Home » Opinie »Politica & Doctrine »Sinteze » Citesti:

Nu suntem în stare să identificăm nici adevărul, nici manipularea şi nici să taxăm minciuna.

Cititor Contributors august 15, 2012 Opinie, Politica & Doctrine, Sinteze
30 comentarii 2,484 Vizualizari

Acest text a fost trimis pe adresa redactiei de cititorul Ghost:

Dacă am separa politica de psihologie am da dovadă de naivitate. Politica este ştiinţa conducerii oamenilor de către oameni. Dacă doriţi, se bazează pe o buclă de feedback, conducătorii fiind influenţaţi în deciziile lor de opinia conduşilor iar opinia conduşilor se schimbă în funcţie de decizia conducătorilor. Mesajele circulă de la conducători la conduşi şi dus şi întors. Vă puteţi închipui ce fel de distorsiuni pot apărea aici.. Avem cu toţii experienţa unor decizii politice importante asupra cărora s-a revenit urgent în faţa nemulţumirii populaţiei. Însă, aceste distorsiuni pot fi şi ele voluntare (sub forma manipulărilor) sau involuntare (când oamenilor nu li se explică motivul care a stat la baza deciziei, li se explică insuficient, sau există mesaje contradictorii). Forţele politice se războiesc asupra mesajului – vârât cu ciocanul în ţeasta poporului – în loc să explice exact ce se doreşte şi de ce.

În societate noi comunicăm, indiferent c-o facem verbal, paraverbal sau nonverbal. Însă, lăsând la o parte comunicarea între calculatoare şi presupunând că oamenii constituie atât sursa cât şi destinaţia unui mesaj, trebuie să considerăm că ceea ce sursa consideră a fi mesajul în fapt s-ar putea să nu fie întocmai adevărat şi pentru destinatar. Mesajul este filtrat, interpretat, folosind o serie de filtre ale creierului – fie sub forma limbajului trupului fie sub forma prejudecăţilor sau a cunoştinţelor deja stocate în creier. Sigur, e o explicaţie simplistă, fără subtilităţi sau gradaţiile pe care un psiholog sau psihiatru le-ar putea recita urgent şi trezit din somn. Mesajul interpretat va diferi, uneori mai mult, alteori mai puţin, de ceea ce s-a emis de către sursă. De aceea informaţiile ce provin dintr-un lanţ de emiţători/receptori sunt tot mai deformate cu cât provenienţa acestora este mai îndepărtată. Însă, în general putem să folosim o serie de filtre conştiente care să ne dezvăluie o parte cât mai mare din mesajul iniţial, fără distorsiuni. Cel mai important dintre acestea în condiţiile date este lex parsimoniae (principiul de explicare a fenomenelor utilizând cea mai simplă ipoteză posibilă, briciul lui Occam dacă vreţi).

Trebuie să înţelegem că tehnica detectării idioţeniilor – acel „bullshit detection” la care se referea regretatul George Carlin uneori – este obligatorie în aceste timpuri. Nu trebuie folosită numai la chestiunile cu care nu suntem de acord, ci şi la cele cu care suntem de acord. Trebuie să ne transformăm în necredincioşi, să nu credem până când n-am rumegat bine tot ce este de rumegat.

Politic vorbind, scopul scuză mijloacele dacă mijloacele sunt legale, chiar dacă sunt imorale. Problema nu este aceasta, ci iluzia legalităţii. Moralitatea nu ne mai face cu ochiul.

Politica românească este încă la început, dar nu din vina politicienilor ci din propria noastră vină. Nu suntem în stare să identificăm nici adevărul, nici manipularea şi nici să taxăm minciuna. Ne lipsesc, într-un fel, simbolurile şi liderii de opinie – putem discuta la infinit despre lipsa lor, însă ceea ce este deosebit de important este lipsa valorilor. Trăim într-o constantă lume gri – nici albă, nici neagră – şi judecăm orice prin filtrul acesta. În lumea aceasta gri, adevărul este minciună, iar minciuna adevăr. Considerăm că scopul scuză orice mijloace iar abuzul poate fi necesar pentru stoparea altui abuz. Considerăm că o categorisire a realităţii în adevăr sau minciună este o utopie, iar diferenţa dintre legalitate sau ilegalitate este dată nu de lege, ci de cine este mai puternic decât noi. Principiul înţeleptelor maimuţe japoneze sanbiki no saru la noi se folosesc din plin – nu auzim, nu vedem, nu vorbim despre corupţie. Puterea corupe. Aroganţa puterii este să demonstreze că nu-i aşa.

Principiul lex parsimoniae aici serveşte. A ne face că nu vedem că politica a fost deturnată de la scopul de a conduce spre binele poporului este ilogic. Ea are acum ca scop fie păstrarea fie obţinerea puterii. Nimic mai mult, nimic mai puţin, populaţia fiind doar masă de manevră. Eu cel puţin am impresia că mesajul politic contează prea puţin. Ceea ce contează este divizarea populaţiei şi înregimentarea unei părţi cât mai mari pentru a crea impresia de legalitate. Fie pro, fie contra. X milioane de oameni au votat, Y milioane n-au votat, cvorumul referendumului este contestat. Care dintre ele contează mai mult? Eu m-aş hazarda cu un răspuns: întrebarea este greşită.

Ceea ce ar trebui să ne întrebăm este „de ce?”. De ce trebuie să ne distragă atenţia lupta politică şi de ce a devenit aceasta mai importantă decât îmbunătăţirea vieţii concetăţenilor noştri? De ce trebuie să alegem între X sau Y, mai ales acum când o cruntă criză economică ne bântuie? De ce n-ar trebui să taxăm ambele părţi din drama aceasta şi să creem o nouă realitate? Pierdem din vedere faptul că actorii politici se schimbă, economia rămâne. Poporul rămâne. Ceea ce-am construit de 20 de ani stă pe muchia prăpăstiei. Dacă înainte de luna mai eram consideraţi un popor de infractori, acum cum om fi categorisiţi? Probabil idioţi. Şi nu ştiu dacă-i mai bine sau mai rău. Politica trebuie să redevină ştiinţa conducerii oamenilor de către oameni spre binele tuturor, iar primul lucru pe care trebuie să-l reînvăţăm este să întrebăm „de ce?” şi „cui serveşte?”. Fără punerea la îndoială a mesajelor primite, fie direct de la politicieni fie indirect prin mass-media, nu ajungem nicăieri. Abuzul, minciuna şi manipularea dovedită trebuie taxate. Dur. Legea trebuie să redevină supremă – nu trebuie să-i lăsăm caracterul opţional. Dar mai ales legea trebuie să nu fie interpretabilă, pentru că e singura care ne desparte de haos şi tocmai din cauza caracterului interpretabil al legii s-a ajuns aici. Unde-i lege nu-i tocmeală spune vorba bătrânească. Aşa ar trebui să fie, nu-i aşa?

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "30 comments" on this Article:

  1. Ronis ot Astria spune:

    Adevarul = in lucrarea de doctorat a premierul Copy Paste s-au identificat elemente de plagiat în 115 pagini din cele 297.

    Minciuna = “Singurul reproş este faptul că nu am pus în subsolul paginii autorul, ci la sfârşit, în bibliografie” (Victor Ponta).

    Manipularea = “Cazul s-a încheiat aici” (Ecaterina Andronescu, dupa raportul Consiliul Naţional de “Etică”).

    Taxarea minciunii = 16.307 de persoane au cerut demisia premierului Copy Paste
    http://www.petitieonline.com/demisia_premierului_victor_ponta_cerut_de_mediul_academic

  2. zulu spune:

    Din articolul Dvs. desprind trei idei majore:
    1. Indoieste-te, sa nu crezi si sa cercetezi amanuntit declaratiile si faptele oamenilor politici.
    2. Legile in Romania actuala sunt interpretabile, deci trebuie amendate in spiritul claritatii.
    3. Legea nu e optionala, nu exista doar in functie de interesele politice de moment.

    Daca aceste idei ar patrunde in mintea celor inteligenti dar confuzati de numere precum 7,4mil, dupa care se ascund manipulatorii si prin care expusii mediatic ai manipulatorilor isi aroga validitati ce nu le apartin, atunci si-ar da seama ca democratia nu e egala DOAR cu votul majoritatii.
    Fara LEGE SI PROCEDURI CONEXE RESPECTATE TOT TIMPUL, votul majoritatii exprimat in urma unor incalcari/abuzari ale legilor nu e decat o “dictatura a populismului”.

  3. kinn spune:

    D’accord, d’accord.

    Dar haideti sa facem si pasul celalalt. Sa facem testul cu turnesol. Ia sa citim articolele despre revoltele din ianuarie (nu la manipularile anteniste, ci la partea lor spontana). Cati au taria sa citeasca unele texte si comentarii, in care se vehiculau idei precum protestatari = golani, moartea civismului, votantii se exprima doar la vot si intre alegeri sa faca bine sa taca, manifestatiile incalca dreptul cetatenilor la liberul transport prin piata (!), manifestantii nu inteleg reformele etc. Cati dintre cei ce sustineau aceste idei ar vrea astazi manifestatii?

    Vorbim despre ne-antagonizarea votantilor X cu votantii Y acum cand vocea noastra este minoritara dar cati dintre noi au fost realmente dispusi sa asculte fara prejudecati si partea cealalta atunci cand noi eram cei mai tari?

    Mi-ar placea sa vad analize despre revoltele din ianuarie vazute prin prisma evenimentelor de acum.

    • vida clara spune:

      Nu sunt pentru manifestatie publica sub nici un pret. Nici Revolutia nu trebuia sa aiba loc
      prin miscare stradala ci prin miscare politica ( prin cap si nu prin muschi ).
      Mintea este cel mai puternic instrument al omului, pe orice fel de termen (raza de actiune):
      ultrascurta, scurta, medie, lunga, etc).
      Ramane doar sa o folosim.
      Exprimarea la vot, aceasta este solutia. Si boicotul face parte dintre aceste exprimari.
      Gandeste-te la razboi. La razboiul – razboi,, la solutia arderii granelor si otravirii fantanilor
      in calea puhoiului dusman.
      Gandeste-te la “Codrii Cosminului” sau la alte “evitari” sau “atrageri” in capcane sau
      gandeste-te la “eschiva” din box.
      Era odata, in boxul romanesc, un boxeur al carui nume imi scapa ( desi la acea vreme imi
      era favorit, desi nu intra in favorile marelui public) care in aproape tot meciul nu dadea ( dar
      nici nu dadea vreun pumn) ondulandu-se doar ca o cobra in fatza adversarului, obosindu-l
      mai mult prin ne-lupta decat prin lupta (propriu-zisa) si il pocnea atunci cand acela mai putin
      visa.
      Boicotul este regulamentar. Este o forma de exprimare (refuzul de a te exprima la o ora si la
      o data cand acest lucru iti e clar ca este o capcana si nu o lupta regulamentara).
      Ponta a masluit cartile adaugand la asta si convertirea referendumului in alegeri prezidentiale.
      S-a bazat pe ignoranta juridica a multora dintre alegatori si pe un curent al “ne-jucatorului”
      care sufla bine in panze in acel moment.
      Boicotul in acest moment a fost acelasi lucru ca “coborarea tuturor panzelor unei corabii pe
      vreme de furtuna” atunci cand vantul nu mai serveste deplasarii corabiei ci scufundarii ei.
      Ma rog, boicotul poate fi exemplificat in infinite moduri.
      Doar gandindu-ne la “libertate de opinie” si e suficient sa intelegem ca boicotul apartine
      acestui concept. Altfel “libertatea” nu ar fi completa ci ar fi ciuntita. Nu ar fi “libertate” ci
      “obligatie” ( ceea ce e cu totul alta poveste pentru ca “iti ghidoneaza” si nu “iti lasa libera”
      optiunea).

      • euNuke spune:

        @Vida clara. Intru totul de acord cu mesajul dumneavoastra. Noi, ca simpli cetateni, nu putem raspunde raului organizat printr’un alt rau, e ca si cind am alege cu buna stiinta sa cadem in capcana intinsa de pucisti. Stim ce se intimpla la astfel de manifestatii [cele din 46-48 si 90-91 au avut urmari sangeroase] si e cazul sa tragem invatamintele. Este clar ca acum pucistii cauza un pretext pentru actiunile de forta iar o razmerita imaginara este evenimentul perfect pentru o noua inscenare. deja tartorul lor a scos vechile marote de la naftalina -fascistii, legionarii etc- iar interimarul uzurpator arunca fara nicio jena cu acuze de stalinism. Asemenea provocari trebuie evitate sau respinse cu eleganta si umor. avem resurse imense de haz in situatii de necaz.

        Boicotul -ca exercitiu de atitutine civica- poate capata si alte aplicatii. Nu numai actele samavolnice -precum re-plebiscitarea scandaloasa a unei suspendari abuzive- ale noii nomenklaturi trebuiesc respinse in masa de catre cetateni, ci intreaga conjuratie a atentatorilor la democratie din Marea Adunare Nationala reanimata in 3-6 iulie. Acesti indivizi trebuiesc evacuati din politica prin boicotarea nu numai a celor din lista de parlamentari pucisti, ci si a partidelor care nu inteleg sa acorde importanta cuvenita mandatului democratic si constitutiei [unde se spune ca vointa poporului este suverana; iar pdl ar trebui sa ia in calcul demisia in bloc a parlamentarilor sai daca spera sa mai obtina un vot de la electoratul de dreapta - noi NU UITAM ce am decis la referendumul din 2009] . Puterea noastra -asa putina cata era- a fost ciobita grav prin ignorarea sistematica a vointei de reforma parlamentara exprimata limpede printr-un referendum valid in urma cu 3 ani.

        Expresia boicotului ar trebui extinsa de la mediul virtual la cel pamantean, prin publicitate urbana stradala. indemnul la boicotarea celor 250 de pucisti [plus cei de la pdl daca nu demisioneaza intre timp] poate fi purtat pe tricouri, pe masini, pe firme, in vitrine. In mesaje cit mai seci, mai neutre, mai hazoase. Grupul pucist poate fi izolat prin actiunea noastra concertata, in mod pasnic, civilizat, prin simpla colportare a mesajelor de disociere. Lustratia politicienilor cu instincte totalitariste poate fi realizata si la firul ierbii, perfect democratic, fara sprijinul acelei legi indelung asteptate.

        • GameTheory spune:

          @euNuke et vida clara

          Să fie clar, când spun că trebuie să ieşim în stradă, nu îndemn lumea decât să demonstreze într-un cadru legal şi organizat, într-un mod paşnic şi liniştit, să arătăm că existăm şi că ne pasă… că nu e normal să fie călcat în picioare statul de drept în halul ăsta de nişte ticăloşi penali.

          …dacă nu o facem, istoria ne va judeca că nu am făcut-o, că nu ne-a păsat.

          Dar văd că degeaba o zic.

          Bine, fraţilor, o să vă văd după alegerile de la toamnă, când toată ,,dreapta” (cu sau fără ghilimele) la un loc nu face mai mult de 25%, când PSD-Voiculescu-PNL fac peste 50%, şi împreună cu UDMR şi Dan Diaconuescu fac de un 67% şi schimbă Constituţia.

          … că până îi schimbă pe Kovesi şi pe Morar, nu mai trebuie să aşteptaţi mult.

          Ce-o să ziceţi atunci? O să vă puneţi iarăşi plapuma peste cap şi o să scrieţi pe forumuri ce aţi mai citit din Ayn Rand şi ce grozav sună utopiile libertariene, şi ce bine ar fi dacă… pieptănare plăcută, şi nu daţi prea multă importanţă fumului şi flăcărilor…

          Şi istoricii, când vor consemna ce s-a întâmplat în 2011-2012, vor scrie despre demonstraţiile împotriva măsurilor de austeritate, despre votul masiv anti-Băsescu, despre felul în care a câştigat Băsescu la masa verde, despre nemulţumirea a milioane de români care s-au săturat de el, şi că singurele demonstraţii împotriva acţiunilor guvernului Ponta au fost cele ale băsiştilor disperaţi că le scapă ciolanul din gheare, cu mult mai puţini numeroşi decât suporterii guvernului legitim a căror demostraţii au avut un mult mai mare răsunet. De societatea civilă, despre agenţii morali responsabili, n-o să aibă ce să spună fiindcă nu existăm decât teoretic.

          Pregătiţi-vă pentru oficializarea cu acte înregulă a restauraţiei cleptocraţiei nomenklaturiste, şi, …somn uşor în continuare!

    • Emil spune:

      Infractorii din usl (si din spatele usl) au declansat de mai multi ani o campanie murdara de minciuni, calomnii, dezinformari, intoxicari si manipulari.
      Deorece justitia a inceput sa functioneze si procesele unora dintre infractorii din usl se apropiau de scadenta, acesti banditi au organizat demonstratii de strada.
      La aceste demonstratii au participat :
      1. derbedei, huligani, galerii ale unor cluburi de fotbal (de fapt, tot derbedei si huligani), platiti de banditii din usl
      2. falsi revolutionari si pensionari cu pensii nesimtite (pentru ca li se redusesera o parte din privilegiile nemeritate)
      3. oameni nemultumiti de situatia lor materiala (care au fost indobitociti de minciunile banditilor din usl si de la televiziunile infractorilor Felix, SOV si DDD, oameni cu un IQ foarte redus, care confundau efectele crizei economice mondiale, cu efectele guvernarii Boc).
      Pentru a scapa de puscarie, banditii din usl (si din spatele usl) sunt in stare de orice.
      Pina cind toti infractorii din usl (in primul rind cei din parlament si din guvern) nu vor fi arestati, iar averile nu le vor fi integral confiscate, acestia nu se vor potoli, nu va fi liniste, nu va fi democratie, nu va fi stat de drept.

    • kinn spune:

      @all: Asa cum banuiam, nimeni nu vrea sa recunoasca nimic autentic in spatele evenimentelor din ianuarie. In aceste conditii, apelul la ne-divizare se pierde in desert. Nu poate exista unificare fara comunicare.

      Evenimentele din ianuarie au avut totusi si o componenta autentica. A se vedea articolele de pe blogul lui Theophyle, pe care nu-l poate acuza nimeni de pro-uselism. Au existat oameni cu o disperare autentica si justificata.

      http://theophylepoliteia.wordpress.com/2012/01/16/cetateanul-calafat-nu-a-fost-acolo-1/

  4. euNuke spune:

    “Politica trebuie să redevină ştiinţa conducerii oamenilor de către oameni spre binele tuturor,”

    Cred ca nimeni nu’si doreste asa ceva daca a dobindit o cunoastere de profunzime a conceptelor utilizate. Politica este o stiinta doar in regimurile totalitare, de pilda in comunism purta numele de “socialism stiintific”. Intr’o democratie, politica este un exercitiu al delegarii competentelor de putere pe care il pot practica toti cetatenii, cu citeva exceptii strict definite prin lege. Instrumentul prin care se petrece aceasta delegare se numeste mandat. Cu cit participarea la acest exercitiu este mai numeroasa cu atat democratia este mai puternica si politica mai apropiata de satisfacerea intereselor unor categorii mari de cetateni. “Binele tuturor” este tot o notiune cu care opereaza regimurile totalitare, de fapt tine chiar de esenta totalitarismului: “tuturor” este “poporul” cu care umbla toata ziulica’n gura demagogii care pretind ca detin Marele Adevar asupra Binelui Colectiv. Orice politician care abuzeaza public de aceasta sintagma -binele poporului- intr’o democratie este suspect de tendinte autoritariste, pe temeiuri ideologice colectiviste. Binele nu poate fi slujit de niste mincinosi care se erijeaza in postura de adevarati reprezentanti ai poporului, spre deosebire de politicienii “egoisti” care reprezinta pasamite niste minoritati insignifiante de interese contrare. Binele, ca valoare ce transcende politica, nu poate fi nici circumscris notiunii limitative de popor, caci asta conduce la razboaie stupide intre popoare cu inteles diferit asupra “binelui”. Binele ar trebui evacuat prin critica din bagajele politice ale indivizilor ce se proclama “conducatori”. De altfel, intr’o democratie, puterea politica ar trebui sa apartina unor reprezentanti, nu conducatorilor, si sa fie temporara, limitata prin normele mandatului. Obsesia binelui general creeaza false asteptari in mintile populatiei agresate de propaganda ce agreseaza si uzurpeaza cu nerusinare etica, cu toate categoriile ei. Un cetatean constient de natura conflictuala a intereselor dintr’o societate stie ca politica nu poate aduce decat un bine relativ, respectiv o subtila armonizare a acelor interese prin negociere permanenta intre reprezentantii diferitelor tabere. Pentru asta e nevoie de capacitatea civica de a formula binele personal si de a contura aceste tabere pe baza afinitatilor in interese si valori. Deocamdata noi nu avem tabere definite strict pe criterii valorice, ci pe afinitati si mai subiective, de obicei legate de persoanele ce ajung in centrul atentiei, prin actiunea sistematica aa unor organe de propaganda sau aleatoriu [de pilda prin magnetismul primitiv al unor figuri]. Ca sa vorbim de politica de tip democratic in ro ar trebui ca in prealabil sa ne definim un set de valori si principii in care credem, precum si gradul de elasticitate al acestora, si abia apoi sa cautam si alti partizani ai acestori idei, plecind de la premisa ca un partener de dialog politic nu poate fi depozitarul in oglinda al convingerilor noastre; cautarea numitorului comun este o activitate politica pe care orice cetatean ar trebui sa fie dispus sa o desfasoare daca doreste sa traiasca intr’o societate democratica; altfel, in contextul retragerii scarbite in forul launtric sau in clubul poetilor dezolati, vom asista la confiscarea puterii noastre de catre demagogi lipsiti de scrupule; o constiinta inchisa in sine se ofera ca argument pe tava oricarui traficant de vise ce se autointituleaza pompos “politician”. Balonul de putere intemeiat pe pretentii absurde, utopice [precum cunoasterea "binelui" absolut] se umfla constant prin aspirarea de catre demagogi a vointei de putere a cat mai multor cetateni care, prin lipsa lor de reactie, se degradeaza si accepta treptat propria izolare si neputinta; iar ideea fatalista a insignifiantei gestului politic personal in raport cu politica falsei elite ajunge sa domine mentalul colectiv, ceea ce isi si doresc acesti devoratori ai vointei societale, orbiti de propria rapacitate si deci incapabili sa mai distinga raul generat de faptele lor pe care le’au asimilat definitiv cu “politica de stat”. Mandatarii ajung astfel sa abuzeze de mandat depasindu’i limitele si considerindu’l temei pentru orice act de forta chiar contrar intereselor grupului care a activat mandatul, profitind de retragerile succesive din agora ale cetatenilor capabili de reactii coerente precum si de slaba agregare pe baze ideatice, principiale; Anularea incapacitatii instituite de legea electorala de a revoca acest mandat ar trebui astfel sa fie un prim deziderat cetatenesc, pentru ca este singura cale de a face efectiva puterea cetateneasca intr’o democratie; fara aceasta putere nu putem vorbi de o democratie veritabila, iar daca am fi avut posibilitatea revocarii mandatelor parlamentare tot acest circ referendar ar fi putut fi evitat prin activarea de catre cetateni a optiunii lor de desfiintare a temeiului de delegare in privinta parlamentarilor traseisti. Redefinirea acestui mandat este cheia supravietuirii democratiei, si un prim pas spre jocul politicii in care ar putea fi ispititi sa participe cat mai multi cetateni. Abia atunci putem discuta despre expresiile politice ale binelui comun, cind cea mai mare parte a populatiei va purta participa la deliberari, macar prin intermediari responsabilizati.

    • vida clara spune:

      @ eunuke
      “Binele tuturor” nu trebuie aruncat la gunoi pentru ca l-au cautat si altii, cu care am fi sau nu am fi de acord.
      “Binele tuturor” se refera la un “bine majoritar”, pentru ca “bine” pentru toti nu va vi nicicum,
      nicicand.
      Nu ne lasa Viata. Ea ne consuma asa cum un foc isi consuma flacarile, iar flacarile se inghit
      una pe alta constituind prin asta tocmai focul care pe de o parte nu le lasa sa moara iar pe de
      alta nu le lasa (din bunele si normalele ei ratiuni) sa traiasca.
      Problema noastra, a oamenilor, este ca nu sti ce e aia, Viata, ca daca am sti nu ne-am mai
      face atatea greutati inutile unul, altuia / unii, altora.
      VIATA il obliga pe om ( nu doar pe el, dar despre el vorbim) la o doza de “egoism”. Este, ceea
      ce incape in forma cea mai stricta sub umbrela “instinctului de conservare”.
      Sa zic asa un 15 – 20 poate 25% din tot egoismul ce si-l ia omul, la purtare.
      Eu il impart in “egoism necesar” si “egoism ne-necesar”.
      Avem de unde reduce pentru a obtine nu un utopic “bine al tuturor” cat mai ales un ” mai putin
      rau”, mai usor respirabil, pentru o masa cat mai larga, de oameni.

      Daca ne gandim ca “crucea” umanitatii cantareste 6 miliarde x 15 kg ( cat socotesc eu ca e
      un rucsac de expeditie, omeneste-posibil sa-l poarte omul cu el) deci vreo 90 de milioane
      de tone, si ne gandim ca din “egoism- ne-necesar” nu ne ducem fiecare propria-i cruce
      (propriu-i omeneste-purtabil) rucsac, ingreunam doar, spinarea altora.
      Daca am intelege ca de fapt, in ciuda oricaror aparente, fiecare are propriu-i culoar, si ca nu
      are importanta pentru Viata ( si in mod automat, nici pt tine) decat pasii pe care tu ii faci in
      culoarul pe care VIATA ti l-a desemnat, si nu se imprima pasii pentru a-ti fi “contabilizati”
      decat doar aceia in care “major si vaccinat” fiind tu, iti duci cele 15 regulamentare kile in
      propria-ti spinare.

      Cautarile mele in domeniul “egoismului” mi-au scos in “cale” pe Ayn Rand.
      Asa ceva nu credeam ca exista sau ca a existat. Tocmai cand puneam eu o ultima spita
      la un cerc si vroiam sa ii zic “roata”, am gasit ca oamenii nu au stat degeaba, asteptand
      sa vin eu ci ca au gandit cu propriile tartacute.
      Am zis, in gandul meu, poate mai multe decat combinatia asta ruso-americana, dar de
      scos afara din minte mai frumos si mai clar decat ea, nu ma ducea capul sa scot.
      Cine nu a aflat inca de ea, e pacat sa nu bage un ochi, in internet, si sa afle.
      Dintre toate datele, parca cele in spaniola sunt cele mai complete.
      Inca de acum cateva luni, pentru mine Ayn Rand a devenit inca una din putinele minuni
      adevarate ale Lumii.

      In afara politicii, omul nu a existat si nu v.a exista vreodata.
      Singurul sinonim “aproape identic” ce poate fi alaturat “politicii” se numeste “management”.
      Politica este de fapt “managementul Vietii”.
      Nu exista un Univers ci 6 miliarde jumate de universuri.
      Fiecare dintre noi suntem “centru al propriului univers”. Fiecare dintre noi, face si desface
      la “propria-i Lume” si doar respectand “regula jocului” evitam ( ca la “masinute”) ciocnirile,
      macar pe cele violente.

      Din pacate, in scaun de “manager” se urca si cei “chemati” (innascuti) si cei “nechemati”
      (cei fara darul asta). Adevaratul “manager” nu se obtine in facultati, ci acolo doar poate
      obtine o “recunostere sociala” pe care simplul “dat” nu ti-o da.
      Prin practica, prin practica de milenii, politica a fost insa lipita de tot felul de “practici” si
      si-a capatat un prost renume, inclusiv acel cea mai negativ-elocventa ( dar din pricina
      asta si cea mai “lipita de creier” definitie, aceea ca “politica-i curva”.

      Cel mai bun “manager” al tuturor timpurilor a fost filozoful care s-a ales cu porecla de “Isus”.
      Din pacate pentru el, a vorbit la pereti, niste pereti care i-au rastalmacit cuvintele
      amestecandu-le intr-un ecou care, nu au mai fost cuvintele lui.

      PS. euNuke, PDL este ( ca orice partid, ca orice organizatie) un organism virtual.
      PDL-ul nu se vrea crezut, ci inteles si odata inteles, sustinut.
      Nimeni din PDL nu vrea un fals-partid care sa insumeze membri cu numele.
      Basescu ( sau oricine de o aceeasi linie politica cu el) nu poate duce crucea noastra.
      Degeaba o ridicam noi (toti cei care o ridicam) la termenele stabilite cu “hei-rup”-ul
      de la votare, desemnand cine sa o duca de la capatul din fatza, daca imediat dupa aia
      fiecare isi pune “palman-fund” asteptand sa ii duca Basescu crucea cum ii duceau
      cei pusi sa faca asta, umbrela lu nea-nicu.
      Daca nu ne convertim fiecare din noi in “actionari” ai investitiei ce facem si nu ne
      comportam ca atare, nu ne pica nici o para-malaiata de niciunde.

    • Sergiu Simion spune:

      ” Politica este o stiinta doar in regimurile totalitare, de pilda in comunism purta numele de “socialism stiintific”. Intr’o democratie, politica este un exercitiu al delegarii competentelor de putere pe care il pot practica toti cetatenii, cu citeva exceptii strict definite prin lege. Instrumentul prin care se petrece aceasta delegare se numeste mandat. ”

      De acord, dar se pare ca aici sunt promovate altfel de opinii.

  5. noname spune:

    O analiza “psiho-socio-politologica” foarte buna a populatiei care populeaza Romanica (ca nu prea mai avem valorile ce ne transformau odata in popor)!
    La concluzii trebuie sa mai lucram impreuna (impreuna cu UE inca un secol…)!
    Doar cu “trebuie sa” nu vom zgaltai din abrutizare debusolata populatie majoritara!
    Pana una -alta spatiul virtual este ideal pentru enuntarea oricarei teorii salutare…

  6. GameTheory spune:

    @euNuke

    Şi eu aş fi foarte mândru dacă domnul Pleşu ar fi Preşedintele României.

    În lipsa unei societăţi civile/clase de mijloc consistente, sănătoase, sigură pe ea care adună suficienţi de mulţi şi de buni agenţi morali responsabili, da, sunt de-acord cu dumneavoastră, un lider are nevoie şi de acel Wille zur Macht, fiindcă va trebui să fie în mare măsură şi locomotivă deschizătoare de drumuri, nu numai un vârf de lance. Dar pe acelaşi principiu, înţelepciunea ne vrea luptători, nu doar plin de convingeri, şi asta este problema domnului Pleşu – nu este destul de luptător, nu are destulă voinţă de putere, şi de aceea, regii care sunt regi buni, trebuie să fie întâi luptători, şi după aceea filosofi, nu invers. Dacă am fi o ţară plictisitor de civilizată, sau dacă Preşedintele nu ar trebui să fie atât de activ în jocul politic ca la noi, domnul Pleşu ar fi un foarte bun Preşedinte… dar nu e aşa, din păcate, şi nici nu va fi vreodată. Dacă nu a putut Iorga, n-o să poată nici Pleşu, vreodată!

    Şi atunci ne întoarcem la lipsa acelor 10% de cetăţeni, agenţi morali responsabili, care ne-ar trebui, în lipsa cărora, într-o situaţie ca a noastră, Preşedintele trebuie să aibă şi mai multă voinţă înspre putere, şi asta vine cu două tăişuri pentru o ţară ca a noastră, care a avut de suferit mult din cauza dictatorilor în ultimul timp. Dar, cum a suferit şi mai mult de-alungul istoriei din cauza baronilor locali (boieri boieri şi apoi cleptocraţi din nomenklatura comunistă) care nici în trecut şi nici acum nu ţin cont cât de puţin de ce vor cei pe care ar trebui să-i reprezinte, suntem nevoiţi, după cum sugeraţi, cred, să credem că un sistem Prezidenţial, în care Preşedintele să aibă şi mai multă putere (ca în SUA, de pildă), ne-ar prii mai mult.

    Cât despre ultimele dumneavoastră paragrafe, sunt de-acord, şi am pledat din mai 2007 pentru următoarele:-

    ================

    Un omagiu adus Eroilor Revoluţiei Române din decembrie 1989 şi Victimelor Mineriadelor, si în comemorarea Proclamaţiei de la Timişoara:

    NOI, CETĂŢENII, SUNTEM SUVERANI

    Noi, cetăţeni români si europeni, liberi si demni, semnatari ai acestei proclamaţii, ne afirmăm cu autoritate suveranitatea. În calitatea noastră de cetateni, singurii îndreptăţiţi să încredinţeze puterea în stat, reziliem contractul social impus de reprezentanţii clasei politice din ultimii şaptesprezece ani. Deşi le-am încredinţat mandatul de a ne reprezenta, ne-au trădat, şi au abuzat de puterea si mandatul primit, acţionând în interes personal, acaparând puterea şi votând legi menite să le protejeze interesele. Incepând de astăzi, nu mai acceptăm această situaţie.

    NOI, CETĂŢENII, IMPUNEM UN NOU CONTRACT SOCIAL

    În calitate de cetăţeni suverani, pretindem formarea unui stat de drept în care separarea puterilor în stat să fie clar delimitată prin Constituţie.

    În plus, pretindem impunerea de noi reguli în relaţia noastră cu aleşii, cărora le incredinţăm discreţionar şi temporar exerciţiul puterii prin actul de vot.

    Pretindem ca relaţia cetăţean – mandatat, alegător – ales, să fie astfel încât drepturile şi interesele cetăţeanului să fie respectate de către mandatat, iar acesta din urma să poata fi tras la răspundere de către alegător.

    Totodată, ne revendicăm dreptul de a avea un cuvânt important de spus in elaborarea Constituţiei României.

    Astfel, pretindem impunerea unui nou contract social care să ne garanteze nouă, cetăţenilor, capacitatea efectivă de a trage la răspundere pe cei pe care îi alegem să ne reprezinte. În consecinţă, ne revendicăm:

    • Dreptul de a stabili şi restabili modul în care ne alegem reprezentanţii, aleşii noştri şi instituţiile statului având obligaţia de a se supune opţiunilor noastre

    • Dreptul de a retrage din funcţie sau repune in funcţie pe orice ales al nostru, la iniţiativa noastră, ori de câte ori considerăm că este în interesul nostru să o facem, nivelul de decizie fiind descentralizat conform principiului subsidiarităţii.

    În plus, pretindem ca toţi demnitarii şi angajaţii publici care obţin foloase necuvenite de pe urma poziţiei pe care o deţin în stat, în instituţiile statului sau în aparatul administrativ al statului, să fie demişi imediat şi trasi la răspundere. Angajaţii publici cercetaţi penal pentru corupţie, abuz în serviciu sau alte acte grave, să fie suspendaţi din funcţie imediat, până la judecarea cazului în instanţa.

    Nu în ultimul rând, campania electorală să fie bazată în exclusivitate pe proiecte. Nerealizarea acestora să activeze automat demiterea mandatatului.

    =========================================

    Dar cu cine să realizezi astea? Au ieşit doar vreo două sute în stradă când cleptocraţii au făcut puciul juriştilor. În Anglia, au protestat peste un milion împotriva guvernului Blair care a băgat ţara într-un război ilegal în Iraq minţind Parlamentul şi ţara. UN MILION!

    Aveţi dreptate, PDL-ul ne-a trădat, şi încă din momentul în care a coalizat cu cleptocraţii care l-au suspendat în 2007 pe Băsescu imediat după ce acesta a fost repus în atribuţii de votul popular. Dar aş zice că şi Băsescu ne-a trădat atunci, în cel mai perfid fel, fiindcă s-a făcut asta cu încuvinţarea sa, şi după aceea, reformele politice s-au oprit… şi de ce? Nu fiindcă nu a avut sau nu are destulă voinţă de putere, ci dimpotrivă, are prea multă… în schimb, îi pasă prea puţin de noi, de cetăţeni, de statul de drept, de democraţie, care şi atunci, şi acum l-am susţinut, fiindcă am crezut şi încă credem că luptă pentru noi, pentru statul de drept şi pentru independenţa justiţiei… dar cine ştie, poate a trebuit să ne trădeze să aibă timp instituţiile justiţiei să devină mai puternice… sau poate a considerat că mai bine o trimite pe EBA în Parlament şi face nişte afaceri, el şi familia… deci, vechile cutume. Băsescu nu a avut destul caracter să fie consecvent poziţiei luate, nici destulă bună-credinţa n-a avut.

    Deci noi ce să fi învăţat din toate astea?

    Eu am învăţat să nu mă aştept nici un politician salvator, fiindcă nimeni nu ar putea să reuşească fără acel 10% de care vorbeam. Şi am mai învăţat că acel 10%, se face din ce în ce mai mic cu trecerea anilor… dacă mai se adună de un 2% pe-acum.

    Am tot cerut ca acest 2%, dacă există, să arate că există, cum ar face-o în orice ţară normală – adică ieşind în stradă… dar degeaba. Şi atunci, acest 2% mai există defapt? E ca şi cum nu ar exista… şi atunci, ce siguranţă să mai aibă cei care luptă în continuare, disperaţi pentru statul nostru de drept, pentru valorile democratice şi liberale, dacă noi nu îi susţinem public deloc? Cum aţi spus, de ce să se expună atât de mult unor riscuri atât de mari, dacă nimeni nu îi apreciază/susţine? Câţi să fie cei care au atât de mult spirit de sacrificiu încât să o facă până la capăt, oricare ar fi riscul, fără niciun sprijin moral? Să fie mulţi sfinţi? Ei, nu pot să fie mulţi, şi e imoral să le cerem să fie sfinţi când noi nu suntem pregătiţi măcar să fim responsabili din punct de vedere moral!

    Oare ce or zice străinii din ţările normale despre noi uitându-se la situaţia noastră? Citeam în The Guardian (ziar de centru stânga din Marea Britanie) un interviu cu Ponta în care spunea că e pregătit să coabiteze cu Băsescu, dar numai dacă cel din urmă nu mai încalcă Constituţia (!!). Presupunănd că cititorul britanic este informat despre starea lucrurilor, şi despre Ponta, trebuie să se întrebe: dar românii, societatea civilă, de ce nu protestează? Li se pare normal ce se întâmplă? De ce nu iau atitudine? (Fiindcă mai mult au protestat suporterii puciştilor!)

    Se pare că da, ni se pare normal, fiindcă din câte se vede, nu ne pasă destul să luăm atitudine.

    Citeam că 53% dintre noi am prefera să ne întoarcem la sistemul de dinainte de ’89. Păi, dacă e chiar aşa, atunci nu mai rămâne nimic de spus. Suntem terminaţi din punct de vedere moral, ca popor, şi nu mai avem nicio resursă să ne tragem la lumină.

    Statul de drept stă în zilele astea într-o mână de oameni ca Kovesi, Morar, pe care ni-i vrem sfinţi… şi singurii care mai luptă pentru noi sunt UE şi SUA, fiindcă noi înşine, cetăţenii români, nu luptăm, ci numai ne plângem. Oare cât or mai rezista Kovesi şi Morar până când vor fi înlocuiţi? Oare câtă răbdare va mai avea UE/SUA cu noi, tot văzând că noi nu şi nu, că degeaba ne duc la apă, că degeaba ne şi forţează un pic să gustăm din ea…

  7. GameTheory spune:

    @HOTNEWS

    Dragă redacţie,

    Mulţumesc că ne-aţi publicat comentariile!

    Oare se poate să le publicaţi în ordinea cronologică, ca răspuns ce celelalte comentarii, să se ştie că am răspuns, şi cui?

    Mulţumesc!

    Cu stimă,

    GT

    Nota editorului: ordinea comentariilor este automata, cronologica. Puteti raspunde unui utilizator dand click pe “raspunde” la mesajul acestuia. Trebuie sa fiti atent pe ce “raspunde” dati click.

  8. Sergiu Simion spune:

    Sunt surprins ca un asemenea text neclar , eclectic, bazat pe truisme, tautologii, ambiguitati si paralogisme caracteristice prin definitie dezinformarii si manipularii , este considerat demn de publicare .
    O singura remarca. In democratiile europene consolidate ( care nu sunt deloc naive ! ) cetatenii pot intelege si singuri lumea in care traiesc deoarece mass-media practica informarea obiectiva si neutralitatea, politica nu se poate baza in nici un segment al ei pe manipulare si dezinformare , iar cetatenii nu trebuie „ajutati” de catre sociologi , psihologi, parapsihologi sau mama Omida… ca sa inteleaga lumea in care traiesc !
    De aceea, inainte de a considera romanii drept un “popor de idioti” , ar trebuie sa ne intrebam cum ar fi reactionat cetatenii unei tari occidentale daca ar fi fost supusi ( fara alternativa ) la traumele politice, sociale, economice si psihologice suportate de catre romani timp de 22 de ani ( nu mai luam in calcul si precedenta jumatate de secol de regim comunist ! ) si care au culminat cu injectarea masiva in populatie a urii prin unele posturi TV si ziare , de catre unii „lideri de opinie si analisti politici” , a agresivitatii, vulgaritatii , sexualitatii si pornografiei cam pe toate canalele disponibile in mass-media de la noi .
    Cum traim vremuri cu adevarat interesante, cred ca nimeni nu va mai sta sa descifreze mesajul adanc incifrat in alegatiile aruncate la foc automat pe hartie de catre autorul articolului asa ca acestea vor ramane consemnate pentru eternitate exact in forma originala . Cateva dintre acestea sunt cu adevarat memorabile si ne redau buna dispozitie :

    „ Dacă am separa politica de psihologie am da dovadă de naivitate. Politica este ştiinţa conducerii oamenilor de către oameni. ” ( sic ! )

    „ Dacă doriţi, se bazează pe o buclă de feedback, conducătorii fiind influenţaţi în deciziile lor de opinia conduşilor iar opinia conduşilor se schimbă în funcţie de decizia conducătorilor. ” :) ).

    „ În societate noi comunicăm, indiferent c-o facem verbal, paraverbal sau nonverbal.” :) ).

    „ Politic vorbind, scopul scuză mijloacele dacă mijloacele sunt legale, chiar dacă sunt imorale. Problema nu este aceasta, ci iluzia legalităţii. Moralitatea nu ne mai face cu ochiul.” :) ).

    „ Politica românească este încă la început, dar nu din vina politicienilor ci din propria noastră vină. Nu suntem în stare să identificăm nici adevărul, nici manipularea şi nici să taxăm minciuna.” ???!!!

    „ A ne face că nu vedem că politica a fost deturnată de la scopul de a conduce spre binele poporului este ilogic . Ea are acum ca scop fie păstrarea fie obţinerea puterii . Nimic mai mult, nimic mai puţin, populaţia fiind doar masă de manevră. Eu cel puţin am impresia că mesajul politic contează prea puţin.” :) ).

    „ Ne lipsesc, într-un fel, simbolurile şi liderii de opinie – putem discuta la infinit despre lipsa lor, însă ceea ce este deosebit de important este lipsa valorilor. ” :) ).

    „ Considerăm că o categorisire a realităţii în adevăr sau minciună este o utopie, iar diferenţa dintre legalitate sau ilegalitate este dată nu de lege, ci de cine este mai puternic decât noi.” :) ) :) ).

    „ De ce trebuie să ne distragă atenţia lupta politică şi de ce a devenit aceasta mai importantă decât îmbunătăţirea vieţii concetăţenilor noştri? ” :) ).

    „ De ce trebuie să alegem între X sau Y, mai ales acum când o cruntă criză economică ne bântuie? ” :) )

    „ Pierdem din vedere faptul că actorii politici se schimbă, economia rămâne. Poporul rămâne. ” :) ) :) ).

    „ Politica trebuie să redevină ştiinţa conducerii oamenilor de către oameni spre binele tuturor, iar primul lucru pe care trebuie să-l reînvăţăm este să întrebăm „de ce?” şi „cui serveşte?”.” :) ).

    „ Dacă înainte de luna mai eram consideraţi un popor de infractori, acum cum om fi categorisiţi? Probabil idioţi. ” ??!!

    Update : „Cred ca 90% din populatia Romaniei are nevoie si de lectii de etica dar si de lectii de gandire. ” ( ??!! )

    Ele demonstreaza fara nici un dubiu ca , in egala masura , si Urmuz, si Caragiale , si Eugen Ionescu au lasat urme notabile in cultura noastra sociala . Chiar in pofida vointei lor !

  9. Sergiu Simion spune:

    ” sigur, pina atunci avem nevoie de o a treia cale” : )).

    ” A treia cale ” era de fapt teza “convergentei” sistemului capitalist cu cel comunist ( = lipsa deosebirilor fundamentale intre acestea ?! ) sustinuta cu decenii in urma de catre propaganda comunista iar in anii `90 , sub alta forma , de catre celebrul Ion Iliescu cu a lui “democratie originala” .
    Personal sunt uimit ca nu am scapat nici acum de aceste fantome ideologice care inca mai au succes de public prin anul …2012. Asta este !

  10. Sergiu Simion spune:

    ” sigur, pina atunci avem nevoie de o a treia cale” : )).

    ” A treia cale ” era de fapt teza “convergentei” sistemului capitalist cu cel comunist ( = lipsa deosebirilor fundamentale intre acestea ?! ) sustinuta cu decenii in urma de catre propaganda comunista iar in anii `90 , sub alta forma , de catre celebrul Ion Iliescu cu a lui “democratie originala” .
    Personal sunt uimit ca nu am scapat nici acum de aceste fantome ideologice care inca mai au succes de public prin anul …2012. Asta este .

  11. GameTheory spune:

    Un articol foarte bun, ghost!

    De aceea m-am si hotarat sa imi dau si eu cu parerea – cred ca suntem de-acord.

    Cat despre domnul Sergiu Simion, am mai citit comentarii de-a dansului, si mi s-au parut foarte bune, dar trebuie sa recunosc ca nu inteleg comentariile dansului la articolul dvs. de fata.

  12. Vlad A spune:

    @)Sergiu Simion
    umileste te omule mindru si lumineaza ne cu un text clar fara truisme, ambiguitati si paralogisme.
    apoi nu cred ca i important numele comunicatorului cit gindurile si ideile impartasite.
    unii se regasesc in ele altii nu.
    ar trebui sa subscriem cu totii unei anume ideologii ?!

  13. eu****** spune:

    Da, unde este lege nu este tocmeala!

    De aceea este necesara o justitie corecta, impartiala, care sa distinga unde abuzul nu face casa buna cu dreptatea!

  14. ghost spune:

    Sunt sigur ca puteti gasi cel putin 10 manipulari crase si evidente in legatura cu evenimentele din ianuarie. 10 fiind un numar arbitrar ales de mine. Oamenii au protestat spontan – cinste lor. Insa mai apoi au aparut cei ce s-au pus in fata oamenilor si au deturnat scopul acestora – inclusiv acel individ Dogaru care mie personal imi aduce aminte de garda de fier. Sunt mai multe exemple. Insa momentan eu am impresia c-as fi un ateu pripasit la poalele Muntelui Athos – pun la indoiala orice dar sunt absorbit de evenimente. Insa n-are a face asta acum – sunt altii mai dibaci in gasirea cuvintelor care au facut-o sau o vor face.
    Ca fapt divers, a fi cetatean al unui (oricarui) stat nu inseamna sa votez din 4 (sau cati or fi) in 4 ani, ci sa imi asum o oarecare responsabilitate fata de cei din jur – chiar daca asta ar insemna sa ridic gunoaiele aruncate pe trotuar si sa le pun in cosul de gunoi, sau sa protestez fata de anumite pareri, comportamente sau hotarari ale alesilor (chiar si a celor alesi de mine personal care s-au nimerit a castiga alegerile) – chiar daca o fac singur. Desigur, in multime e puterea, iar a taxa un politician mincinos sau tupeist o pot face doar multimile si doar protestand. Insa si individul, cetateanul, are o anumita putere. Puterea individuala nu consta doar in vot ci si in exemplu. Fa ca mine – aceasta este deviza liderilor adevarati. Si, scuzati-mi franchetea, nu vad vreun lider adevarat nici la Cotroceni, nici in guvern si mai ales nici in parlament.
    Cred ca 90% din populatia Romaniei are nevoie si de lectii de etica dar si de lectii de gandire.

  15. euNuke spune:

    Ce inseamna “lider adevarat”? O capetenie cu abilitati innascute de a atrage si dirija masele? Un tatuc? Un satrap? Un despot luminat? Un pastor profund atasat de valori morale…precum Moise? Si…orice ar intruchipa acest “lider adevarat” sau inchipuit…chiar avem nevoie de el? Sau putem sa ne conducem singuri destinele facind politica care ne garanteaza cea mai mare portie de putere si libertate in raport cu cei ce ajung sa detina functii in asparatul de stat? Eu asta vreau de la politicieni: sa conduca cat mai putin. Desigur, convingerea mea nu trebuie sa corespunda cu cea a maselor de care vorbiti, poate ca indivizii ce compun “masele” au o mare neincredere in propriile puteri si capacitati [mai ales de a discerne] si atunci simt nevoia sa se “predea” iute in bratele unui/unor conducator/i care sa ia cat mai multe decizii pentru ei.

  16. fish spune:

    eu cred ca 90% din populatia Romaniei are nevoie de apa calda, curent, si o strada macar pietruita.
    Sa te astepti la reflexe democratice, la intelegerea unor principii democratice, la constiinta civica etc atunci cand noi avem probleme in a muta veceul din fundul curtii in casa mi se pare usor hilar.

    altminteri, de acord cu ce scrieti Dvs. Dar trebuie sa ne utiam in oglinda mai des.
    Pana ajungem la chestii din astea fine ce-ar fi sa folosim mai des sapunul, pasta de dinti, sa nu ne mai batem femeile si copiii si sa nu ne mai imbatam lemn cu toata comuna.

  17. GameTheory spune:

    Un ,,lider adevărat”, în contextul acesta, este în primul rând o persoană care are capacitatea de a fi un agent moral responsabil (responsible moral agent).

    O astfel de persoană are următoarele calităţi:-

    1. capacitatea intelectuală, educaţia şi cultura necesară să poată pricepe ce se întâmplă în jurul său şi să găsească soluţii viabile care să ducă la ameliorarea problemelor vitale

    2. capacitatea morală de a îşi asuma o anumită responsabilitate/mandat şi de a le duce la bun sfârşit, în pofida ameninţărilor, presiunilor, şantajelor, atentatelor de a îl/o corupe

    3. să fie bine-intenţionat/să fie de bună-credinţă, să îşi folosească calităţile morale şi intelectuale pentru a servi binele comun, nu doar propriul interes îngust

    Cu alte cuvinte, să fie de bună-credinţă, să aibă caracter (nervi tari, tenacitate, perseverenţă) şi să fie inteligent şi educat.

    Într-o societatea sănătoasă, sunt 10-20% care au toate aceste calităţi într-o măsură suficientă. La noi, dacă sunt 1-2%. Cel mai mare deficit pe care îl avem nu este de inteligenţă (deşi suntem un pic sub media europeană şi aici) ci de caracter, cultură şi educaţie, urmate de bună-credinţă.

    Un ,,lider adevărat” este un agent moral responsabil care are în plus şi calităţile şi inclinaţiile necesare pentru a reprezenta pe alţii într-un mod responsabil, şi a le pune în practică dorinţele realiste. Nu tătuc (e.g. Iliescu, Antonescu), nici unul care face manevre cu prostimea în propriul folos cu orice preţ (e.g. Voiculescu, Ponta).

    Degeaba avem noi o mână, două de potenţiali lideri adevăraţi dacă nu avem măcar vreo câteva sute de mii de agenţi morali responsabili pe care să îi reprezinte, devreme ce avem foarte mulţi demagogi iscusiţi şi puternici care se pot baza la o adică pe sprijinul activ, pasiv sau tacit a cel puţin 90% din populaţie.

    De aceea suntem unde suntem. Şi cum agenţii morali responsabili au tot plecat şi pleacă (fiindcă nu mai pot fi tinuţi prizonieri), lucrurile merg tot mai rău, după cum am văzut în ultimele săptămâni.

  18. GameTheory spune:

    Dacă îmi permiteţi, greşiţi.

    Uitaţi-vă unde au fost nemţii după cel de-al doilea război mondial, unde au fost japonezii, – total distruşi, mâncau câte un cartof fiert pe zi, lucrau 12 ore la munca lor, iar apoi câteva ore în plus la curăţatul ruinelor, şi la reconstrucţie – şi cum s-au pus din nou pe picioare, fiindcă au avut calităţile necesare.

    Nu Planul Marshall i-a salvat pe nemţi; Ei s-au salvat cu sprijinul Planului. Nouă nu banii ne lipsesc – fiindcă UE ne-ar da dacă noi am vrea să facem proiecte, sau ne-am putea împrumuta destul de ieftin, dacă am vrea… ne lipsesc toate calităţile pe care le-am amintit în răspunsul dat lui euNuke. De aceea avem cele mai scumpe şi proaste autostrăzi din Europa… câte avem, că nici foarte scumpe şi proaste nu prea avem.

  19. euNuke spune:

    @Game Theory, achiesez la lista de calitati necesare unui lider expusa mai sus de dumneavoastra. Problema este urmatoarea: ca orice individ ce poseda acele calitati este constient riscurile enorme pe care le comporta exercitiul unei demnitati publice, or, pentru a depasi frica inerenta de distrugere [de catre adversari, de rutina functiei, de vertijurile scandalurilor] este neaparata nevoie de o alta trasatura: vointa de putere. Eu de pilda am de multa vreme un candidat personal pentru presedintie: pe domnul Andrei Plesu. Mi se pare ca implineste toate criteriile enuntate plus inca cateva pe deasupra, si banuiesc ca s’ar gasi destui sustinatori care sa desfasoare cu diligenta o campanie electorala si inca in mod voluntar, numai ca domnia sa nu este suficient de ahtiat dupa putere pentru a acepta o astfel de candidatura. Este suficient de altruist incat sa accepte o demnitate publica [numita], dar nu indeajuns de belicos incit sa se arunce in arena noastra politica plina de lei, sacali si reptile prin acceptarea unui mandat. Mandatul vulnerabilizeaza enorm, iar functia de presedinte este cea mai susceptibila de a corupe. La prima vedere poate parea simplu sa descoperi acei 2% dintre cetateni capabili sa’si asume o functie publica, insa disponibilitatea acestora, in cazul celor de buna-credinta, presupune o anume capacitate de jertfire ce excede altruismului civic in care se complac majoritatea intelectualilor nostri. Este foarte clar ca, in peisajul institutional actual, orice individ sosit din exterior va avea de intimpinat adevarate conjuratii ale stagnarii, coterii aproape infractionale si bisericute fortificate ce se vor opune oricarei reforme; cazul Funeriu este emblematic. Reactia de respingere poate fi devastatoare, iar instinctul gregar trezit in gloata birocratica se napusteste in direct, pe marile ecrane. Daca este dificil de ignorat acest balamuc din pozitia relativ neutra de carturar comentator, imaginati’va cat de greu poate fi pentru cineva obligat sa participe, prin natura functiei, la jocul politic. Si nimeni nu se poate bizui pe o retragere suverana din calea barbarilor in postura de lider regional neimplicat, am trait asta pe propria piele: transformarea unui om politic, vremelnic presedinte, intr’o umbra a sa inspaimantata de tentaculele securitatii. Iata de ce sustin ca institutia mandatului trebuie reformata: actualul presedinte, reformist in anumite limite, a pierdut brusc pe mana partidului care l’a propus si care s’a folosit de el ca de o locomotiva; mandatul unui presedinte intr’o republica prezidentiala nu poate fi desprins de mandatele partidului guvernamental, iar programul asumat in comun de un presedinte si de un partid trebuie sa’si poata gasi instrumentele necesare implementarii, cu alte cuvinte orice coabitare prelungita de forte contrare in aria executivului trebuie evitata; iar pentru a asigura o guvernare functionala in baza mandatelor si nu a asocierilor subterane intre interlopi cu acoperire partinica e musai ca presedintele sa detina o putere egala in materie de revocare a mandatelor [incorecta in sine, dar necesara pentru a compensa lipsa puterii cetatenilor in materie de revocare], adica sa fie capabil de riposta in caz de invalidare de catre populatie a unei suspendari precipitate, discretionare [care se poate repeta oricind] prin dizolvarea parlamentului ce activeaza in total dispret fata de vointa cetatenilor. Noi deja am decis: mandatul lui Basescu este inca activ, valabil, de asemenea am decis deja de 3 ani asupra reformei parlamentare, ca atare, pe zi ce trece, acest Parlament aluneca intr’o ipostaza nelegitima pentru ca functioneaza prin neluarea in seama a dorintei de schimbare exprimata clar prin plebiscitare. Cum de sintem astazi chemati la un referendum tocmai de catre cei pe care i’am trimis acasa prin precedentul? Lovitura de stat nu s’a petrecut in 3-6 iulie, ci in intervalul de 3 ani de la momentul in care cetatenii au deliberat si s’au pronuntat intr’unul din rarele momente in care au fost consultati. Acest puci parlamentar s’a petrecut impotriva noastra, nu a lui Basescu. Noua ni s’au suspendat puterile politice, nu lui Basescu. Constientizarea acestei stari nu are nevoie de agenti, ci de scrutare permanenta a statutului nostru de cetateni. Si avem inca posibilitatea de a ne opune pentru ca lovitura de stat a fost infaptuita de niste ageamii in ale totalitarismului, lasi si incapabili sa impuna un regim de forta. Prima actiune a cetateanului ce doreste sa’si conserve libertatile si sa’si recapete puterea consta in a reaminiti cotidian semenilor stricaciunea produsa democratiei in cei 3 ani in care am fost ignorati si lista uzurpatorilor din Marea Adunare Nationala reanimata in cladirea Parlamentului; acesti indivizi nu mai au ce cauta in politica in viitor. Si nu e vorba numai de uslasi ci si de pedelistii care omit sa se pronunte asupra starii nelegitime in care se afla astazi in Parlament [ii opreste cineva sa'si dea demisia si sa ceara alegeri anticipate?]. Prin prezenta lor in Parlamentul uzurpat, si prin aportul coledzilor traseisti, nu fac altceva decat sa accepte starea de complici pasivi fata de actiunea de deturnare a vointei cetatenilor care i’au trimis acolo. De 3 ani, respectiv 3 luni, acest partid cedeaza teritoriu dupa teritoriu si ne ignora asa cum ne ignora si uslasii. Fara niciun cuvint despre “Parlamentul unicameral cu 300 de locuitori mandatati”, fara o pozitie clar exprimata in care liderii pdl sa’si asume ferm un proiect de reforma electorala si de modificare a Constitutiei, nu au cum sa obtina decat ignorare [in cel mai bun caz] din partea mea.

  20. ghost spune:

    Nu pricep stimate domn, poate-s mai greu de cap ca deh, batranetea… Dvs considerati spusele mele drept “text neclar , eclectic, bazat pe truisme, tautologii, ambiguitati si paralogisme caracteristice prin definitie dezinformarii si manipularii”. Ce e neclar aici? Poate indemnul la a judeca, la a pune la indoiala spusele si faptele conducatorilor nostri. Sau poate indemnul la a gasi o a treia cale cand doar doua ne sunt puse la dispozitie de catre politicieni.. Sau cine stie, poate afirmatia ca ne lipsesc acele valori care pun bazele democratiei in alte state un pic mai destupate si care, dupa cum spuneti dvs, n-au avut 22 ani de traume politice, sociale, economice, etc… Desigur, acestea sunt presupunerile mele – intrucat tocmai comentariul dvs pare un pic neclar in aceasta chestiune…
    Ingaduiti-mi sa imi explic o chestiune – dumneavoastra considerati ca poporul roman a fost asa de lovit de aceste traume – noi cu cine ne comparam? Exista popoare care au fost si mai traumatizate (oare doua razboaie mondiale, sau vreo cateva bombe atomice conteaza mai mult la capitolul traumatizare decat 22 de ani de … cum le ziceti dvs?) dar care ne-au depasit cu mult, totul tine de sistemul de valori. Indraznesc chiar sa sugerez ca nu am fost traumatizati, ci manipulati pe fata in asa hal incat nu numai ca nu suntem traumatizati dar parca suferim de sindromul Stockholm. Suntem ciuperci, dupa cum mi se spunea pe vremuri de militari, tinuti in intuneric si hraniti cu rahat. Suntem atat de dezbinati de catre impostorii nostri politici incat nu mai stim sa gandim logic singuri. Aici bineinteles ca putem dezbate vreo cateva luni de zile daca avem conducatorii pe care ni-i dorim sau conducatorii au poporul pe care si-l doresc. Insa ce este deosebit de important, zic eu, este ca aproximativ 90% dintre romani prefera sa fie dezbinati, sa aiba de ales doar intre Basescu si USL, sau intre PDL si USL – nu vor sa creada ca mai exista o alta varianta. Intr-un fel, am devenit dependenti de aceasta. Sunt absolut sigur de acest lucru – cat timp Voiculescu si Iliescu mai au inca influenta in politica romaneasca.
    In sfarsit, dumneavoastra ca psiholog ar trebui sa intuiti aceste lucruri. Insa daca nu sunteti de acord cu ce am spus, asta este, neclar sa ramana. Nu am nici un interes sa fiu atras in discutii despre care-i mai bun si mai frumos in politica autohtona – care numai a politica nu prea miroase, acum ca stau sa ma gandesc rapid nici macar nu reusesc sa identific vreun motiv altul decat obisnuinta pentru care sa o mai numesc politica (in locul a, spre exemplu, conducere).

  21. Vlad A spune:

    @)ghost

    frumos ce spuneti.
    de ce am avea nevoie ?!
    poate de un nou “design”, care sa nu se bazeze pe opiniile “elitei” politice şi financiare dar mai degraba pe metode stiintifice si tehnologia avansata deja existenta, capabil sa refaca echilibrul om/natura si sa readuca armonia noastra interioara ?!
    sigur, pina atunci avem nevoie de o a treia cale :)

  22. subsemnatul.ghost spune:

    @Sergiu Simion: Dumneata spui:
    “” A treia cale ” era de fapt teza “convergentei” sistemului capitalist cu cel comunist ( = lipsa deosebirilor fundamentale intre acestea ?! ) sustinuta cu decenii in urma de catre propaganda comunista iar in anii `90 , sub alta forma , de catre celebrul Ion Iliescu cu a lui “democratie originala” .Personal sunt uimit ca nu am scapat nici acum de aceste fantome ideologice care inca mai au succes de public prin anul …2012. Asta este !”
    Ma intreb daca chiar ati citit ce-am scris, sau daca ati citit – daca ati inteles. Din raspunsurile dvs nu se intelege asta, ba mai mult, tocmai m-ati convins ca n-ati inteles nimic din ce-am spus. Domnule, cand ai 2 optiuni intre cale sa alegi nu ai de fapt o alegere libera. Doar cand ai cel putin 3 optiuni sau variante la o alegere esti intradevar liber sa alegi. Asta am vrut sa spun. Nimic altceva. Iar aceasta chestiune – de a scrie ca am spus ceva ce nu am spus, de a-mi pune cuvinte in gura este exact ceea ce fac bolsevicii cu care ma comparati- si culmea, dvs o faceti. La un alt articol ati facut la fel. Nu pricep, chiar asa ganditi sau oi fi eu un dobitoc infumurat?

  23. Sergiu Simion spune:

    Pricepeti greu , dar nimeni nu poate sari peste propria lui umbra, asta este, sa fiti sanatos.
    Avand o singura identitate si raspunderea aferenta acesteia , nu ma intereseaza sub nici o forma si nu discut in acelasi timp cu diversi indivizi care semneaza cu : ghost; subsemnatul.ghost. etc. , sau cu clone ale lor care le ridica mingea la fileu. Puteti continua conversatia cat doriti cu cine v-a acordat credit la “opinii ” de genul :

    ” Indraznesc chiar sa sugerez ca nu am fost traumatizati, ci manipulati pe fata in asa hal incat nu numai ca nu suntem traumatizati dar parca suferim de sindromul Stockholm. Suntem ciuperci, dupa cum mi se spunea pe vremuri de militari, tinuti in intuneric si hraniti cu rahat ”

    Poate alti interlocutori si alt mediu de comunicare va vor oferi o noua sansa. Mult succes !



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Cititor Contributors


Cititor Contributors

Cele mai interesante comentarii de la cititorii nostri. Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)