Home » Opinie » Citesti:

Portretul psihopatului la guvernare

Andrada Ilisan ianuarie 29, 2018 Opinie
73 comentarii 6,594 Vizualizari

A fost odată ca niciodată…

- Un împărat! Vor striga micuții mei cititori.

- Nu copii, vă înșelați. A fost odată ca niciodată un mic psihopat.

Așa începe Pinocchio. De fapt, nu chiar. Așa începe Pinocchio cînd e citit de un psiholog clinician (cu doi copii). De-adevăratelea, în loc de psihopat e o “bucată de lemn obișnuită”. Dar subtituirea nu e întîmplătoare. Ceva esențial îl unește pe psihopat de Pinocchio. Întîi și întîi minciuna repetată. Apoi actele antisociale repetate. Purtarea nesăbuită. Nesocotirea. Indiferența la amărăciunea provocată celor dragi. Pinocchio e o păpușă de lemn cam insolentă, farsoare și destul de crudă. Imediat cum vede lumina zilei îi face mare plăcere să îl provoace, să îl înfricoșeze și să îl asmută pe bietul moș Cireașă împotriva prietenului său, Geppetto

(“Bravo, Mămăligă, strigă vocea subțire. Era imposibil de spus, din nou, de unde venea ea. Auzindu-se strigat Mămăligă, Geppetto se făcu roșu ca focul și, întorcîndu-se spre tîmplar, spuse furios: – De ce m-ai insultat? -Cine te-a insultat? -Mi-ai zis Mămăligă! – Ba n-am zis nimic! – Vrei să spui că eu singur mi-am zis Mămăligă? Tu ai fost! – Ba nu! – Ba da! – Ba nu! – Ba da! Pe măsură ce se înfuriau tot mai tare, cuvintele celor doi vecini deveneau insulte și, astfel, nu trecu mult și se năpustiră unul asupra celuilalt, mușcîndu-se și zgîriindu-se.”). Nu trece mult timp și păpușa, încă nedesărvîșită cu totul din bușteanul de lemn, o comite iar (“Nerăbdător să-l ajute, meșterul Antonio se duse degrabă la masa de lucru și apucă bucata de lemn care îl înspăimîntase așa de tare. Însă, chiar din clipa cînd voia să o înmîneze prietenului său, bucata de lemn se zgîlțîi, se smulse violent din mîinile meșterului și se izbi cît putu de tare de fluierul piciorului bietului Geppetto. – Au! Așa știi tu să faci cadouri, meștere Antonio! Aproape că m-ai schilodit! – Îți jur că n-am făcut-o eu! – Vrei să spui că m-am lovit singur? – Numai lemnul e de vină! – Știu că lemnul e de vină, dar tu m-ai lovit cu el! – Nu te-am lovit! – Mincinosule! – Geppetto, nu mă insulta, căci astfel îți spun Mămăligă! – Măgarule! – Mămăligă! – Maimuțoiule! – Mămăligă! – Babuinule! – Mămăligă! Auzindu-se strigat pentru a treia oară Mămăligă, Geppetto, înfuriat la culme, se năpusti asupra tîmplarului și se mai bătură o dată.).

Pe lîngă obrăznicie și lipsă de omenie, păpușa e și destul de nerecunoscătoare (nu se sinchisește de Abecedarul procurat de tată prin mari sacrificii și îl risipește pe bani puțini ca să își îndeplinească o poftă spontană) și cam agresivă (îl killărește pe Greierul Vorbitor aruncînd spre el cu un ciocan de pe masa de lucru).

La fel ca în cazul lui Pinocchio – nici nu și-a văzut bine sculptată gura că a și început să rîdă cu ea, – vedem și la cei care ne conduc rîsul, distracția pe seama celui serios/conștiincios, batjocura – nici nu și-a văzut sculptate bine mîinile că i-a și smuls bătrînului tată peruca. “Derbedeule, a spus el. Nici nu te-am isprăvit bine și deja ești lipsit de respect față de tatăl tău! Nu e bine, băiatul meu!”. Și își sterse o lacrimă. Nici nu i-au fost isprăvite bine gambele și gleznele, că bătrînul a primit o lovitură în nas și micul derbedeu a tulit-o în stradă. Nesăbuită, superficială, relaxată, farsoare, lipsită de scrupule și milă, păpușa de lemn scapă din mîinile tatălui iar tatăl ajunge la închisoare. Realitatea pe care o sădește psihopatia e o realitate sucită, cu susu-n jos. Psihopatul, în apariția lui cea mai vulgară, este un derbedeu. Oamenii de la guvernare care ne trezesc atîta și atîta indignare sunt nesăbuiți, superficiali, farsori, lipsiți de scrupule și milă.

Partea bună e că păpușa de lemn suferă transformarea de sine și devine băiețel. Asta nu înainte de a fi suferit transformarea într-un măgar. Asta nu înainte de a-și fi vîndut abecedarul. Nu înainte de a fi legat pact de prietenie și cîștig cu doi escroci, nu înainte de a fi ajuns în închisoare, nu înainte de a fi fost cruțat de Mîncătorul-de-foc, nu înainte de a fi făcut dovada curajului și devotamentului pentru Arlechin, nu înainte de a fi primit o a doua șansă și cinci monede de aur. Numai așa înaintezi în viață. Primind bănuți de aur și pierzîndu-i, primind încredere și mințind, visînd la cîștig ușor și ajungînd păgubit (Țara Nătărăilor), visînd la o lume perfectă în care se tragi chiulul de la orice responsabilitate (Țara jocurilor) și ajungînd măgar, iar la final cîntărind toate acestea și învățînd din greșeli. Plătind consecințele faptelor tale. Sau plătind măcar pentru o parte din ele. Și mai ales revanșîndu-te pentru greșeli, pentru nechibzuință: plecînd în salvarea tatălui pe care l-ai rănit. Reparînd nedreptatea.

Gîndiți-vă acum la politicienii noștri. Gîndiți-vă că Geppetto e România. Vă asigur că acești Pinocchio ai României nu vor parcurge niciodată transformarea de sine, nu vor intra în burta rechinului ca să își salveze țara (părintele) și vor rămîne psihopați pînă la adînci bătrîneți.

Dar să vedem ce înseamnă să fii psihopat și de unde mi se trage predicția pesimistă.

Psihopatule!” Adică, un fel de perversule! Onanistule! Îmi pare că în percepția comună, apelativul psihopat trimite, în mod preponderent, la perversitatea bolnavă. Adică la o patologie vizibilă, recognoscibilă, din categoria celei instituite de parafilie, psihoză, schizofrenie sau delir. Cum ar veni: se vede pe om cînd e psihopat. Contrar impresiei comune, psihopatia nu se vede așa repede. Perversitatea din psihopatie se extrage nu din vizibilitatea/expresivitatea ei perturbatoare, ci din aparența ei înșelătoare. Psihopatia este una dintre cele mai ascunse și nocive psihopatologii a personalității.

În concepție clinică, psihopatul e un construct. O elaborare teoretică a “ceva” viu din viața reală, un model de lucru, de captare a unei serii de regularități, un ansamblu de latențe dependente de măsuratori și operaționalizare. În cazul personalității, o interdepedență între un anume stil de procese afective, un anumit stil de reglare emoțională, un anumit stil de relații interpersonale, un anumit stil de conduită comportamentală. Dar foarte bine că lucrurile funcționează astfel fiindcă modelul de lucru ne furnizează părți componente pe care le putem recunoaște, le putem urmări cum decurg unele din altele și cum se unesc într-o constelație (interdependență) ce se pretează la prognoză. Avînd un mod tipic de organizare, putem să restrîngem aria de acțiuni viitoare ce decurg din aceasta organizare specifică și astfel să stabilim ce așteptări sunt verosimile în relația cu un psihopat și care nu.

Iată ce factori caracterizează psihopatia: minciună patologică, manipulare, șarm, afect extrem de superficial, absența sentimentului de vină și a remușcării, predispunere la plictis, căutarea stimulării, incapacitatea cronică de asumare a responsabilitătii, lipsa empatiei, răutate, lipsă de tact, obraznicie, insolență, ticăloșie etc. Vreau să vă gîndiți, pentru un clinician aceste caracteristici nu sunt simple trăsături de caracter ori etichete lingvistice, axiologice. Ele sunt caracteristici/factori în felul în care caii putere, cilindrii, chiulasa și motorul sunt caracteristici/factori ai unei mașini. Factori care stabilesc un mod TIPIC de organizare: elemente componente care restrîng sau lărgesc posibilitățile de acțiune ale unei mașini. Minciuna patologică, afectul superficial, absența sentimentului de milă, imposibilitatea de a învăța din experiență sunt intrinseci psihopatiei așa cum sunt intrinsece pătratului cele 4 laturi ale sale.

În rîndurile ce urmează mă voi concentra pe latura cea mai puțin morbidă a psihopatiei.

Coțcării, găinării, furtișaguri. Tîllhărie, înșelăciune, violarea proprietății private, identități false. Această fațetă a psihopatiei este remarcabilă mai ales din punct de vedere behavioral: psihopatul cu comportament antisocial care are mereu probleme cu legea. Tipul impulsiv: control slab al impulsurilor, imposibilitatea amănării gratificării, funcții executive (planificare, autocontrol, concentrare, conștiinciozitate) laxe. În cazul lor, minciuna patologică, neasumarea responsabilitatii, șarmul superficial și fărădelegea nu ating criminalitatea sîngeroasă și sadică, dar produc pagube considerabile societății: recidive dese și perspective absolut sărace de reabilitare. Acesta este primul nivel al psihopatiei. Nivelul cel mai percutant/notabil al incontinenței psihopate. Psihopatul nu se poate (ab)ține. Psihopatia e o compulsivitate. Tulburarea liniștii și ordinii publice, acte de exhibiționism, ultraj contra bunelor moravuri, proferarea de cuvinte, distrugere de bunuri. Aceștia sunt scandalagii. Indivizi care își terorizează de-a lungul timpului familiile, incapabili fiind să se îndrepte. Alcoolizați, adorm pe unde apucă, ajung murdari sau jerpeliți acasă. A doua zi promit că și-au învățat lecția, dar de vină pentru situație e altcineva. Dacă sunt tați, își terorizează femeia și copiii. Ființa feminină e marea victimă a psihopatiei (a iubitului/soțului psihopat). Dacă sunt fii (și fiice) își amărăsc părinții prin veșnicele probleme în care intră (chiul, exmatriculări, înhăitări dubioase, datorii etc). Psihopații, cînd consumă alcool (actele psihopate și alcoolul se găsesc în strînsă legătură), fac tărăboi, sparg, urlă, fac scandal, amenință, jignesc, îi fac de rușine pe cei dragi. Jucători de noroc, de poker, de pariuri, pricepuți sau preocupați să obțină surse de venit pe căi ușoare, nedispuși și neinteresați să ducă o slujbă in mod conștiincios, înclinați spre mici “tîlhării”, “afaceri” de cartier, aranjamente. Aceștia sunt șmecherii. Descurcăreții. Promit, amăgesc, duc cu zăhărelul, vrăjesc. “Pe cuvintul meu de onoare!” Promit că se vor îndrepta, că va fi bine. Dar nu se îndreaptă. Și nu e bine. Ani și ani la rînd.

Apoi psihopatia devine mai sofisticată, cîștigă în aparență. Golănașul se lustruiește și devine impostorul care nu numai că evită penalitatea, dar urcă în ierarhia autorității publice. Pierde-vară termină cu chiu, cu vai (cu chiu, cu vai nu în sensul trudei și strofocării, fiindcă psihopatului ii este străină strofocarea, ci în sensul neglijenței, a lipsei interesului viu, real pentru instruire/substanță) o școală și, lipsit de orice constrîngere interioară, își găsește poziție sus, în conducerea țării. Scena politică îl tentează la nebunie fiindcă este șansa perfectă pentru acces la putere, expunere (reamintesc că sunt extrem de narcisiști) și muncă puțină. Psihopaților le place puterea. Și controlul. Dar nu prea se omoară după muncă. Îi controlează pe cei mai slabi decît ei și îi lingușesc pe cei mai puternici decît ei, căutînd să le cîștige bunăvoința, satisfăcîndu-le vanitatea. Cu cei pe care îi percep ca fiindu-le inferiori sunt ticăloși, dominatori și răzbunători. De fapt întreaga lor percepție asupra lumii se împarte după criteriile puterii. Cine are control asupra cui? Cei slabi vs cei puternici. Șmecheri vs loseri. Țepari vs țepuiți. Cei care dețin puterea vs cei călăriți/dominați/controlați. Vedem, competitivitatea ce decurge din detașare și viclenie.

O altă trăsătură esențială în deslușirea psihopatiei este absența anxietății. Psihopatul are un avantaj excepțional: nu trăiește frica sau anxietatea. Această neînfricare este neînfricarea care naște tupeul. Nerușinarea. Tupeul care îl plasează în mod repetat la granița cu penalitatea. Acționează ghidat de un instinct banal, temporar care nu e înrădăcinat în nicio formă solidă de interioritate. Omul obișnuit e temător, aprehensiv. Se gîndește la consecințele pe termen lung ale faptelor sale. Imposibilitatea de a învăța din experiență, de a internaliza vina și remușcarea, îl fac pe psihopat un om al momentului, al prezentului. Remușcarea, ca sa aibă efect, trebuie să dureze. Trebuie să lege trecutul de prezent. În psihopatie nu există această continuitate (ziditoare de conștiință). Singurele care durează sunt neseriozitatea, traiul frivol, corupt și egocentric.

Psihopatul este marcat de îndreptățire de sine, egotism extrem, un sentimentalism superficial care va nu atinge niciodată esența lucrurilor și o monumentală falsitate. Psihopații sunt, într-un fel, asemeni copiilor mici care nu își recunosc niciodată fapta rea (cine a spart geamul? Eu nu!). Oricît i-ai îndupleca, nu vei ajunge la ei. În naivitatea lor, cred că numai lucrurile care se văd există. Nu au încă un sine sau o conștiință la care să ajungi și nu cunosc realitatea din spate pe care se clădesc cuvintele rostite. Superficialitatea și absența sentimentului viu al responsabilității ale psihopatului trimit la infantilismul elevului încă nematurizat care își păstrează ținuta cînd timp profesorul sever este la clasă. Elevul se strunește temporar și reușește chiar să obțină note frumoase pentru purtarea “exemplară” dar imediat ce profesorul părăsește clasa și situația “artificială” a cerințelor și a purtării bune se consumă, începe să își dea în petec: urlă, sparge, își împinge colegii, înjură. Copilul/elevul însă crește. Ajunge să integreze la modul autentic (viu și neartificial) responsabilitățile. Copilul își îmbogățește interioritatea. Și-o sporește. Iar controlul impulsurilor este realizat cu succes. Pentru psihopat toată orînduirea, întocmirea asta socială, axiologică, morală e o simplă formalitate. Nu crede în ea. Nu pune botul la așa ceva. Repartizarea locului în lume pe bază de obligații și principii e artificială, adeziunea interioară e fix nulă. Acolo unde unii (cu ochii inimii) văd și trăiesc sentimentul datoriei și al cinstei, psihopații văd un carton în formă de datorie si cinste. Lumea lor nu are adîncime. Sunt isteți, descurcăreți, versați, dar nu au niciun fel de adîncime sufletească. E o superficialitate inteligentă care caracterizează universul psihopat și din care decurg aproape toate actele lor nemernice. Ei înțeleg foarte bine cum merg treburile pe lumea asta dar fix aici, fix la această calitate de “treburi”, adică de “manevre”, se oprește înțelegerea lor. Cu o astfel de înțelegere, implicarea este imposibilă. Lumea psihopată e o lume a manevrelor și singurul interes psihopat real este cîștigul (plăcerea) de moment și basmaua curată. Participarea în cetate e ca un ritual pe care îl interpretează cu jumătate de ochi distrat așteptînd să se sune de “ieșire”. Abia așteptînd să își dea jos uniforma de cetate și să revină la ale lor. La petec.

Perversitatea cea mai periculoasă a psihopatiei e faptul de a fi este mascată. De a îmbrăca aparența normalității. The mask of sanity, cum o numește psihiatrul american Harvey Cleckley. Psihopatul de rînd e escrocul. Cînd spunem despre cineva că e escroc? Cînd am fost păcăliți, trași pe sfoară, induși in eroare. Cînd ne-au fost înșelate așteptările. Escrocul îți naște așteptări și apoi te dezamăgește. Cel care lucrează cu o dublură a intereselor.

Adept al stilului de viață parazitar, lipsit de valori, de atașament și emoționalitate caldă, psihopatul e un om extrem de liber. Libertatea pe care o consumă nu e libertatea revoltatului, a rebelului, fiindcă aceste forme de libertate presupun patimă, aprindere, ardoare. Psihopatului îi lipsește ardoarea.

Psihopatia este ocazia perfectă, cred eu, sa vedem ușurătatea minciunii. Minciuna te face ușor ca lumina. Ușor și invizibil. Nu e loc in care să nu te poți strecura, nu e călătorie pe care sa nu o poti interprinde, nu e sarcină pe care sa nu o poți realiza, nu e promisiune pe care sa nu o poți împlini. Nu e cod penal pe care să nu îl poți modifica. (“Pentru că putem” – Codrin Ștefănescu)

Minciuna cucerește realitatea cu viteză. Nu cere niciun efort. Minciuna nu e încetinită de faptă. Minciuna e și foarte seducătoare fiindcă e turbat de promițătoare. În minciună totul e posibil, nu există constrîngeri ori piedici. Vă vom da, vă vom mări, va fi bine. De unde vine ușurătatea? Din lipsa de substanță caracteristică superficialității psihopate. Nu se poate acoperi distanța dintre cuvînt si faptă. Cuvîntul o ia inaintea faptei, înaintea adîncimii trăirii. Cînd nu ai arie interioară de reprezentare a adevărului, cînd nu o ai o esență, poți fi orice fiindcă nu apare discordanța, semnalul de alarmă, nepotrivirea, respingerea (așa cum respinge uneori organismul un organ străin) dintre esență și aparență. Psihopatul poate introduce orice minciună în el. Nici una nu va fi prea grosolană să fie respinsă. Nu are cine să i-o respingă. Acum ești pilot de avioane, acum ești erou, acum esti campion la ski, acum ești profesor universitar, acum răstorni vreo doi munți, acum nu ai plagiat 100 de pagini. Orice. În fața celui care te lauzi, promiți și fantazezi fără opreliști esti, temporar, o realitate veritabilă.

Realitatea se creează instantaneu. E nevoie de cîteva cuvinte:

“Numele meu este Andrada Ilisan si sunt pilot de avioane. Locuiesc in Chile si am 7 copii.”

“Numele meu este Andrada Ilisan, am 20 de ani și sunt olimpică la chimie.”

“Numele meu este Andrada Ilisan și am jucat in rolul Omului Păianjen”.

Rîndurile de mai sus nu au nicio substanță. Nu trimit cu adevărat la nicio realitate. Singurul lucru adevărat e numele de Andrada Ilisan. Restul este o minciună. O invenție. O păcăleală. O mască. O capcană. O fraudă.

Cazul Victor Ponta

Victor Ponta ne furnizează materialul excelent pentru evidențierea psihopatiei și a consecințelor sale extrem de păgubitoare.

Mă voi folosi de scrisoarea deschisă “Fie-vă milă de noi, Victor Ponta!”, adresată în 2014 de Gabriel Liiceanu lui Victor Ponta. E perfectă pentru a bifa tabloul clinic caracteristic politicianului psihopat, pentru a valida (iar și iar) stupoarea și blocajul cognitiv pe care le stîrnește psihopatia, dar, mai ales, pentru a anunța (din nefericire) incompatibilitatea dintre apelul la milă și structura psihopată.

Tabloul clinic:

Tupeul. În materie de cutezanță impudică ce depășește orice limită, sunteți în clipa de față un performer. Cel mai mare. Sunteți campionul. Plagiatul ăsta face parte din arhivele eterne ale lumii românești. Nu și dacă ați fi stat pitit prin nu știu ce cută a societății. Dar așa, ați ieșit pe scenă și ați început să faceți bezele cu aceeași mână cu care vă trecuserăți în cont, printr-un simplu copy paste, aproape o sută de pagini. Legate tot de tupeu. Prima: în 2010, l-ați numit pe Mircea Cărtărescu „intelectualul Führer-ului”. Minciuna. Felul dvs de a minți a devenit legendar. „Minte și când îl întrebi cât e ceasul”, mi-a spus despre dvs un prieten după vara lui 2012. Incompetența. Nimeni nu ar putea spune ce anume știți să faceți. Cred că nici dvs nu știți. Formal vorbind, ați făcut studii juridice. Formal vorbind, ați dat și un doctorat în drept penal, dar, ținând cont că un sfert din lucrare este un plagiat, adică un furt, faptul de a-ți atesta calificarea în penal recurgând la un gest infracțional (plagiatul este o infracțiune) a reușit să împingă, în România, paradoxul pe culmi. Iarăși, deși o vreme ați fost procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție („secția Anticorupție, Urmărire Penală și Criminalistică”), ba chiar, se zice, ați fost trimis în Italia pentru a studia obiceiurile mafiei, România nu a beneficiat cu nimic de pe urma acestor funcții și experiențe. Ați fi avut din plin ce face în anii aceia, odată revenit în țară. Erau anii în care în România se nășteau și începeau să se organizeze „grupuri infracțonale”. Nici unul dintre borfașii politici care și-au început cariera atunci, marea majoritate din PSD, și care de câțiva ani trec pe bandă pe la DNA nu apare în palmaresul dvs profesional. V-ați remarcat în schimb, odată ajuns șef al PSD-ului, prin zidul de protecție pe care l-ați ridicat în jurul colegilor dvs de partid trimiși în judecată, al urmăriților și al condamnaților penal. Ați pus astfel în circulație un nou paradox: un procuror care conduce un partid de infractori și care ține, public, partea infractorilor! Aroganța aceea neșlefuită caracteristică indivizilor care se confruntă cu puterea la prima generație și care, la nivelul cuvântului, se manifestă sub forma jignirii, a deriziunii și prin introducerea „glumiței” în limbajul politic. Ați supralicitat cât ați putut stilistica aceea bășcălios-năstăsiană de genul poantei cu număratul ouălor. Era de un prost gust desăvârșit. …pe poarta miștocărelii”, care, cu aportul dvs deloc neglijabil, a devenit un loc comun al limbajului public de la noi, a intrat golănismul în clasa politică. Au intrat analfabeții, tipii al căror limbaj, înregistrat pe când puneau la cale afaceri dubioase, te făcea să crezi că ai descins în inima Ferentarilor. Au intrat miniștri ai culturii și ai învățământului incapabili de un acord gramatical corect. A intrat o șleahtă de huligani publici, prezenți în fiecare seară la televizor, care făceau din cuvinte materia primă pentru minciună, sofism, amenințare, jignire. Ați transformat clovnii în vedete ale partidului și ați lăsat neamendate înjurăturile lansate de la tribună la adresa procurorilor. Al doilea lucru pe care-l practicați cu voluptate sunt giumbușlucurile. Le faceți în ședințele de guvern, la televizor, în public, deîndată ce vă pomeniți în fața microfoanelor. Giumbușlucuri, glumițe, bănculețe, bășcăliuțe, miștocăreli, răspunsuri în doi peri peste totMăști, mascarale și mascarade. Și totul cu o mină zâmbăreață și trădând o nemăsurată încântare de sine.

Stupoarea:

Chiar nu înțelegeți că nu puteți defila fălos, la nesfârșit, ca procuror, prim-ministru și ca eventual președinte, cu o asemenea mârșăvie în portofoliul vieții dvs?

Ce n-ați făcut atunci ca să ștergeți de pe podeaua vieții dvs petele astea de sânge care nu se lasă șterse? Ați desființat comisii academice constituite anume pentru acreditarea titlurilor universitare. V-ați pus mercenarii să le stingă membrilor comisiei lumina, în timp ce deliberau. Ați înființat alte comisii, mamut, de câte patruzeci de oameni, ca rușinea participării la acoperirea unei crimei să se distribuie, verhovenskian, pe cât mai multe capete și verdictul să se piardă în anonimat. Ne-ați explicat, lăsându-ne perplecși, că în anul susținerii, 2003, nu existau reguli ferme pentru punerea ghilimelelor (?!), ca și cum, în lumea modernă, regulile citării sunt perisabile și ar putea evolua (sau s-ar negocia) de la un secol la altul. Ați pus un coleg de partid, ministru și el, să ne explice (nouă!) că plagiatul face parte, de la Aristotel încoace, din obiceiurile academice ale Europei.

Vedem bine: tupeul, golănismul, lipsa de scrupule (desființarea de comisii, raționalizările deșănțate, invocarea lui Aristotel – comedia/lumea de carton, deci), acuzațiile neîntemeiate la adresa unor persoane absolut respectabile, clovnăria, aroganța, jigniriile, amenințările, afacerile dubioase, măștile, superficialitatea și insolența histrionică. Pinocchio.

Incompatibilitatea dintre apelul la milă și structura psihopată: Ca să recunoaștem lumina trebuie mai înainte să fim sensibili la lumină. Trebuie să avem celule destinate luminii – conuri și bastonașe găzduite în retină capabile să recunoască, să preia lumina și să o transforme în impuls nervos. Ca dopamina si serotonina să circule (tixite de informație) de la axonul unui neuron la dendritele celuilalt neuron și starea noastră psihică să se revigoreze trebuie ca mai întîi sa avem receptori destinați serotoninei (vitalității) – molecule receptor capabile sa recunoască moleculele mesager ale unei celule diferite si apoi sa se îmbuce una cu alta. Ca să ne fie milă, ca să fim morali (sau măcar să ne strofocăm să fim), trebuie ca mai întîi să fim sensibili la milă și morală, trebuie să fim destinați milei și moralei. În cazul psihopatiei, receptorii de milă și morală lipsesc.

Remușcarea (mila) e străină de psihopatie în aceeași manieră în care e străină trompa de elefant de puiul de găină. Puiului de găină n-o să-i crească trompă de elefant în veci. Dacă i-ar creste brusc n-ar mai fi pui de găină. Trompa nu ține de proiectul său pe lume. Tot așa, psihopatului nu i se va declanșa brusc nici mila și nici mustrarea de conștiință fiindcă astfel n-ar mai fi psihopat. Remușcarea nu ține de psihopatie. Ea nu poate fi integrată psihopatiei. Nu putem pretinde de la o psihopatologie nimic din ce depăseste sfera specificității sale. Procedînd astfel am comunica într-un limbaj pe care psihopatologia aceea nu îl poate internaliza fiindcă nu îl poate decoda. Nu îi poți pretinde paranoicului să nu mai fie paranoic. O să intre la bănuieli. Va integra inputurile în modelul lui paranoid. Nu funcționează.

În concluzie.

Psihopatul nu are obraz. Psihopatul e lipsit de obraz așa cum e lipsită o bucată de cărămidă de amigdale sau faringe. Psihopatia este o infirmitate. Moral insanity. Maladie morală. Un defect caracterologic întocmai celui congenital. Psihopatului i se rupe, dacă îmi permiteți. Psihopatul nu este capabil să internalizeze vina și responsabilitatea. Și neputînd sa o internalizeze, este incapabil să se reformeze, să se schimbe. Arhitectura lui interioară (neurofiziologică, axiologică, etică, de atașament) nu este dotată pentru reformare. Devine inutil să invocăm rușinea (“Nu vă e rușine?” “Nope, nu ne e.” La propriu, nu-le-e-rușine), decența, onorabilitatea înaintea unui psihopat. E neproductiv în aceeași manieră în care ar fi neproductiv să aștept de la aspiratorul meu să aibă milă de durerea mea de spate. Prin urmare sunt necesare: altă abordare, alt cod de limbaj și alte așteptări. Pe psihopat nu îl va cuprinde schimbarea la față ca în scenariile umaniste în care, în urma unei somații fierbinți, răul/ticălosul privește adînc în sine și își schimbă conduita. Psihopatul nu poate trăi pe termen lung părerea de rău și este incapabil de schimbare autentică. Știți, are Steinhardt o vorbă: cînd vaca mănincă iarba, iarba se transformă în carne de vacă. În aceeași manieră, doar că pe dos, încorporeaza și psihopatia în metabolismul ei patologic ceea ce îi parvine bun de afară. Cînd psihopatul mănîncă cinste, cinstea se transformă in psihopatie. Psihopatia este i-re-ver-si-bi-lă.

Psihopații trebuie încolțiti cu tactici care să le vizeze psihopatia. Dacă se va alcătui vreodată o echipă antipsihopatie (antitero) pentru România, sper din inimă să fiu cooptată.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "73 comments" on this Article:

  1. GHP spune:

    Superb de trist – si “Qui Prodest”? Pe cind o analiza de psiholog clinician a celor care-i trimit la guvernare? Pentru acestia ar trebui sa imaginati o abordare – caci de echipa antitero (pentru capuse) nici nu poate fi vorba… Succes!

    • Ad Min spune:

      Exista. Cautati “Dr. Andrew Lobaczewski’s Political Ponerology”… se gaseste in format pdf pe internet. E mai mult decat parabola Pinocchio, i.e., pe langa psihopati, prezinta si mecanismele de inconjurare cu caracteropati si transformarea unei societati intr-o patocratie (sic)…
      Orice asemanari cu ce se-ntampla par sa nu fie intamplatoare…

      • GHP spune:

        Scuze, am fost prea succint : 1. sugeram o analiza de specialitate a votantului tipic actual; 2. pe baza rezultatelor s-ar putea construi un program de educare/informare, pentru uzul politicienilor responsabili si a societatii civile. Cu alte cuvinte, un document utilizabil, aplicat realitatii noastre de azi. Acesta a fost sensul postarii si al urarii finale.

    • nscandal spune:

      Da, GHP si PAFI au pus punctul pe i. Pai cum sa-i spunem celuilalt, PAFI ? Romania mizerabila, cum altfel ?

      - “si ce daca n-au facut nimic, sint de-ai nostri”
      - “cum se numeste tara noastra?” – “Hî ?!?”
      - “romanii din mediul rural nu sint interesati de lupta anticoruptie”
      - (admirativ): “…nu e prost, e hot….”.

      Cum e d-na Ilisan ? Cine se aseamana, se voteaza, sau sindromul Stockholm largit ?
      Sau “deep inside”, simtim ca traim mai bine decit meritam si nu ne mai intereseza nimic altceva ?

      • Andrada Ilisan Andrada Ilisan spune:

        @ Ad min.: multumesc frumos de comentariu. F binevenit.
        @ GHP: eu sunt axata mai mult pe individ. Mai putin pe psihologia multimilor. :)
        @ nscandal: nu cred ca cine se aseamana se voteaza. Cred ca e alta relatia dintre manipulator si votant.

        • GHP spune:

          Iertati-ma, dar multimea este formata din indivizi, nu?… Si fericirea / bunastarea / implinirea / dedicatia sunt inca individuale, nu ?… Ca nespecialist, credeam ca se poate identifica o tipologie din analiza cazurilor individuale si apoi se pot propune solutii adecvate de educare / informare – care se adreseaza tot individului… Si inchei aici, cu scuzele de rigoare: sugeram o finalitate (practica) pentru astfel de dezbateri…

        • Ad Min spune:

          @Andrada Ilişan
          Mulţumesc. Vă încurajez să aprofundaţi subiectul, de la “Portretul artistului, ca tânăr” la “Ulise”, dacă este să-l parafrazez pe James Joyce, pe baza titlului articolului. Regretabil, nu există o educaţie generală formală pentru a imuniza oamenii normali la fenomenologia carnivorelor epifite din lanţul trofic al societăţii umane civilizate (adică pornită din cetate, ca împrejmuire defensivă care produce stratificare, orice piramidă de putere fiind honey-pot pentru astfel de patologii… fără de care, chinuiau animale).
          De aici pornesc multe “misconceptions”, e.g. că psihopaţii sunt doar serial-killers/ serial-rapists. Fauna (maybe humans, but still animals) depăşeşte fifty shades of grey.
          @GHP
          Nu-i cazul de scuze. Am înţeles ce doriţi, şi am încercat să vă propun un document în acest sens… problema în discuţie preocupă omenirea de milenii, iar raportarea exclusivă la votanţi are aspecte studiate deja, v-aş menţiona doar Thomas Hobbes în al său Leviathan…
          @altri: principiul juridic – statul de drept ar trebui să asigure mecanismele de control ale unei societăţi normale ca să nu poată fi transformată într-o patocraţie; principiul ecologic – orice specie se extinde până la limita resursei cele mai critice; principiul selecţiei naturale – supravieţuirea celui mai adaptat; principiul lui Alexandru Lăpuşneanu vs. Motoc – Proşti, dar mulţi vs. Mulţi, dar proşti; et caetera
          Mulţi ştiu, mai puţini pot, foarte puţini şi fac.

        • nscandal spune:

          Da, luati-le apararea votantilor, e cea mai sigura cale spre prezervarea marasmului moral actual, care duce la aparitia psihopatilor in politica. Daca nu vedem oglinda perfecta dintre politicieni si populatie, macar sa nu ne mai miram de aparitia si stabilitatea pe termen lung a “monstrilor”. Iata mai jos, de exemplu, ce spunea in 2007 Mircea Cartarescu:
          “Problema imaginii noastre in lume nu sunt nici tiganii, nici cativa scelerati care fura, ucid si violeaza, nici sovinismul italienilor sau al englezilor. E falimentul nostru moral, e lipsa cinstei si a corectitudinii din obisnuintele noastre de fiecare zi. Decaderea noastra ca popor, vizibila in sfera politica in interior si-n imaginea noastra mai rea ca oricand in afara, este produsul absentei franelor morale la un numar coplesitor de romani, victime ale unei lipse cronice de educatie.”
          http://evz.ro/cartarescu-falimentul-nostru-moral-466513.html
          Atentie: psihopatii sint doar efectul, cauza sint votantii. Vorbim despre manipulare 1 an, doi, patru, poate chiar 8, dar cind de 28 de ani se voteaza in majoritate un grup infractional organizat, deja vorbim de compatibilitate de naravuri. Nimeni nu poate fi manipulat atita amar de ani, oricit de prost ar fi.

    • Cornelia Neagu spune:

      Un articol EXCEPŢIONAL.
      Felicitări, doamnă Andrada Ilişan.

      Am reţinut din articol TRĂSĂTURILE PSIHOPATULUI:
      1. minciună patologică
      2. manipulare
      3. şarm
      4. afect extrem de superficial
      5. absenţa sentimentului de vină şi a remuşcării
      6. incapacitatea cronică de asumare a responsabilităţii
      7. lipsa empatiei
      8. răutate
      9. lipsă de tact
      10. obrăznicie
      11. ticăloşie, etc.

      Am ales câteva persoane publice şi, pentru fiecare, am căutat să văd care dintre trăsăturile enunţate i se potrivesc.

      Concluzia? Multe dintre persoanele alese de mine au îndeplinit condiţiile pentru a fi catalogate drept psihopaţi. Fără nici un dubiu.

      Exemplele sunt foarte uşor de găsit, de către oricine.

      • neicanimeni spune:

        O singura remarca: acesti psihopati carora “li se rupe” sunt pe toate palierele societatii, nu doar la varf. Cei de la varf ne reprezinta cumva, se poate argumenta cat de mult, data fiind prezenta redusa la vot, dar in mod sigur ne reprezinta nepasarea – pe baza ei au ajuns acolo. Uitati-va in trafic de exemplu. Sunt sigur ca autoarea, al carui articol il gasesc excelent, s-a concentrat pe politicieni si ne-a exclus pe noi ceilalti, doar ca sa ne fie mai usor de acceptat anumite adevaruri, in speranta ca daca bate saua pricepe si iapa pana la urma… Daca ne-ar fi inclus de la inceput, probabil ca multi s-ar fi zbarlit – cunosc si eu, fara sa fiu profesionist, cat de previzibilie sunt reactiile noastre. Nu este insa cu totul sanatos sa nu ne vedem si pe noi, ceilalti, ca posibili psihopati, de altfel gasirea unui tap ispasitor, cum facem la nesfarsit cu figurile triste de la varf, altfel incapabili sa le schimbam, e tot un semn de psihoza.

        Mi-am permis sa spun asta nu fiindca mi se rupe de parerile celorlalti, foarte probabil revoltati de includerea lor in randurile unor f. probabili psihopati, ci pentru ca adevarul uneori trebuie spus, ca si prim pas spre igiena mintii noastre.

        Totusi, spunand adevarul, nu ii vindeci pe psihopati. Trebuie sa vrea si ei, sa simta ca ceva nu e in regula cu ei, dar de obicei psihopatii se simt prea bine in pielea lor ca sa aiba dileme de genul acesta. Exista o carte, despre cum ne mintim noi pe noi insine, dar nu o recomand public, e o sabie cu doua taisuri. Ajunsa in mainile psihopatilor n-ar fi fi decat un instrument de a-i judeca pe ceilalti mai usor si de a gasi tapi ispasitori inca si mai lesne. Adevarul e trist, multi psihopati sunt incurabili.

        Si inca ceva, sunt maestrii deghizarii, dar ceva totusi ii tradeaza. Am incetat de mult sa judec oamenii dupa ce vorbesc, adica dupa cum vor sa para in public. Ma uit in jurul lor, ce au putut sa construiasca, relatii, familie, copii, cum isi ajuta semenii. Altfel, ei au discursuri de mari genii care de multe ori de fac sa te simti mic de tot in preajma lor. Asta pana nu realizezi cum oamenii astia parjolesc de fapt totul in jurul lor.

        • Cornelia Neagu spune:

          Cu siguranţă există psihopaţi printre noi.

          În urmă cu câţiva ani, intrigată de comportamentul bizar, inexplicabil, al unei persoane extrem de mincinoasă, egoistă, rea (persoană din propria mea familie), am căutat pe internet, unde am găsit trăsăturile unui psihopat.
          Tot de acolo am aflat că nu există leac pentru psihopaţi, ei rămân psihopaţi până la moarte.

  2. Jacques spune:

    Când totul merge bine, nebunii sunt la azil, pe timp de criză ne guvernează. (C.G. Jung)
    Rari oamenii cu copilării fericite, fără traume transgeneraționale și neatinși de narcisism – și dacă i-ați identifica științific, ar fi foarte insuficienți pentru a ocupa pozițiile de conducere din instituții, firme și alte structuri ierarhice. Așa se structurează grupurile și societățile de cimpanzei: biologic. Așa se structurează grupurile de Homo sapiens: cultural. Altfel zis, unui cimpanzeu dominant poți să-i măsori înălțimea, lățimea umerilor, gradul de simetrie și alte detalii biometrice de dominator, însă, oricâte teste faci, nu poți să măsori capacitatea de a emite minciuni a unui Homo sapiens pus pe făcut carieră. Mai mult, sunt psihopați care conduc cu mână de fier și aduc bani firmelor, ceea ce nu deranjează deloc pe deținătorii de acțiuni. Una peste alta, multe nevroze s-au transformat în psihoze, și nu ai ce face: OMS este tare în urmă cu recunoașterea unor boli. Mulțimea de psihopați de la conducere reflectă mulțimea de manipulatori perverși narcisiști din orice microstructură socială: familie, școală, regie, grup de trei ciobani etc.
    Cu alte cuvinte, ca să preluăm din știința ecologică de bază: densitate mică a populației, resurse multe per individ – creștere și bunăstare; densitate mare, competiție, nema altruism!

    P.S. Dacă se va alcătui vreodată o echipă anti-psiho-tero, după ce veți executa câțiva (să zicem!) subiecți, va veni invariabil momentul în care vă veți spune: Băi, ce putere avem! Ia să ne distrăm și noi un pic!!!

    • Andrada Ilisan Andrada Ilisan spune:

      @Jacques: Aveți încredere în mine, nu sunt înnebunită după putere. O sa fie pe mîini bune echipa antipsihopați. Eu țin la egalitate, nu la control. Mulțumesc pt comentariu.

  3. Ela spune:

    Problema amalgamului este confuzia.
    Desigur, fiecare poate interpreta diferit aceeasi realitate, numai ca, in medicina, acest tip de fantezii ar fi de evitat…
    In unele tari, unde diagnosticul este exclusiv rezervat medicului, este indecenta caricaturizarea bolnavilor prin asocierea intempestiva la suferinta lor si a familiilor lor, a unor patetice rebuturi ale societatii, perfect sanatosi, de altfel…
    Inteleg ca este tentant sa le aplicati etichete de “psihopati” tuturor celor care nu au comportamentul normal al politicianului responsabil. care ne incearca rabdarea, ne mint fara intrerupere, ne fura si ne violeaza viitorul, dar nu este nici real, si nici constructiv. Pentru nimeni.
    Di-mpotriva!
    Un psihopat care agreseaza are circumstante atenuante, in timp ce un Dragnea sau un Ponta, care nu au fost diagnosticati astfel, au doar circumstante agravante.
    Punandu-i pe toti intr-o oala, toata lumea are de pierdut, noi inclusiv…

    • Sergiu Simion spune:

      „ In unele tari, unde diagnosticul este exclusiv rezervat medicului …. Inteleg ca este tentant sa le aplicati etichete de “psihopati” tuturor celor care nu au comportamentul normal al politicianului responsabil. care ne incearca rabdarea, ne mint fara intrerupere, ne fura si ne violeaza viitorul, dar nu este nici real, si nici constructiv. Pentru nimeni.”

      Corect. Exact cum a procedat in precedentul sau articol publicat pe Contributors.ro in , autoarea confunda o platforma de dezbateri publice cu cabinetul sau particular si pune etichete si diagnostice in public , dupa „ pohta ce a pohtit ” si cui are chef, dar nu aceasta este rolul psihologului. Aceasta atitudine chiar merita discutata .

      • Ela spune:

        Din pacate, uneori apar cazuri de adevarati psihopati care violeaza copii sau isi ucid iubitele, dar care au trecut cu bine testele psihologilor…Probabil ca, daca testele ar fi efectuate cu strictete, de adevarati medici psihiatri, s-ar produce mai putine drame.

    • bogdan192 spune:

      Care e diferenta intre un psihopat diagnosticat de un specialist pe baza simptomelor mentionate de autor si unul diagnosticat de autor?

      • Ela spune:

        Cred ca autoarea nu este medic psihiatru, ci doar psiholog. Or, aceasta calitate, isi poate exprima o opinie, nu un diagnostic!
        Daca in Ro “merge” si asa, eu cred ca e problematic.

        • Andrada Ilisan Andrada Ilisan spune:

          Doamna, e absolut supărătoare intervenția dvs urechistă. Mărturisesc că mă mîhnește teribil lipsa de bunavoință și mai ales, tragerea la răspundere din mijlocul ignoranței. Nu as avea nicio problema sa incasez observatii făcute cu bună credință.
          1 . Psihologul clinician (in Ro și în lume) are competențe de psihodiagnostic și evaluare clinică; investigarea şi psihodiagnosticul tulburărilor psihice şi al altor condiţii de patologie care implică în etiopatogeneză mecanisme psihologice; evaluare neuropsihologică; evaluarea complexă a personalităţii (ex. trăsături caracteriale, de temperament, aptitudinale etc.) şi a mecanismelor de coping/adaptare/defensive; etc
          2. Am scris un articol, doamnă, nu am pus un diagnostic. Articolul meu e o opinie, nu un document cu valoare medicală. La fel ca in cazul gimnastei care da o reprezentatie in fata vecinilor săi, aceasta nu poate castiga o medalie, oricate aplauze entuziaste ar obține de la vecinii ei. Trebuie un context oficial pentru medalie, pentru legitimarea unor competențe.
          3. Pînă si în ceea ce il priveste pe Victor Ponta, am formulat astfel: “ne furnizează materialul excelent pentru evidențierea psihopatiei”. Întelegeti, doamnă?
          4. Am incercat sa fac cunoscute elemente de psihopatie, am incercat sa pun in legatura o anumita conduita politica cu o anumita constitutie psihică.
          5. Am incercat sa impartasesc niste cunostinte.
          6. Incercati, va rog, sa va documentati, inainte sa ii puneți, plină de sine, pe altii la punct. Despre relatia dintre politică si psihopatologie, au scris altii, mai priceputi decit mine. De pildă, psihiatrul polonez Łobaczewski: https://en.m.wikipedia.org/wiki/Political_ponerology
          7. Pot sa accept că scriu gresit despre patologie. Dar corectați-ma in cunostintă de cauză.

          • Ela spune:

            Stimata doamna, regret ca reactia mea v-a produs o asa indignare, pe care sa v-o exprimati prin termeni atat de categorici, ca “absolut” (suparatoare) sau “teribil” (de mahnita), si accesoriu :) , sa ma tratati de ignoranta; va asigur ca nu am intentionat sa va pun nervii la incercare. Cat despre acuzatia de lipsa de buna credinta, nu o iau in seama, pentru ca inteleg ca asa se vede de la dvs or, interpretarea pe care alegeti sa o faceti nu depinde de mine.
            Pe f. scurt, deci, va sunt datoare cu cateva raspunsuri:
            1.In Elvetia psihologul NU este abilitat sa stabileasca diagnostic.
            2.Intr-adevar, ati scris un articol complex, care mi-a starnit interesul, si pentru asta va felicit. Inca din titlu insa, anuntati ca faceti portretul psihopatului la guvernare, or “psihopat” e un termen medical rezervat unei patologii grave, care nu trebuie banalizat prin utilizarea lui “extinsa” la oameni nediagnosticati, daca nu din deontologie, macar din respect pentru suferinta adevaratilor bolnavi si a familiilor lor.
            3, 4, 5. Inteleg :)
            6.Psihiatrul, nu psihologul, polonez a scris despre relatia dintre politica si psihopatologie, nu psihopatie! Nu a declarat ca “i se pare” ca x sau y e psihopat…Intelegeti nuanta?
            7.Am inteles. Asa m-am straduit sa fac :)
            Numai bine!

            • Sergiu Simion spune:

              @ Ela. Felicitari pentru comentariul dvs elegant, civilizat , la obiect si fara “argumentum ad hominem” ( Elvetia nu este Romania , si viceversa ) ca in alte interventii … : ) pentru ca vorbim aici despre limite de competenta si o incalcare evidenta a deontologiei profesionale .
              Discutia poate fi mult mai ampla cu conditia ca sa nu fie sterse si acum comentariile asa-zis “rautacioase” ( adica lipsite de bunavointa in termenii autoarei… ) cum s-a intamplat deja la precedentul ei articol :) )
              N.B. De remarcat, dvs ati exprimat doar o simpla opinie, in schimb autoarea v-a facut cu de la sine putere “urechista” ( frumos, probabil ca uniidintre psihologi au dreptul deontologic sa-si eticheteze semenii :) ) si v-a raspuns pe puncte si pe mai mult de jumatate de coala A4 :) …

            • Andrada Ilisan Andrada Ilisan spune:

              @ Ela: dacă e bunăvoință, atunci suntem in regulă. :) sunt f iertătoare (:p) si nu imi place să țin supărare. Iertați-mă și dvs pt tonul sever. Imi parea că nu va preocupă decit sâ imi căutați nod în papură. In rest, imi pare că articolul meu e un esec. Fiiindcă tocmai ce vroiam să subliniez e că e “plin” de psihopați în lume. Și că tocmai, tentativa de a atrage atentia asupra acestei ireversibile și pagubitoare conditii nu duce la banalizarea unei patologii grave (criminalul in serie, de pildă, cea mai grava patologie psihopată) ci la conștientizarea faptului ca patologia există in grade și că forma ei cea mai “civilizată” e cea mai raspandită și prin urmare cea care instituie și cele mai mari daune. Hare estima că la fiecare psihopat sadic (criminal in serie) sunt vreo 20-30.000 de psihopați care nu comit crime.

          • Tim spune:

            “Cel mai mare obstacol în calea cunoașterii nu este ignoranța. ci iluzia cunoașterii” (D. Boorstin).
            Nu e primul articol în care “vă scapă piciorul”. Btw, conștiința/conștiența nu e același lucru cu discernământul (într-un articol mai vechi). Cum psihodiagnosticul ce intră în atribuțiile psihologului clinician nu e același lucru cu diagnosticul medical, rezervat psihiatrilor. Nu cred că aici e locul pentru pecizarea diferențelor, dar, cu siguranță, le veți găsi prin documentare. Pentru un specialist care se respectă, Wikipedia nu e cea mai fericită alegere. Ați absolvit o facultate dintr-o universitate bine cotată. Ar fi drăguț să n-o faceți de rușine! Sigur că nuanțele din diferitele tipuri de tulburări de personalitate antisocială presupun studiu intens, dincolo de cursul de psihopatologie de la facultate, dar pun rămășag că ați avut ocazia să deprindeți, în școala respectivă, abilitățile pentru un expozeu mai acurat. E adevărat că în balamuceala generală de pe la noi pare să nu mai conteze. Însă pentru cei din zona aceasta, devine iritant să constați că, după răposatul Tudose, nu prea se mai plimbă psihiatri pe la televizor să pună diagnostice unor oameni cu care nu au interacționat niciodată și pe care nu i-au evaluat direct în niciun fel (oricum, după ce se va fi întâmplat asta, ar fi neetic s-o mai facă), în schimb, singurii care se hazardează să mai pună diagnostice “publice”, din elicopter, sunt tot felul de psihologi. Profesioniști fiind – deci în cunoștință de cauză în privința rigorii, când e vorba despre un astfel de demers – cum reușesc ei să “știe” câ X are boala Y, în lipsa unei anamneze serioase, a unor aplicări de instrumente evaluative șamd?…Mister… Personal, mie-mi sunteți de ajutor și pentru asta v-aș putea chiar mulțumi: în sfârșit, pot înțelege și chiar accepta privirile sceptice ale unor psihiatri, aruncate în direcția psihologilor…
            Iar cu bietul Pinocchio ce aveți?:)) De ce nu l-am putea încadra la tulburările de conduită? :)) În fond, e mititel, cu personalitatea în formare. Ca să nu mai spun că există niveluri diferite de lectură, iar într-unul dintre ele, tocmai transformarea lui din păpusa de lemn în copil, adică primirea unui suflet, îl umanizează. Tot așa ajungem să “înțelegem” că în Baltagul (o discuție publică mai veche) e vorba despre abuzul bărbatului asupra femeii. În aceeași notă, s-ar cuveni, de exemplu (ca s-o ard cosmopolit), să “înțelegem” din Bukowski că trebuie să fii pulbere de beat ca să ai acces la niște subtilități ale vieții sau că n-are nicio valoare fiindcă era nițel cam alcoolic?
            Nu mi-aș fi risipit minute din viață să comentez aici, dacă reacția dumneavoastră la anumite comentarii care nu vă convin și pe care, personal, le consider foarte civilizate, ar fi fost mai de…psiholog.:) Prin urmare, îndrăznesc să vă sugerez să nu faceți și dumeavoastră același act neînțelept ca mine ci, în schimb, să petreceți timpul alocat răspunsului, dacă vă preocupă subiectul, aruncând o privire peste un Robert Hare sau un Kevin Dutton, de exemplu. Sunt doar doi dintre cei ce și-au dedicat întreaga carieră studierii psihopaților. Sunt și foarte amuzanți, deci …quality time garantat. :)

            • Sergiu Simion spune:

              Excelent comentariu si regret sincer ca este scris sub pseudonim , atitudine pe care, fara suparare si la fel de sincer , nu o inteleg ( poate pentru dvs este confortabil – e drept, nu va asumati nici un risc – , dar pentru cei care scriu in nume propriu nu este la fel de confortabil sa discute cu o entitate abstracta ).

            • Andrada Ilisan Andrada Ilisan spune:

              Sper că stiu care e diferența între conștiență și discernămint. Formularea din articol era in mod vădit provocatoare. Incerca să ridice niște probleme. Lui Victor Ponta i-am pus diagnosticul de Pinocchio. Sper să mi se ierte această “scăpare de picior”, onorată instanță.
              Imi place de Bukowski.
              Nu am nimic cu Pinocchio, le citesc de ani buni copiilor mei din această minunată carte.
              Titlul articolului este provocator, dar daca cititi cu atenție nimeni din articol nu e numit psihopat. Cum spuneam și mai sus, făceam niște conexiuni intre conduite si structuri de personalitate.
              Sper că știu că diagnosticul/psihodiagnosticul se clădește pe o interacțiune vie.
              Robert Hare e un psiholog expert in psihopatie care a continuit munca unui psihiatru expert in psihopatie (Cleckley pe care îl pomenesc in text). Vedem ca nu sunt in intregime fundamentate “privirile sceptice” aruncate de psihiatrii in direcția psihologilor. In rest, ce sa zic, sper sa ma achit cu decență de meseria de psiholog clinician si sa fac parte din categoria psihologilor buni.

        • Stefana spune:

          Opinie pot avea eu sau altii care ne dam cu parerea. Un psiholog EVALUEAZA comportamentul prin tehnici studiate la nivelul unei facultati. Nu pune diagnostic de boala, nu prescrie medicamente. Psihologul poate identifica probleme ale “functionarii” normale ale unui individ. Simptomul nu este apanajul psihiatriei. Pe baza studiilor si a experientei profesionale, psihologul recunoaste mai usor manifestari ale comportamentului anormal fara sa fie necesar sa recomande o medicatie.
          Exagerati spunand ca ” in România merge si asa”. Altfel ar insemna ca psihologi renumiti si-au exprimat doar niste opinii la nivel declarativ, iar psihoterapia este un soi de apa de ploaie.

          • Ela spune:

            Recunosc, nu stiu cu precizie cum functioneaza sistemul medical si para-medical romanesc. De aceea am spus “daca” asa merge in Ro, e problematic…Din cate inteleg insa, nu e nicio problema, si ma bucur de asta.
            Cat despre psihoterapie, nu stiu de unde ati inteles ca o desconsider, nu e cazul! Sunt, insa, obisnuita sa aud ca este facuta de catre medicul psihiatru, si ma ingrijoreaza cand aflu ca nu e nevoie sa fii medic specialist ca sa “intri” in psihicul uman…
            In rest, toata stima pentru psihologi, indiscutabil!

            • Andrada Ilisan Andrada Ilisan spune:

              Dostoievski n-a fost medic specialist, (ba chiar cartofor si condamnat la moarte) dar mi se pare că a “intrat” ca nimeni altul în psihicul uman. :) Psihiatrii sunt experți in neurochimismul suferinței psihice. Asta nu ii face neapărat buni cunoscători ai naturii umane. :)

  4. Mihai spune:

    Un articol impecabil.Pastrand proportiile, Dostoievski, dar cu charm feminin.Impecabil.Si extrem, de adevarat si exact.

  5. Dan Nicolescu spune:

    O, NU !, Doamna / Domnisoara Ilisan, Nu-i innobilati pe acesti golani, expresie a lumpen prloetariatului creat de comunism , cu titlul de “psihopati ” .
    Ei nu au nici o MALADIE MORALA. Sint complect AMORALI, fiindca nu au invatat niciodata, in familie sau societate vreo legitate morala. Nu au nici o idee fixa sau nu, fiindca nu au nevoie de idei, au ” tiriitul sarpelui si umbletul gindacului ” de bucatarie spre inavutire prin hotie fiindca nu stii nimic altceva .
    Nu este nici o deosebire intre Dragnea si ai lui si Imparatii Internationali ai Romilor de pe la Sibiu sau Costesti. Ba, ma insel, acestia din urma respectau ” legile Taborului “. Dragnea si ai lui nici asa ceva nu au.
    psihopati au fost Hitler si Stalin si altii asemena lor. Nu le ” murdariti” imaginea, facindu=i psihopati si pe Dragnea . Ponta si si ai lor !

    • Jacques spune:

      Regret, dar sunteți în eroare: sunt profund imorali! Amoral este pitbull-ul crescut de un cretin, care sfâșie un copil pentru că l-a tras de coadă. Când discută despre justiție, când ies mii de oameni în stradă, când ocupă poziții pentru care moralitatea înaltă este o cerință, atunci cel mult se pot preface că sunt amorali (ei se prefac că sunt morali, totuși). Mai mult, când dau lecții de morală pe gură, atunci nu se mai poate aplica circumstanța atenuantă a necunoașterii codurilor morale.
      Dacă Dragnea, Tăriceanu et comp. ar fi fost amorali, la primele manifestații împotriva lor ar fi trebuit să fie extrem de surprinși și să se scuze apoi cu motivul că ei au crezut că ce-i bine pentru ei e bine pentru toți.

      • Dan Nicolescu spune:

        Definitii de dictionar:

        As adjective
        1.
        not involving questions of right or wrong; without moral quality; neither moral nor immoral.
        2.
        having no moral standards, restraints, or principles; unaware of or indifferent to questions of right or wrong:

        • Jacques spune:

          Definiție de dicționar (filosofic):
          AMORAL
          Le a, ici, est purement privatif : être amoral, c’est être sans morale, ou ne relever d’aucune. Ainsi la nature est amorale, ce qui signifie qu’elle ne fait aucune différence entre le bien et le mal. Voyez la pluie, le soleil, la foudre.
          C’est ce qui distingue l’amoralité de l’immoralité. Être immoral, c’est aller contre la morale, ce qui suppose qu’on en a une ou, à tout le moins, qu’on pourrait ou devrait en avoir une. Voyez le viol, la torture, le racisme. Il se peut que l’immoralité, en ce sens, soit le propre de l’homme. Et que l’amoralité soit le propre du vrai.

    • Andrada Ilisan Andrada Ilisan spune:

      :) m-a amuzat acel “Oh, nu!”

  6. Vasile spune:

    În fiecare politician se ascunde un psihopat cu gânduri ascunse.

  7. PAFI spune:

    Problema e ca acesti narcisisti/ psihopati sunt votati de o majoritate. Sigur ca minciuna, la care se pricep foarte bine (e parte din personalitatea lor), e un avantaj in campaniile electorale. Dar ce putem spune despre ceilalti, cei care se lasa mintiti cu aparenta non-salanta? E ceva mai general aici, nu-i asa? Relatia asta intre dominator si dominat, intre psihopat (obsedat de control, lipsit de empatie) si…cum sa-i spunem celuilalt ?

    • Andrada Ilisan Andrada Ilisan spune:

      Că vrem să fim salvați, că poate de-aia ii votăm?

    • Cornelia Neagu spune:

      @ PAFI

      1. Orice fracţie este luată dintr-un întreg.
      “O majoritate a hotărât să plece în excursie” este un enunţ fără sens. o majoritate din ce? o majoritate din familie, ori
      o majoritate din grupul de prieteni, ori
      o majoritate din echipa de fotbal, ori
      o majoritate din colegii de muncă, ori
      o majoritate din elevii clasei, ori
      o majoritate a elevilor din şcoală? Etc.
      IMPORTANT: Formularea completă (şi prin urmare corectă) este să se spună DIN CE este majoritatea.

      2. Scrieţi că “aceşti … sunt votaţi de o majoritate”.- Incomplet, deci incorect.
      Corect este: “aceşti … au fost votaţi de o majoritate din numărul persoanelor care au fost prezente la vot”.
      (Nicidecum de o majoritate a persoanelor cu drept de vot, aşa cum s-ar putea înţelege din exprimarea incorectă, folosită adesea în manipulare).

      3. La alegerile parlamentare situaţia a fost asta:
      Majoritatatea persoanelor din listele electorale nu a votat.
      Majoritatea persoanelor din cele care au votat au ales PSD.

      Prin urmare cei care NU au votat au ajutat PSD să aibă majoritate în parlament.

      4. PSD a fost ales:
      - de cei care au avut interese comune cu PSD.
      - de cei care, deşi nu au aceleaşi interese cu PSD, au fost manipulaţi de PSD să-l voteze.

  8. marinescu spune:

    Sadismul si perversitatea psihopatului se evidentiaza mai ales in comportamentul lui Dragnea care a declarat razboi total si chiar asta face. Nu-l intereseaza consecintele, oricat ar fi de grave, totul este sa-si atinga obiectivele personale. Psihopatii, cel putin cei din filme, au un comportament ce te oripileaza in cel mai inalt grad. Sunt irecuperabili si probabil ca singurul remediu pentru asemenea indivizi ar fi injectia letala.

    • Andrada Ilisan Andrada Ilisan spune:

      M-am folosit de VP tocmai fiindcă imi e mai cunoscuta personalitatea sa. Aparitia lui publică. Purtarile lui sunt mai evidente. Avem mai multe “dovezi” de psihopatie in ceea ce il priveste. LD un personaj mai ascuns, imi pare. Plus ca pe dinsul nu l-am urmarit cu atentie. De asta am preferat să ma rezum la Ponta.

  9. George Coman spune:

    Pacat ca autoarea nu a citit versiunea lui Collodi, ci cea a lui Disney.

    • Andrada Ilisan Andrada Ilisan spune:

      A citit autoarea. :) Din C. Callodi (traducerea de la Litera International / Christian Ferencz Flatz) sunt citatele.

  10. Mircea Modan MirceaM spune:

    Nu stiu daca e char asa , ca nu ma pricep deloc la chestiuni sofisticate din astea.
    Daca toti suntem nebuni un pic poate ca toti suntem si psihopati un pic.E o cuza? Un motiv, un argument? Habar n-am, nu cred.
    Chestia naspa de tot e la incompetenta si clientelism….aici as putea sa fac o lista lunga, lunga, de aberatii care par sa nu aiba legatura cu sofisticariile, ci cu incompetenta, prostia, fudulia si legiferarea dirijata. cu hotia, ca sa fie clar.
    Va voi da un mic, foarte mic ,exemplu.
    Vaca. Stiati ca exista vaca purtatoare de prima? Ok , na, o fi, Dar vitavercea? Adica prima “nepurtatoare” de vaca?
    Ca la nebuni…adica daca ai infiintat o ferma si ai avut 100 de vaci atunci, la infiintare, vacile alea sunt purtatoare de prima (fo 4-5 sute de lei, pe cap, nu stiu ca ale mele nu “poarta” nimic)
    Poti sa le vinzi mintenas ce le-ai inregistrat, mai tii una., ca asta-i conditia, sa mai ai una. Prima ramane, adica primesti prima pe toate cele 100 de vci desi nu mai ai decat o vaca
    Daca ai avut doat o vacala infiintare si acum ai 100 nu primesti decat pe o vaca , ptr ca restul de 99 nu sunt purtatoare de prima, ar trebui sa cumperi niste vaci purtatoare de prima, dupa cum, atunci cand le-ai vandut clientul trebuia sa cumpere si “prima”, daca nu, ramai cu ea, desi nu mai ai vaci. Si ala cu vacile chele, fara prima….prima acordandu-se, cica, pentru cresetrera vacilor.
    OK, acuma spuneti-mi si mie dacaa la care a facut “legea” asta e psihopat? :P sau natarau? sau cu un scop anujme?
    Mie imi da ca e un imbecil, la fel ca cei care o pastraza si astazi (e veche)…sau cineva profita la greu. si pot sa va mai dau o groaza de exemple. D-aia zic, o fi ceva si cu psihopatii astia, dar incompetentii si hotii ne omoara.

    • Ela spune:

      Nu pot sa cred!!!
      Ce inventie e asta cu “vaca purtatoare de prima”? Nu am reusit sa inteleg logica, m-am consultat cu prieteni, am facut desene :) , fara succes.
      Cred ca aveti de-a face cu niste idioti consacrati.

      • Mircea Modan MirceaM spune:

        Pai nici eu n-am crezut. Am fost la APIA si inspectorul mi-a spus si mie povestea asta. Am crezut ca e nebun, sau ca ma ia de prost!
        Am fost la sefa lui, care, asa, cu mereuțul (eram turbat de nervi), mi-a explicat cum e legea, cum au facut si ei sesizari mai sus si cum nu se intampla nimic de ani de zile. Era teribil de jenata si nu avea explicatie pentru aiurelile astea.
        Pentru detalii puteti intra aici…ca sa vedeti ca nu glumesc, situatia e chiar reala. Cunoscuta foarte bine de cei de la APIA, idiotenia asta e cat se poate de legala.
        http://www.aradon.ro/vacile-nemuritoare-de-la-apia/1605852

    • Cornelia Neagu spune:

      1. Spuneţi că toţi suntem psihopaţi un pic.
      N-am auzit ca o femeie să fie gravidă un pic.

      Psihopat, gravidă – ori eşti, ori nu eşti.

      2. Orice psihopat este şi mincinos.
      Dar nu orice mincinos este psihopat. Un mincinos poate fi numai mincinos şi atât.

      • Andrada Ilisan Andrada Ilisan spune:

        Domnule MirceaM, comentariile dvs sunt copioase. Mulțumesc. “Daca ai avut o vacă la înființare” sună bestial… in rest, asa e, e importantă distincția între psihopat și nătărău…nătărăul poa să fie bun la inimă.

        • Mircea Modan MirceaM spune:

          Tare de tot aia cu nătăraul bun la inimă…nu mă gîndisem la asta
          Explica pe deplin dilema, pe intelesul tuturor :P

  11. amicu spune:

    Ponta avea ceva trăsături de psihopat dar îi lipseau altele ca să fie unul. Spre exemplu frica, unui psihopat îi lipsește, Ponta o are din plin. Psihopații sint carismatici, Ponta nu prea. Un psihopat adevărat, care a și guvernat printr-un om de paie, e marinarul. Ăstuia nu-i lipsește nimic.

    • neicanimeni spune:

      Nu as fi sigur ca toti psihopatii sunt lipsiti de frica. Frici avem cu totii si multe stau la baza unor tulburari de comportament. Cred ca cea mai mare frica a unui psihopat e sa fie vazut de ceilalti asa cum este de fapt. Pentru a ascunde asta consuma timp si energie in cantitati considerabile.

      Uitati-va la profilul tipic de “ceafa lata” cu 3 clase si SUV de 100.000 EUR….

  12. Mihai spune:

    In general, lumea e condusa de psihopati. Doar ca unii se marketeaza mai bine, iar altii mai rau. E cinic, dar asta e realitatea.

  13. neicanimeni spune:

    Foarte bun articolul, cum comentati urmatoarele, realitati care ma pun in mare dificultate, mai ales cand e vorba sa le explic strainilor:

    Strazile Bucurestiului pline de excremente de caine. Imprejurimile marilor orase pline de gunoaie, moloz. Zonele cele mai pitoresti ale tarii, usor accesibile cu masina si putin de mers in papuci, pline de PET-uri, pungi, si alte gunoaie, pline de fum de gratare si manele “in plin sezon”, cu autoritati care nu fac nimic sa le promoveze, sa atraga investitori. Faptul ca ne taiem padurile, distrugem natura fara sa ne pese, dar construim case luxoase, nu au fose septce, ci niste haznale “fara fund”, deversand toata apa, detergentii, in sol si panza freatica. Oameni multi, care scuipa pe jos prin orase.
    Faptul ca nu ne cunoastem istoria recenta, de ex. cine au fost autorii crimelor din 90 si mineriade, ca traim cu tot felul de fantasme cand e vorba de originile noastre ca popor.

    Asta e partea vizibila si la care nu avem nici o justificare. Puteai sa nu scuipi pe jos ? Evident ! Apoi urmeaza partea de comportament antisocial unde credem ca avem justificari: aruncam gunoi pe jos pentru ca nu pune primaria cosuri de gunoi, parcam cum ne taie capul pentru ca “nu ne fac astia parcari”, si multe altele. Gasim tapi ispasitori – alt semn de psihoza.

    Repet, cand mi-e greu sa explic strainilor un anumit aspect al vietii de la noi, imi dau seama ca e o dovada clara ca suntem un popor cu probleme psihice . Si incet mi-am dat seama ca avem probleme mari la toate nivelurie societatii. Cele de mai sus arata o trasatura dominanta a psihozei noastre: nepasarea. Celor care voteaza pe 50 RON sau mai putin, nu le pasa de furtul si subdezvoltarea tarii, ci doar de interesul propriu, nu vor sa stie de la cine se iau banii, “da-i incolo, ca aia au”. Celorlalti care nu voteaza nu le pasa nici lor decat de placerile lor, asa ca baga capul in nisip cand e vorba de politica. Cei bogati cauta izolarea in mediile lor exclusiviste, un lucru e cert, nu stim sa socializam si cautam subconstient izolarea fata de “prosti” pe care ii vedem la tot pasul.

    Bineinteles, la o adica, totul devine imbracat intr-o glazura de “omenie”, cum evident numai la noi ( la tara ) mai gasesti, mandrie nationala si ale forme de a ne minti pe noi insine ducand pana la delir “glorios”. In realitate suntem negativisti si artagosi, pozitivi doar de fatada, prin mimetism, pe Facebook, ajunge sa contrazici un individ d-asta imbuibat de “gandire pozitiva” si sa vezi reacii din cele mai ciudate.

    • Andrada Ilisan Andrada Ilisan spune:

      @neicanimeni: Mulțumesc pt comentariu, mi-a plăcut. Dar sa precizam că “nepăsarea” și căutarea de țapi ispășitori” nu sunt semne de psihoză. :)

      • gigel spune:

        Nu sunt, de altfel nu dau eu un verdit, doar va cerusem parerea. Nu sunt de specialitate si nici nu vreau sa insist pe tema asta – alfel as cadea in aceeasi capcana. Am totusi o suspiciune :).
        Problema e ca atunci cand nepasarea si gasirea de tapi ispasitori ( si alte forme de negativsim ) devin “sporturi nationale”, atunci eu ma gandesc ca avem probleme de mental colectiv.

  14. Sergiu Simion spune:

    Psihologizarea si psihiatrizarea vietii publice sau reactivarea psihopoliticii

    Societatea romaneasca inregistreaza o premiera. Un articol aparut recent pe platforma Contributors.ro ( Andrada Ilisan – Portretul psihopatului la guvernare ) propune o solutie magica prin care s-ar rezolva problemele clasei politice , problemele alegerilor ,etc.
    Autoarea articolui , psiholog de profesie (http://www.contributors.ro/author/andrada-ilisan/?bio ) , dupa o recenta trivializare a demersului psihologic in care a pus diagnostice dupa relatarile de presa si in absenta subiectului ( http://www.contributors.ro/cultura/cazul-magdalenei-%C8%99erban-de-la-metrou-ce-inseamna-sa-fii-bolnav-psihic/ ; https://sergiusimion.blogspot.ro/2018/01/tabloidizarea-psihologiei-si.html ) recidiveaza in incalcarea codului deontologic al propriei profesii si substituie cabinetul psihologului unde este obligata sa respectul secretul profesional cu platforma Contributors.ro unde crede ca in virtutea dreptului la libera exprimare a opiniei poate scrie orice si despre oricine .
    Conform acestei logici in Romania nu mai conteaza daca mai exista sau nu stat de drept, guvern, partide, drepturi, Constitutie, alegeri , justitie, determinism social, etc. , deoarece in calitate de psiholog autoarea a gasit explicatia completa si suficienta a starii de fapt din Romania ( “politicienii sunt psihopati” ), pune un diagnostic clinic unuia dintre politicieni doar pe baza opiniei unui intelectual public si gaseste ad-hoc solutia magica si cinica la toate problemele societatii romanesti ( “ o echipa de antipsihopatie(antitero) pentru Romania” ) , iar in final se ofera drept voluntar in aceasta actiune de salvare si asanare a societatii romanesti.
    Rezultatul ? Un cosmar social de tip Orwell in care psihologii intra direct in rolul lui Big Brother si devin un fel de gardieni publici care testeaza la gramada oamenii dupa modelul M.A.I. *) .
    Ei sunt insarcinati cu paza cetatii , dau certificate de buna purtare, aplica etichete , pun diagnostice si aplica acum psihologia exact cum altadata nazistii aplicau eugenia :
    „ Gîndiți-vă acum la politicienii noștri. Gîndiți-vă că Geppetto e România. Vă asigur că acești Pinocchio ai României nu vor parcurge niciodată transformarea de sine, nu vor intra în burta rechinului ca să își salveze țara (părintele) și vor rămîne psihopați pînă la adînci bătrîneți.”

    „Cazul Victor Ponta
    Victor Ponta ne furnizează materialul excelent pentru evidențierea psihopatiei și a consecințelor sale extrem de păgubitoare.
    Mă voi folosi de scrisoarea deschisă “Fie-vă milă de noi, Victor Ponta!”, adresată în 2014 de Gabriel Liiceanu lui Victor Ponta. E perfectă pentru a bifa tabloul clinic caracteristic politicianului psihopat ( s.n.), pentru a valida (iar și iar) stupoarea și blocajul cognitiv pe care le stîrnește psihopatia, dar, mai ales, pentru a anunța (din nefericire) incompatibilitatea dintre apelul la milă și structura psihopată.”

    „ Psihopații trebuie încolțiti cu tactici care să le vizeze psihopatia. Dacă se va alcătui vreodată o echipă antipsihopatie (antitero) pentru România, sper din inimă să fiu cooptată.”

    „@Jacques: Aveți încredere în mine, nu sunt înnebunită după putere. O sa fie pe mîini bune echipa antipsihopați. Eu țin la egalitate, nu la control. Mulțumesc pt comentariu.”
    http://www.contributors.ro/editorial/portretul-psihopatului-la-guvernare/#comment-332994

    Ceea ce afirma psihologul Andrada Ilisan in acest articol si in comentariile pe care le face pe forumul lui, poate fi definit in cel mai bun caz drept generalizare, dogmatism , argumentum ad hominem si calomnie , iar ceea ce propune echivaleaza cu psihologizarea si psihiatrizarea vietii politice si publice in care repeta , probabil fara sa vrea si fara sa stie, “campaniile de insanatosire mentala” propuse de psihopoliticienii rusi inca din anii `30 :

    ” Dacă organizaţiile de însănătoşire mentală sunt bine constituite şi plasate, se pot stabili linii de comunicare în folosul Psihopoliticii, pornind de la cei mai de seamă cetăţeni ai ţării şi până la guvern. în această situaţie, putem spera ca, prin influenţa pe care o exercită aceste grupuri, să se ajungă să se înfiinţeze câte o secţie de psihiatrie în fiecare spital din ţară şi să se plaseze câte un psihiatru în fiecare companie şi regiment din armată; de asemenea, prin acţiunea grupurilor noastre de însănătoşire mentală, se poate ajunge ca agenţii psihopolitici să conducă toate instituţiile guvernamentale, în care pot fi plasaţi, spre avantajul psihopoliticianului, funcţionarii guvernamentali ce dau dovadă de o orientare greşită.”
    http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/grosu/spcreier/
    http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/grosu/spcreier/docs/cap9.htm

    Acest mod de a aplica psihologia incalca grav si deontologia profesionala , si drepturile constitutionale ( Articolul 22) si civice ale semenilor ( https://legeaz.net/noul-cod-civil/art-73-dreptul-la-propria-imagine-respectul-vietii-private-si-al-demnitatii-persoanei-umane-respectul-datorat-fiintei-umane-si-drepturilor-ei-inerente) si da unda verde atacului la persoana practicat deja de mercenarii din mass-media.
    Din nefericire, in situatia de fata se confirma punct cu punct predictia psihoterapeutului german Dan Gogleaza facuta in urma cu 15 ani despre modul in care ar putea evolua psihologia romaneasca ( si exact asa a evoluat ! ) , atunci cand pentru prima data s-a pus problema testarii tuturor profesorilor din tara :
    „ Eu ma ingrozesc la ideea ca psihologii vor trece acum cu patos la “vinatoare” de personalitati schizoide, de perversi potentiali si neurotici obsedati, cu sagetile unor chestionare fragile si nevalidate pe populatia pe care doresc s-o testeze. Si ce o sa faca psihologul respectiv cu diagnosticul pus? ”
    http://www.gogleaza.de/publicatii/Testarea%20psihologica%20a%20profesorilor%20este%20anticonstitutionala.pdf

    Si asa a fost. Articolul “Perversi de scoala noua. Prima evaluare psihologica a profesorilor” publicat pe 21.11.2006 in ziarul “Cotidianul” , arata cu mult inainte sa apara ideea “echipa antipsihopatie (antitero)” a psihologului Andrada Ilisan , ca printre cei 4000 de profesori din Bucuresti care au fost examinati atunci de psihologi cu aceeasi mentalitate ca a autoarei , au fost identificati 600 de profesori “suspectati” ca ar fi homosexuali, pedofili sau alcoolici ( http://www.asymetria.org/modules.php?name=News&file=article&sid=271%20-%2026k%20-).
    Pentru ca sa nu existe nici un dubiu asupra diferentei intre modul in care se respecta drepturile civice , deontologia si se exercita psihologia intr-o democratie cu traditie si modul in care se exercita psihologia la noi, putem sa facem o comparatie cu Germania :

    “Dacă eu povestesc asta aici ( este vorba de testarea profesorilor, n.n.), voi fi întrebat dacă nu cumva în România s-a instalat o nouă dictatură. Orice aluzie depreciativa la sanatatea psihica a cuiva este interzisa constitutional, iar ierarhizarile de nivel mintal in sustinerea unor masuri sociale sint considerate elemente clare de rasism.”

    “Se depreciaza concomitent si perceptia sociala a psihologului, devenit astfel un fel de “justitiar”; si, in loc sa creasca accesibilitatea populatiei la consultatia psihologica si increderea in psiholog, se va obtine exact contrariul. Eu ma ingrozesc la ideea ca psihologii vor trece acum cu patos la “vinatoare” de personalitati schizoide, de perversi potentiali si neurotici obsedati, cu sagetile unor chestionare fragile si nevalidate pe populatia pe care doresc s-o testeze. Si ce o sa faca psihologul respectiv cu diagnosticul pus? ”
    „Sub ce forma il poate comunica persoanei fara s-o destabilizeze psihic (avind in vedere efectele catastrofale ale unei sugestii autorizate) sau conducatorului institutiei fara a prejudicia moral prestigiul celui in cauza si fara a viola secretul profesional? Confidentialitatea privind sfera intima a unei persoane este un drept inalienabil constitutional, iar informatiile “ incredintate” trebuie pastrate minimum opt ani sub cheie si, eventual, transmise psihologului care preia activitatea respectiva prin protocoale de reglementare stricte.”
    „Asigurarea confidentialitatii este un aspect esential al activitatii psihologului in toata lumea si el nu poate fi obligat de o institutie sau de terti la dezvaluirea datelor pe care le detine despre o persoana fara acordul scris al acesteia si cu precizarea exacta a continutului.”
    http://www.gogleaza.de/publicatii/Testarea%20psihologica%20a%20profesorilor%20este%20anticonstitutionala.pdf

    In esenta , solutia magica propusa de autoarea care viseaza o trupa de soc respectiv un fel de comando facut din psihologi care sa curete clasa politica de rebuturile ei, este o masura de tip totalitar ( ca sa nu spunem nazist ) care nu tine cont nici de statul de drept, nici de Constitutie , nici de drepturile civice si care incalca din start principiile deontologice ale domeniului.
    Singura analogie posibila poate fi facuta numai cu psihologia din Republica Moldova unde psihologii dau avize inclusiv pentru dreptul de a participa la viata publica :

    ” Cei care vor dori sa intampine Anul Nou in Piata Marii Adunari Nationale din centrul Chisinaului vor trebui sa aiba permisiunea psihologului, potrivit sefului Directiei de Ordine Publica a Ministerului Afacerilor Interne, Mihai Cibotaru, citat de Agerpres.”
    http://www.ziua.ro/news.php?data=2009-12-31&id=48272&kword=Petrecerea+Revelionului+in+centrul+Chisinaului+va+fi+permisa+doar+cu+acordul…+psihologului

    Mai grav decat atat, aceasta “solutie” care transforma societatea intr-un fel de penitenciar in care psihologii ar juca rolul gardienilor din Republica lui Platon , decredibilizeaza domeniul psihologic si in tara, si in strainatate unde va starni stupoare si , in egala masura, râsul.
    Poate ca ar fi mult mai constructiv din punct de vedere social si psihologic ca inainte de a deveni un instrument politic si de a pune diagnostice clinice politicienilor dupa modelul sovietic, psihologii sa-si rezolve mai intai gravele probleme de credibilitate si de imagine din propriul domeniu profesional care a inceput sa copieze in mod amenintator exact naravurile politicienilor pe care vrea sa-i evalueze in mod public **).

    Note

    * ) Modelul M.A.I. de aplicare a psihologiei presupune testarea en-gros a tuturor angajatilor din sistem pentru a separa graul de neghina ( apt/inapt ) , model care a fost extins intr-o forma sau alta si pentru alte categorii profesionale :

    ” Poliţiştii din cadrul unui serviciu, birou sau secţie de Poliţie sunt evaluaţi la o dată stabilită de către psiholog. Ei se prezintă într-o sală unde, la grămadă, se face testarea psihologică. ”
    „Când există câte un poliţist care nu îi place unui şef, se face uz de psiholog. Aduce psihologul şi pe poliţistul pe care îl consideră incomod, pune psihologul să îl evalueze şi să îi găsească o anumită vină din punct de vedere al capacităţii psihologice. Pe baza acestei evaluări, acel poliţist poate fi suspendat, i se trage din salariu şi este tras pe dreapta. Poliţistul are dreptul să facă o contestaţie, dar asta durează şi el trece prin toate aceste traumatizări. Din această cauză, poliţistul de rând nu are încredere în psiholog.”
    http://adevarul.ro/locale/timisoara/cum-testarea-psihologica-politie-lider-sindicat-psihologul-e-folosit-unealta-politistul-nu-incredere-psiholog-1_5a54b6b1df52022f75558749/index.html

    **) Scandalul care exista de multi ani in breasla psihologilor a oripilat opinia publica .

    http://www.hotnews.ro/stiri-esential-18231723-psihiatrii-dat-judecata-psihologii.htm ;
    http://www.psychologies.ro/editorial-iuliana-alexa/colegiul-psihologilor-s-transformat-intr-o-mafie-despre-scandalul-care-afecteaza-azi-profesia-de-psihoterapeut-2160519 ;etc., etc.
    Unii din conducerea breslei psihologilor , exact ca politicienii, au ajuns in vizorul D.N.A. pentru fraude ( http://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/presedintele-colegiului-psihologilor-trimis-in-judecata-de-dna-ar-fi-incheiat-contracte-cu-el-insusi-si-cu-sotia-sa.html ), altii au doctoratul anulat pentru plagiat (http://www.hotnews.ro/stiri-esential-22083009-psihologul-stefan-laurentiu-iulian-puternic-contestat-breasla-psihologilor-ramas-fara-titlul-doctor-din-cauza-unui-plagiat.htm ) , iar fractiunile care lupta pentru putere isi deschid una alteia dosare penale si au condus la situatia aberanta in care exista doua Colegii ale Psihologilor in paralel care se contesta reciproc si isi disputa administrarea domeniului , iar unul dintre acestea nu recunoaste actele publicate in Monitorul Oficial (https://www.facebook.com/colegiulpsihologiloroficial/posts/350426878775905).

  15. Marius Vasileanu Marius V. Repta spune:

    Cu siguranta, multi dintre dvs au vazut acea caricatura in care ucenicul isi intreaba maestrul, amandoi fiind in meditatie, daca este un pacat foarte mare in cazul in care foloseste email-ul. Maestrul ii raspunde zambind: nicidecum, daca nu exista attachments…

    Cu toate atasamentele mele personale, unele foarte romanesti – adica infestate si de politica neaosa – gasesc EXCELENT acest articol. Iar autoare merita calde felicitari! Prin ceea ce scrie astazi, prin articolele anterioare (da, le-am cautat si pe cele din urma, in plus am gasit si ceva emisiuni) cred ca are un singur precedent in psihologia practicata de femei in spatiul public romanesc, ma refer la stil, eleganta, luciditate, inteligenta, profunzime: doamna Aurora Liiceanu. De aceea sunt intrigat & amuzat totodata de cele cateva reactii ostile – previzibile! – ale unora care vor sa para psihologi (a nu se citi cumva para-psihologi!). Sa fie frustrari, sa fie invidii personale, sa fie si cativa trolli buclucasi, trimisi pe-aici cu simbrie de la PSDragnea?? Sa fie psihopati, adevarati, de la noi din popor, care-si inchipuie ca torpileaza astfel un articol de exceptie – tocmai pentru ca se simt vizati? Nu stiu, dar poate ne vom dumiri pe parcurs.
    @Sergiu Simion… pare a fi insa un caz aparte. Stimate domn SS, nu ma cunoasteti, eu insa va stiu ca pe un cal de curse, a carui energie este de invidiat. Am admirat pe blogul dvs atitudinea foarte onesta si lucida d.p.d.v. politic, foarte atasata Romaniei, v-am fost alaturi in suferintele evocate – ma refer la umilintele din perioada comunista. Pe de alta parte, regret sa constat ca va irositi energia alergand mai putin pe pista, cat pe aratura. Caci topaiti in mod curent prin subsolul articolelor semnate de Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu, Vladimir Tismaneanu, Sorin Ionita, Teodor Baconschi etc. etc. pentru a le cauta nod in papura. Si de fiece daca gasiti dvs o hiba, ceva, acolo: un motiv sa desfiintati articolul si, un pic, chiar persoana celui care-l scrie. Nu sunteti singurul care practica „sportul” acesta aiuritor, desigur. De aceea, pentru faptul ca va luati si de articolul de mai sus, este o evidenta ca autoarea ar trebui sa fie onorata: o alaturati unei echipe de elita (cer iertare celor mai tineri luati in vizorul fara pata al domnului SS, si pe care nu i-am mai amintit: Cristina Cioaba, Mihai Maci s.a.m.d.).
    Asadar, concret. Ceea ce NU ati sesizat, domnule SS, este ca finalul articolului de fata are o POANTA (traduc: adica o gluma, ceva de care se rade). Si ca doamna psiholog Andrada Ilisan glumeste. Cum glumeste cand i-a raspuns, mai sus, si lui @ Jacques despre acea pseudo-echipa antipsihopati(antitero). Insasi termenul de „antitero” trimite la zambet… pentru cei capabili sa zambeasca, evident. Am ras si eu, si alti cativa prieteni cu care am comentat articolul. Pe bune. Dar dvs. cum sa radeti cand in mai toate luarile de pozitie de pe blog, ori aici, sub forma de comentarii, v-ati asumat rolul piticului morocanos din Alba ca Zapada, zau asa? Oare de ce nu produceti si dvs un articol, un mic eseu, un studiu, acolo, barbateste – in locul jdemiilor de comentarii, m-am intrebat? Fiindca e mai simplu sa pozezi in Gica-contra?
    Apoi, este triviala, puerila si ignoranta trimiterea dvs, domnule SS, la comisiile din vremea comunista etc. Inteleg din prezentarea de pe blog ca ati lucrat ani buni ca psiholog la CNE Cernavoda. Si ca faceati testari, periodic, pe sute de oameni. Asa cum exista si in armata, si in alte structuri de securitate & aparare psihologi care fac acelasi lucru. Si fac o treaba foarte buna, sine qua non, cum ati facut si dvs, nu ma indoiesc. De ce atunci un politician care ajunge „la guvernare” (cum subliniaza titlul articolului) sa nu fie testat? Zic si eu, ca nu ma pricep. Nu cumva cel ajuns la guvernare va raspunde si peste Centrala Nucleara de la Cernavoda?? Cu ce este mai mica responsabilitatea unui actual ministru al economiei – al carui discurs „elevat” a devenit fulgerator emblematic zilele acestea?? Este vorba despre echipe de specialisti, iar nu de comisii bolsevice. Poate fi vorba de profileri, iar nu de calai – oameni pe care ii veti gasi in toate structurile de securitate in orice tara civilizata in secolul XXI. De ce trimiteti – cum o faceti in multe comentarii, de altfel, caci aveti un cititor devotat in sussemnatul – numai la ceea ce ati invatat dvs pe bancile facultatii comuniste in anii 70, pe cand astazi psihologia politica se invata peste tot in Occident? Despre volumul „Acesti nebuni care ne guverneaza” (autor Pascal Sutter) ati auzit? Daca mai vreti bibliografie, va mai dau. Uite-aici ceva despre umilinta necesara unui intelectual care se respecta si pe care o confirma intr-un studiu cativa psihologi membrii ai The British Psychological Society: https://digest.bps.org.uk/2018/01/23/something-we-could-use-a-little-more-of-studies-link-intellectual-humility-with-openness-to-other-viewpoints/ De ce ne trimiteti la comisii anacronice, la atata se rezuma atasamentele dvs.!? Eu cred ca abia aceasta este o forma de tabloidizare, cea generata de proiectiile dvs, iar nu cea pe care o incriminati mai sus! Va spun din proprie experienta am invatat mai mult de la elevii si studentii mei decat de la profesori. Si cred ca avem de invatat cu totii de la oamenii atat de tineri si de vii precum se dovedeste a fi doamna Andrada Ilisan!

    Traim intr-o lume a carei dinamica pare ca scapa printre degete celor de varsta dvs. – de cele mai multe ori, regret ca trebuie sa spun asta. De pilda, unele cunostinte considerate secrete odinioara, stiute de o mana de oameni, astazi au ajuns in spatiul public. Ca sa nu ne indepartam de psihologie, va dau un singur exemplu: programarea neuro-lingvistica (NPL), cunoscuta si practicata odinioara, cu strictete, in medii discrete. Astazi o regasim peste tot…
    Iata de ce exista o noua generatie de psihologi, inclusiv in Romania, care au inteles ca stiinta lor se poate comporta proactiv, inclusiv in spatiul public. Cu devotament si fermitate, cu inteligenta, cu un dram de umor si, mai ales, cu inima frematanda. Este si aceasta o forma de soft power a societatii civile despre suntem suficient de maturi pentru a vorbi liber. Macar prin astfel de articole-parabola – caci asta a produs mai sus domna Andrada Ilisan! – prin care ni se spune ca baronii si regele lor sunt goi!…
    Nu stiu daca vom mai avea vreun Vadim Tudor ori altii de teapa si instabilitatea psihica a acestuia, dar poate ca ar fi bine sa existe ici-colea si astfel de atitudini care sa limiteze accesul la putere a celor bolnavi care vor sa ne guverneze. Oare nu ne-a ajuns cu sotii Ceausescu?! Din pacate, psihologia multimilor ne invata ca memoria de grup este limitata. Uitam ca prostii ca si baronii si regele sunt goi…
    Iata de ce, va zic si dvs domnule SS, cu toata simpatia, poate n-o sa mai fiti asa morocanos si veti invata sa admirati inainte de a critica: batranetea este varsta apusului, dar exista apusuri in fata carora toata lumea se opreste pentru a le admira.

    • Ela spune:

      “Traim intr-o lume a carei dinamica pare ca scapa printre degete celor de varsta dvs.”
      Wow! Asta da, metafora, felicitari!
      …imi sugereaza o societate de juni falnici si mandri de tineretea lor (deocamdata…), care-si impinge la margine parintii si bunicii, din cauza de tonicitate expirata.
      Pe buna dreptate, de altfel. Zau!
      Pai, cine mai are nevoie de acesti varstnici tristi, vesnic moralizatori, care-si petrec timpul spionandu-ne pe gaura cheii, criticand tot ce misca “viguros” in tara asta – din invidie, cum altfel? -, si plictisindu-ne cu sfaturile lor rasuflate, ample polologhii anacronice?
      In orice caz, nu noi, floarea tarii! Si ce tara!!!
      E drept ca romanii sunt nervosi, stresati si deprimati, ca nu respecta omul (kantian) ci pozitia lui sociala, ca-i dispretuieste pe cei mai fragili (pentru ca poate!) si sunt servili cu puternicii vremelnici (pentru ca nu poate altfel!),…, dar sunt dinamici!
      Nu vii tu, neica nimeni, caruia-ti mai tremura si mainile, de lasa sa se scurga tot dinamismul, sa ne dai lectii!
      Mare mirare, totusi, ca nu ne invidiaza nimeni mentalitatea, si nici nu ne ia cineva de model…
      Unii ar indrazni chiar se ne gaseasca condescendenti cand ne distribuim, cu generozitatea celui care a inteles cum trebuie sa traiasca altii, sfaturile de buna purtare pentru ultima suta de metrii…Curata ingratitudine, zau!
      Cu siguranta, deci, occidentalii, nca nu au inteles lumea asa de bine ca noi, altfel n-ar scorni zicale, inspirate din cultura extrem-orientala, de genul “cine nu are un batran in familie, sa-si cumpere!”.

      • Sergiu Simion spune:

        Inteleg ca pentru dvs ( probabil sunteti obisnuita cu alt tip de dialog si de comunicare :)) este surprinzator si deconcertant acest tip de comentariu al “noilor jurnalisti”, dar aici nu este o noutate . La noi , si in multe cazuri, “cultura dialogului”( civilizat, bazat pe respect ) a fost substituita de multa vreme cu o “ cultura a agresivitatii si invectivei” (ex: http://romanialibera.ro/opinii/editorial/-ziaristul-vierme—-basescu-masturbator—ce-lucruri-inteligente-ne-invata–formatorii-de-opinie–din-romania–de-la-mircea-badea-la-ctp-255103 ). Originile acestei “culturi” le gasim pe la vechea “Academie Stefan Gheorghiu” unde ( cel mai probabil la Facultatea de Ziaristica din cadrul ei ) exista un curs de “atac la persoana” , si pe la Baneasa unde se invata “arta calomniei” ( gen “ Saptamana “ lui Eugen Barbu ) ambele reactivate intens inca din anii `90 exact dupa modelul propagandei viscerale din anii `50. In ambele cazuri vorbim de ceea ce occidentalii nu considera journalism ci linsaj public si “character assassination” ( https://en.wikipedia.org/wiki/Character_assassination ).

      • Marius Vasileanu Marius V. Repta spune:

        @ Ela: Aveti perfecta dreptate, a fost lipsit de eleganta din partea mea. Din deformare profesionala, din reflex, ma refer totdeauna la varsta de ordin spiritual, apoi la cea de ordin intelectual. Am o buna prietena de peste 70 de ani, psiholog, care-i mai tanara insa decat studentii ei! :) In acel moment dialogul curge firesc, indiferent de generatii – numai sa fie bunavointa de toate partile. Pe acest forum, in privinta acestui articol, a cam lipsit dialogul insotit de bunavointa si de zambet. Va multumesc.

  16. Sergiu Simion spune:

    Domnule Marius V. Repta , autor Contributors.ro (http://www.contributors.ro/editorial/portretul-psihopatului-la-guvernare/#comment-333420) , alias Marius Vasileanu, cu aceeasi fotografie ( deci sunteti una si aceeasi persoana, nu ? ) si tot autor Contributors.ro (http://www.contributors.ro/author/marius-vasileanu?bio ) trebuie sa ne simtim maguliti ca in calitatea dvs de jurnalist si profesor de istoria religiilor , ati renuntat o clipa la preocuparile dvs de specialitate (http://www.contributors.ro/author/marius-vasileanu
    ) pentru faptul salutar de a interveni ca simplu comentator si in mod democratic intr-o asemenea discutie reusind cu brio sa destindeti atmosfera, si pe gratis .

    In acest scop ati reusit sa scrieti ceva ( aproape doua pagini A4 ), dar din nefericire , la fel ca si autoarea articolului , ati uitat pe parcursul interventiei dvs si tema discutiei, si argumentele pro sau contra ( se mai intampla si jurnalistilor , si ei sunt oameni, nu ? ) in schimb ati gasit o solutie de avarie respectiv sa elogiati autoarea articolului si viziunea ei ( este dreptul dvs democratic ) si sa contestati orice alta opinie ( idem) care nu va convine.
    Singura problema este ca dvs , desi jurnalist si profesor , confundati contestarea unei opinii cu „argumentum ad hominem” ( foarte grav pentru un jurnalist ) si faceti deservicii atat autorului Contributors.ro ( ma rog, unuia dintre cei doi cu aceeasi fotografie , dar cu alt nume ) , si jurnalistului , si profesorului care sunteti.
    Imi permit sa sublinez faptul ca interventia mea nu are legatura cu persoana autoarei articolului , ci doar cu tema articolului . In al doilea rand , imi permit sa va atrag atentia ca imi faceti reclama gratuit si fara sa va cer acest lucru pentru ca interventia dvs uita de fapt subiectul discutiei ( grav pentru un jurnalist ) , de argumentele pro sau contra ( foarte grav ) si este centrata in principal pe emitentul opiniei care nu va convine .

    Intrebare pentru autorul Contributors.ro , jurnalistul , profesorul de istoria religiilor si comentatorul Marius V. Repta , recte Marius Vasileanu : „ In ce mod am atacat eu ( S.S. cum ma numiti dvs ) persoana doamnei Andrada Ilisan ?” ( X)
    Daca faceti un pas inapoi si reciti inca odata tot ce ati scris, veti realiza si singur cam ce legatura are interventia dvs cu tema articolului si ce fel de „jurnalism” practicati.
    Cateva exemple :

    „ …..@Sergiu Simion… pare a fi insa un caz aparte (1). Stimate domn SS, nu ma cunoasteti, eu insa va stiu ca pe un cal de curse(2), a carui energie este de invidiat……… … Dar dvs. cum sa radeti cand in mai toate luarile de pozitie de pe blog, ori aici, sub forma de comentarii, v-ati asumat rolul piticului morocanos(3) din Alba ca Zapada, zau asa……. regret sa constat ca va irositi energia alergand mai putin pe pista, cat pe aratura (4)…
    ……. Fiindca e mai simplu sa pozezi in Gica-contra? ( 5) Apoi, este triviala (6, puerila(7 si ignoranta(7)trimiterea dvs, domnule SS, la comisiile din vremea comunista, etc. etc., etc.…..”

    ( Care „ comisii din vremea comunista ” ?! Numai dvs stiti….. :) )

    Daca reformulati intrebarea (X) in cazul dvs si va raspundeti singur , va recunoasteti „stilul” ( – (1),(2), (3), (4), (5), (6) , (7) – ) ? Aveti curajul sa-l definiti ? Ca sa va fie mai usor puteti folosi urmatoarea grila de interpretare a propriului dvs discurs (https://sergiusimion.blogspot.ro/2013/10/mic-tratat-despre-teoria-si-practica.html ).

    Pe scurt, in originala dvs interventie ( sper sa o citreasca si studentii dvs !) nu v-ati referit de fapt nici la articol , nici la argumentele autoarei, nici la contra-argumentele pe care le incriminati . In acest caz, ar fi onest din partea dvs sa va (re)evaluati singur tipul de „jurnalism” pe care-l practicati si sa initiati dialoguri numai cu persoanele pe care le admirati si care sunt de acord cu dvs si reciproc , si numai in medii controlate . In schimb in spatiul public , exista dreptul constitutional la libera exprimare a opiniei , iar ca jurnalist stiti acest lucru mai bine decat mine.

    P.S. Sincer sa fiu, nu ma intereseaza sa ma cititi pentru ca nu scriu pentru cei cu mentalitatea si discursul dvs respectiv cei care in loc sa ofere argumente sau contraargumente, ataca emitentul opiniei .
    In plus, nu am nevoie nici eu , nici altcineva de acceptul dvs sau al altora pentru a exprima liber si in mod civilizat , pe un blog sau pe un forum ( suntem in spatiul public ) , opinii care nu va convin dvs sau altora . Cand veti fi abilitat in mod oficial sa emiteti astfel de aprobari , nu ezitati sa ne spuneti tuturor ca sa stim si noi . Pana atunci, va doresc sanatate.

  17. Marius Vasileanu Marius V. Repta spune:

    Domnule Sergiu Simion: O sa va raspund cu reală placere si deosebit respect. Mai ales ca am o stima aparte – si, cred, un pic de invidie – pentru cei care poarta papion. Mă framanta însă si un sentiment de jena, domnule SS, căci jocul in care intentionati sa ma antrenati este acela de a parazita articolul doamnei Andrada Ilisan. Si nu am de gand sa continui acest joc absurd. Asadar, bucurati-va! Veti avea sansa ultimului cuvant. Stiu din multiplele dvs. interventii de subsol ca vreti sa-i „ajutati”, desigur, si pe Plesu, si pe Liiceanu, si pe Tismaneanu etc. etc. – tot cautandu-le nod in papura. Ati postat prin subsolurile articolelor celor de mai sus ori pe blogul personal randuri emblematice in acest sens. Sa nu credeti insa ca nu am simtul nuantei: pe cat de complexat va comportati cu intelectualii sus amintiti, pe atat de rafinat mi s-a parut articolul in care vorbiti despre o anume elita ascunsa a Romaniei, aici: https://sergiusimion.blogspot.ro/2016/07/elita-ascunsa-romaniei.html.
    A fost o reala bucurie sa-l citesc, chiar daca nu v-am impartasit decat partial ideile. Acum i-a venit randul doamnei psiholog Andrada Ilisan sa fie „ajutata” – cum imi sugerati mai sus…

    Consider in continuare, domnule SS, ca aveti neindoielnic bune intentii, insa sunteti defazat din pricina varstei și nici nu stiti sa le exprimati coerent. Aduceti varii acuze inclusiv acestui articol (ba inca si celui precedent semnat de autoare) fara insa a argumenta cu nimic. Sunt simple pareri pe care le vindeti drept certitudini. Fiindca în astfel de problematizari autoritatea profesionala devine stearpa daca lipseste informatia adusa la zi, la care se adauga finetea inteligentei si zambetul inimii.

    Spre deosebire de dvs., ma pricep un pic la comunicare (n-o sa va dau raportul, ce si cum). Ei bine, aceste interventii scrise ale dvs. constituie, inainte de orice, o problema de comunicare. De aceea mi-am consumat ceva timp, cum abil ati observat, ca sa scriu mai mult in postarea initiala – asa cum faceti si dvs., adesea – ca sa ne putem calibra, apropo de tehnicile NPL :) … Concret, dvs. procedati, poate fara sa va dati seama, la mai multe genuri de (auto)manipulare inainte de toate prin scoatere din context. Iata de ce, fac rezumatul celor scrise de mine mai sus:
    (1) Este o proiectie a dvs. aceea ca avem de-a face cu o tabloidizare a psihologiei prin acest articol (in primul rand, sunteti defazat, ati ramas pare-se la cursurile de psihologie comunista invatata de dvs. la finalul anilor 70). Mai vorbiti cu colegi din breasla dvs.! Eu am facut-o, consultand psihologi – mai tineri, este adevarat, dar nu lipsiti de experienta –, inclusiv in privinta articolului de fata.
    (2) Nu v-ati prins de gluma din finalul articolului – cea cu „echipa antipsihopati (antitero)” – dovada ca de aici si porneste o intreaga „demonstratie” de-a dvs. Ajungeti astfel precum în povestea din zen: cum poti prinde o pisica neagră, într-o cameră aflată într-un întuneric perfect, când pisica lipseste din camera?
    Întrebare venita dinspre publicul mai tanar si mai cunoscator decat mine: oare domnul SS chiar nu s-a prins ori disimuleaza ca nu s-a prins de gluma cu echipa antitero ?? Daca disimuleaza, cu ce scop o face?
    (3) Din cele scrise de dvs. reiese ca nici n-ati auzit de psihologia politica, practicata astazi profesionist mai ales in Occident – ma refer concret, întâi și-ntâi la sprijinirea leadershipului politic. Fapt pentru care o înfierați aberant pe doamna psiholog Andrada Ilisan, citez, ca „ceea ce propune echivaleaza cu psihologizarea si psihiatrizarea vietii politice si publice”.
    Repet, va fac si un desen, daca este cazul: n-ati inteles nimic din articolul de fata, care nu este decat o parabola!
    (4) Apoi scrieti (ma refer la postarea semnata Sergiu Simion din 31/01/2018 la ora 12:47, versus cea semnata de acelasi din 01/02/2018 la ora 13:34 – a se vedea mai sus) despre „campaniile de insanatosire mentala propuse de psihopoliticienii rusi inca din anii `30” iar, mai jos, va prefaceti (!?) ca ati uitat scriind (catre sussemnatul), citez: „(Care „comisii din vremea comunista ”?! Numai dvs stiti…”
    In cazul acesta ma tem ca aveti – simulati? – probleme si cu atentia & memoria, domnule SS !…
    (5) Asadar, cu privire la articolele doamnei Andrada Ilisan, aceasta nu a facut nicidecum diagnostic public, ci a schitat un profil (în „cazul Magdalena Serban de la metrou”) și o descriere ca la manual, însotita de o parabola, adica povestea lui Pinocchio, adaugand un pasaj dintr-un articol al unui talentat scriitor (Gabriel Liiceanu). Punct.

    Aria justitiarului pe care o tot interpretati constant prin subsolurile articolelor semnate de personalitati ale vietii publice romanesti de azi se repeta dupa acelasi tipar si acum, prin scoatere din context, prin manipulari si, uneori, ignoranta.

    Concluzia mea este banala. Dvs, domnule SS, procedati precum in vechea anecdota: Se stie cert despre vila de la coltul strazii ca are doua etaje, zece camere, trei bai, o mansarda. Si ca în vila traiesc doi catei, un canar si o familie formata din opt persoane. Lumea scrie si vorbeste despre arhitectura vilei, despre mobila interioara, despre cei care o locuiesc. Dvs. însa îi înfierati pe toți, ca pe vremuri, în anii 50, la partidul comunist, ca de ce nu scrie nimeni despre ce varsta & îndeletniciri a avut defuncta strabunică a portarului ?!…

  18. Ad Min spune:

    Pe mine mă frapează o serie de comentarii care schimbă sensul articolului:
    -psihopatii sint doar efectul, cauza sint votantii (votanţii nu nasc psihopaţi… poate sunt seduşi de unii psihopaţi nedovediţi: asta e problema)
    -sunt psihopaţi care conduc cu mână de fier şi aduc bani firmelor, ceea ce nu deranjează deloc pe deţinătorii de acţiuni (circumstanţe atenuante, bani să iasă)
    -Rari oamenii cu copilării fericite, fără traume transgeneraţionale şi neatinşi de narcisism – şi dacă i-aţi identifica ştiinţific, ar fi foarte insuficienţi pentru a ocupa poziţiile de conducere din instituţii, firme şi alte structuri ierarhice (NB procentajul de psihopaţi este constant în populaţii… dar mult peste un procent, adunând patologiile de caracter, sar de 15%)
    -Mulţimea de psihopaţi de la conducere reflectă mulţimea de manipulatori perverşi narcisişti din orice microstructură socială (NB nu există o relaţie de echivalenţă între cele două categorii)
    -este indecenta caricaturizarea bolnavilor (NB ar fi corect, dacă ar avea statutul juridic protejat de bolnavi, stabilită în instanţă cu măsuri proporţionale pentru protejarea restului societăţii; altminteri, hoţul neprins e negustor cinstit, având în vedere natura afecţiunii; ce legătură are decenţa cu eliminarea unui pericol social, altminteri ar fi indecent să avem reacţii împotriva infractorilor, că şi ei “e” oameni, n-aşa? Libertatea fiecăruia este până unde începe să încalce libertatea altora, constata şi Kant)
    -Un psihopat care agreseaza are circumstante atenuante (No shit Sherlock… poate dacă ar fi purtator de boli venerice ar fi mai evidentă necesitatea socială de protecţie)
    -uneori apar cazuri de adevarati psihopati care violeaza copii sau isi ucid iubitele (non sequitur: induce ideea că doar ucigaşii şi violatorii sunt psihopaţi)
    -autoarea nu este medic psihiatru, ci doar psiholog (non sequitur & argumentum ad autoritatem: induce ideea că autoarea nu se poate pronunţa credibil pe subiectul abordat, în consecinţă argumentele sale sunt neadevărate)
    -Psihiatrul, nu psihologul, polonez a scris despre relatia dintre politica si psihopatologie, nu psihopatie (idem + ideea că psihopatologia este altceva decât psihopatie, ceea ce este adevărat, dar este fals că Lobacewski nu a tratat psihopatia în politică, în consecinţele analizate)
    -Iar cu bietul Pinocchio ce aveţi?:)) De ce nu l-am putea încadra la tulburările de conduită? :)) În fond, e mititel, cu personalitatea în formare. (argumentum ad misericordiam: hai să minimalizăm, din categoria cine azi fură un ou este incorect politic să suspectăm că mâine va putea fura un bou! Portretul artistului, ca tânăr…)
    -“psihopat” e un termen medical rezervat unei patologii grave, care nu trebuie banalizat prin utilizarea lui “extinsa” la oameni nediagnosticati, daca nu din deontologie, macar din respect pentru suferinta adevaratilor bolnavi si a familiilor lor (un alt sofism non sequitur: un psihopat nu ar fi politic corect să fie psihopat, chiar dacă este, decât dacă nu este diagnosticat de autorităţi competente, între timp poate fi negustor-politician cinstit, sau poliţist pedofil la rutieră… doar gravii trebuie adresaţi, restul pot să chinuie animale în continuare, n-aşa?)
    …se poate continua în acelaşi stil, dar:
    -aceste considerente exemplificate mai sus nu adresează subiectul de fond al articolului, doar atacă credibilitatea autoarei sau unele forme
    -se manifestă unele temeri legate de vulnerabilităţile create de astfel de aprecieri, apud Sergiu Simion (cel puţin aşa interpretez semantica intervenţiilor sale)
    -ce lipseşte pregnant este aplecarea pe vulnerabilităţile semnalate de fondul subiectului din articol, indiferent de autoare şi competenţele sale, i.e. aspectele de formă şi punere în pagină (se atacă mesagerul… şi, colateral mesajul)
    Rămân la părerea că autoarea nu ar trebui să se lase trăznită şi să se aştepte la astfel de reacţii, ba chiar să-şi adapteze mesajul, fără să renunţe la subiect, care merită mult mai multă atenţie decât rezultă din comentarii.

    • Andrada Ilisan Andrada Ilisan spune:

      @ Ad Min: Mulțumesc pentru liniuțe. Preiau metoda ca să punctez cît mai succint.

      - Lucrez de ceva vreme la un articol despre psihopatul sadic: criminalul sadic in serie. Sper din inimă sa imi iasă si sa și fie publicat la un moment dat. Acolo incerc sa vorbesc pe larg despre rău, asa cum il inteleg eu, dintr-o perspectivă clinică.

      - Mulțumesc pentru compilarea conștiincioasă a comentariilor. (observ și eu ca aveți ceva atasament pentru gîndirea logică) :)

      - E puțin dificil să nu mă las afectată de vehemența unor interventii. De persistența lor. (Pe de alta parte, sunt psiho – sigur ca le caut si o explicatie, cu atit mai mult cu cat mi se pare nejustificate/disproporționate :) )

      - Chiar țin la critică. Nu-mi convine pe moment, dar imi completează de minune perspectiva personală (ingusta prin definitie). Dar cum spuneam, să fie un dram de inimă în ea. Ma rog, raspund și cînd omul vrea cu orice chip sa imi gasească nod in papură. Dar simt ca m-as purta ipocrit daca nu i-aș semnaliza străinului sentimentele pe care mi le starnesc neobișnuita indignare sau sfătoșenia remarcilor sale.

      - Oricum, există destui oameni care nu sunt interesati să ajungă la o intelegere. Sau să iși restructureze perspectiva ca să devină mai acurată. Ei vor sa persiste in supararea si indignarea lor. Și atunci mă opresc din dialog. Resursele personale trebuie consumate cu chibzuință. :) Si nu risipite.

      - Cu privire la Pinocchio: din nefericire, comentatorului – care imi sugera ca il patologizez pe micuțul personaj – i-au scapat taman “nivelurile diferite de lectură” pe care chiar dînsul mi le indica. Am un intreg paragraf în care laud transformarea (umanitatea) lui Pinocchio.

      - Apelînd la Pinocchio, am mai vrut ceva: să semnalizez manifestarea timpurie a unor tendinte/apucături antisociale, atragand atentia asupra stării pre-delincvente – cand se poate interveni mai cu succes in indreptare.
      - Psihopatia nu apare brusc la maturitate. Ea se anunță din timp si e bine să fim atenți la semnalele ei.

      - Slava cerului (:p) că reactiile la textele mele nu se rezumă la cele de pe forum și astfel ajung la mine impresii și comentarii care mă bucură nespus si imi dau incredere – imi arată ca unii cititori chiar le gasesc folositoare si surprinzătoare.

      - Nu cred că toate comentariile compilate de dvs schimbă sensul articolul. Multe dintre ele mi se par binevenite tocmai fiindcă prin asocierile/raționamentele pe care le generează pot contribui la definirea mai precisă pe viitor a problemei (a esentei tare a psihopatiei, in cazul nostru): vom putea stabili și mai clar pt cei interesați că psihopatia nu ține de domeniile x, y, z ci de domeniile a, b, c. Si atunci și interventiile se pot construi mai țintit.

      - In rest, de acord cu ce spuneti: că psihopatul nu prea are circumstante atenuante.

      - Psihopatia nu e tocmai suferință psihică. Așa cum e suferința psihică a psihoticului care pierde contactul cu realitatea. De psihopatie trebuie să ne apărăm fiindcă răul/agresiunea/dauna pe care le provoacă celor dragi/semenilor/societății constituie chiar criteriu de diagnostic al personalității psihopate.

      - Psihopatul este un ins extrem de robust, existential vorbind.

      - El consideră perfect implinit, n-are nicio problemă, nicio vină; ajunge la terapie fiindcă e forțat de autoritatea judiciară care il eliberează conditionat.

      - Se vorbește de “acquired sociopathy” (vezi Damasio), cand leziuni si traumatisme prefrontale “bulesc” individul (vezi faimosul Phineas Gage); și atunci, psihopatia ar deveni echivalentul neurodevelopmental (scuze pt englezisme) al acestei sociopatii achizitionate.
      - sunt psihiatri si neurologi (D. Lewis si J. Pincus, de pildă) care propun contribuția anume dintre handicap de structură neurologică (predispozitia/precaritatea innascuta) & trecutul extrem de abuziv/maltratant in etiopatogeneza violentei extreme, o etiologie pe care si eu o iau in calcul si de care imi pasă – umanitatea iti poate fi desfigurată cand ți se dă cu ciocanul în cap ani de zile sau cînd esti penetrat ani în șir de propriul părinte. Umanitatea are o corespondență neurofiziologică pe care trebuie să o luăm in calcul. Lucrurile sunt mai complicate, dar merita o liniuță.

      - Astfel că psihopatia ajunge să țină f mult de domeniul penalului (vezi The International Handbook on Psychopathic Disorders and the Law: Diagnosis and Treatment)

      - Rămîne deci să ne intalnim (sper) la viitorul articol (cind o fi gata) si sa discutăm acolo. Ca să nu dezvalui prea multe in avans. :)

      - Conținurile de specialitate din articol sunt in regulă. Piatra de temelie a lui, vreau să spun. Ma folosesc mult de literatura de specialitate (de cercetare, clinică) fiindcă citesc din ea de ani de zile cu mare pasiune. Contrar aparentelor, lucrurile spuse in art nu sunt “fantezii” din capul meu. Ceea ce imi apartine e doar felul in care imbrac aceste cunoștinte. O fac fiindcă nu vreau sa incarc textul, incerc sa il fac cat mai accesibl, cît mai de non-specialitate.

      - Pe de altă parte, caut să pastrez in minte relativitatea adevărului științific ce ne parvine din zona psihologiei/psihiatriei. Au mai dat greș conceptualizările si epistemele psihiatrice. Adevărul pshiatric e si el influentat istoric. Categoriile nosologice se schimbă in permanență etc. Să nu facem din ea o știință mult mai exactă decît e in realitate. Cum grano salis. :)

      - vezi și “Saving Normal: An Insider’s Revolt against Out-of-Control Psychiatric Diagnosis, DSM-5, Big Pharma, and the Medicalization of Ordinary Life” (autorul – Allen Frances a condus grupul operativ pentru DSM 4 – Manualul de diagnostic al bolilor mentale – “biblia” psihiatrilor)

      - Ah, în incheiere, să nu uit: mă cheamă Ilisan cu s. :)

      • Ad Min spune:

        Multumesc pentru raspuns, pentru detalii si pentru promisiunea ca veti continua fara a va lasa “traznita” de unele reactii.
        Scuzele de rigoare pentru stalcirea numelui. Nu se va repeta. Totusi, nu ma pot abtine sa nu remarc ca un japonez ar fi spus Ili San :) deh, cognitive bias, pun intended
        Doar o idee/ sugestie: confuzia semnalata de mine din unele comentarii are legatura cu faptul ca marea majoritate a oamenilor nu stiu&constientizeaza cum arata lumea interioara a unui psihopat, cum percepe&intelege acesta interactia cu restul oamenilor, lupta sa obsesiv-compulsiva de a-si impune punctul de vedere si cum sunt stricate/distorsionate/compromise perceptiile si sistemele de valori ale oamenilor normali in interactia cu un psihopat, in masura in care nu sunt capabili sa sesizeze pericolul, cu atat mai putin sa se apere de el, pentru ca nu sunt educati sa se apere individual, cu atat mai putin colectiv… si asa ajungem la concluzii eronate ca votantii sunt de vina pentru geneza psihopatilor. In clarificarea acestui spatiu epistemologic puteti si va rog sa faceti ceva.
        PS Mi-a placut preluarea trimiterii la Thomas Hobbes – Leviathan si la acest articol de D-na Palade, desi nu-i impartasesc viziunile politice (e si o doza de exceptionalism)… ideea ramane. Si mai sunt si altele. Oamenii cu idei se numesc… idioti? Etimonul radacina al cuvantului este acelasi la videre-vedere-viziune… ideea este o imagine in pestera lui Platon, care poate fi apropiata de realitate, dar niciodata identica cu realitatea… restul este semantica si aplicarea logicii in confruntarea ideii cu experienta si adaptarea asimptotica a teoriei la practica.
        Mi-a facut placere si sper sa mai am ocazia sa mai schimbam idei.

  19. Alexandru Constantin spune:

    Doamna Ilisan,

    In portretele desenate de dvs., unde se termina sociopatul si incepe psihopatul? Ce va convinge ca acesti Pinocchio nativi s-au nascut asa, si nu au devenit?

    • Andrada Ilisan Andrada Ilisan spune:

      Totul e concomitent înnăscut și dobîndit cînd vorbim despre structuri de personalitate. Atitudinile, percepțiile, stilul de gîndire, convingerile fundamentale (piesele componente ale unei personalități” adică), se cladesc pe ceea ce e tendintă/predispoziție (fundamente temperamentale). Cum spuneam și într-un alt comentariu, individul nu devine brusc antisocial la maturitate. Antisocialitatea lui e anunțată timpuriu, cu alte cuvinte, copilul prezintă de timpuriu trăsături antisociale. Si atunci – pentru ca nu putem schimba bagajul cu care a venit copilul pe lume, un anumite profil neurotempemental, – esențială devine intervenția timpurie. De pildă, factoriilor de risc la violență juvenilă (expunerea la violență în casa părinților, istoric de maltratare, criminalitatea parentală, anturaj delincvent etc; plus trăsaturile personale: dificultăți individuale de autocontrol, impulsivitate, tolerantă mică la frustrare, absenta sentimentului de vina, milă etc) li se pot opune factori protectori (insăși sesizarea tendintelor antisociale și ințelegerea potentialului lor de agravare în timp constituie un prim factor protector, intarirea atasamentului scolar, al sentimentului de apartinere unei comunități, responsabilizarea copilului, educatia psihologică etc). Vedem că e posibilă imblanzirea acestor factori de risc (parte factori personali, parte factori contextuali). Imblanzite, trasaturile nu se mai coagulează și e impiedicată evolutia unor tendine intr-o structură antisocială completă. Nu toți micii “derbedei” ajung personalitati antisociale.

      “Sociopatia” captează mai mult aspectele comportamentale, vizibile ale structurii antisociale. “Psihopatia” produce daunele în ascuns, să spunem așa. Prima e vizibilă imediat, a doua in timp, cu intarziere. Dar pînă la urmă, și unul și altul, atît derbedeul care dă foc, loveste, fură, cît și manipulatorul sofiscat (Sarpele la costum, vb lui Hare) se trag din același miez al insensibilității/opacității afective față de seamăn. Unul e impulsiv și face scandal, celălalt are controlul aparențelor și produce durere/teroare pe căi ascunse. Dar amîndorura le e străină interioritatea care traieste pe termen lung remușcarea.

  20. Claudia Postelnicescu Claudia Postelnicescu spune:

    Unul dintre cele mai bune articole pe care le-am citit vreodata pe aceasta platforma. Felicitari!

    “Psihopații trebuie încolțiti cu tactici care să le vizeze psihopatia. Dacă se va alcătui vreodată o echipă antipsihopatie (antitero) pentru România, sper din inimă să fiu cooptată.”

    Va sustin si ma alatur; ca avocat am invatat sa ii identific si expun pentru ceea ce sunt, ei nu inteleg oricum nicio alta metoda, decat incoltirea si demascarea mastii sunt care se ascund. E esential sa facem asta, mai ales in cazul politicienilor.

  21. Claudia Postelnicescu Claudia Postelnicescu spune:

    Unul dintre cele mai bune articole pe care le-am citit vreodata pe aceasta platforma. Felicitari!

    “Psihopații trebuie încolțiti cu tactici care să le vizeze psihopatia. Dacă se va alcătui vreodată o echipă antipsihopatie (antitero) pentru România, sper din inimă să fiu cooptată.”

    E esential sa facem asta, mai ales in cazul politicienilor.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Andrada Ilisan


Andrada Ilisan

Licențiată în psihologie la Universitatea Babeș-Bolyai (cu lucrarea "Mama Borderline și copilul dezorganizat. O investigație din perspectiva teoriei atașamentului") și mast... Citeste mai departe


E randul tau

SUA pierd Turca si nu stiu daca isi permit sa piarda si Romania. :)

de: ion adrian

la "De ce protestul din 10 august a fost, totuși, un succes "

Petre Opris – volumul Licenţe străine pentru produse civile şi militare fabricate în România: (1946-1989)

România, marile puteri şi ordinea europeană: 1918-2018

Cauta articole

august 2018
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Iul    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)