

    Ca idee, pentru un articol online, să discutați despre o OUG, fără să dați măcar o trimitere la textul OUG respective, sau la prevederile ei, mi se pare descalificant pentru un jurnalist. Nu mai zic că nu ați specificat aproape nimic din prevederile acestui act, pentru ca oamenii să înțeleagă și să judece cu mintea lor, la ce vă referiți, și dacă e justă evaluarea dvs.

    Pentru cine vrea să judece singur, dacă măsurile Guvernului Dăncilă sunt sau nu în interes public, iată câteva dintre ele:

    ”Principalele măsuri cuprinse în ordonanţa de urgenţă care va fi adoptată în şedinţa de Guvern de astăzi se referă la următoarele aspecte:

    - Primul aspect constă în demararea unui program privind construcţia a 1.000 de grădiniţe cu program sportiv, prin parteneriat cu mediul de afaceri, în sensul în care firmele private şi fundaţiile care vor construi în următorii 2 ani de zile o astfel de grădiniţă vor primi din partea statului român până la 500.000 de euro la finalizarea investiţiei.

    - O altă măsură cuprinsă în această OUG se referă la plafonarea preţului la gaze şi energie electrică pentru următorii 3 ani de zile pentru consumatorii casnici. Ne gândim la cetăţeni, ne gândim la faptul că consumatorii casnici nu trebuie să plătească mai mult la energie şi încercăm, prin această ordonanţă, să venim în sprijinul acestui aspect foarte important pentru Guvernul României.

    - O altă prevedere se referă la stabilirea unui nivel mi nim de un milliard de euro privind vânzarea licenţelor 5G ţinând cont de experienţa altor state din UE şi totodată stabilirea unui nivel minim de două miliarde de euro privind prelungirea licenţelor 3G.

    - Tot în această ordonanţă am propus înfiinţarea unui fond privind dezvoltarea a 31 de staţiuni balneare de interes national pentru care vom aloca suma de 310 milioane de lei în anul 2019.

    - Introducerea unui mecanism ce are în vecdere protejarea populaţiei şi a firmelor care au credite prin impozitarea activelor financiare ale băncilor în cazul unul nivel al ROBOR ului mai mare de 2% este o altă măsură.

    - O altă măsură se referă la înfiinţarea unui fond de dezvoltare şi investiţii prin care vom susţine finanţarea proiectelor de dezvoltare ale comunităţilor locale şi universităţilor. Se vor putea finanţa proiecte în domenii precum sănătate educaţie, dezvoltare locală şi infrastructură.

    - O altă prevedere cuprinsă în OUG se referă la majorarea de la 1 septembrie a punctului de pensie şi a pensiei minime astfel: punctual de pensie va creşte de la 1.100 de lei la 1.265 de lei iar pensia minima de la 640 de lei la 704 lei.

    - Un alt punct prevede devansarea aplicării creşterilor salariale pentru cadrele didactice din anul 2022 la 1 septembrie 2020, aşa cum am convenit în acordul semnat la Alba Iulia cu sindicatele din învăţământ.

    - Alt punct prevede acordarea voucherelor de vacanţă în cuantum de 1.450 lei şi în anul 2019 tuturor angajaţilor din sectorul public. Am văzut că acest lucru are un impact pozitiv pentru populaţie dar şi pentru operatorii care au investit în turism.

    - Un alt punct se referă la creşterea salariului minim în domeniul construcţiilor la 3.000 de lei brut începând cu 1 ianuarie 2019.

    - Reducerea taxelor pe muncă la jumătate pentru sectorul constucţiilor astfel încât salariul minim net în acest domeniu să depăşească echivalentul de 500 de euro.

    - Un alt punct al acestei OUG prevede majorarea taxei pe viciu în domeniul jocurilor de noroc cu 2% din cifra de afaceri.

    - Următorul punct presupune reducerea comisioanelor de administrare a fondurilor de pensii private de la 2.5 la 1%.

    - Alt punct prevede creterea plafonului privind acordarea ajutorului minim de încălzire de la 614 lei la 750 de lei. Următorul punct din această OUG presupune obligarea administraţiilor publcie locale de raportare online a execuţiei bugetare începând cu 1 ianuarie 2019″, a afirmat Viorica Dăncilă, la începutul şedinţei de vineri a Guvernului.”

    (Sursa text: https://www.mediafax.ro/politic/guvernul-a-adoptat-oug-privind-masurile-fiscale-care-sunt-prevederile-ordonantei-video-17794342)

    • Miron Damian Miron Damian spune:

      Stimate domn,

      n-am cum să contra-argumentez o opinie sau un set de opinii personale în sine, desigur, doar afirmații de natură factuală. Trebuie însă să vă atrag atenția atunci când opiniile Dvs se bazează pe afirmații pe care mi le atribuiți, dar pe care nu le-am făcut, sau nu le-am făcut în forma respectivă. De asemenea, ca să mă pot raporta în orice fel, ca să pot eventual să fiu de acord sau nu cu un anume set de opinii/încredințări personale, acesta trebuie să fie coerent.

      Or, opiniile enunțate în primele două paragrafe sunt introduse cu un „e adevărat” – dar afirmația pe care mi-o confirmați astfel apare în articol sensibil diferit. Astfel, eu nu am spus că firmele private, indiferent de naționalitatea lor, caută profitul. Am spus și am exemplificat afirmația că orice agent economic rațional, inclusiv persoanele private, pe care văd că le-ați exclus, sau – de ce nu? – statele în capacitatea asta caută să-și maximizeze profitul. E altceva. De asemenea, începeți prin a spune că așa ceva e „normal” iar apoi, trei propoziții mai încolo, se pare că doar unii oameni cred că e normal, prin care mă număr eu (deși eu n-am folosit în articol un astfel de termen), nu și Dvs. Foarte curios. La fel de curioasă cum e și retorica asta „Sau credeți că statul român, de la care toți cer să facă, să dreagă, poate face ceva în economie fără bani?” – lăsând la o parte că nu e vorba de economie, ci de servicii publice pe care toată lumea le cere (firește)… întrebarea e fără temei. Sigur că nu cred așa ceva, ați fi putut afla asta, foarte explicit formulat chiar în articol: „Datoria statului este strict față de interesul public, prin serviciile pe care le oferă, și, în consecință, față de sănătatea finanțelor publice care susțin aceste servicii. Și e foarte bine așa.”

      Din păcate, mi-ar lua prea mult și ar fi inutil să corectez tot ce scrieți în primele trei paragrafe, păcătuind toate după același tipic, și nici nu văd vreo utilitate unui astfel de demers date fiind circumstanțele. Chiar după ce aș corecta tot, ar rămâne un set de opinii personale, pot spera coerente și referindu-se cu acuratețe la ce afirm eu, dar cu care n-am ce să fac decât să le notez ca atare.

      • MariusL spune:

        [...]

        „Datoria statului este strict față de interesul public, prin serviciile pe care le oferă, și, în consecință, față de sănătatea finanțelor publice care susțin aceste servicii. Și e foarte bine așa.”

        Păi serviciile publice au nevoie de bani, în caz că nu știați. Care trebuiesc luați de undeva.

        • Miron Damian Miron Damian spune:

          Restul am șters datorită regulilor de moderare. Înțeleg să avem un dialog de oameni maturi. În clipa în care primesc pe post de reproș REPETAT că n-aș ști fix ceea ce am scris negru pe alb în articol, fie apelul meu repetat spre a-l citi cu atenție a fost ignorat, fie a fost, caz în care explicații care să presupună buna credință sunt mai greu de găsit.

          Indiferent de excplicație, nu văd absolut niciun sens, pentru oricare dintre noi sau cititorii acestor comentarii, să continuăm după acest tipic: eu spun una în articol, Dvs. pretindeți că spun alta, eu mai spun o dată în comentarii, Dvs. insistați că spun altceva, și tot așa.

    • Miron Damian Miron Damian spune:

      Din păcate, articolul dvs nu oferă nici el argumente, ci doar afirmații, pe care ar trebui să le luăm ca atare.
      Câteva exemple:

      ”…aș aplauda orice măsură guvernamentală care, conform interesului legitim al statului, ar stabili un nou echilibru între veniturile publice și cele private, un aranjament care, pe termen lung și stabil, să avanseze interesul public. Or, n-am văzut din partea celor care le aplaudă OUG-ul vreun argument sau demonstrație că reprezintă așa ceva.”

      N-am văzut, n-am auzit. Foarte tare argumentul…

      Nu e un argument, e o afirmație factuală. Desigur, nu pretind că dacă eu nu am văzut înseamnă că nu există așa ceva (deși m-aș mira, punctul de vedere guvernamental a fost promovat foarte agresiv, postări sponsorizate pe Facebook, de exemplu) – un negativ e aproape imposibil de confirmat, poate fi însă foarte ușor infirmat, printr-un contraexemplu. Aveți așa ceva? Cu siguranță că nu în comentariul de mai sus. A spune „e normal” să se facă una sau alta nu e un argument, desigur – e forma cea mai restrânsă a unui raționament circular, demonstrezi că o măsură e normală, considerând-o de la bun început normală, lăudabilă șamd.

    • Miron Damian Miron Damian spune:

      ”Bref, guvernarea actuală, prin acel OUG și prin alte acte, nu caută să avanseze interesul public, întărind finanțele statului. Exact din contră, au dat ei înșiși un tun acolo, risipind bani cu nemiluita, iar acum caută o soluție de avarie pe termen scurt, în dauna stabilității întregului sistem pe termen lung.”

      Parcă ziceați că ”nu plângeți pe umerii bancilor/multinaționalelor”…
      Oricum, argumente pentru acest ”în dauna stabilității întregului pe termen lung”, zero.

      Ce va fi „plâns pe umerii multinaționalelor/băncilor acolo, n-aș ști. Passons.

      Pilonul II de pensii a fost gândit pentru a asigura viabilitatea pe termen lung a sistemului public de pensie, care în câteva decenii nu va mai putea fi asigurată la un nivel acceptabil doar de pilonul I. De asemenea, așa zisa „taxă pe lăcomie” aplicată băncilor are ca efect creșterea veniturilor statului pe termen scurt, la schimb cu reducerea creditării și, în consecință și în timp, a activității economice și implicit a veniturilor aceluiași stat, pe termen lung. Știm asta pentru că s-a încercat prin alte părți, și acesta a fost efectul.

      Asta doar ca să ne rezumăm la două măsuri din acest OUG; dar nu e singurul, nu? Așa-zisa „revoluție fiscală” de anul trecut a tăiat veniturile administrațiilor locale. De doi ani de zile, guvernul insistă să confiște în avans și în întregime profitul firmelor la care are acțiuni, Romgaz, Nuclearelectrica etc. – ceea ce le împiedică să își facă planul de investiții. Același lucru, bani imediați la buget, contra pagubă serioasă pe termen lung.

      Singurul motiv pentru care exemplele astea, și altele, nu le-am dat în articol este că e un articol de ziar, nu un „policy brief”. E destinat publicului larg, care nu are timp și răbdare să citească un text prea lung (Dvs. sunteți un exemplu din acest punct de vedere, chiar față de acest articol, în forma lui concentrată). Altfel însă, n-am o problemă să argumentez absolut tot ce am scris acolo, aici, în comentarii.

    • Miron Damian Miron Damian spune:

      Ca idee, pentru un articol online, să discutați despre o OUG, fără să dați măcar o trimitere la textul OUG respective, sau la prevederile ei, mi se pare descalificant pentru un jurnalist. Nu mai zic că nu ați specificat aproape nimic din prevederile acestui act, pentru ca oamenii să înțeleagă și să judece cu mintea lor, la ce vă referiți, și dacă e justă evaluarea dvs.

      Pentru cine vrea să judece singur, dacă măsurile Guvernului Dăncilă sunt sau nu în interes public, iată câteva dintre ele:

      Articolul nu discută OUG-ul în sine și integral (din nou, citiți-l cu atenție, se referă încă din primul paragraf la modul în care e promovat actul, raportat la o parte restrânsă din prevederile lui); deci nu are nevoie să-l citeze pe tot, mai ales că e foarte mare. De altfel, nici Dvs. nu-l citați, citați doar brief-ul premierului în ce-l privește. E incomplet, între altele, iar actul din câte știm a fost modificat ulterior. Oricum, nici să vreau nu l-aș fi putut cita pentru simplul fapt că, spre știința mea, nu a apărut online într-o formă citabilă (e disponibil doar în MOf) – eu am citit rezumate făcute de presă, nu cele oferite de guvern sau de alte surse interesate. Totul pe fugă, admit aici greșeala. Dar ce pot să fac – actul în sine a fost făcut foarte în secret, forma finală a fost publicată pe 29 decembrie, adică doar cu câteva zile în urmă, intrând in vigoare imediat. În schimb, campania agresivă de promovare de care pomeneam mai sus precede, desigur, publicarea lui. Modul conspirativ și heirupist în care funcționează această guvernare este însă alt subiect.

    • Miron Damian Miron Damian spune:

      De aceea, măsurile acestui guvern PSD-ist, cu toate păcatele lui, de a mai lua din ”cașcavalul” acestor megafirme este binevenit. Statul face ceea ce un cetățean simplu nu poate face. Aceste măsuri sunt de fapt o tentativă de REDISTRIBUIRE A BOGĂȚIEI, pe care unii o vor doar în buzunarele lor. Iar acesta este un lucru lăudabil și evident, în interesul public.

      Dincolo de aprecierea din final (pe care, mă tem, nu o împărtășesc), strict la chestiunea factuală: puteți exemplifica? Puteți expune, concret, un astfel de caz? Ce măsuri din ordonanța respectivă redistribuie (fie și tentativ) bogăția „megafirmelor” („Marile corporații, băncile”), și cum anume? Mulțumesc.

      Haide să vă dau eu un caz, pe care-l citați mai sus: „program privind construcţia a 1.000 de grădiniţe cu program sportiv, prin parteneriat cu mediul de afaceri, în sensul în care firmele private şi fundaţiile care vor construi în următorii 2 ani de zile o astfel de grădiniţă vor primi din partea statului român până la 500.000 de euro la finalizarea investiţiei.” Știm cine e „mediul de afaceri” direct de la sursă, dl Ion Țiriac, abonat la aceste 500.000 de euro per „grădiniță cu program sportiv”. E acesta un exemplu de redistribuire a bogăției? Adică, da, va fi cu siguranță unul, dar aș zice că nu în direcția în care tot Dvs. ați opinat că ar fi ceva normal. „Cașcavalul” e luat aici din banul public, inclusiv cel taxat direct și indirect de la oameni care nu vor avea vreodată posibilitatea să-și vadă copii sau nepoții la grădinițele alea. Și e distribuit unui individ aflat constant în topurile privind averile personale. Lăudabil, ziceți?

      • donquijote spune:

        Eu unul abia astept redistribuirea bogatiei cu Ion Tiriac. In cazul in care dumnealui primeste 500000 si eu ar trebui sa primesc invers proportional cu averea…

        • Constantin spune:

          “Eu unul abia astept redistribuirea bogatiei cu Ion Tiriac.”

          Mă tem că domnia-sa ar putea refuza “redistribuirea bogăției” cu dumneavoastră.
          Asta, în primul rând, pentru că-i este mai apropiat cel care s-a consultat cu domnia-sa în vederea conținutului prevederilor Ordonanței “de redistribuire a bogăției”, prim-consilierul, specialistul în probleme economice și condamnat la 8 ani de închisoare (decizia nu este definitivă), consilierul de stat, dl Darius Vâlcov.

          Apoi, este foarte posibil ca dl I Țiriac să aibă alte planuri cu averea domniei-sale, decât să o “redistribuie”. La fel ca dl Popoviciu, spre exemplu. Ori dl Adamescu. Șamd.

          • donquijote spune:

            Ma gandeam si eu ca astept degeaba dar ma dusesem dupa fenta cum se zice la varful pesede.
            Acuma pot sa-mi vad de treaba mea sa nu mai astept aiurea :-)

    • Ghi Verhofștat spune:

      Ipocrizia socialista in toata splendoarea sa: “Fiecare urmareste profitul”, “e normal”, dar stai asa ca nu e normal ca altii sa faca profit, e mai normal ca socislistii sa-l redistribuie catre ei.

      Daca unii isi satisfac lacomia si fac bani prin relatii comerciale liber-consimtite, socialistii isi satisfac lacomia redistribuind. Motivatorul actiunii e acelasi, lacomia. Difera numai intrumentele: unii pe piata libera, altii ipocriti, cu forta statului, cica in numele dreptatii.

    • Constantin spune:

      Stimate d-le MariusL, în luna ianuarie d-na Viorica Dăncilă și dl Orlando Teodorovici au declarat clar și răspicat, întărind cele declarate la insistența expresă a ziariștilor, că NU se vor majora taxele în guvernarea Dragnea-Dăncilă. Investitorii și-au făcut planuri de afaceri care nu mai pot fi îndeplinite în condițiile acestea.

      Apoi, taxele sunt irațional aplicate, pe active, pe investiții în cel mai cotraproductiv mod cu putință. Dacă voiau “redistribuire”, sau ce bazaconii le-au mai trecut prin cap dălui Gigălău și Vâlcov, ar fi trebuit să fia taxat profitul! Descurajarea investițiilor și suprataxarea muncii sunt măsuri care conduc la înfrânarea economiei, iar cei care au citit măcar manualul de economie de clasa a XI-a înțeleg de ce prognozele FMI și ale Comisiei Europene sunt rezervate.

      În fine, șirul de “beneficii” ale Ordonanței este, mă iertați, o aiureală guvernamentală, pentru că pretinsa bunăstare din toate “creșterile” și “măririle” de venituri fie sunt imposibile, fie sunt improbabile, fie, cele mai multe, se pierd prin scăderea puterii de cumpărare a cetățenilor. Pentru confirmare, covrigul de 1leu în ianuarie 2018 costă 1,50lei în ianuarie 2019. Dacă cineva are dorința unei explicații exhaustive cu privire la inflație, cu modestie îndrăznesc să fac recomandarea de a consulta manualul de economie, pentru a nu abuza de bunăvoința gazdelor noastre din acest spațiu virtual.

      P.S. Orice investiție are drept scop profitul. Că așa scrie și în statutele societăților comerciale, altfel se desființează. “Valoarea creată, adusă în societate de oamenii muncii” așa cum o priviți în comentariul dumneavoastră este denumită “plusvaloare” și este unul dintre termenii fundamentali ai economiei și filosofiei marxiste. Istora a demonstrat că economia marxistă este falimentară, iar filosofie marxistă este utopică.

  14. Ela spune:

    ” Datoria statului este strict față de interesul public, prin serviciile pe care le oferă, și, în consecință, față de sănătatea finanțelor publice care susțin aceste servicii.” – Exact.
    Simplu, clar si pe intelesul tuturor! Iar Statul roman face fix pe dos, totul. Fara exceptie.
    Sau, “nu e chiar asa”? Si daca e chiar asa, exista circumstante? Poate ca, pentru cei care nu reusesc sa admita impotenta incontestabila a guvernarii actuale, “trebuie” sa fie altceva la mijloc, subteran sau paralel, de preferinta o conspiratie mondiala contra prea-bunilor si prea-vrednicilor pesedisti? Iata, insa, ca le-au venit de hac lacomilor care ne impiedicau prosperitatea! De acum, incolo, nimic nu mai sta in calea dezvoltarii multilaterale (cum altfel?) a tarisoarei, eliberata de avizii dusmani. Aleluia!

    Daca, totusi, bunastarea intarzie sau, pur si simplu, refuza sa apara, sa stiti ca e normal.
    Se numeste taxa pe prostie, creste exponential, si se achita cash, cu bani sau cu sanatate, fiecare dupa ce are…ca asa e democratic.

    • Miron Damian Miron Damian spune:

      Ah, n-am extins articolul și cu asta, dar e relevant că e considerat de la sine înțeles, nu doar la nivel de principiu ci și privind ACEASTĂ guvernare, că cu cât are pe mână mai mulți bani, de la privați, cu atât e mai bine. Uneori de către aceiași oameni care, cu alte ocazii, se plâng cum banul public este risipit sau furat. O altă ciudățenie.

  15. Dedalus spune:

    Nu am inteles subiectul dezbaterii.

    Multinationalele fac profit. Da. Si?

    Fac un profit prea mare? Comparativ cu ce e “prea mare”?

    A existat o teorie economica ce spunea ca exista doua feluri de capital: cel provenit din munca (adica, “legitim”) si cel provenit din “specula” – altfel spus nelegitim, demn de condamnat. Este teoria lui G. Feder, economistul autodidact, membru al partidului nazist si cel care l-a inspirat pe Hitler.

    A existat si o terorie care spunea ca atat capitalul cat si statul, preum si muncitorii, fac parte dintr-un organism social, prin urmare conducerea economiei trebuie sa se realizeze printr-o simbioza a acestora. “Uniti suntem mai puternici” , “Stato etico” – Giovanni Gentile. Intemeietorul filosofiei fasciste.

    ///

    Cea mai buna cale de evitare a oligopolurilor – pentru ca pana la urma despre asta e vorba – este ocrotirea concurentei.

    In cazul Romaniei, acest lucru inseamna ocrotirea IMM. Nu finantarea lor, acest lucru le distruge – ci ocrotirea climatului concurential.

    ///

    PS-

    “Gradinite cu program sportiv” ?!

    “Parteneriat in care statul plateste firmelor constructia gradinitelor”?!

    • donquijote spune:

      Pai, pe roman mereu il … arde grija in primul rand despre cat (dece???) castiga altul decat oricat ii iese lui.
      Chiar si atunci cand nu a miscat niciun deget ca sa-i iasa si lui ceva, dar s-a ales cat de cat, tot cu ochii in ograda vecinului e: ia uite-al dracului ce si-a mai facut asta!!!
      Insusi faptul ca la multinationale salariile ar fi mai mari este comentat in aceeasi nota negativista: asta este tot o dovada ca au profit iar profitul este un ceva odios.

      • Dedalus spune:

        Nu exista profit “prea mare” sau “profit nelegitim”.

        Exista doar profit ilegal sau profit de monopol/oligopol.

        Impotriva primului exista ANAF si impotriva celui de-al doilea – Consilul Concurentei.

        Problema majora este insa ca abordarea profitului ca fiind legitim pana la o limita – aceea pretins a fi a “lacomiei” a capatat forma unui set de valori politice, a devenit parte a unei ideologii de extrema stanga , cel putin in Romania. Multi refuza sa vada acest lucru, sperand ca inlaturarea unor persoane ar readuce automat societatea pe traiectorie capitalista.

        Intre timp socialismul de tip nou in ROmania se consolideaza, favorizat si de incultura economica si politica – rodul a 30 de ani de educatie lacunara – printre altele. peste 50% din autori si comentatorii de pe Contributors -care numai pro-PSD nu e – afiseaza la o analiza mai atenta valori ale extremei stangi. Unele mascate, altele fatise. Cea mai interesanta masca este cea a “non-ideologiei” (cu varianta sa “nu ne intereseaza ideologia politica!”).

  16. MIHAI 2 spune:

    ”DE DOMENIUL EVIDENTEI” este formula cea mai comoda de a evita sa argumentezi.
    Altminteri impozitarea suplimentara a beneficiilor bancilor romanesti care – asa scria unu – au RANDAMENT DE TREI ORI MAI MARE in Ro fata de media europeana pare o chestie morala, legitima si fair – play in comtextul jocului asa de limpede descris in prima parte a articolului (acent economic versus stat).
    Pilonul II e si el din alt film – adus in discutie in vechiul stil kiovesian doar pentru declansarea reflexelor pavloviene ale publicului tinta.

    • Miron Damian Miron Damian spune:

      „”DE DOMENIUL EVIDENTEI” este formula cea mai comoda de a evita sa argumentezi.”

      Dar n-am refuzat chiar deloc să argumentez, aveți câteva exemple chiar mai sus, exact asupra afirmației de unde e preluat acest citat. Am refuzat cel mult să extind articolul cu asta, în condițiile în care – după cum se vede – și așa e greu de citit, inclusiv de cei care îmi reproșează că n-am inclus acolo chestiile pe care sunt gata să le contribui în comentarii.

      „Altminteri impozitarea suplimentara a beneficiilor bancilor romanesti (…)”

      Nu e vorba de impozitarea suplimentară a beneficiilor, ci de o taxă pe active.

      „care – asa scria unu – au RANDAMENT DE TREI ORI MAI MARE in Ro fata de media europeana”

      … iar alții scriau că profitul („randamentul”) este nesimțit de mic. Ciudat, e ca și cum ar exista două realități paralele. De fapt, dincolo de „ce scrie unu” – profiturile băncilor diferă de la bancă la bancă și de la an la an, așa cum e normal de altfel. Aș nota, en passant, că un profit mare al unui agent economic ar trebui să fie o chestie foarte bună pentru stat, că ar fi impozitat în consecință.

      „Pilonul II e si el din alt film”

      Ba e din același OUG.

      Acum, așa cum am scris mai sus, există reguli de moderare foarte simple, menite să mențină un dialog. Or, nu pot dialoga din realități paralele, trebuie să ne punem de acord pe situația de fapt dacă e să continuăm. În schimb, dacă trebuie să corectez mai tot ce e afirmație factuală într-un comentariu, atunci nu văd ce dialog aș putea purta pe mai departe.

    • Ghi Verhofștat spune:

      Va hotarati odata daca capitalistii acestia ticalosi, care sug sangele clasei muncitoare, singura care aduce plusvaloare, deci daca acesti speculanti pe spinarea poporului fie:
      - au profitabilitate de enshpe ori mai mare decat in tara lor saraca si inapoiata
      - ascund profitul ca sa-l duca in patria lor scumpa.

      Deci, care e?

  17. victor L spune:

    Poate e bine de stiut ca nu sintem singuri pe lume
    https://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-22877996-taxa-lacomie-intamplat-ungaria-cehia-slovacia-austria-dupa-fost-introdusa-posibil-scenariu-pentru-romania-analiza.htm
    Doar ca parem ceva mai “flaminzi” (la guvern ma refer) si nu stim sa invatam din pataniile altora, desi il avem pe Stan Patitul :P

  18. Miron Damian Miron Damian spune:

    Sau asta

    https://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-22894830-exclusiv-ministrul-finantelor-primit-calculele-bnr-privind-impactul-taxei-lacomie-varianta-optimista-doar-doua-banci-genera-profit-2020-cel-pesimist-niciuna.htm

    „Sectorul bancar românesc ar deveni neprofitabil începând cu anul 2019, înregistrând o pierdere estimată de 680 milioane lei anul 2019 şi de aproximativ 3,4 miliarde lei in anul 2020”

    Bun, chit că ar trebui să fie și asta de ordinul evidenței, văd că supără colegii de comentarii dacă n-o spun negru pe alb : un agent economic (rațional sau irațional, indiferent) poate fi neprofitabil doar în mod excepțional, altfel dispare. Legile economice, mă tem, nu pot fi amendate nici cu OUG-uri, nici cu decizii CCR sau mai știu eu ce. Caz în care există două cazuri mari, fără să fie mutual exclusive: sistemul bancar va fi lăsat să transfere paguba produsă de noile reglementări pe spezele clienților lor, într-un fel sau altul și/sau băncile își vor restrânge până la închidere activitatea. În ambele cazuri pe termen lung – considerând această lungime de rândul a unu, doi ani – economia și IMPLICIT finanțele publice vor sta mai rău decât acum.

    De unde și teza principală a articolului.

    Bonus, există agenți economici raportând profit intenționat dus către zero (nu vorbesc aici doar de firmele familiei Dragnea sau cele ale acelui așa zis jurnalist de la Cluj care a promovat propaganda la care mă refer în articol) care, între altele au transferat acest profit după scheme standard în jurisdicții mai prietenoase fiscal. Băncile, însă, au raportat profituri foarte frumoase ultimii ani, profit din care statul și-a luat direct o parte la fel de frumoasă. Se pare că vrea să schimbe asta, pe un orizont mai mare de un an-doi. Și, straniu, se găsesc oameni care să aplaude asta, după definiția, îngustă și descriptivă, a prostiei.

    • Dedalus spune:

      Ratiunea de a exista a societatilor comerciale nu este de a “da impozite statului”. Dupa cum nici ratiunea de a exista a statului nu este de a “lua impozite”.

      In cele mai multe cazuri am observat ca discutia se poarta in acesti termeni: “ce sa facem pentru ca statul sa incaseze mai mult”.

      Asemenea abordari denota conceptia potrivit careia statul este mai presus de orice iar cetatenii si afacerile, “tot ce misca” – toata lumea este subordonta statului. Statul apare astfel ca fiind mai presus de legea pe care chiar el o creeaza.

      Rezultatul acestei atitudini este continua diminuare a rolului pietei, sufocarea sa. In loc ca statul sa atace cauzele concurenteie insuficiente sau sa se retina in a mai modifica piata, statul inlocuieste cu nerusinarea reglajele pietei (cererea si oferta) pana intr-acolo incat insasi existenta pietei libere este amenintata.

      In cazurile in care statul a apucat pe calea inlocuirii pietei libere cu masuri de comanda directa, a fost nevoit sa tot extinda aria de acoperire a acelor masuri: controlul pietelor, inlocuirea actorilor economici independenti prin firme de stat si asa mai departe.

      Ceea ce face in prezent Guvernul, sub influenta (ca sa zic asa) “teoriei” lui Socol, manipulata de Valcov in continuare, este sa parasuteze bani in economie pe cale maririi fortate a salariilor. In speranta (desarta in opinia mea) ca va deterimna o crestere a cererii. Ipoteza acestei sperante este ca apetenta pentru consum a veniturilor salariale fata de cea de economisire este mai mare decat apetenta pentru consum a capitutalului.

      Aceasta teorie are insa (dupa mine) doua hibe majore:

      a) se aplica in Romania care este parte a pietei comune europene, ceea ce inseamna ca de fapt cererea se va distribui pe aceasta piata, nicidecum pe cea a Romaniei

      b) afecteaza major acumularea capitalului romanesc, pentru ca din cauza nivelului incipient la care acesta se afla, nu are capacitatea nici de a integra plusul de consum si nici de a se deplasa in alte zone ale pietei comune (Romania are cel mai scazut nivel al raportului capital romanesc in afara tarii/ capital strain in Romania (indicatorul acesta este ceva mai complicat – l-am simplificat).

      ////

      Aceasta teorie macabra se impelteste sinistru (dupa parerea mea) cu teoria cvasifascista/nazista a statului. Nu as vrea sa fie inteles drept “argument fascist”, eu fac doar trimiterea la aceasta filosofie/doctrina. fara intentia de a insulta sau de a servi drept argument.

      Melanjul rezultat: fascism + socialism + cleptocratie era inevitabil pe fondul unei societati in care Constitutia dispune democratie, dar nivelul de dezvoltare face ca alegerea sa se bazeze pe rasplata imediata a votului, in dauna beneficiilor viitoare.

      La randul sau, aceasta tipologie a alegerii a determinat de-idologizarea partidelor politice si formarea unei cleptocratii care dispune asupra legilor in propriul beneficiu. Poate face acest lucru pentru ca isi conserva existenta prin re-distribuirea roadelor furtului la scara nationala spre electorat. Il face complice.

      De ce spun toata astea?

      Pentru ca pentru a avea sanse in lupta cu un monstru trebuie mai intai sa incerci sa il cunosti. In intregimea sa. Pentru ca nu te lupti nici cu coada , nici cu una din ghearele sale. Ci cu monstrul in intregimea sa.

      Sub acest aspect, diversele manifestari, cum este si cea cu surpataxarea bancilor, a companiilor din energie, strangularea multiantionalelor etc. apar ca legate intre ele si – cel mai important dupa parerea mea – nu pot fi considerate roadele unei “prostii” a unei “imbecilitati” sau doar “ca faptele penalilor”.

      Se contureaza (dupa mine) tabloul unei societati organizate , structurate pe baza acestor conceptii a unei “noi sinteze” a extremei stangi. Indraznesc sa spun ca este echivalentul prezent al leninismului de la inceputul secolului trecut. Adica, desi nu este “teoretizata” de nimeni. este suficient de coenrenta pentru a fi considerata o idelogie in sine, apartinind extremei stangi.

      In consecinta, dupa parerea mea, este absolut necesar sa ne desprindem de abordarea “niste prosti si niste penali, scapam de ei si gata!”. Eliminarea persoanelor respective din viata politica si chiar a unui anumit partid echivaleaza cu taierea ghearelor monstrului. Ii vor creste altele!

      ///

      • Miron Damian Miron Damian spune:

        Nu știu dacă îți amintești, Dedalus, dar acum doi ani și ceva, în prealabilul precedentelor alegeri parlamentare, majoritatea de atunci și de acum (PSD / Dragnea) a trecut o lege a acestuia din urmă, prin care elimina câteva zeci (sute?) de tipuri de taxe. Nu tocmai o măsură de extremă stângă, nu? :-)

        Înțeleg ce zici, și pe alocuri îți dau dreptate, dar teza principală cred că e greșită. Nu doar din cauza (contra)exemplului de mai sus, și a altora, dar și pentru că încalcă sănătosul principiu al briciului lui Ockham, complicând inutil o explicație simplă.

        Ironic, pe undeva, date fiind circumstanțele, filosofia de guvernare a dlui Dragnea și a echipei sale este echivalentul vestitei și pe bună dreptate hulitei creditări haiducești, de tip personal și ipotecar, practicată recent de unele bănci de pe aici, rolul acestora fiind jucat fix de PSD. Mai precis, filosofia de guvernare a cuplului Dragnea & Vâlcov este gratificarea imediată a „clientului”, electoratul, cu bani mulți, în schimbul unui profit ulterior solid și prompt, în principal de natură politică, dar și penală și financiară. La un alt moment ulterior clientul -electorat va descoperi că banii primiți aduc o pagubă și o povară severă în clauze ascunse de propagandă; ghinion, asta este, faptul e consumat, trebuia să fie mai atent. Guvernarea PSD trece zilele astea, ușor, ușor către etapa a III-a a descoperirii pagubei, încercând să amâne momentul (ceea ce o va face cu atât mai profundă și mai dureroasă), dar cine are ochi de văzut, vede foarte bine ce se întâmplă deja de acum.

        Există diferențe în comparația asta, desigur, toate în favoarea băncilor – inclusiv faptul că pentru ele conduita asta era riscantă pe termen mai lung, în timp ce în cazul nostru riscul e …tot al cetățenilor, bineînțeles. Statul, până la urmă, e al nostru, suveranitatea e a noastră, nota de plată a cui altcuiva să fie? Și mai e o diferență, probabil, în faptul că, în ciuda legendei și clișeului imbecil, acest tip de conduită bancară a beneficiat de muuult mai puțini idioți utili decât are parte actuala conduită politică a PSD.

        Acestea fiind spuse, ai perfectă dreptate când spui că problema politică în sine e generată și, implicit, depășită ca gravitate de educația de tip politic și economic, e de altfel un subiect atins și în articol. E foarte trist dacă, având DEJA experiența unei societăți în care nu exista practic economie privată ci doar, în consecință, privațiuni economice de tot felul încă mai sunt atâția oameni care cred că e o idee bună ca statul să preia părți din ce în ce mai mari din economie. Asta chiar dacă (și când) la conducerea acestuia nu vor mai fi infractori condamnați, ci oameni altfel cât se poate de cinstiți.

        • Dedalus spune:

          Nu orice eliminare de taxe este o masura de dreapta. Conteaza scopul eliminarii, nu masura in sine. In plus, eliminarea taxelor trebuie analizata in contextul sau si in ceea ce priveste impactul.

          Si eu pot sa gasesc cateva zeci de taxe pe care sa le elimin linistit, fara a afecta in vreun fel natura relatiilor dintre stat si societate si fara a avea de fapt niciun impact relevant asupra economiei sau a bugetului.

          Eu spun ca statul in sine este unul socialist, nu ma refer la -pretinsa – ideologie a partifelor politice.

          ////

          Credeti ca daca X, lider al unui partid de opozitie de astazi ajunge la putere va schimba ceva? Poate doar de ochii lumii. Nu ca nu ar vrea, dar nu va putea. Va face fix acelasi lucru ca si PSD, doar ca nu imediat. Are nevoie de timp sa se prinda cum merge treaba :-). Si va redistribui si acesta fix la fel. De fapt. nu chiar fix. ci folosind metode mai subtile.

          Asta se va intampla din motivul foarte simplu va discursul asa-zisei opozitii este tot in stanga, pentru ca este foarte clar, sau macar intuitiv, ca se va baza tot pe cei care vin la vot de regula + o marja de nemultumiti – redusa. Adica – tot bazinul de stanga.

          Un alt argument este ca nu poti schimba in ceva ce nu stii ce va fi. Pastram statul la fel? Va fi la fel. Doar un PSD mai tanar :-), mai smecher, cu etichete mai bine puse la punct de marketing.

          Aceste doua aspecte de baza au tot fost semnalate, nu doar de mine, ci si de alti cativa:
          a) este necesara o oferta politica de dreapta care sa reformeze statul – in esenta.
          b) trebuie sa iesim din logica rezumarii la “lupta cu penalii”

          ///

          As scurma la radacinle apetentei pentru socialism/fascism/cleptocratie in Romania, dupa parerea mea:

          - cauza psihologica: cei mai invarst tind sa isi aminteasca doar ce a fost5 bine in comunism, cel putin pentru ca atunci au fost tineri ! Si din motivul ca mintea ascunde ce nu a fost placut

          - nu exista inca suficiente exemple de antreprenori si patroni in societate pentru a forma un anturaj, cu rol de educatie informala in special pentru tineri

          - tendinta de a fi interesant – unii intelectuali se considera mai interesanti -sau poate sunt mai bine rasplatiti – daca imbratiseaza teze de stanga

          - imposibilitatea formarii unei mase critice a celor care doresc de fapt capitalismul – acestia au la indeamna calea mult mai usoara a plecarii din tara – nu-i putem invinui

          - inexistenta in spatiul public a tezelor de dreapta – impreuna cu confuzia starnita de eticheta de dreapta pusa unor abordari super-stangiste

          ///

          Intrebarea majora este daca exista o forta sociala capabila sa determine reforma statului roman? Nu pot sti asta, dar ce stiu este ca fara a avea in fata un obiectiv clar si mai ales pozitiv, constructiv, o asemenea forta nu are cum sa apara sa se coaguleze si sa creasca.

          Lovitura de gratie o da preocuparea excesiva pentru “lupta cu penalii”. Nu spun sub nici o forma ca lupta impotriva penalilor ar trebui sa incetineasca. Nu. Spun doar ca fara a avea nicio directie constructiva in fata, directie pe care tot noi trebuie sa o formulam, ca nu are cine – nici o forta sociala de schimbare nu are cum sa apara.

          Nu poti face copiii cu o femeie gonflabila :-). Trebuie sa cauti una reala si chestia asta cere ca macar sa iti propui sa o cauti.

          • Miron Damian Miron Damian spune:

            Ah, eliminarea taxelor e doar strict în sine o măsură de dreapta, eu am pretins acolo, retoric, doar că nu e tocmai de extremă stângă. În niciun caz cineva care vrea să crească rolul statului în economie, până la a deveni determinant, n-o face taxând mai puțin. Sigur, o măsură nu face guvernarea; ansamblul măsurilor guvernamentale, pe cât pot eu spune, se mulează pe exemplul dat acolo. Nu e o guvernare idelogică, fie și una de stânga extremă. E un tun.

            • victor L spune:

              Un nepriceput in ale economiei, si care nu e deloc de stinga, ci un capitalist feroce, a eliminat o serie de taxe, iar economia SUA nu s-a prabusit, ba dimpotriva.

            • Miron Damian Miron Damian spune:

              Hm, ok… Mesajul meu era într-un context, Dedalus argumentează că măsurile luate de actuala guvernare și discutate în articol sunt parte a unui plan mai vast și motivat ideologic, în timp ce argumentul meu este că ele sunt pur și simplu o simplă înșelătorie (a cărei culoare ideologică eventuală ar fi, mai degrabă, populismul) : pretenția că guvernarea PSD vrea și poate oferi populației bani mulți, prin scăderi de taxe și creșteri de salarii și pensii, fără să existe un cost, ulterior și masiv, al acestor tipuri de măsuri. De asta aminteam de legea cu care Liviu Dragnea a tăiat o mulțime de taxe.

        • Dedalus spune:

          Bancile – Seful Trezoreriei SUA spunea “Daca ati inteles ceva din ceea ce v-am spus, inseamna ca m-am exprimat gresit!”

          Nu este la indemana oricui sa gestioneze prezenta pa piata a bancilor. Imi este greu sa cred ca exista in Romania o asemenea experetiza. Dar, trecand peste asta: bancile nu gestioneaza profitul, ci riscul. Desigur, in scopul profitului, dar aceasta deosebire le face greu de masurat cu acelasi metru ca si pe celelalte societati comerciale.

          Piata financiara in Europa si mai ales in Romania este sudezvoltata. Bancile nu au o concurenta pe masura in alte tipuri de capital de investitii privat. Activittea lor pe o piata Euro concomitent pe o piata non-euro, ambele din UE le adauga un alt risc.

          Eroarea pe care o fac cei care au dispus masurile in discutie (eu as spune ca e voita, dar e greu de demonstrat intentia) este de a judeca doar profitul si dobanda practicata de banci.

          Desigur, si aici concuirenta isi spune cuvantul. Ca si cererea. Statul se imprumuta masiv. Riscul asociat in Romania este ponderat. Dar care e riscul asocait Romaniei de bancile straine? Putem presupune ca este mai mare decat asumat de cele din Romania, din motivul simplu al diferentei de cunoastere. Ce nu stii e mai riscant :-). Robor – in contextul supravegherii inflatiei si al cursului de schimb, toata zarva e degeaba. Nu insist, subliniez doar caracterul pregatitor al masurii de taxare suplimentara a bacilor.

          ///

          • Miron Damian Miron Damian spune:

            Ministrul de Finanțe a argumentat această taxă aplicată băncilor(*) este justificată de supraexpunerea băncilor din România la titlurile de stat, premisă care în sine, din câte citesc, este reală. Dar dacă premisa e reală, nu înțeleg sincer cum se justifică taxa asta în context: guvernul este cel care are nevoie de cumpărători pentru obligațiunile sale, pentru că are nevoie de bani cu care să-și finanțeze deficitul.

            E un subiect care mă depășește, și depășește și articolul de față, ale cărui premise economice sunt mult, mult mai simple și inteligibile (ar putea spera cineva) pentru toată lumea, cum ar fi că dacă economia produce mai puțin, taxele la stat scad în consecință; sau că orice agent economic rațional urmărește maximizarea profitului șamd.

            (*) În aceste condiții, să denumești o taxă pornind de la situația respectivă „taxă pe lăcomie” nu e doar aberant, e chutzpah majoră, e hoțul care se plânge că e furat, clientul unui restaurant care se plânge că patronii sunt lacomi pentru că i-au servit prea multă mâncare : dacă băncile au prea multe titluri de stat este pentru că… statul le-a vândut, direct sau indirect! Evident *statul* este cel lacom în acest context, pentru că el a dat bucăți de hârtie, și încă în exces, luând bani pe ele.

            • Dedalus spune:

              Pentru a evita toata tevatura si a scadea expunerea la titluri de stat, nu ar fi fost mai simplu ca statul sa se imprumute mai putin?

              Imi este imposibil sa cred ca oricat de slab pregatiti ar fi cei din echipa lui Socol (Valcov nu conteaza de fapt) nu stiau acest lucru elementar.

              Ori, fie ca l-au ignorat integrandu-l fortat in “minunata” teorie a cresterii prin consumul stimulat de pomparea salariilor, fie ca au raspuns unei comenzi politice ce face abstractie de adevarurile economice.

              In ambele situatii insa, impactul politic exista, nu poate fi ignorat. Cineva l-a prevazut, nimeni nu e chiar atat de prost incat sa nu anticipeze impactul politic.

              Nu vad nici justificare in incasarile la buget din treaba asta, nici diminuarea riscului la expunerea la titluri de stat, din simplu motiv ca daca statul are nevoie de 1000 de euro si doreste sa ii imprumute, o va face. Ca ii imprumuta de la Banca X din Romania sau de la “mama” sa din statul Y, impactul asupra bancii X va fi acelasi, pe ansamblu grup.

              Concluzia mea este nu numai ca nu exista justificare economica a acestei masuri, ci si ca se stia foarte bine inca de la formularea sa ca nu exista si nu poate exista. S-a urmarit capitalul politic, nu banul. Constient si calculat.

            • Constantin spune:

              @Dedalus_ „Pentru a evita toata tevatura si a scadea expunerea la titluri de stat, nu ar fi fost mai simplu ca statul sa se imprumute mai putin?”

              Dacă întrebarea nu este pur retorică, răspunsul este „Ba daaa!”. Doar că statul vrea tot mai mulți bani pentru a crește salariile fără existența unui spor de productivitate. Deci, trebuie să se împrumute, ori, dacă este Venezuela, să vândă resurse naturale. Iar dobânzile sunt în creștere pe măsură ce datoria este mai mare, iar performanța economică mai mică…

              „Cei din echipa” d-lui Cristian Socol nu sunt deloc slab pregătiți (despre dl Vâlcov nu știu dacă este în vreo echipă și nu-i cunosc personal pregătirea), dar economia keynesiană cuprinde principiul „Demand-led growth” care exploatează creșterea cererii agregate pe termen scurt pentru a declanșa procesul de creștere economică. Avea rațiune într-un context în care se vorbea la un moment dat, mai mult sau mai puțin justificat, despre o „creștere târâtoare” șamd. Dar asta funcționează în contextul sporirii investițiilor pentru armonizarea ofertei cu cererea agregată în creștere, altfel se măresc deficitele. (A se vedea evoluția deficitului comercial și a celui de cont curent, ca urmare a creșterii importurilor, întrucât producția internă nu poate satisface cererea de bunuri și servicii.)

              Or, politicienii sunt mai puțin dispuși să asculte sfaturile economiștilor dacă le scad numărul de voturi. Domnului C Socol i-au spus că teoria keynesiană aduce foarte bine cu „wage led growth & planning theory” și dl F Georgescu a explicat că puțină inflație nu strică economiei.

              Din nefericire suntem guvernați de oameni care n-au treabă nici cu teoria economică, nici cu vreun scrupul. După cum bine observați, nu mai există de mult justificări pentru „trăznăile” (M Isărescu) impuse de d-nii D Vâlcov și Gigălău Teodorescu. Pur și simplu au nevoie de bani la Buget și nu mai au de unde să-i ia dacă dl Isărescu nu „printează”. Și deocamdată, cât încă mai este Guvernator, nu o face. Dar nu mai este mult.

      • Miron Damian Miron Damian spune:

        Tot la subiect, e alt episod recent și cât se poate de semnificativ. OUG-ul de care vorbim impune o așa-zisă „taxă pe viciu”, raportată și ea la cifra de afaceri, jocurilor de noroc. Reacția a fost aceeași, foarte mulți agenți economici care se ocupă de așa ceva vor înceta activitatea. Cineva a postat pe facebook chestia asta, remarcând – cât se poate de pertinent – același lucru: pe termen lung statul își trage un glonț în picior, nu poți taxa în niciun fel, pe cifră de afaceri, active sau profit, o afacere care a încetat să mai existe.

        Replici au venit imediat, deloc surprinzătoare: bă, nu mai plânge pe umerii jocurilor de noroc, că sunt vicioase. Clișeul idiot de mare angajament. Am intervenit, vai mie, în dialog cu o (altă) observație strict factuală: dacă ar fi urmărit să oprească contribuabilul să-și risipească bani în felul ăsta, statul le-ar fi interzis pur și simplu. Or, la fel ca în toate celelalte cazuri, un singur scop e discernibil în acest OUG: bani rapizi de cheltuială pentru guvern, contra pagubă în economie și implicit în finanțele publice pe termen lung.

        Corect, dar, îmi dau seama, incomplet. Am uitat să adaug că jocurile de noroc au totuși o componentă de divertisment dar și una de …noroc. Statistica face ca ele să fie în favoarea casei, întotdeauna, dar strict teoretic ele pot și pierde. În schimb, există un alt tip de activitate de acest gen la care „casa” nu trebuie să aibă ajutorul statisticii, pentru nu pierde niciodată: mă refer la loterii, desigur. Acolo încasezi bani de la mulți, dai o parte din câștig în premii către o parte din ei, restul îi încasezi. Niciun risc, nici un divertisment. Doar profit. Nesimțit, dacă vrei.

        Or statul român (și nu e singur în asta) n-a interzis sau împiedicat acest tip de activitate. L-a monopolizat în schimb!

        Booon. Și chiar cu ocazia taxării masive a celorlalte jocuri similare, din domeniul privat, guvernarea actuală a făcut și altceva: unul din scandalurile zilei este faptul că au dublat prețul biletelor la foarte populara extragere loto de sfârșit de an. Inițial au zis că fac două trageri, au făcut doar una, acum zic că suplimentează premiile… totul are toate indiciile unei mari înșelătorii.

        Repet, episodul rezumă aproape perfect cu ce avem de-a face aici.

        • Dedalus spune:

          Daca vrei sa redistribui fara sa te bata nimeni la cap, incepi cu ceva ce are macar sanse sa fie acceptat de societate. Ce ar putea fi? Pai, ceea ce oamenii considera ca fiind viciu. te mai critica unii si altii, dar multi isi vor spune “Foarte bine!”

          In definitiv cetatenii au si alta treaba decat sa stea cu picioarele in lighean gandundu-se la efecte pe termen mediu si lung. Mai ales de Craciun :-)).

          Daca nu merge, dai vina pe careva de la guvernare, si/sau mai ajustezi pe ici-pe-colo. Apoi plimbi pisica. Adica, ce nu ai putut jumuli asa, jumulesti in alt fel din alta parte. Timp este, pentru ca atat timp cat iti faci electoratul complice, te va vota.

          Credeti insa ca procedeul acesta tine de PSD? Eu as spune ca tine de natura umana. Cine umbla cu butoiul cu miere, isi linge degetele. Daca poti iei cu pumnul, daca nu, cate un deget, cate un deget… tot acolo ajungi. :-)).

          Nu stiu in ce masura toate aceste fenomene si procese sunt si constient pregatite, distilate in laboratoarele politice. Inclin sa cred ca se combina mai multe cauze si procese aici:
          - dorinta constienta de a mentine privilegiile prin plata electoratului
          - incultura politica (crasa), prostie etc.- cauze personale
          - influenta externa – ca doar procedeul impingerii destabilizarii nu dateaza de ieri, ci de decenii si a fost folosit cu mare succes de cateva ori pana acum

  19. Adela spune:

    Hotul care striga hotii nu plateste nici el dari,avand profit mic, sau n-a avut in veci o companie pe banutii lui.

  20. Dedalus spune:

    @Miron Damian

    Am argumentat ca in prezent statul comunist din 1989 nu s-a transformat in stat capitalist. Ci intr-unul socialist de tip nou.

    Si ca democratia grefata pe valoarea rasplatei imediate a votului a condus la consolidarea stangii pana la punctul in care aceasta a devenit parte a statului, ca politica. Pe fondul unei saracii si a unei inculturi masive mostenite din comunism.

    Nu am spus insa ca situatia aceasta ar fi rezultatul vreunui plan (constient pe termen lung) sau a vreunei conspiratii. Dupa parerea mea, acest parcurs era inevitabil, este o evolutie legica.

    ////

    Dupa mine, trebuie sa fim constienti de aspectul structural al acestei situatii, sa nu ne imbatam cu apa rece ca e vorba doar de capturarea statului de catre o gaska. Si mass-media, in goana sa dupa senzational, a preferat o asemenea prezentare distorsionata si lacunara.

    Iar daca vom accepta aceasta teza a etapei socialiste a Romaniei in care ne aflam, reise cu si mai mare claritate ca iesirea din marasm si mai ales evitarea unui dezastru incomparabil mai mare, nu este si nu poate fi rezultatul unei politici exclusiv de “curatare” ci este cu necesitate conditionat de o politica afirmativa indreptata spre transformarea statului socialist de tip nou intr-unul liberal.

    • Dedalus spune:

      Vazut in acest registru de ansamblu si “taxa pe lacomie” capata o semnificatie mult mai larga, fata de cea comuna a “goanei dupa bani la buget”,

    • Miron Damian Miron Damian spune:

      Nu sunt de acord cu tine. E limpede că după 1989 sistemul nostru economic s-a deplasat către paradigma capitalistă, la fel cum cineva care pornește de la pământ n-are de ales decât să urce. Libertatea economică în România este în continuare în serioasă suferință, dar asta nu înseamnă că e inexistentă, sau iluzorie. Suntem căldicei. Nu stăm chiar așa prost, e departe de a fi bine.

      În schimb, îți dau dreptate apropo de cultură și sentiment public. Avansul de care vorbesc mai sus a fost făcut aproape invariabil datorită conjuncturii, nu doar că nu a fost urmat programatic, a fost evitat programatic. Doar că uneori, cu toată programarea asta, n-a fost de ales.

      Un exemplu, proprietatea. (Pentru cine nu știe, proprietatea privată este unul din cele două elemente definitorii ale unui sistem economic capitalist) Proprietatea privată, conform primului președinte post-decembrist, este un moft. Și Ion Iliescu chiar a tratat-o ca pe un moft, în prima constituție ea era menționată ca fiind „ocrotită”, ceea ce înseamna nimic; dovadă că justiția din România a refuzat să recunoască drepturi de proprietate fără alt temei decât că puterea politică nu voia asta. Garantată a ajuns doar după revizuirea din 2003. Cu toate astea, cu mult înainte de asta, a avut loc un punct cheie în evoluția economică a țării, deși probabil n-a fost (nu este?) perceput ca atare. Părăsită de Rusia – care abandonase pe moment(!) ambiția unui pol de putere ideologic sau militar -, elita noastră s-a reorientat către Europa. Una din condițiile sine qua non ale cooperării instituționale a fost aderarea la Carta Europeană a Drepturilor Omului, recunoscând jurisdicția CEDO. Unul din drepturile europene fundamentale de acolo e cel la proprietate. România a aderat în 1994 și aproape imediat au început să curgă acolo cazurile cerând statului nostru să respecte acest drept… De bine de rău, parlament, legi, curți de judecată și constituție au trebuit adaptate în direcția asta. Au vrut să facă asta, lideri politici și majoritatea populației? Sunt convins că nu. Dar n-au avut de ales.

      Alt caz e cel al privatizărilor, și…

      … și ajuns aici constat că am luat-o rău pe lângă subiectul articolului. :-) Poate scriu pe tema asta, e cu siguranță un subiect interesant.

      • Dedalus spune:

        Si in comunism exista proprietate privata. Problema nu este a existentei sale, ci a ocrotirii sale. In Romania de astazi proprietatea privata nu e ocrotita. In capitalism contractele conteaza, in Romania – nu!

        Faptul ca exista o Constitutie cu valori capitaliste nu are relevanta daca practica sociala dovedeste contrariul. Judecam dupa practica sociala (si economica), nu (doar) dupa ce e scris

        Subliniez ca vorbesc despre un socialism de tip nou, nu de cel descris in cartile vechi. Am incercat de cateva ori sa il descriu, dar e destul de complicat, pentru ca e prima data cand soarecele acesta e mancat de o pisica :-)).

        Unii il descriu drept cleptocraite (si refuza incadrara in stnaga extrema, desi atunci nu stiu unde s-ar incadra, cleptocratia nefiind o forma a politicului), altii vorbesc despre un “fascism contemporan” (cumva explicabil , daca te iei dupa substanta declaratiilor), in unele cercuri – iliberalism (dar acesta este cat se poate de aiuritor pentru vorbirea curenta).

        Aceasta teza a socialismului intermediar a fost amintita si ca un regres inexplicabil de la avantul pro-liberal din prima jumatate a anilor 90′ in Europa de Est.

        Teoria are avantajul de a explica in mod coerent ceea ce se petrece si de a oferi si calea de iesire – reforma statului.

        ///

        Hai sa ne punem urmatoarea intebare: cum a fost posibila acapararea puterii in Romania in felul de astazi? De ce a fost posbil? Care sunt cauzele? Dispar aceste cauze odata cu iesirea de la putere a gruparilor din prezent?

        Sustinerea populara – conform careia absenteismul de la vot a generat aceasta situatie are o multime de contraargumente:
        - nu exista niciun indiciu ca daca prezenta la vot ar fi fost de 90% situatia ar fi fost diferita
        - nu exista nicio o confirmare statistica a faptului ca la origine ar fi fost absenteismul tinerilor
        - niciunul din sondajele actuale nu arata o prezenta la vot semnificativ mai mare la viitoarele alegeri
        …si ar mai fi. Plus ca nu stiu cum ar putea fi adusi la vot cei care considera ca “toate partidele sunt aceeasi mizerie!”. Mai ales ca se pare ca au dreptate.

        Problema majora este – vorba lui Milton Friedman – nu sa ai politicieni morali (asa ceva oricum nu exista) ci cum sa determini politicienii imorali sa faca lucruri morale :-)).

        Atunci – serios – care e cauza?

        Lipsa educatiei civice? OK, dar de ce nu este aceasta educatie civica prezenta? De ce? Pentru ca nu functioneaza educatia in general? Bine, dar de ce nu functioneaza bine educatia? Toate incercarile de reforma a educatiei s-au ciocnit de rezistenta la reforma a acesteia. De ce e rezistenta la reforma? Care e cauza acestei rezistente? Fac trimitere la eronata identificare a cauzelor educatiei catastrofale din Romania si la incercarea disperata de micromanagment a acesteia – fara sorti de izbanda.

        ////
        In ce priveste abaterea de la subiectul articolului – am sesizat adesea ca lipseste punerea in context a dificultatilor analizate. Si cum explicatia lor acolo este, adesea totul pare o “prostie”.
        ///

        Rusia nu ne-a parasit nicio clipa. Este alaturi de noi si acum :-)). As aminti doar influenta oculta a lui Dughin in Romania. Este un alt subiect, dur si delicat. Dar “a patra cale” bine conturata de el este de studiat pentru a intelege contextul international al Romaniei actuale. Planeta nu e un Rai. :-))

        ///

        Terminologia unor discutii pe care le port, din economie de timp, cuprinde expresia “cat de liberal este un stat”. Cei mai multi nu considera Romania ca fiind un stat liberal, desi unele oportunitati de afaceri este clar ca exista si in Romania. Dar, pana la urma, si in Coreea de Nord exista “afaceri” :-).

  21. victor L spune:

    Taxa asta, numita pe lacomie, cred ca poate fi asemuita cu uriasele amenzi pe care le da UE americanilor de la Google, Aplle, etc

    • victor L spune:

      multumesc ca n-am luat palme :P
      Apple

    • Miron Damian Miron Damian spune:

      N-aș ști cum se poate face asemănarea asta. UE a amendat Google pentru abuz de poziție dominantă, cum au pățit la noi, pe intern, producătorii de ciment. Iar Apple n-a fost propriu-zis amendat, ci pus să plătească înapoi un ajutor de stat primit ilegal – cum a pățit recent Oltchim. În ambele cazuri, amenda / returnarea au fost decizii administrative, luate în baza unor legi preexistente, sancționând un anumit comportament interzis din partea actorilor implicați. Aici vorbim însă de o taxă impusă printr-o nouă lege. Mai mult, așa cum scriu mai sus, dacă „lăcomia” se referă la portofoliul de titluri de stat, atunci ea este din partea statului, evident. Altfel suntem în situația în care clientul unui restaurant acuză patronii de lăcomie pentru că el a comandat și a mâncat prea mult.

      • victor L spune:

        [Moderat. Aflu din nou cu uimire că am afirmat tot felul de chestii cărora nu le găsesc nici o urmă. Nu pot purta un dialog cu cineva care insistă să îmi scrie replicile]

  22. Mihnea Stangescu spune:

    Interesant articolul, dar as avea o intrebare.

    Ce ati vrut sa spuneti prin: “aș aplauda orice măsură guvernamentală care, conform interesului legitim al statului, ar stabili un nou echilibru între veniturile publice și cele private”?

    Ati putea sa extindeti aceasta idee explicand care este interesul legitim al statului in aceasta situatie si eventual sa exemplificati cam cum ar arata un nou echilibru intre veniturile publice si private diferit fata de ce avem acum in Romania?

    Sau mai bine sa va intreb direct:
    Considerati ca este rolul legitim al unui stat sa reglementeze distributia veniturilor/profitului in cadrul unei companii private?

    Daca da, in ce masura se poate ajunge la “un nou echilibru” cand aceste companii pot opera in tari cu reglementari si costuri similare dar fara aceste restrictii?

    • Miron Damian Miron Damian spune:

      Considerati ca este rolul legitim al unui stat sa reglementeze distributia veniturilor/profitului in cadrul unei companii private?

      Nu.

      Interesul legitim al statului îl expusesem mai sus, e vorba de asigurarea serviciilor publice, justiție, ordine publică, asigurarea drepturilor fundamentale prevăzute de constituția și legile noastre. Aceste servicii trebuie finanțate, desigur, în principal prin taxe și impozite aplicate agenților economici. Nu discut aici în termeni de oportunitate, opinie politică cu alte cuvinte, dacă o anumită politică fiscală este sau nu *bună* într-un anumit context. Opinia și votul meu e egal în sine cu al oricărui altcuiva. Ce spun este că interesul statului în a percepe aceste taxe și impozite pentru a-și finanța serviciile publice este unul legitim. Sigur, desprinsă de un temei legal/constituțional, discutând în termeni de filosofie politică, ȘI această afirmație este în final o opinie. Dar asta aș zice e altă discuție.

      Daca da, in ce masura se poate ajunge la “un nou echilibru” cand aceste companii pot opera in tari cu reglementari si costuri similare dar fara aceste restrictii?

      Asta ar trebui să determine o guvernare responsabilă, nu? Însă, raportat la subiectul articolului de mai sus, întrebarea asta sună cam așa: „să analizăm cum poate repara un ceas cineva care are în plan să-l lovească repetat cu un baros”.

      Și nici admiratorii dezinteresați ai OUG-ului nu-s mai buni, după cum poți vedea câteva exemple mai sus. Pe undeva, e ca în snoava aia cu Nastratin Hogea, „taxa pe lăcomie” aplicată măgarului. Foarte rațional, dacă nu înțelegi cum funcționează animalul: îl lași fără mâncare o zi, că doar poți, el merge și tu câștigi, încă o zi, merge în continuare și tu câștigi (triumf! planul funcționează! la naiba cu detractorii!), după încă câteva zile moare, și exclami cu năduf că și-a găsit să moară fix când l-ai obișnuit fără mâncare. Iar dacă cumva spun că să faci economii e un lucru bun, dar nu dacă-ți moare animalul de povară, clișeul invariabil e că plâng pe umerii dobitocului. Nu, plâng pe umerii dobitocilor, de fapt. Nastratin e cel păgubit în snoava aia, măcar el înțelege.

  23. Dedalus spune:

    @Constantin

    Teoria e valabila in economii inchise sau in fine, macar cu fluxurile spre exterior controlate cat de cat.

    Quantitavie easing a mers pentru ca a fost aplicata in zone de acest tip. Nu e cazul Romaniei.

    Apoi, chiar admitand teoria respectiva ca aplicabila in Romania (eu spun ca nu se poate aplica pentru ca suntem parte a Pietei Comune), tot , intr-adevar, nu este aplicata in intregime , ci doar sub forma unei cresteri de salarii punct.

    ///

    Sincer, imi este greu sa cred ca avem economisti capabili sa directioneze decizia politica.

    De unde ar aparea acestia? Din universitatile din vremea comunista? Clar ca nu din marxism. Din universitatile actuale? Adica fix din acelea pe care le huleste toata lumea ca vand diplome?

    Prin auto-invatare? Ok, dar cati sunt, unde sunt articolele acestora? Despre ce sunt? De ce nu apar in spatiul public, macar episodic?

    Si, mai mult decat atat – OK Socol si ceilalti sunt foarte bine prgatiti – sa admitem (eu spun ca nu, dar sa admitem), atunci unde este parerea alternativa? A pus cineva macar cat de cat in spatiul public ideea cresterii bazate pe concurenta si pe libera initiativa? Cat de anemic, dar a pus-o?

    [OT] Chiar si articolul de fata contine tot teze ale controlului pietei, bate la stanga cu toate panzele in vant.

    Bun si asa, dar concurenta unde e? Declaram ca e dupa care ne luptam sa nu mai fie :-))).

    Construim capitalismul, sau incercam sa reconstruim comunismul? Parerea mea este ca asta facem, reconstruim comunismul dar, mintindu-ne pe noi si incercand sa il promovam ca parte a UE, ceea ce aduce a CAER. Interesant este insa ca asta e in avantajul adeptilor dughinisti. ]

    Cand cresti salariile si controlezi piata “ca sa fie romanii fericiti” nu vad unde e vreo teorie -care o fi ea, buna sau rea, din domeniul liberalismului sau al capitalismului.

    Cand faci apel la justa repartizare a veniturilor intre stat si societatile comerciale – ce treaba are asta cu libera concurenta si cu capitalismul?

    De aceea spun ca nu e prostie, nu e lipsa de ureche pentru sfaturile economistilor. Este dorinta constienta de intoarcere la comunism, fapt ce ar conduce la permanentizarea la putere a unor grupuri de interes nelegitime. Bine, nu vreau sa spun ca ar fi un comunism la fel ca inainte de 1989 sau la fel ca in enciclopedii. Societatea evolueaza, deci si politica.

    Si pentru ca suna bine – “sa fie toata lumea fericita” samd – e imbratisata si de floarea intelectualitatii romanesti, spre necinstea ei. Patrascanu spunea : “Sa nu avem incredere in intelectuali! Ei intotdeuana tradeaza!”. Or fi fost comunistii cum or fi fost, dar la oameni se pricepeau. :-))

    ///

    Eu spun ca, dupa parerea mea, aceste lucruri sunt bine stiute. Atat de economistii ce o promoveaza cat si de politicenii care o adopta.

    Doar ca da foarte bine din punct de vedere politic. Dupa mine, nu e prostie, ci un act politic -sa spunem – constient.

    Paralela cu Venezuela merge pana la un punct. O fac si eu, dar e bine sa tinem cont de faptul ca avem acolo un sofer de autobuz ajuns la timona.

    • donquijote spune:

      Off topic, dar …
      Patrascanu era un intelectual, iar colegii lui l-au inteles si i-au urmat sfatul.

      • Dedalus spune:

        In realitate, mai toti intelectualii Romaniei sustin o politica de extrema stanga. Unii pe fata, altii pe ascuns.

        Asadar, daca PNL vine la putere, va face cu cravata ce a facut PSD fara cravata.

        De-asta nu s-au prezentat multi la vot, de asta nu se vor prezenta si de asta nu avem nicio sansa de dezvoltare: admiram marxismul, de la mic la mare si in toate partidele. Cine vrea dreapta la putere, sta acasa. Doar asa se poate exprima.

    • Constantin spune:

      “Teoria e valabila in economii inchise…”

      Ceea ce scrisei eu despre teoria domnului J M Keynes “este valabil” doar în economii concurențiale, deschise, de piață.

      “Capitalul” este cel care vorbește despre economiile planificate centralizat, relativ închise (pentru nu pot fi complet închise nici măcar cele similare Coreei de Nord – excepție fac cei 15 locuitori de pe North Sentinel) iar singura similitudine [vagă], despre care însă nu am scris în vreun text recent, este în legătură cu disponibilitatea de intervenție a statului. (Discutabilă și aceasta, într-adevăr, în contextul în care Statele Unite spre exemplu au plătit în jur de 500 miliarde de dolari pentru ieșirea din criză – dintr-un cost total estimat la peste 20 de trilioane de dolari – alocați pentru achiziționarea diverselor active toxice ale unor instituții financiare private.) Dar, acesta este un alt subiect.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Miron Damian


Miron Damian

Miron Damian scrie analize politice pe forumuri începând cu 2002, sub pseudonimul Doc. A colaborat cu ziarul Cotidianul si cu revistele Dilema Veche si Revista 22. Din 2006 are b... Citeste mai departe


E randul tau

Ar fi fost frumos sa fie actiuni coordonate, eventual in aliante. Ma intreb daca era posibil, nu sti...

de: Dan Musat

la "China, SUA și «războiul comercial» Game of Loans și Marele Salt tehnologic"

Petre Opris – volumul Licenţe străine pentru produse civile şi militare fabricate în România: (1946-1989)

Cauta articole

mai 2019
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Apr    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)