Home » Analize »Educatie »Opinie » Citesti:

Salvarea prin homeschooling

Cristina Tunegaru septembrie 19, 2016 Analize, Educatie, Opinie
81 comentarii 5,877 Vizualizari

Apariția ideii de homeschooling în variantă românească este dovada certă a existenței unui conflict vădit, declarat între părinții responsabili și școala care nu mai răspunde necesităților lumii moderne. Motivele sunt binecunoscute (elevii nu sunt tratați diferențiat, conținuturile inutile, adeseori anoste și nepotrivite vârstei, metodele învechite; educația chircește individualitatea și forțează dezvoltarea), iar părinții nu mai au răbdare să aștepte o reformă care nu mai vine.

Este limpede că, deși societatea este în continuă schimbare, școala românească a rămas cu mult în urmă – în secolul al XIX-lea – este incapabilă să se reformeze și în total dezacord cu progresul societății. Școala este un spațiu în care copiii sunt forțați să rămână până la absolvire; iar profesorii strâng rândurile pentru a se apăra de factorii exteriori pe care îi resping cu îndârjire – mai ușor cu părinții ăștia, să nu îndrăznească să ne spună nouă ce să facem! spunea de curând o colegă. Acolo unde ar trebui să fie o colaborare între părinți și școală, pentru că la mijloc este interesul copilului, apare o gâlceavă rușinoasă care nu îmbunătățește nicidecum imaginea profesorului.

Viziunea clasică prin care școala le oferă copiilor cunoștințe inabordabile altfel, pentru a-i pregăti să-și asume roluri specifice în societate nu mai corespunde realității actuale, în care importantă este capacitatea de a te adapta, de a înțelege și de a afla ce înseamnă lumea din jur. A învăța să înveți, acesta este obiectivul general al educației moderne. În consecință, școala nu mai trebuie să livreze elevilor informații atât de accesibile astăzi, ci mijloace, instrumente de a selecta, de a înțelege și întrebuința aceste informații. Iar școala noastră eșuează lamentabil să-i învețe pe elevi altceva decât cuvinte goale de sens. Am descoperit clase întregi de copii dornici să scrie după dictare pentru că ei nu știu, nu au înțeles sau nu pot. Adeseori cuvintele trec prin mâinile lor și mor în foaia scrisă pentru că ei nu aud și nu înțeleg. Au învățăt de timpuriu că ceea ce se predă la școală nu are legătură cu lumea reală, sunt lucruri de școală, obligatorii ca să iei o notă bună, dar inutile dincolo.

În acest context, nemulțumiți chiar și de învățătoarea cea bună, doi părinți celebri își retrag copilul din școală pentru a-l educa acasă,  permițându-i fetiței să-și aleagă cursurile după bunul plac – echitație, scenaristică etc – activități al căror obiectiv pe termen lung este încurajarea dezvoltării personale și adaptarea la o lume într-o rapidă schimbare. Sigur, alte activități sunt plănuite cu ajutorul unor profesori. Avantajele acestei modalități de a-ți educa copilul sunt neîndoielnice, în măsura în care personalitatea copilului permite această abordare – un copil nestatornic, distrat, care nu reușește să se concentreze pe o anumită activitate o perioadă mai îndelungată de timp nu va fi avantajat de această libertate educațională. În acest caz, părinții își propun să ofere sprijin specializat din partea unor educatori, dar nu în cadru instituționalizat, ci prin meditații.

Maniera se îndepărtează totuși de modelul american, prin care s-a consacrat ideea de homeschooling. Pentru că la americani, rolul educatorului este adeseori preluat de unul dintre părinți, iar activitățile respectă curriculum național și sunt adeseori realizate cu sprijinul școlilor publice. De asemenea, elevii trebuie să participe la o serie de examene care să ateste că au atins un anumit nivel al cunoașterii. Dat fiind acest război deschis, a-ți educa copiii acasă este un deziderat care poate prinde contur pentru tot mai mulți părinți din România. Însă asumarea educării acasă are o serie de dezavantaje.

În primul rând, este costisitor să-ți educi copiii în sistem homeschooling: fie unul dintre părinți renunță la serviciu și își dedică toată atenția educației copiilor, fie sunt angajați profesori care să lucreze cu copiii. Din această cauză, educația prin homeschooling nu este o soluție decât pentru puțini copii din România, copiii acelor părinți care au mijloacele financiare să-și educe copiii acasă. Într-o țară în care în mediul rural rata de părăsire timpurie a școlii este semnificativ mai mare decât în celelalte țări europene, iar dintre factorii care cauzează abandonul școlar se enumeră și interesul scăzut al părinților pentru școală, este iluzoriu să considerăm homeschooling ca pe o activitate reformatoare sau o alternativă viabilă pentru educația din România.

În al doilea rând, dincolo de avantajele pe care le poate oferi homeschooling, există și un neajuns cauzat de lipsa legislației. Copiii care învață prin homeschooling nu vor avea diplome care să ateste că au absolvit studii. Nu consider că e un minus absența diplomelor, câtă vreme accentul cade pe formarea unor deprinderi și abilități concrete. Și totuși, în lumea reală, dincolo de familia în cadrul căreia se desfășoară educația, diploma este importantă, este o dovadă că ai participat la cursuri, că ai trecut prin școală, e o certificare dată prin asocierea cu instituția absolvită. De aici și toate fabricile de diplome care au distrus învățământul universitar românesc și nu numai. Suntem cu toții într-o alergare nebună după diplome de participare, umplem dosare cu adeverințe și obținem chiar salarii semnificativ mai mari pentru toate acestea – gradația de merit în învățământ. Într-o societate flămândă după diplome și care măsoară priceperea în grosimea dosarului sau numărul de pagini ale unei lucrări, un copil care nu are diplome va avea de suferit sau va fi pionierul unei noi lumi în care meritocrația autentică primează, o lume ideală, dar care se lasă așteptată. Școala publică are însă acest atu de  a fi o  simulare a realității, un pas în lumea reală, pregătind copiii pentru viitor, în modul cel mai brutal. Și din păcate, în felul acesta asistăm la un perpetuum mobile, creând copii după chipul și asemănarea înaintașilor, fruntași la numărul de diplome. În România, cadrul legal este inexistent, nu există nicio formă de echivalare, prin examene, părinții care vor să-și educe copiii acasă fiind nevoiți să apeleze la fabrici de diplome.

Dintre neajunsurile imputate educației prin homeschooling s-a vorbit despre absența dezvoltării comportamentale, lipsa interacțiunii academice dintr-o clasă de elevi.  Însă, în școala românească, elevii se duc la școală numai pentru a fi împreună într-o sală de clasă, pentru a concura, a se lupta unii cu ceilalți pentru note bune, iar interacțiunea și comunicarea sunt reduse la minimum. Cu câteva zile în urmă, mi-am invitat elevii de clasa a VIII-a, la o discuție liberă, pornind de la tema unui coleg. Pe chipurile lor am citit nedumerirea la început. A trebuit să formulez rugămintea de câteva ori, ca să fie înțeleasă. Nu le adresam o întrebare referitoare la teoria literară discutată, ci le ceream să-și exprime un punct de vedere. Și, deși sunt copii inteligenți, nu au reușit să treacă de bariera de comunicare rezultată în urma anilor de tăcere, nu au vrut să vorbească. Școala românească nu este mediul care să îndemne și să promoveze comunicarea, decât cu puține excepții.

Pe de altă parte, mediul școlar concurențial aduce o serie de presiuni externe, obligații, termene pe care elevul trebuie să le respecte. Un program de homeschooling trebuie să țină seama și de aceste aspecte, inerente în procesul de dezvoltare al copilului care va deveni adultul de mâine. A proteja un copil de lumea adulților prin cocoloșirea și evitarea oricăror responsabilități este o greșeală pentru că, în dezvoltare există anumite momente potrivite, unice și irepetabile dincolo de vârsta adultă.

În concluzie, școala publică și homeschooling reprezintă două extreme: prima formează indivizi incapabili să comunice, care pun preț pe formă, aspect și mai puțin pe conținut și substanță, lipsiți de interesul pentru învățarea continuă, înspăimântați de nereușită, în timp ce a doua permite o adaptare totală a învățării la caracterul și nevoile copilului, dar total inaccesibilă majorității familiilor. Între aceste două extreme, se găsește forma corectă de educație, care să fie accesibilă tuturor copiilor, indiferent de mediul din care aceștia provin. Homeschooling poate reprezenta o soluție viabilă, dar numai pentru acei copii norocoși ai căror părinți sunt preocupați de educația lor. În acest război deschis al societății cu școala, omul obișnuit, cu resurse limitate, nu are nicio șansă. Însă în educație, avem datoria să încercăm să oferim șanse egale tuturor copiilor.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "81 comments" on this Article:

  1. Mihai spune:

    Cu toate ca lucrez in sistemul de invatamant si sunt constient de lipsurile acestuia, nu pot sa nu ma intreb – oare cei ce isi scot copiii din scoala, declarand ca vor sa ii invete mai bine ei, nu sunt cei care, fara sa-si dea seama, opresc dezvlotarea intelectuala si mai ales emotionala a copiilor?

    Oare copilul nu are nevoie de competitie, de validare sociala? Sigur ca nu va utiliza tot ce invata in scoala, dar faptul ca intalneste puncte de vedere diferite de ale parintilor este un mare castig. Chiar exista cineva care sa le stie pe toate?

  2. Adrian spune:

    “Scoala acasa” e o idee noua transformata si interpretata cum le-a venit unora.
    VIata nu e usoara. Cu cat mai repede te adaptezi la ea cu atat mai multe sanse ai. “Scoala acasa” e o forma de fuga dintr-un spatiu in care nu te descurci prea bine.
    E o prostie, in loc sa inveti copilul sa isi rezolve problemele sau sa il ajuti sa le rezolve (oricare ar fi ele, profesori, colegi, mersul pana la scoala, teme), il inveti sa fuga in fata problemelor si sa se ascunda.
    Can o sa aiba 20 de ani ce mai faci ? Il tii acasa si il protejezi ? Copii trebuie sa concureze intre ei la orice, nu conteaza la ce exact. Trebuie sa invete ca viata e competitie si daca te lasi pagubas ai pierdut din start. Niciunul din copii crascuti in puf nu a facut ceva in viata !

    • Decebal spune:

      :) Pentru unii, “a face ceva in viata” inseamna casa si masina pana la 30 de ani si, eventual, nevasta si copil. Pentru altii, alte lucruri sunt importante.
      Sunt atatia oameni care au murit in saracie, dar al caror nume e cunoscut oriunde in lume…
      Sunt copii care invata pentru note (eventual, ajutati si de “atentiile” parintilor pentru pfofesori) si sunt copii carora le place sa invete si pentru care rezultatele bune la invatatura vin ca un bonus, nefiind un scop in sine.
      Cumva, mi-e greu sa cred ca cei ce invata pentru note sunt cei ce duc omenirea inainte, cu adevarat…

    • Ava spune:

      Astea sunt doar parerile dumneavoastra personale si trebuie sa vi le asumati ca atare, pentru ca nu corespund neaparat cu realitatea.

      Mi se pare o aberatie ideea lansata de unii oameni – ca parintii isi retrag copiii ca sa-i izoleze acasa, intre 4 pereti, sa nu mai socializeze cu nimeni, sa nu stie ce inseamna competitia (apropo, din promovarea competitiei de genul – „Copii trebuie sa concureze intre ei la orice, nu conteaza la ce exact” se nasc viitorii adulti psihopati, puteti intreba niste specialisti in domeniu). Copilul poate socializa foarte bine in alte locuri. Poate fi dat la cursuri de muzica, limbi straine, calculator, gimnastica etc – si astea doar ca activitati extracurriculare – acolo unde socializeaza normal cu ceilalti copii, la fel cum ar socializa si in scoala clasica. Poate invata acasa toate materiile. Eu am invatat sa citesc la varsta de 2 ani si am fost in stare sa invat pe cont propriu – in primele 4 clase n-am avut prea multe de invatat, stiam deja tot ce se preda. Iar in liceu, desi am invatat la un Colegiu National bun, veneam acasa cu dureri de cap de frustrare ca nu invatam mare lucru, ca bancile erau rupte, ca inghetam de frig in sala de clasa, ca ma imbolnaveam. Si inca pe vremea mea se mai facea carte! Am avut mereu cele mai bune note. In ultimul an de liceu am stat mai mult pe acasa pentru ca aveam concursuri nationale si examene pentru care trebuia sa ma pregatesc, si tare bine a fost, am simtit ca folosesc timpul la maxim (socializand ca si pana atunci cu prietenii).

      Cantareata Andra si alti artisti care s-au apucat de cantat de la o varsta frageda au declarat ca au stat departe de scoala din cauza concertelor/ turneelor prin tara si ca au invatat mai mult pe drumuri. Vi se pare cumva ca acestia nu au reusit in viata, nu sunt competitivi si nu sunt sociabili?

      Fiti sigur ca parintii responsabili isi retrag copiii de la scoala doar daca sunt absolut siguri ca se vor descurca acasa la fel de bine, altfel n-ar avea nici un rost.

      Eu, daca aveam parte de luxul asta in copilarie, ajungeam si mai departe. Si va spun asta ca adult.

    • Radu spune:

      Spune-i asta unui copil care a avut nesansa sa se nasca in mediul rural, intr-un sat uitat din Romania, unde scoala din sat s-a inchis si trebuie sa mearga la scoala din satul vecin, unde socializeaza si concureaza cu alti copii mai mari ca varsta, la discipline unde profesorii sunt semianalfabeti sau foarte slab pregatiti. Nu mai pomenesc de faptul ca iarna e frig si e riscant sa mergi sa-ti faci nevoile in latrina din fundul curtii unde au murit copii

      • manuale spune:

        Progrămuţul Naţional de Analfabetizare susţinut de Ministerul Învaţământului prezintă:
        extrase din Manualuţul de clasa a II-a de Limbuţă Românuţă

        http://www.cronicipebune.ro/ce-mai-facem-clasa-doua-la-orita-de-limbuta-romana/

        http://www.cocoon.ro/cititi-si-va-cruciti-apoi-distribuiti-in-auxiliarele-de-clasa-1-dispar-usor-usor-stefan-ion-vasile-constantin-gheorghe-dar-apare-nenea-omar-un-nume-arab-update-auxiliarul/

        Programa scolara e invechita si aglomerata, eventualele schimbari sunt de suprafata – un compromis pt a nu deranza sindicatele din invatamant prin schimbari ref norma didactica, asta-i scoala pe care o dorim?

        Si peste ani ne trezim asa ori mult mai rau:
        http://www.tolo.ro/2016/09/24/generatia-care-inca-n-a/

        • Constantin spune:

          “…asta-i scoala pe care o dorim?”_ Nu, fireste ca nu. Scoala pe care ne-o dorim este cea in care copiii nostri sunt geniali si primesc doar nota maxima. Scoala pe care ne-o dorim este fara bani. Este scoala in care cadrele didactice sunt excelent pregatite si muncesc exclusiv din dragoste pentru copiii altora. Nu vreti dumneavoastra sa priviti catre scoala pe care vi-o doriti, dintr-o tara europeana cu invatamant performant, bunaoara, si sa vedeti oare ce-i lipseste scolii noastre pentru a fi la fel?!

          Tocmai am auzit ca cel mai mare partid din Romania, cu cele mai mari sanse de a guverna in urmatorii patru ani si cu cea mai importanta sustinere populara, nu crede ca este momentul potrivit pentru organizarea concursurilor pentru ocuparea posturilor de directori in unitatile de invatamant preuniversitar. Stiti ca cei care sunt acum in functii au fost numiti pe criterii politice, nu?!

          • Raport Salvati Copiii spune:

            Referitor la accesul la educaţie, Salvaţi Copiii atrage atenţia că deşi învăţământul românesc este gratuit prin lege, părinţii sunt nevoiţi să scoată bani grei din buzunar pentru a-şi ţine copiii la şcoală. Mai exact, participarea copiilor la învăţământul public ajunge să îi coste pe părinţi echivalentul a 4.5000 de lei pe an, per elev. „Costul total mediu alocat per copil este de 1490 RON, iar per familie este de 1.954 RON (având în vedere şi familiile cu mai mult de un copil şcolar)”, subliniază raportul. Potrivit documentului, şi cifrele legate de abandonul şcolar sunt îngrijorătoare. Doar la nivelul anului 2013, aproape 366.000 de copii cu vârste cuprinse între 3 şi 17 ani nu urmau nicio formă de învăţământ preşcolar, primar, gimnazial sau profesional. Într-un singur an, respectiv în perioada 2012 – 2014, 24.000 de copii au abandonat sistemul de învăţământ, autorii raportului precizând că autorităţile nu deţin, în momentul de faţă, date exacte cu privire la dimensiunile reale ale neparticipării şcolare.

            http://adevarul.ro/news/societate/raport-costurile-ascunse-educatiei-4500-lei-an-dovada-invatamantul-gratuit-legenda-1_57ea44015ab6550cb80db4e9/index.html

            Daca cineva poate, vrea si e calificat – de ce sa-l legi de glia unui invatamant ori inept (public) ori costisitor (privat)?
            http://www.contributors.ro/editorial/alternativa-%c8%99colii-acasa-de-la-detractare-la-elogiere/

            • Constantin spune:

              Va multumesc, domnule Raport Salvati Copiii, pentru atentia pe care ati aratat-o comentariului meu si pentru amabilitatea de a-mi raspunde. Imi scapa, insa, un amanunt, pe care nu-l deslusesc din textul dumneavostra si indraznesc sa va rog a-l lamuri. Anume, carei parti din comentariul meu se adreseaza raspunsul, celei in care spun ca invatamantul romanesc este subfinantat, sau celei in care spun ca este politizat? Va multumesc.

  3. Anca spune:

    Toata discutia asta a pornit de la doua vedete care au anuntat pe blog ca-si scot copila din scoala. Acum din doua una: fie copila aia va fi meditata la toate materiile de profesori bine platiti, fie cele doua vedete de teatru si film sunt atat de multilateral dezvoltate ca preiau ele tot curiculum-ul.

    Oricum ar fi, mie mi s-ar parea groaznic sa-mi oblig copiii sa le faca pe toate cu sau langa mine, sub directa si continua mea supraveghere de mama preocupata de educatia lor.

    • e simplu spune:

      O educație solidă, construită acasă, în mediul familiei, prin modelul oferit de părinți, educația academică, realizată de dascăli implicați, deschiși la nou, dispuși să se scuture de paradigme care nu mai servesc nimănui și să adopte noile tehnologii, pe care să le folosească corect pentru susținerea procesului de învățare. Doamne, cât ar fi de simplu, oameni buni!

      http://pisicapesarma.ro/ti-ai-intrebat-copilul-el-cum-ar-vrea-sa-invete/

  4. Simi spune:

    Unde este reglementat acest sistem, cum se face admiterea la liceu sau facultate, cum se face evaluarea, cand, de cine, cum se inscrie la ex. De bac un elev pregatit in acest sistem ? In Romania !

    • Adrian B spune:

      In Romania legea nu prevede ce se intampla in acest caz. In afara Romaniei e simplu: se face o evaluare a elevului si se continua studiile conform evaluarii. Un exemplu concret, un coleg roman s-a mutat cu serviciul in SUA cu familie cu tot, iar copilul a fost inscris la scoala si a facut evaluarea; el absolvise clasa a 3-a in Romania si a fost inscris in clasa a 5-a in SUA. Acum e la liceu acolo, cand o sa termine face facultatea si tot asa.

      Exista un examen numit SAT in SUA pe baza caruia se face admiterea la facultate. Cu sau fara liceu, daca scorul SAT e bun se poate face facultatea – e modul in care exista studenti de 10-12 ani la facultate si absolventi de 14-15 ani. In Romania nu se poate, trebuie sa stea la scoala pana ii prosteste sistemul.

  5. Constantin spune:

    Este interesant, dupa parerea mea, de vazut cate familii dovedesc cu certitudine ca in mod responsabil si-au retras copiii de la scoala, din pricina unui conflict cu scoala care nu mai raspunde necesitatilor lumii moderne. Pentru ca altfel, aproximativ 18% (aproape unul din cinci) dintre copiii romani cu varsta scolara sunt retrasi din sistemul de invatamant in mod iresponsabil, consider eu. Fenomenul se numeste in statisticile de specialitate abandon scolar.

    Chiar daca cineva-mi va spune ca acasa parintii cu stare si cu iluzia ca se pricep mai bine la pedagogie decat cei care au studiat-o intr-o universitate isi vor educa pruncii mai bine decat sistemul formal, trebuie evidentiat ca efectul este acelasi. Copiii sunt rupti de mediul social, nu pot beneficia de varietatea de optiuni pe care le au cei care au studiat programatic un numar mai mare de ore si obiecte, li se interzice de catre parinti, intr-un moment in care nu pot decide singuri, accesul la educatia superioara, inclusiv prin absenta unor documente care sa ateste un anumit nivel de cunostinte.

    In alta ordine de idei, desi a fost folosita adesea, metafora „fabrici de diplome” nu a fost explicata niciodata in mod decent. Iar indecenta, atunci cand sintagma este folosita, vizeaza direct ARACIS. Prin urmare, daca cineva are cunostinte despre deficiente in activitatea ARACIS, cred ca ar trebui sa faca publice informatiile pentru ca acestea sa fie corectate. Altfel, discreditarea invatamantului universitar romanesc nu face bine nimanui.

    • Adrian B spune:

      Parintii cu stare uneori chiar au o cultura si inteligenta peste medie, ceea ce ii face de obicei sa fie peste profesorul mediu de gimnaziu din ziua de azi. Fara nici o suparare, dar uitandu-ma la profesorii de scoala generala pe care ii cunosc (cu care inca mai interactionez ocazional, unii mi-au fost profesori mie), nivelul lor este sub nivelul unui absolvent de facultate bun. Foarte cinic, daca erau mai buni nu ramaneau in invatamant pentru 2000 de lei lunar, isi gaseau ceva la 4000 de lei sau mai mult.

      Cat despre fabricile de diplome, explicatia termenului e simpla: sunt absolventi care au urmat si absolvit o facultate doar pentru ca au avut banii pentru taxele de scolarizare. Prezenta la curs, daca au avut-o, a fost inutila si examenele le-au trecut pentru ca profesorii aveau nevoie de studenti ca sa aibe cui preda. In perioada 2000-2010 m-am ocupat in secundar cu angajarile in 2 companii in Romania si am avut de facut, din pacate, peste 1000 de interviuri. In cazul unor facultati absolventii erau atat de slabi incat initial m-am intrebat cum de au o diploma de licenta – nu erau in stare sa rationeze sau sa comunice la nivelul presupus de diplomele lor. Asta inseamna fabrici de diplome: studentii platesc pentru o diploma care nu reprezinta abilitatile lor reale. Inca exista o gramada, inclusiv de stat – unele specializari scot direct someri pe banda rulanta, fara nici o relevanta pe piata muncii si fara nici o sansa de angajare in domeniul lor care ori nu mai exista, ori are prea putine locuri de munca la prea multi absolventi. Ca sa intelegeti, cate locuri de munca credeti ca exista pentru specializari in limbi antice sau in geografie si cati absolventi?

      • Constantin spune:

        @Adrian B_Sunt fericit ca sunt roman si petrec cel mai mult timp in Romania! Ma tem ca daca ma aflu pe alte meleaguri, daca doamne-fereste am un necaz, o problema, s-ar putea intampla sa nu gasesc pe cineva calificat care sa ma ajute sa o rezolv. Ei, in Romania acest lucru este cu neputinta. Romanii se pricep la orice. Si, in plus, sunt neobisnuit de inteligenti.

        Sa luam, bunaoara, o familie de medici care are un copil (totusi, cei mai calificati sunt, se pare, artistii). Pentru acestia, nu este decat o chestiune de timp pana cand isi dau seama ca institutiile scolare sunt complet inutile, cadrele didactice incompetente, calificarea lor in pedagogie o depaseste pe cea a profesorilor, iar copilul lor risipeste timp si energie plecand de-acasa. Daca este o familie de economisti, spre exemplu, in scurt timp ei observa ca vaccinarea copilului lor este fara rost, iar competentele lor in virusologie le depasesc pe cele ale medicilor. Hotarasc, asadar, ca pruncul lor sa nu fie vaccinat. La TV apar adesea persoane care activeaza in cele mai variate domenii spunandu-mi cu cat trebuie sa creasca salariile si pensiile fara a fi dezechilibrata economia patriei. Si asa mai departe…Inainte de existenta scolilor invatarea se facea exclusiv in familie/trib, ianinte de existenta medicilor tratarea bolilor se facea de catre vraci. Despre economisti, ce sa mai zic?! Toata lumea stie sa vanda si sa cumpere. Daca nu-i ai la indemana, poti sa rezolvi lucrurile singur, chiar daca iei informatiile de la vecini, prieteni, sau rude care au prieteni profesori, medici, sau economisti. Romanii se pricep la toate. Ce bine ca m-am nascut in Romania!

        P.S. Cu privire la metafora pe care am mentionat-o, ramane cum am spus. Nu ati explicat nici figura de stil, nici fenomenul pe care, dupa parerea autoarei articolului, ea il reprezinta. Discreditarea invatamantului universitar nu face bine nimanui.

  6. ion spune:

    Directia e buna. Ce lipseste este ca elevii nu inteleg ce se preda si pentru ce, fiindca nu fac legatura cu lumea reala. Se ticsesc multe informatii teoretice, parintii si profesorii cred ca ele trebuie pur si simplu memorate si uitate. Nu ar fi mai interesant sa se organizeze elevii cum se organizeaza o echipa si sa faca un proiect practic? Un proiect care sa cuprinda materia care trebuie insusita in acel an. Un elev ar putea incerca mai multe roluri in cadrul proiectului, ar invata sa discute, sa vorbeasca, sa analizeze, sa faca ceva cu mana lui, si de ce sa nu se vanda ce au produs? Nu stiu sa faca un joc, o banda desenata, o carte, un program informatic, un scaun, un serviciu, pe care la sfarsit sa o vanda pe piata. Sa inteleaga si relatia cu banul, la ce e bun sa poti sa vorbesti frumos si corect, la ce e bun sa stii mate, fizica, chimie. Invatamantul actual copiaza o armata din secolele trecute, unde erai repartizat intro unitate, si trebuia sa stii sa faci un anumit lucru, sa asculti ordine, sa te supui, sa nu pui multe intrebari, sa nu te intrebi daca e bine sau e rau. Iar profesorul e si el o rotita in acelasi sistem numai ca e cu un cap mai sus, a venit a citit, si a plecat, el e dumnezeu pentru elevi, autoritatea suprema.

  7. Dan spune:

    Discutia asta despre homeschooling e ca nuca-n perete in Romania. Ok, sa ne bucuram ca niste parinti vedeta ne pun la dispozitie un experiment interesant, din care peste cativa ani o sa putea trage niste concluzii. Sa ne invrajbim din cauza asta e o mare prostie.

    Apoi, habar nu aveti cati copii din mediul rural se bucura ca se duc la scoala si si-ar dori sa aiba macar jumatate din materialele pe care le au la dispozitie scolile din marile orase. Sa consideri ca tara asta se limiteaza la Bucuresti si alte 2-3 orase mai marisoare (und eparintii si-ar permite un fel de home-schooling) e ignoranta. La fel si cu cornul si laptele, copiii de la tara abia asteapta sa le primeasca, pe cand cei din orasele mari le arunca. La fel si cu ora de religie, unii se bucura de ea, altii fug mai ceva ca de tortura lui Torquemada. Ne indepartam de esential cu toate aceste pseudo-probleme. Si e pacat.

    • Gicu spune:

      Asa e: se bucura al naibii cand trebuie sa mearga cate 5-10 km sa ajunga la scoala din satul vecin unde trebuie sa stea in frig alaturi de copii de toate varstele si sa asculte lectia predata de un profesor necalificat din care nu intelege mare lucru. Cel putin, acolo au un bec ce se aprinde. Nu ca acasa, unde e bezna absoluta, ca nu e curent sau apa curenta

  8. Mihaela spune:

    Referitor la cele spuse mai sus in articol, as mai adauga, din propria-mi experienta, ca ceea ce face o mare diferenta in sistemul de invatamant romanesc este interesul profesorului/ invatatorului de a investi mai multa preocupare pentru incurajarea exprimarii opiniilor personale ale elevilor.

    Personalitatea acestui facilitator de informatii conteaza foarte mult atat pentru modul in care un elev acceseaza noi cunostiinte cat si pentru mentinerea curiozitatii si interesului.

    Dar cum putem pretinde o reforma in sistemul de invatamant romanesc atat timp cat nu toti profesorii sunt dispusi de a intelege importanta unor modalitati noi de educare (prin interactiune si stimularea conversatiei pe subiectele predate). Este mai usor sa dictezi si sa te impui in fata copiilor si adolescentilor ca o autoritate “suprema”.

    Si un alt aspect despre care nimeni nu mentioneaza, desi ar trebui, este acela al cantinelor. In foarte multe tari, copiii de gimnaziu cat mai ales elevii de liceu, avand in vedere numarul de ore pe care il petrec la scoala, beneficiaza de o pauza mai lunga de 10 minute (cum cred ca se mai practica in continuare la noi) pentru a lua masa de pranz- constand in mancare gatita cu valoare nutritionala suficienta pentru a face fata consumului energetic. Tin minte ca pauzele pentru masa insemnau de multe ori fie un sandwich luat de acasa, fie chipsuri si alte prostii care nu aduceau nici un fel de aport nutrional.

    Ca atare, sistemul nostru de invatamant trebuie reformat din foarte multe puncte de vedere pentru a spori in primul rand participarea si interesului elevilor, mai ales din zona rurala, si pentru ca viitorii adulti sa poate pune bazele unui grad de civilizatie diferit, mai bun decat ce experimentam in prezent.

    • ion spune:

      Orarul ar trebui sa fie ca in firme, sa lucreze pe proiecte, profesorul sa-i ghideze. 1 ora pauza la pranz. Copiati un sistem performant existent din nord.

      • Dedalus spune:

        Pot face si acum asa ceva. Nu vor. Multi sunt incremeniti in epoca lui Stalin.

        • ion spune:

          In belgia cam asa si este, vin la 8:20 si la pranz e o pauza mare, dupa care stau pana pe la 15:30 la scoala, orele sunt cuplate, le pot face si in parc depinde de obiect. Au obligatoriu 1 proiect pe an pe care il pregatesc si dupa il prezinta, se face un fel de expozitie pe hall, si oricare poate veni si intreba despre ce, pune intrebari, ca la acei mari.

          • Constantin spune:

            “…stau pana pe la 15:30 la scoala”_Si seria a doua la ce ora incepe cursurile? Presupun ca salile de clasa sunt curatate si aerisite cateva zeci de minute, deci cam la ora 16:30. Ori nu exista seria a doua?! Nu se poate! Ii compatimesc pe elevii belgieni, care nu se bucura precum cei romani de frumusetea lunii si romantismul serilor, la terminarea orelor de studiu. In patria noastra se invata in cate doua serii, pentru ca nu exista suficiente sali de clasa pentru proiecte minunate precum cel descris de dumneavoastra. Ce ziceti, n-ar fi oare utila cresterea sumei alocate de la Buget pentru Educatie?

            • Dedalus spune:

              Exista spatii, doar ca primariile sunt incapabile sa le utilizeze.

              Este si o problema legala care ar trebui rezolvata, legata de derularea orelor in afara scolii, dar se pare ca nimeni nu are nici un chef sa se ocupe de asemenea kestii triviale … :-)

            • Constantin spune:

              @Dedalus_Din comentariile dumneavostra, stimate domn, se desprinde ideea ca neimplinirile din sistemul de invatamant romanesc, mai mici, ori mai mari, sunt determinate fie de lipsa de chef a cadrelor didactice, fie de incompetenta. Resursele materiale nu reprezinta o problema, sau, in orice caz, nu una semnificativa in raport cu cele umane. Indraznesc sa observ ca va este forte bine cunoscuta situatia si sa presupun ca lucrati in invatamant.

    • Dedalus spune:

      Subscriu.

      Cred insa ca ar trebui ca fiecare (profesor, parinte) care intelege lucrurile astea sa le aduca in discutie in cancelarie, in sedinte, in sedinte cu parintii , in piata :-) ) Oriunde.

      Poate ca prima data cei care ne asculta vor zambi, poate ca unii se vor stramba, poate ca unii nici nu vor auzi. Dar sunt convins ca pana la urma tot ramane ceva.

      Cred ca trebuie sa facem oaemnii sa ne auda.

      • Dedalus spune:

        @ constantin.

        Cauza dezastrului din invatamant este lipsa de viziune politica sau , mai bine spus, credinta ca modelul communist al sistemului de invatamant poate fi transferat in capitalism.

        A te baza exclusive pe interesul cdrelor didactice e dovada de naivitate.

        In absolut nici o meserie sau ocupatie nu se poate face asa ceva. In absolut toate organizarea este cea care face ca si persoanele care nu sunt nici genii si nici suferitoare de insomnia din cauza constiintei sa livreze servicii sau produse la o calitate macar satisfacatoare.

        ====

        Comparatia cu sitemul din UK nu ar avea sens daca ar fi vazuta ca o incercare de copier. Insa sistemul educative din UK este un exemplu in ce priveste acceptrea rolului politicului in conducerea tarii.

        Reforma educatiei in UK este rodul viziunii conservatoire a partidului la putere. Nu judec daca e buna sau nu, ci spun doar ca e rodul unei doctrine politice- in acest caz conservatoare.

        Ori, noi ne incpatanam sa plasma reforma eductatiei in afara partidelor politice – fie in administratie (absurd, administratia intretine ce este, asta-i peste tot in lume- nu schimba ea….) ori undeva pe un teren al obiectivlor prea generale pentru a avea vreo relevanta (impotenta reala a Pactului pentru Educatie nu cred ca o poate contesta cineva).

        Cadrele didactice nu trebuie nici sa accepte si nici sa respinga reforma. O asmenea viziune ar fi proprie unui regim totalitar de tip fascist.

        Nimeni nu le cere cadrelor didactice sa sape porumbul sau sa se ocupe de sanatat… In orice system educative, au acelasi lucru de facut. Nu se pune problema de a accepta sau nu.

        Aceasta idee – necesitatea acceptarii de catre masa cadrelor didactice – este o reminiscenta totalitara (fascista sau comunista). De fapt, a aparut ca o consecinta a impotentei politicului de a face o reforma fezabila. Impresia de respingere a venit din gradul prea inalt de generalitate al masurilor propuse de-a lungul vremii.

        O reforma reala va fi acceptata prin ea insasi, nu e nevoie ca sindicatele din invatamant sa-si “dea acordul”. Repet – o asemenea idee ar fi clar totalitara (comunista sau fascista) sau ar trimite la Bakunin…

        ====

        HS este doar o perspectiva. Ar trebui sa fie una din multele perspective posibile in mod real.

        Alegerea pentru HS sau alt sistem trebuiie sa apartina parintilor coilului respective, nu Dvs, mie sau ministerului. Asta este cheia problemei – intr-o lume diversa avem nevoie de optiuni diversificate.

        Acum, in ROmania nu exista diversitate reala, sau cea care exista este fie ssufocata procedural, fie inaccesibila.

        HS este insa o alternative reala in situatia in care “invatmantul” consta in dictarea din carte si ascultatul definitiilor….

        Veti spune ca nui peste tot e asa grav in scoala. Dar in unele situatii este. Ori, cei aflati in asemenea sitautii grave trebuie sa aiba posibilitatea de a allege. Ei, parintii, trebuie sa poate allege, parntii respective, Nu eu, nu Dvs. , nu HN, “gura satului” sau ministerul…

        Veti spune ca scoala respective paote fi schimbata. Va raspund ca nu se poate , nu se poate in timp sufficient de scurt, iar rolul parintilor nu este sa schimbe scoala unde sunt copiii lor.

        Veti spune ca pot duce copiii la alta scoala. Va raspund ca nu pot – multe motive: fie habar nu au ce e in alta scoala (aici minsciuna domneste) fie e prea departe, fie se tem ca vor traumtiza copilul.

        ====

        Ce va spun este un punct de vedere realist. Reforma nu a mers in RO si nici nu va merge rdaca se continua pe aceeasi cale pentru ca:
        a) Nu se poate sa ai o educatie de tip comunisto-fascist in capitalism
        b) Nu se poate educatie buna fara cerere (sectorul de afaceri e chinuit de acelasi stat cu apucaturi criptocomuniste)
        c) Nu se poate reforma in care masurile consta in vise si idei desprinse de realitate
        d) Nu se poate la fel pentru toti, pentru ca fiecare vrea altceva si e normal asa (“one size fits all” nu e fezabil in educatia mileniului 3)
        e) Nu se poate educatie fara familie, pentru ca scoala nu poate sa tina seama de toate conditiile din familie in acest mileniu
        f) Nu se poate educatie fara religie – pentru ca educatia trebuie sa fie si morala, iar morala nu se “preda”.Prin religie nu inteleg BOR sau un cult anume, ci un spirit moral care ar trebui sa existe in tot ce se face in educatie- daca biserica da o mana de ajutor (dezinteresata!) bine, daca nu, se poate si fara biserica. Nu se poate educatie fara morala insa.

        ====

        Reforma educatiei, din punct de vedere organizational, trebuie :

        - sa o faca un partid, sa fie bazata pe o doctrina politica
        - sa fie clara si detaliata, cu obiective legate de scola din Ro, nu de nemurirea sufletului (:-))
        - sa fie impusa (nu discutata cu sindicatele, nu e vorba de democratie aici)
        - sa fie fezabila si detaliata (trebuie sa fie scrise articolele de lege necseare,m direct aplicabile, nu prinicipii nici “metodologii”)
        - se se bazeze pe o diversitate a formelor de educatie reala, transparenta si detaliata.

        … si ar mai fi multe de spus.

        . Cat despre schimbări, ele vor veni atunci când corpul profesoral (foarte numeros) va fi dispus sa le accepte. Incercari au fost, puține au reușit, multe au fost respinse,altele au fost aplicate prost.

  9. Cristina spune:

    Pe langa discutiile despre avantaje / dezavantaje, eu sunt curioasa sa aflu cam la ce costuri se ridica acest homeschooling? De ce se sustine ca doar cei cu bani pot apela la aceasta solutie? Mie nu-mi este foarte clar… este nevoie de profesori platiti? Din ce intelesesem din materialele pe care le-am citit mai demult, homeschooling-ul este coordonat in mare parte de parinti, iar copilul invata prin intermediul unor platforme, a unor materiale, dar NU cu profesori privati…. In intelegerea mea, acest homeschooling ar trebui sa fie mai ieftin chiar decat scoala de stat actuala (despre care toti stim ca nu e gratis… ca are costuri “ascunse”, ca de multe ori si aceasta scoala de stat presupune profesori in privat etc.). Sau poate am inteles eu gresit?

    • Adrian B spune:

      Exista 2 variante pentru home-schooling: ori se angajeaza unul sau mai multi profesori (la invatamant primar unul e suficient, mai tarziu e mai complicat) sau unul sau ambii parinti isi dedica o parte din timp pentru a se ocupa de educatia copilului sau copiilor. Daca unul din parinti isi ocupa 4 sau 6 ore pe zi cu asta costul de oportunitate e salariul (sau alte venituri) pe care acel parinte le putea obtine in timpul respectiv, ca daca faci 6 ore pe zi lectii cu copilul nu mai ai timp si de un serviciu cu norma intreaga sau chiar deloc.

      Deci, timpul costa, asa ca exista un cost direct (profesori) sau indirect (imposibilitatea de a avea un serviciu cu venitul aferent).

  10. DanSu spune:

    Buna ziua,
    “…interacțiune academice dintr-o clasă de elevi.” – care ar lipsi in homeschooling?
    Poate daca vorbim intr-o scoala ideala – chiar dumneavoastra mentionati in acelasi paragraf ca “Școala românească nu este mediul care să îndemne și să promoveze comunicarea,…”
    Idealul de caine nu latra, iar idealul de mar nu are gust.
    Copilul insa creste la modul concret nu la modul abstract. El trebuie crescut si educat acum/in acest moment, in mod real la fel cum potaia reala latra iar marul real are si viermi si savoare si textura.
    Scoala ideala nu-l lasa pe analfabetul primar sa dantuie pe catedra, scoala noastra da.
    Scoala ideala ii transmite copilului ca mita e infractiune, scoala reala “invatati copilul sa daruiasca. Cincizeci de lei sa-i dati bodigardului nu mie”.
    Ce facem cu generatia care ACUM si AICI merge la scoala – o mai sacrificam pe altarul unui viitor luminos educational?

    Mai exista ideea ca la sat, sau pentru familiile cu venituri modeste, hs ar fi prohibitiv.
    Educatia se face si cu dragoste si intelegere – nu doar cu bani si proceduri nivelatoare.
    Poate nu or fi avand parintii venituri mari, dar daca sunt responsabili, sigur au sanse sa-si pregateasca mai bine copilul, cel putin la nivel comunicational.

    Si mai e un argument pro hs: de ce-i tineti prizonieri pe cei care pot si au competente sa-si pregateasca ei copilul – cu mai multa pedagogie decat pedagogia unui sistem decrepit. Poate nu toti pot, poate nu toti vreau – dar in numele carui principiu cei ce pot si doresc sa ramana prizonierii unui sistem – chiar daca acesta ar fi ideatic vorbind – grozav. Dar nu e.

  11. Mircea Modan MirceaM spune:

    Este un prilej sa facem un exercitiu analizand drepturile fundamentale si modul cum sunt ele intelese sau transpuse in legi.
    Carta derepturilor fundamentale a Uniunii Europene zice:
    “Articolul 14
    Dreptul la educație
    (1) Orice persoană are dreptul la educație, precum și la accesul la formare profesională și formare continuă.
    (2) Acest drept include posibilitatea de a urma gratuit învățământul obligatoriu.
    (3) Libertatea de a înființa instituții de învățământ cu respectarea principiilor democratice, precum și dreptul părinților de a asigura educarea și instruirea copiilor lor, potrivit propriilor convingeri religioase, filozofice și pedagogice, sunt respectate în conformitate cu legile interne care reglementează exercitarea acestora.”
    Ce observam:
    1. Posibilitatea de a urma gratuit invatamantul obligatoriu. Nu este o optiune, posibilitatea trebuie asigurat.
    Daca statul reglementeaza ca a e obligatoriu, nafacand referire la surse de venit, accesul trebuie sa fie gratuit. Astfel ca nu putem renunta la acest segment, de stat
    2.Nu e musai ca invatamantul obligatoriu sa se faca in institutii de stat. Ci doar ca ele sa existe pentru cei care doresc asta.
    3.Exisat un drept al parintilor de de “a asigura educarea și instruirea copiilor lor, potrivit propriilor convingeri religioase, filozofice și pedagogice” la care se adauga conformarea cu legile interne ntionale
    Dupa mine raspunsul e simplu:
    Da, daca anumiti parintii doresc ca invatamantul obligatoriu sa fie intr-un anumit fel, acasa in acest caz, ar trebui ca legislatia nationala sa le permita acest drept. Mai ales ca avem un alt articol in carta referitor la libertati
    “Articolul 11
    Libertatea de exprimare și de informare
    (1) Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a transmite informații sau idei fără amestecul autorităților publice și fără a ține seama de frontiere.”
    As interprete libertatea de a primi informatii fara amestecul autoritatilor publice si asupra educatiei, care, pana la urma, cuprinde si un segment important privind “primirea” de informatii.
    In concluzie sa avem si invatamant de stat, si privat, orice forma doresc parintii, inclusiv acasa. Fiecare alege dupa cum il duce capul, cu conditia respectarii programei obligatorii. Aici e de fapt discutia, ea ar trbui sa fie mai flexibila.
    La homeschooling verificarea se poate face fie prin examene anuale, care sa confirme ca invatatul acasa asigura un grad minim de educatie (repet, ar trebui sa fie mai flexibil acest grad dpdv al curricumului), ala obligatoriu, fie in alt mod.
    Deci nu vorbim de o “salvare” ci de o largire a paletei de optiuni. Care trebuie legiferata la nivel national.
    Care-i problema?

    • Dedalus spune:

      Perfect de acord.

      Homeschooling-ul este o modalitate de invatare pe care o aleg unii parinti. Este dreptul lor sa o faca.

      Asa cum aleg o scoala private sau una de stat, sau una din cartier sau una din alt cartier samd.

      Este insa un effect al scolii bolnave de pana acum : totul trebuie etichetat in “bine” si “gresit”. Bine fiind evident ce cred eu si gresit ce cred ceilalti.

      Mult prea multi nu accepta ca poate fi la fel de “bine” in mai multe feluri.

      In cele mai multe reforme ale educatiei recente intailnim aceasta largire a paletei de optiuni, promovarea unor alternative reale, din care parintii pot alege.

    • Adrian B spune:

      Intre drepturile pe hartie si realitate e o discrepanta atat de mare incat folosirea lor ca argument suna a trolling (cu scuzele de rigoare pentru termenul in engleza, dar nu are corespondent in limba romana).

      • Mircea Modan MirceaM spune:

        Trolling? Cam tare…ma rog, nu ma supar, desi nu vad nici provocarea nici fixismul, ca sa zic asa.
        Este doar un obicei pe care l-am dobandit de ceva vreme: cand analizez ceva nu pornesc de la mijloc ci de la fundament. Lucrurile devin uneori ( de cele mai multe ori) mai simple si mai logice. Fara a abuza (devine “plictisitor” de la o vreme) este un exercitiu pe care-l recomand oricui, atunci cand problema pare in “coada de peste”. Si este una importanta, evident.

  12. Decebal spune:

    Nu stiu in ce masura dascalii care scolesc dascali sunt dornici (si capabili) de reforma. Nu stiu in ce masura, intre dascalii ce scolesc dascali, se gasesc si tineri. Nu stiu in ce masura dascalii ce scolesc dascali sunt la curent (in timp real) cu noi abordari pedagogice.
    E usor sa-i ceri unui ministru reforma, dar, cata vreme cei cu care lucreaza sunt prea “vechi” si prea speriati de reforma, nu prea sunt sanse ca toti oamenii din sistemul educational sa traga in aceeasi directie – cea corecta.
    Cat despre “scoala de acasa”, ea plaseaza intreaga povara a educarii copilului pe umerii parintilor si poate fi, in egala masura, un esec sau un succes. Parintii isi asuma un control cvasi-total asupra educarii copilului si sunt singurii responsabili pentru rezultate.

    • Dedalus spune:

      Ministrul va face greu o reforma a educatiei, mai ales in absenta unei viziuni politice (sa macar doctrinaire).

      “Sediul” reforemi educatiei este la partidele politice, ne place sau nu.

      Dar pana acolo, pana la reforma, sa imbunatatim ce avem – asta e posibil. Un porifesor poate sa-su perfecioneze lectia, sa aplice metode modern, poate orice in ora lui cu conditia sa respecte programa (care in cele mai mutle cazuri e OK, nu confundati cu manualele care sunt intr-adevar o catastrofa mai toate).

      In ultima perioada dorintia de reforma in educatie (legitima si justificata, evident, nu discut asta) – i s-a alaturat un cor de bocitoare care criticia critica critica si se vaita.

      Sub norul de bocete pare sa se piarda si acel minim posibil pe care cadrul didactic il poate face fara sa astepte o reforma sau un impuls.

      De ce trebuie doar sa dam vina pe minister?!

      Orice cadru didactic poate sa isi faca o ora moderna, eficienta, respectand programa. Daca vrei sa faci ceva, faci, daca nu gasesti o mie de scuze ….

    • Dedalus spune:

      As vrea sa adaug ca intr-adevar sunt cadre didactice care se straduiesc, Cat pot.

      Principala problema este intr-adevar “incremenirea in timp”- vremurile s-au schimbat fundamental.

      Din pacate, si pedagogia a ramas un fel de a saptea roata la caruta in ROmania si putini sunt cei care citesc ceva de pedagogie (cel putin vazut prin prisma cartilor din librarii – muuuult prea putine)

      Autoperfectionarea, zilele metodice par sa fi disparut din peisaj. Inspectoratele scolare sunt oficine birocratice care probabil ca in curand vor avea nevoie de noi spatii de depozitare a hartzoagelor produse si primite.

  13. Normal la cap spune:

    Ola, as avea totusi o intrebare. Dumneavoastra, care ati trecut prin acea “scoala de diplome”, cum reusiti sa va exprimati asa de bine legat si coerent? Se pare ca nu ati ramas cu “probleme de comunicare” specifice copiiilor de clasa a VIII de care vorbeati mai sus… Jenant de simplist vazuta problema. Deficientele educatiei homeschooling pot fi mult mai stufoase decat sunt ele prezentate aici. Acel copil nu va face fata in veci unui concurs, va fi ca o pisicutza crescuta in casa si apoi eliberata brusc in salbaticie. Va dati seama si singuri care va fi efectul. etc … etc… etc…

  14. stefanita spune:

    Homeschooling se facea in trecut in tara noastra, se face si in prezent, si mentionez doar pe tinerii sportivi care fac sau doresc sa faca performanta. Varsta de performanta sportiva a scazut, inainte gimnastica era mai cunoscuta pentru acest aspect (apoi au mai ridicat varsta sportivelor), dar in prezent daca la 12-14 ani nu se dedica total sportului, un sportiv nu poate spera, ca sa fiu plastic, sa fie medaliat la olimpiada. Iar scoala (gimnaziala si liceul mai ales) se face la ff, pe drumuri intrec competitii si antrenamente, mai nou se poate sub o scoala “umbrela” – costa cateva sute de Euro/an pentru cursurile necesare plus evaluarile de final. Exista sistem de echivalare cu BAC-ul romanesc, treburile sunt relativ simple, suntem noi ca societate putin cam inapoiati in multe directii, dovada si aceasta dezbatere nationala pe acest subiect, dar recuperam.
    Iar la sportivi nu cred ca este cazul sa ne gandim la socializare, etc. In general cine face scoala la FF are motive si motivatie justificate, au luat o decize in privinta asta, sa fie sanatosi si sa le mearga bine!

  15. Cititor spune:

    Homeschooling mi se pare ca este, in Romania lui 2016 si fara nicio validare legislativa, un experiment extravagant si snob pe care au curajul să-l pornească deocamdată puține familii ceva mai înstărite si care manifesta, prin publicitatea pe care și-o fac, o atitudine de superioritate autosuficientă dar si o teribila lipsa de responsabilitate. Auzind pe toate canalele de informare despre existenta posibilității de a nu mai merge la școală, vor fi multi părinți si multi copii tentați sa încerce, ceea ce nu e bine. Eu cred ca si dintre cele aproximativ 200 de familii care au început experimentul vor fi multi care vor renunța pe parcurs. Argumentele mele: 1) părinții nu pot fi obiectivi in relația cu propriul copil ( mai ales atunci când se ocupa, il învăța, il evaluează numai pe el); 2) singuri, fara meditatori sau fara acele scoli umbrela din vest care le oferă o programa, un parcurs, teste, etc., părinții vor acționa la întâmplare sau se vor replica pe sine in propriul copil; 3) pentru o dezvoltare intelectuala si emoțională corecte copii au nevoie de experiente cat mai diverse care să-i aducă împreună cu alti copii de aceeași vârstă, mai mici, mai mari dar si cu alți adulți (in afara celor din propria familie, chiar extinsa); 4) altfel se poarta/ invata un copil intr-un mediu cunoscut, familiar lui si altfel intr-un mediu neutru, oficial, instituțional, cum e clasa sau scoala; 5) sa legi un copil mic atât de mult de calculator pentru instduire si formare la o vârstă mica nu e sănătos; 6) să-l lipsești pe copil de interacțiunea cu tot felul de alti copii si adulți (profesori) si să-i înlocuiești cu calculatorul-internetul înseamnă sa le sărăcești experienta de viață, nu sa le-o îmbogățești. As avea si alte argumente, dar ma opresc aici.
    Singurul avantaj al apariției Hs in dezbaterea publica de la noi cred ca este cartonașul roșu pe care il arata celor in drept sa schimbe spre bine sistemul nostru de învățământ, faptul ca le arata ca, la o adică, ar mai fi soluții. Mai bine decât sa acționeze individual ar fi fost ca acești părinți inovatori sa găsească o modalitate de a acționa organizat si in interesul unor schimbări de care sa profite tot sistemul. Sunt convinsa ca la noi schimbarea nu poate veni decât de jos in sus, adică de la elevi si părinți. De la minister am tot așteptat si când a venit ceva bun ( cum ar fi concursul pentru postul de director) s-a lovit de rezistenta celor aflați în pericol si a partidelor care susțin si se sprijină pe incompetenta, minciuna si birocrație inutila).
    O ultima precizare: sistemul alternativ Hs a fost înființat si este folosit pentru/in cazuri speciale: copii care trăiesc departe de școală (distante imposibil de parcurs in Australia, de pilda), copii cu dificultăți de integrare, copii care suferă de boli cronice si care nu pot participa regulat la cursuri). Nicidecum nu e el folosit (in alte tari) pentru copiii obișnuiți, fara probleme. Paradoxal, la noi copiii cu probleme de un fel sau altul si părinții lor se lupta sa se integreze in școala normala (si, din păcate, de multe ori sunt respinși) iar cei normali, iată, vor sa plece din școala normala si să-și alcătuiască propria școală. Ceva nu e in regula. Suntem, am ajuns sa fim pe dos/invers decât cei pe care-i copiem.
    Nu înțeleg insistenta cu care e mediatizat acest snobism “fun si trendy” (pleonasm romglez voit). Unde te uiți, unde te întorci auzi numai dezbateri despre Hs. La noi orice părinte se pricepe la pedagogie si poate să-i înlocuiască pe profesori cu succes. Atât de mult s-a devalorizat meseria de educator/profesor. Este foarte trist.

    • GAVRILACHE spune:

      Felicitari! Este exact asa cum spuneti!

    • Dedalus spune:

      Am impresia neplacuta ca ati dori ca dezbaterea despre Hs sa nu mai existe, sa fie oprita.

      Credeti ca este un “experiement extravagant si snob”. Ei bine, parintii care au apelat la HS cred altceva.

      Este dreptul lor sa aleaga pentru copilul lor.

      Si este si dreptul oamenilor sa discute despre asta, sa isi spuna parerea si, mai ales, sa aleaga in cunostinta de cauza.

      Si dvs criticati Hs, si este dreptul Dvs sa argumentati de ce credeti ca un alt sistem ar fi mai bun.

      M-am straduit de cateva ori sa lansez in dezbatere teze positive, de ce anume este bun un asnume sistem, sa fac apel la solutii, sa nu ne limitam la a critica.

      As fi fost interest sa vad ceva solutii dezvoltate pentru HS. Cineva spuena mai sus ca ar trebuie un cadru legal, altcineva face apel la un sistem de echivalare la Bac,

      Cred ca trebuie sa discutam si, mai ales, sa incercam sa ne plasma intr-un registru pozitiv.

      • Cititor spune:

        Chiar asta ar trebui sa facem: sa discutam despre sistemul de învățământ de la noi, nu despre soluțiile extravagante pe care foarte putini părinți si le permit acum in Romania. Le-am numit extravagante pentru ca așa par ele la noi. In tarile in care s-au născut si in care au un cadru legal, sunt adoptate de părinții care au copii cu nevoi speciale. Am criticat mediatizarea excesiv pozitiva a câtorva cazuri, nu am putut oferi soluții pentru ca părinții respectivi nu au explicat concret ce anume i-a nemulțumit așa de tare. Singura soluție generala pe care as oferi-o, daca m-ar întreba cineva, ar fi sa nu se admită recurgerea la Hs decât pentru copiii cu probleme. Daca se vor lăsa portițe pentru accesul celor fara probleme dar care s-au plictisit, se va isca un haos general. Pentru mai multe amănunte legate de subiect vedeți si opinia dlui Mircea Miclea. In Romania Hs nu mi se pare potrivit (la liber). Soluții pentru învățământ (pe scurt): schimbarea cerințelor la probele de evaluare, cu accent mai mare pe gândire, înțelegere, creativitate si originalitate in elaborare răspunsurilor; pregătirea si verificarea profesorilor pe aceeași linie; simplificarea conținuturilor preda5e la anumite materii si insistenta pe înțelegerea lor chiar din clasa(macar 75%) – iată câteva sugestii. Cine sa le ia in discuție sau sa le aplice? Deocamdată suntem ocupați cu stoparea unei inițiative corecte de evaluare a directorilor prin concurs.

        • Cititor spune:

          In continuarea soluțiilor de mai sus/jos (nu stiu cum vor apărea): as extinde școala altfel de la o săptămână pe an scolar la doua zile in fiecare luna de școală, deci 9 luni× 2=18 zile de școală altfel intr-un an scolar. As consulta părinții si copiii si împreună am face programul acestor zile astfel încât sa acoperim cat mai multe nevoi ale copiilor care nu pot fi satisfăcute in timpul scolii normale. Asta ar descongestiona dintr-o data programul compact de școală si le-ar da elevilor ocazia sa învețe altfel. In același timp as mai scoate câteva din conținuturile de predat, le-aș pastra pe cele mai importante si as insista pe ele mai mult. Copiii ar fi mai odihniți daca ar avea o data la doua săptămâni doua zile altfel. Acestea ar trebui organizate cu seriozitate si nu, cum e acum, mâine facem matematica pentru ca vine teza sau cine vrea sta acasă, cine vrea vine la școală si mergem in parc. Nu stiu daca e clar ce vreau sa spun dar, iată, si ceva concret.

          • Dedalus spune:

            Ceva asemanator am propus si eu – o sporire a programei la dispozitia scolii de fapt. Ca e compacta (cum propui tu) sau repartizate (cum ziceam eu) – nu e cine stie ce diferenta.

            Problema insa la treaba asta este incapacitatea profeosrilor de a gestiona asa ceva.

            Destui de abia se descurca cu predarea la ore clasice. Asta, din mai multe motive:
            - nu au notiuni elementare de pedagogie (la facultte sa face pedagogia asa, sa fie si oricum nu se ocuipa nimeni sertios de ea)
            - nu au instrumetnarul necesar sau nu il aplica (planurile de lectie au ramas doar niste hartii facute o data in viata si uitate prin sertare)
            - sunt prizionierii unei atitudini negative a anturajului profesional, cei mai multi sunt incapabili sa rezolve probleme (in sensul de a face ceva profesional cand exista restrictii – de exemplu materiale)
            samd

            De-aia daca tragi de fir, vei vedea ca toat vin se leaga..

            Si se lega din pacate in final in viziunea politica, ce poate fi:
            - de tip totalitar: un invatamtn organizat fara alegere (cam cum era in comunism), in care tot ce se face este pregatirea profesionala a profesiorilor si asigurarea unui cadru rigid de invatare
            - de tip liberal (conservator de fapt) – cu diversificare si potential de a alege.

            Nu vreau sa discut pe care il prefer eu. Ideea genreala este insa ca trebuie sa ai o anumita viziune asupra intregului sistem, iar aia nu poate fi decat politica.

            Ideea de a reforma invatamantul pe cale administrativa este nefezabila. Chiar unde este declaarat nepolitica, este de fapt o armonizare a dctrionelor (ocazionala).

        • Dedalus spune:

          In UK sunt cateva sute de mii de copii in HS, nicidecum cei cu probleme speciale.

          In SUA 5% din elevi sunt in HS.

          Desigur, e infiorator sa te gandesti la “salvare prin HS”. Pe de alta parte insa, orcium mai toata lumea face HS in Ro, fie prin sprijinirea directa a copiilor (la teme, la invatat, prin activitti extrascoalre etc.) , prin meditatii sau altcumva. Unde nu se face HS, parintii apeleaza la scoli priovate sau afterschool, adica fix la invatarea institutionala in afara scolii.

          • Cititor spune:

            In Romania nu exista un sistem de învățământ solid, serios, responsabil, prestigios ca in UK, tot așa cum nu exista nici gazon englezesc in Romania. N-are rost sa facem comparații. Hs nu e rău in sine ci e nepotrivit deocamdată la noi. Nici nu cred ca merita atâta atenție. Cat despre schimbări, ele vor veni atunci când corpul profesoral (foarte numeros) va fi dispus sa le accepte. Incercari au fost, puține au reușit, multe au fost respinse,altele au fost aplicate prost. M-ar interesa din ce perspectiva priviti dvs. lucrurile: ca observator al sistemului de învățământ sau ca parte a lui (profesor, părinte, student?).

  16. CarmenD spune:

    Simona Anghel, pentru CugetLiber.ro
    http://www.cugetliber.ro/stiri-cultura-educatie-ecaterina-andronescu-nu-si-a-facut-temele-299048

    Aflată, luni, 12 septembrie 2016, la inaugurarea campusului educaţional de la Cumpăna, prof. univ. dr. Ecaterina Andronescu, fost ministru al Educaţiei în două mandate şi actualmente preşedinte al Comisiei pentru învăţământ din Senat, a fost întrebată cum se vede noul an şcolar.

    „Nu sub cele mai bune auspicii. De prea mulţi ani se aşteaptă modificările de conţinut în curriculum. Nu s-au mai făcut modificări de peste 15 ani şi sunt imperios necesare, pentru că viaţa se petrece într-o dinamică formidabilă, elevii au mult mai multe puncte de informaţie şi atunci ar trebui să se scoată lucrurile pe care ei şi le pot însuşi din alte surse şi să le oferim ceea ce este esenţial în conţinuturi şi modern. Venind încoace am aflat că, din păcate, clasa a IV-a nu va avea manuale, adică aceeaşi generaţie care în clasa a III-a nu a avut. Persoanele care deţin funcţia de director acum sunt supărate pentru că s-au declanşat concursurile cu o neconcordanţă între Legea educaţiei, care spune că acest concurs se organizează de către consiliile de administraţie ale şcolilor, în încercarea de a descentraliza şi de a elimina factorul politic şi de a lăsa comunităţile şcolare să aleagă cine le va fi director. Or, acum, la început de an şcolar, directorul ce poate să facă: să se pregătească de concurs sau să pregătească şcoala? Sunt lucruri care mă îngrijorează şi vom avea o discuţie miercuri la comisia de învăţământ cu domnul ministru al Educaţiei”, a mai precizat preşedintele Comisiei învăţământ.

    Lăsând la o parte faptul că în aceşti 15 ani dânsa a deţinut două mandate în fruntea educaţiei româneşti, care i-ar fi permis să aducă reclamatele revizuiri, îi reamintim senatorului Andronescu că s-a cam schimbat Legea educaţiei de vreo doi ani. În sensul că la lit. e) a alin. (7) al art. 96, care prevedea organizarea concursului de director de către Consiliul de administraţie a fost abrogată de pct. 25 al art. I din OUG nr. 49 din 26 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 486 din 30 iunie 2014.

    Mult prea multă lume din sistem se declară mulţumită de modul cum actualul ministru al Educaţiei, Mircea Dumitru, acţionează în timp record, aşa încât este regretabil să auzim astfel de critici… nepregătite. “

    • Decebal spune:

      E important si de la cine vin criticile. Daca cel ce vorbeste este politician, inainte de a fi dascal, criticile pot fi ignorate. Luate in seama ar trebui sa fie criticile care vin de la cei ce sunt, in primul rand, dascali (prin vocatie si prin meserie).

      Sa avem putintica rabdare, zic… bratul lung al Legii va ajunge si in Politehnica bucuresteana…

  17. man of war spune:

    what is that ? parca asa suna o reclama. iar raspunsul era : za german inginering
    what s the homeschooling ? ati auzit de gene (de ADN, nu cele ale ochiului) ? cum sa si scoleasca acasa ciorditorii (din romania, franta, italia etc ) puradeii ?

  18. Liviu Giosan spune:

    Singurul impediment este lipsa legislatiei care poate fi adoptata de urgenta. In rest cand dupa 26 de ani de reforma scoala e la pamant, cand a luat fiinta un sistem paralel de educatie a odraslelor celor bogati este o ipocrizie a refuza dreptul la scoala-acasa.

  19. valentina spune:

    Cateva link-uri utile pentru cei interesati de o imagine mai ampla a subiectului:

    http://homeschooling.urbankid.ro/faq/
    http://files.eric.ed.gov/fulltext/EJ682480.pdf
    http://www.hslda.org/docs/nche/000010/200410250.asp
    http://www.printesaurbana.ro/2016/05/homeschool-povestea-noastra.html
    http://republica.ro/homeschooling-ul-pe-intelesul-tuturor-am-fost-o-zi-la-ruxandra-de-un-an-si-jumatate-isi-educa-acasa-cei
    https://www.youtube.com/watch?v=h11u3vtcpaY
    http://bogdanadobre.ro/2016/09/19/de-ce-ne-simtim-amenintati-de-homeschooling/
    https://www.facebook.com/dorina.chiriac.1/posts/1307795872586844

    HS nu este o solutie pentru multi dintre copii si familiile lor (motive legate de educatie, resurse materiale peste medie, etc.). De aceea in Romania sunt cca 500 familii si nu vor depasi probabil 1000 familii in urmatorul deceniu.
    Dar HS este o solutie pentru o minoritate educata (asa cum scolile private sunt o solutie pentru minoritatea ce are bani).
    Ce facem insa cu copiii ce vin acasa odata cu parintii lor din Spania, Italia si care au dificultati mari de adaptare in scolile Romaniei (foaia lor matricola oricum nu ajuta copilul sa urmeze clasa urmatoare celei absolvite in strainatate; el e evaluat in Ro si deseori incadrat intr-o clasa ce-l face sa piarda 1-3 ani din viata)?
    Ce facem cu zecile de mii de copii care abandoneaza definitiv scoala, fara HS, fara nimic?

    Reforma actualului sistem cu noile programe este o gluma proasta, un compromis oribil facut in numele mentinerii normelor didactice… Feedback-ul oferit de asociatiile de psihoterapie (ori de psihoterapeuti prin formularul online) celor ce chipurile au facut “consultare publica” nici nu au fost bagate in seama…

    In rest, am observat ca exista cativa psihologi care isi dau cu parerea ref “socializare” de parca copilul e tinut in solitary confinement in casa iar la scoala ar beneficia chipurile de o relationare autentica (acele nevoi de relationare explicate inclusiv prin cicluri Gestalt ce nu sunt inchise adecvat, etc.). Acum sunt tot felul de posibilitati de educatie experientiala, prin joc, prin terapie ocupationala, prin grupuri create pt persoane cu preocupari educationale comune, etc.

  20. victor L spune:

    Parerea unui cunoscator fara Bac:
    “Eu m-am opus introducerii homeschooling-ului in Legea 1 și îmi asum acest lucru. Toti politicienii papagali fug de dezbaterea asta, sa nu supere pe nimeni, dar noh, la cati mafioti am suparat la viata mea, ce mai conteaza 2-3 oameni… Plus ca n-o sa mai candidez vreodata. Faptele: o doamna deputat pe care o apreciam foarte mult îmi cerea cu o insistență neobișnuită să introduc asta în lege. A renunțat repede în fața argumentelor echipei ministerului, și mi-a dezvăluit și motivul insistenței inițiale: ”cei care insistau pe lângă mine păreau să aibă motive religioase”, zice ea. Eu nu ezit sa o spun mai pe șleau: acei oameni, si nu numai ei, erau niste sectanți ciudati. O spun clar cu atât mai mult cu cât aveam și alte informații institutionale credibile: cei care insistau pe la toate ușile erau sectanți ciudati care aveau ca unic scop îndoctrinarea religioasă a copiilor prin acest mijloc”
    http://funeriu.blogspot.ro/2016/09/homeschooling-inginerie-sociala.html

  21. Dedalus spune:

    @Cristina

    Spui ca scoala e buna pentru ca te tampeste pentru a te adapta la viata reala ce apreciaza tampitii.

    Asta asa e, dar trebuie sa schimbam acest lucru, nu sa-l admiram ca fiind o expresie a “adaptarii”.

    Si sa stii ca nu peste tot copiii se lupta intre ei pentru note bune, Multi au inteles nulitatea notelor, asa ca nu prea ii mai intereseaza.

    De facultati ne-am lamurit cum sunt,

    Iar liceele – cele “bune” – mai bine fugi!

    De ce s-ar lupta atunci elevii pentru note?!

    Daca noi nu o facem, astia micii isi vor schimba singuri lumea. Dar isi vor aminti de noi cu tristete,

  22. George Gafencu spune:

    O sa dau și eu vreo două vorbe asupra subiectului, deoarece am avut ocazia să văd școala acasă făcută de o familie penticostală cu mulți copii în SUA.

    O să trec peste motivația familiei respective de a-și educa copiii acasă și o să trec la aspectele concrete. Mama copiilor stă acasă și ea este cea care organizează educația școlară.

    Contrar la ceea ce cred mulți, activitatea de școală acasă este extrem de bine reglementată în SUA.

    Părinții trebuie să facă dovada ca au educație corespunzătoare (se cere educație universitară completă), și trebuie ori să fie acceptați de altă școală acasă sau să își acrediteze propria școală cu autoritatea statului în domeniul educației. Plus părintele educator trebuie să treacă printr-un audit ca să facă dovada că are abilități pedagogice.

    Odată școala acreditată, copilul trebuie să treacă în fiecare an testele stabilite de stat și care se desfășoară în locații controlate de stat ca să facă dovada progresului. Testele sunt standardizate și testează la modul general abilitățile vârstei.

    Dacă se vede că are copilul probleme în a trece testele de abilitate, statul poate revoca educația acasă.

    După cum se vede, educația acasă poate fi bine reglementată și controlată. Nu există șansa de abuz în acest sistem cel puțin în SUA.

    • victor L spune:

      …:cel putin in SUA”.
      Ar fi bine sa vorbin de Romania, unde scolile statului sufera, si atunci credeti ca “scolile acasa” pot fi reglementate?
      In Romania, unde legea invatamintului a fost macelarita, iar doctoratele se iau de la buticul Academiei SRI intr-o veselie :D

  23. discutie spune:

    Sambata, 24 sept., de la ora 11a.m. o intalnire interesanta:
    http://paleologu.com/ro/curs/despre-homeschooling

  24. Mircea Modan MirceaM spune:

    V-ati intrebat cum e la altii?
    UK “You can teach your child at home, either full or part-time. This is called home schooling.
    Write to the headteacher if you plan to take your child out of school. They must accept if you’re taking your child out completely. They can refuse if you want to send your child to school some of the time.”
    Notati acel must accept si conditiile lui can refuse.
    https://www.gov.uk/home-education
    In Canada, gasiti aici rspunsuri la o groaza de intrebari
    http://ontariohomeschool.org/homeschooling-faq/
    In Finlanda, cred ca aici nu mai are nimeni nimic de “cartit” , sunt cei mai tari in educatie

    “Legal status of homeschooling: Homeschooling is legal and protected by both the Constitution and Finnish law. Education is governed by the Basic Education Act (628/1998). According to the Ministry of Education, there is no obligation to attend school in Finland, only the obligation to receive basic education. Compulsory education may be completed by studying at home. Authorities accept a parent’s right to homeschool but often deflate this right and in some cases misinterpret the law. The law gives a supervisory role to the local authorities.”
    http://www.hslda.org/hs/international/finland/default.asp
    Despre ce vorbim atunci? Care-i problema? “Snobismul” ,sau…?

  25. o parere spune:

    Noi nu avem la nivel universitar ceva similar cu Gallatin:
    http://gallatin.nyu.edu/about.html

    Deschiderea statului catre HS e de domeniul SF, asa ca sa ramanem la meandrele concretului:

    https://parintiinarmonie.com/2016/09/20/sedinta-cu-parintii-sau-despre-sanse-inegale-la-o-educatie-de-calitate/

    Oameni de succes care au facut homeschooling:
    Thomas Edison, Mark Twain, Agatha Christie, fotograful Ansel Adams, industriasul Andrew Carnegie, actorul Jonathan Jackson, Ernst Mach, Florence Nightingale, J.R.R. Tolkien, Francis Collins – fizician in genetica, Arran Fernandez – matematician, artistii John Singleton Copley si Rembrandt Peale, 10 presedinti americani si alti generali americani au fost educati acasa, John Marshall – judecator, renumitul Blaise Pascal, scriitorul C.S. Lewis a fost educat acasa pana la 10 ani, scriitorul Charles Dickens, John Newton, John Stuart Mill -specialistul in economia de piata, filozoful Charles Louis Montesquieu, Mozart, compozitorul Anton Bruckner, Francis Poulenc, Felix Mendelssohn si lista poate continua.

  26. Miclea zice spune:

    Prof Miclea spune:
    “Scoala ofera nu numai continuturi cognitive, ci si competente socio-emotionale, esentiale pentru succesul in viata si care se pot forma doar in colectivitatea scolara. E greu sa dobindesti abilitati de comunicare, sau de leadership, sau de rezolvare a conflictelor, sau de lucru in echipa – competente extrem de apreciate de angajatori, studiind doar acasa. ”

    http://www.hotnews.ro/stiri-esential-21302285-mircea-miclea-sfatui-parintii-nu-recurga-homeschooling-nici-profesor-particular-nu-poate-reproduce-tine-living-experientele-socio-emotionale-din-scoala.htm

    De eschivatul bătăilor și a colegilor de clasă beligeranți mereu puși să se lege de ăia care învață bine puteam să mă lipsesc ( ca și „experiențe socio-emoționale”). In scoala nu se incurajeaza ucrul in echipa ci individualismul, competitia dusa la extrem. Copiii nu capata inteligenta emotionala in scoala ci anxietate, stima de sine scazuta, etc.

    Constat un val de criitici la adresa acestei metode alternative, personalitati dintre cele mai diverse sunt ”aruncate” in lupta pentru apararea sistemului din care tinerii ies dezorientati, confuzi, lipsiti de incredere in ei si in ceilalti. Si lucrul asta se acutizeaza de la an la an.

    Si pentru cine nu stie: homeschooling nu inseamna sa ramai in living-ul tau si sa inveti doar online (inveti facand, implicandu-te in activitati ghidat de un parinte, impreuna cu alti copii la diverse activitati sportive, etc.) Mijloacele de invatare si comunitatile alternative care se creeaza treptat reprezinta un inlocuitor de succes al clasicei scoli.

    Homescholing nu inseamna ca nu iesi din casa, inseamna ca ai mai mult timp liber studiind doar ce-ti place, sau ptr a te duce la cursuri particulare de dans, muzica, robotica, etc. unde clar gasesti alti copii cu pasiuni asemanatoare cu ale tale, nu pusi aleator intr-o clasa cu altii cu care poate n-ai mare lucru in comun.
    Ai impresia ca scoala te invata deadlineurile si competitia? Cel mult te invata ca e ok sa copiezi ca oricum nu e interesanta materia si oricum toata lumea copiaza si ca notele conteaza, nu ce stii.

    Copii se duc la 6 ani la grupa pregatitoare si sunt nevoiti sa-si faca nevoile la wc-uri ”turcesti” .La scoli in mijlocul orasului. Asta te pregateste pentru viata, te ”caleste” . Din cand in cand mai moare un copil ce cade in buda…

    Unul din avantajele homeschoolingului (bine ca n-ati gasit cuvinte in romana) este faptul ca parintii nu trebuie sa cotizeze in fiecare an cu bani pentru retroproiector, calculator si perdele, ca p-alea de anul trecut le-a luat doamna acasa.
    Altul: parintii nu trebuie sa vina la scoala sa faca curat si sa vopseasca/varuiasca, in timp ce angajatii pentri asta beau cafea.

    caz copil clasa a 4a:
    S-a dus la ora de sport, din greseala, fara haine de schimb.

    - Vrei sa ramai repetent? il intreaba profa de sport.
    - Asa vei ramane repetent.
    - Daca vrei sa ramai repetent, te rezolv eu, numai trebuie sa-mi spui.

    Era sufiecint sa primeasca “insuficient”, de ce era necesara si inflamarea situatiei si stresul suplimentar? Copilul a venit speriat acasa.

    O sa vorbim cu profa de sport, sa o rugam sa nu se mai comporte asa si vedem ce o sa se mai intample mai departe.

    Problema este alta: acest comportament al profesorilor este generalizat.

    • victor L spune:

      Crezi ca dl Miclea se pricepe la ce spune? daca urmaresti postarile la articolul de pe HN vei vedea ca unii il fac dinozar “care ar trebui sa ne lase in pace”.
      Nu Miclea ori Funeriu trebuie ascultati, ci Abramburica.
      Din postarile la acest articol nu am gasit o postare in care sa se spuna ca el/ea isi educa copii acasa; dar sint incintati nevoie mare :P
      Titlul este o exagerare (“Salvarea prin homeschooling”), in genul salvarii agriculturii si satisfacerea nevoii de hrana pri agricultura bio. De parca in Romania se poate trece la homeschooling de miine-poimiine ;) ca sa fim salvati.
      Citi? citi isi pot permite si una si alta?
      Si daca exagerez bine si zic ca 5% se “hranesc” cu homeschooling si agricultura bio, care e salvarea? a cui?
      Este doar o alternativa pentru cei cu bani, si nu o salvare.

    • Dedalus spune:

      Asta se intampla in cele mai multe scoli.

      Profesorii prefer sa ii ameninte pe elevi in loc sa ii invete.

      Te vei mira poate, dar regulamentele scolilor permit astfel de lucruri,

      Ia cere regulamentul scolii si citeste-l.

      Daca nu vor sa ti-l dea , ghjici de ce?

      Daca ti-l dau, ai grija sa fie complet, nu extrase…

      • victor L spune:

        Scurt: exagerezi si colportezi neadevaruri.

        • Dedalus spune:

          Tocmai am vorbit cu un parinte ce mi-a semnalat aceleasi lucruri ca si si @Miclea.

          Ieri am citit un regulament ce continea pedepse de tipul “rusinarii”.

  27. scoala de lux spune:

    Vreti asa?

    http://www.romanialibera.ro/opinii/comentarii/%C5%9Ecoala-de-fite–produs-al-subfinantarii-invatamantului-327896

    Sau asa? Tot de stat este…dar nu la noi (HS ar putea sa aplice cumva acest model)

    http://positivr.fr/caminando-ecole-nature-drome/

    In Japonia:
    http://www.theatlantic.com/technology/archive/2015/10/why-japanese-kids-can-walk-to-school-alone/408475/

    Cum o fi asta ca o scoala din State sa trebuiasca sa fie acreditata Aracip? Adica sa mearga pe programa nationala romaneasca si sa mai aiba si eventual profesori “titulari” trecuti prin examinarea nationala a statului roman – in caz ca nu stiati, astea sunt doua dintre conditiile acreditarii de catre Aracip – care, culmea, acrediteaza doar institutii private pana acum!!! Deci, doar ca fapt divers, niciuna dintre scolile de stat nu este acreditata Aracip (deocamdata, desi vor sa inceapa procese de acreditare si acolo). Dar, desi nu sunt acreditate de ei, cumva Aracipul asta are putere sa vina si sa controleze hartogarii prin scolile de stat…

  28. psihanalitic spune:

    In opinia mea, daca sistemul clasic de educatie a esuat este pentru ca posibilitatile de acceptare a pierderilor repetate pe care le presupune realitatea sunt mult diminuate in raport cu cerintele exterioare. Realitatea nu este nicidecum o lume paradisiaca, o continere materna neconditionata. Educatia, in formatul ei actual, este mai degraba un tata cu accente tiranice, care pretinde mult si ofera putin sau deloc. In aceste conditii, home schooling este asemenea unui obiect tranzitional. El va permite copilului sa castige timp si sa-si aline suferintele produse de realitate, ranile afective generate de impunere, sa-si creasca noi posibilitati de a intampina si de a acomda lumea aceasta in care traieste. Pentru ca inevitabil, la un moment dat, se va reintalni cu ea.

    What is a normal child like? Does he just eat and grow and smile sweetly? No, that is not what he is like. The normal child, if he has confidence in mother and father, pulls out all the stops. In the course of time, he tries out his power to disrupt, to destroy, to frighten, to wear down, to waste, to wangle, and to appropriate. . . At the start he absolutely needs to live in a circle of love and strength (with consequent tolerance) if he is not to be too fearful of his own thoughts and of his imaginings to make progress in his emotional development.
    (D. W. Winnicott, Deprivation and Delinquency)

    http://www.cafegradiva.ro/2016/09/public-home-schooling-nalbaru-bucur.html

    ————————————————-
    Dacă strâmbaţi din nas când vine vorba de sistemul educaţional de stat şi vi se pare că sunteţi printre cei cu părerea cea mai proastă despre acesta, faceţi o cură bazată pe scrierile lui Gatto (pe lângă cea anunţată de noi, ar mai fi cel puţin Weapons of Mass Instruction (2009) şi The Underground History of American Education (2000)). Veţi deveni mult mai critic, deşi aşa ceva vi s-ar fi părut extrem de implauzibil. Pe de altă parte, dacă aveţi o părere cât de cât bună (sau mai mult), cu Gatto îi veţi cânta prohodul. Autorul face probabil cea mai severă punere în discuţie a sistemului educaţional contemporan

    John Taylor Gatto, Dumbing Us Down: The Hidden Curriculum of Compulsory Schooling

  29. Teofil spune:

    Atitudinea unui fost ministru (Funeriu) față de homeschooling reprezintă o enormitate greu de înțeles. „Îndoctrinații” și „sectanții ciudați” au făcut în bună măsură Europa și America ceea ce sunt ele în prezent, fiindcă, s-o spunem p-aia dreaptă, educația se desfășura fie în familii (deci homeschool neoficializat încă), fie pe lângă biserici sau mănăstiri. „Îndoctrinarea” de care se teme, surprinzător, fostul ministru al învățământului a născut universitățile din Europa, căci scopul inițial al acestor școli era unul pronunțat catehetic! Că bănuiesc că nu avea în vedere radicalismul islamic când a respins ideea de a include învățământul la domiciliu în legislația românească…

    Cu siguranță că pot exista și acele cazuri în care părinți habotnici își deformează ideologic copiii. Dar e foarte greu de împăcat logic și moral indiferența față de sute de mii de copii, care se chinuie an de an în școlile românești, cu presupusa grijă pentru cazurile grave de îndoctrinare ce ar dăuna copiilor. Ca ministru, d-l Funeriu însuși, prin măsurile sale, a împovărat sistemul preuniversitar cu atâta hârțogăraie inutilă, încât a mutat semnificativ accentul de pe activitatea didactică pe cea birocratică (profesorii au devenit niște conțopiști obligați să întocmească chintale întregi de dosare). Iar dintre măsurile pozitive a rămas în special chestia cu camerele – care e foarte bună pentru a stabili un diagnostic al școlii, dar nu aduce nicio soluție de fond.

    Sistemul homeschool are limitele sale (dar există sistem care nu are minusuri?). Nu e accesibil oricui, nici din punct de vedere financiar (chiar există familii în țara asta unde ambii părinți sunt nevoiți să lucreze ca să-și întrețină casa – nu e un moft, cum sugerează unii adepți ai HS), nici sub raportul pregătirii (un părinte care a fost mai mereu pe corigență nu va putea preda copilului, iar în România sunt destui părinți semi-analfabeți), nici sub raport social (sunt familii dezorganizate din care abia așteaptă și copilul să mai plece). Prezintă și riscul unor ideologii și ideologizări ce pot fi extremiste.

    Dar acest sistem nu este, așa cum se sugerează, în afara oricărui control, fiindcă are niște materiale pe care le folosește (și care pot fi citite de orice om interesat și onest), există criterii de evaluare și uniformizare impuse de societate. Nu degeaba se laudă adepții acestui sistem cu rata foarte mare de admitere în universități publice sau private de top – înseamnă că cel puțin la acest nivel se poate verifica foarte precis ceea ce „produce” școala (de) acasă.

    Indiferent dacă aș adopta sau nu vreodată acest sistem, cred că merită apărat măcar pentru faptul că e mai puțin supus controlului statului prin sistemul său profund corupt atât la nivel de inspectorate, cât și la nivel de minister. Care stat a demonstrat deja, cel puțin în România (inclusiv în vremea lui Funeriu), cât e de (in)capabil să asigure o educație relevantă social copiilor. Dar statul poate avea niște criterii e evaluare unitare pentru toată suflarea școlărească, poate condiția diplomele de îndeplinirea unor obiective didactice precise (iar dacă ar recunoaște oficial acest sistem, l-ar putea reglementa în așa fel încât să nu mai fie „suspect”).

    https://drezina.wordpress.com/2016/09/20/sansa-invatamantului/

    • victor L spune:

      @ Teofil,
      cu “drezina” si alfabetul chirilic pe tabla cred ca sinteti cel mai in masura (incomensurabila) sa reformati invatamintul.
      Nu va luati dupa Funeriu, nu are nici Bacul, dvoastra cu ideile “In drezina”, sinteti speranta.

  30. CarmenD spune:

    Copii nu au nici o vina, parintii nu au nici o vina, iar partea asta cu să nu “ne spună nouă ce să facem”… eu consider ca s-a facut destul rau.
    Ca sa glumesc (nu sar la gatul nimanui, rog nu sariti nici dvs la al meu), unii ar vedea “salvarea” prin “căsătorii gay și drept de adopție”, respectiv copii crescuți în spiritul homosexualității și deci, curînd, “o rată și mai mică a natalității”… deci endhome, endschooling, endearth.
    Mai vorbim despre:
    a. copiii cu multiple alergii
    b. copiii hiperactivi
    c. copiii cu autism
    d.copiii surzi; nascuti sanatosi dar care au iesit din spital asa… nu mai spun si din ce cauza, ca deja mi-o caut cu lumanarea.
    Ar mai fi “problema” copiilor stangaci… ma rog, inainte era o mare problema, acum mai putin, insa acum avem o multime de adevarate probleme, grave.
    Pentru cei care vorbesc despre “competitivitate”, “socializare”, despre cat de bine le va fi acestor copii… without homeschooling, care copii deja se confrunta nevinovati cu toate problemele insirate mai sus si nu e vorba doar ca vai e posibil sau urmeaza sa fie indoctrinati de sectanti, samd, as vrea sa va spun despre batai, despre legatul mainii stangi la spate si multe altele.
    George al VI-lea al Angliei s-a nascut stangaci si pedepsit fiind pentru aceasta si fortat sa devina dreptaci, de aici i s-a tras balbaiala de mai tarziu (“The King’s Speech”) si nu din cauza “timiditatii sale”.

  31. Arghezi si HS spune:

    Tudor Arghezi nu și-a dat cei doi copii – Mitzura și Baruțu – la școală. Își amintește Mitzura:

    „Sosind vremea şcolii, tata a hotărît ca primele clase primare să le facem acasă, dînd la sfîrşitul anului examene în particular. El era împotriva tuturor constrîngerilor şi a oricăror programe impuse”.(Mitzura Arghezi, „Mărţişorul, «mica noastră patrie»”, în L-am cunoscut pe Tudor Arghezi, vol. I, culegere de evocări alcătuită de Nicolae Dragoş, Editura Eminescu, Bucureşti, 1981, pag. 12)

    Este praf in ochi concursul pt. ocuparea posturilor de directori din scoli. Pt. cineva neavizat marea majoritate a conditiilor de participare la examen sunt OK, cu exceptia uneia care va da peste cap totul si anume : candidatul tb sa faca parte din Corpul national al expertilor din management, un curs cu dedicatie pt.inspectori si acolitii lor directorii, unde aveau acces numai cei …alesi. Adica pleaca ai nostri, vin ai nostri! Asa ca daca vrei sa fii director si vii din afara sistemului nu ai nici o sansa. In scoli pp ca este teroare acum, cei in functie probabil fac abuzuri si te ameninta pe fata daca participi, iti fac dosare cu tot felul de anchete, sanctiuni, inspectii abuzive, etc.

    Candidatul (preferabil cu doctorat?) este evaluat de doi consilieri ai acestei primării şi de doi profesori ai şcolii… se termină concursul, directorul care a ocupat până acum funcţia şi-a încheiat mandatul – conform prevederilor din metodologie – şi legea nu-i mai permite să continue, dar nici candidatul nu a reuşit să se califice; în această situaţie, inspectoratul va numi pe cineva, fără un alt concurs, cum ar veni, ”din oficiu”…Inspectorii nu au trecut printr-un concurs de ”reprofesionalizare”. Sunt aceiaşi, de ani buni. Și au format legături strânse fie în PSD, fie în vechiul PDL, partidele recunoscute pentru capacitatea de mobilizare în toată ţara.

    Sansele ca oamenii tineri, pasionaţi de performanţă înaltă să câştige posturi de directori sunt foarte mici. Vor rămâne vacante o mulţime de funcţii de directori şi ele vor fi ocupate prin numiri ulterioare de către inspectoratele şcolare judeţene, conform Ordinului de Ministru nr. 5080/31 august 2016, cel care aprobă şi metodologia.

  32. diplome spune:

    http://www.theatlantic.com/education/archive/2016/09/when-turning-around-a-failing-school-actually-goes-right/500999/

    When she took over, half of the school’s teachers turned over after she informed the staff they would need to reapply for their jobs. According to the Chattanooga Times Free Press, Swafford required the staff to answer the question, “How much responsibility is it of yours that students at CGLA are academically successful?” with 90 percent or higher. “I don’t hire people that say you can take a horse to water but you can’t make them drink,” she reportedly said. The school’s struggles, she told me, weren’t “kid issues.”

    Decizia Danei Nălbaru de a-şi retrage fetiţa din sistemul de învăţământ de stat a generat mii de reacţii în spaţiul public. Prima reacţie oficială vine de la purtătorul de cuvânt al Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti, Marian Banu. Acesta subliniază că nu are nicio problemă cu decizia artistei, dar trebuie luate în calcul mai multe aspecte. ,,În primul rând, noi respectăm legea. Această metodă, homescholling, nu este acreditată în România.Activitatea de evaluare şi acreditare a furnizorilor de educaţie din învăţământul preuniversitar aparţine A.R.A.C.I.P. . Personal, mi-e greu să cred că din cele 420 de şcoli acreditate, dintre care 220 private, nu a găsit una potrivită pentru copil. Eu nu am nicio problemă cu această decizie, dar trebuie să ridic câteva întrebări: 1. Cine echivalează studiile micuţei? 2. Unde dă admitere? 3. Cum se va integra ulterior?”.

    Dar diplomele copiilor romanilor din diaspora cine le echivaleaza?.. Sau ARACIP se ocupa si de acreditarea scolilor lor cand avem școli publice neacreditate (verifica curtile vecinilor ca la el e prea mare jale si tamtam sa poata face curatenie)…

    Desi in mod ciudat exprimat, inspectorul s-a referit la scolile din ro de stat… Nu se referea la scoli umbrela..apoi ref admitere, se pregateste copilul pt bac international si pleaca din tara. Definitiv preferabil.

  33. Ca să faci un elev, în România, trebuie să strici un copil spune:

    Ca să faci un elev, în România, trebuie să strici un copil…

    „Socializarea”? Acesta sa fie scopul secund, indirect al şcolii? Colegi de clasă şi prietenii de o viaţă Ce frumos! Mergi, cu alte cuvinte, la şcoală şi te întorci de acolo, ca de la piaţă, încărcat cu prieteni! Dar unde scrie, oare, că te vei împrieteni neapărat cu nişte copii care au nimerit, ca la loterie, în aceeaşi clasă cu tine? Chiar foloseşte la ceva faptul că întâlneşti, în anii primei formări, câteva sute de chipuri pe zi, în loc să întâlneşti doar câteva zeci sau mai puţin de zece? Gregarismul, spiritul de turmă care scâlciază personalitatea umană nu se înfiripă tocmai în aceste „benefice” condiţii de supraaglomerare?

    Cei care plâng astăzi de mila copiilor retraşi la homeschool, cum că se vor sălbătici, nemaiieşind din casă, sunt primii susceptibili de ipoteza ruperii de realitate, câta vreme rămân orbi la evidenţa enormă a ineficienţei structurilor şcolare, mare cât România însăşi.

    http://adevarul.ro/educatie/scoala/dispari-scoala-nu-mai-intoarce-1_57e4f7375ab6550cb8e981ef/index.html

    http://adevarul.ro/locale/resita/homeschooling-tipic-romanesc-copiii-dintr-un-sat-fac-orele-acasa-invatator-Scoala-e-renovare-10-ani-1_57e533655ab6550cb8eb1fa7/index.html

    http://adevarul.ro/locale/cluj-napoca/cercetator-roman-universitatea-stockholm-despre-invatamantul-tara-in-romania-doctor-economie-nu-mai-inseamna-pacate-nimic-1_57e509bf5ab6550cb8e9fd27/index.html

  34. homeschooling-ul e o variantă bună spune:

    Românii fac homeschooling de multă vreme. Copiii, inclusiv cei din familii modeste, sunt trimiși, cu un an înainte de examenul de admitere la liceu, să facă meditații la limba română și la matematică. Părinții strâng cureaua, renunță la concedii și îi plătesc uneori chiar pe profesorii de la școală, care au primit deja un salariu în acest scop, să se ocupe de copil.

    Cei cu dare de mână dublează, practic, orele de la școală prin acest sistem al meditațiilor încă din clasa a VI-a. Copilul merge la școală cinci-șase ore, după care începe caruselul meditațiilor, și nu numai. Matematică, limba română, limba engleză, limba franceză, desen, muzică, baschet, balet etc. Mai târziu, dacă elevul e într-un oraș mare, poate spera să aibă și niște ore de filosofie după model socratic. Toate plătite suplimentar de părinți în timpul rămas liber după școală. Acesta este tot un homeschooling, numai că pruncul e permanent obosit și hăituit, fiindcă ajunge să aibă mai multe ore decât cele 8 prescrise în genere adulților. Părinții, la rândul lor, fac nu doar eforturi materiale supradimensionate, dar și tot felul de aranjamente ca să-și ajute odorul.

    Dacă familia nu are bani să susțină tot acest proiect epuizant, dar e totuși interesată de educația copilului, atunci părinții se ocupă direct de programul lui. Îi dau să citească, îl controlează, îl pun să povestească, verbal și în scris, apoi fac împreună tema la matematică pe care profesorul a dat-o, dar pe care elevul nu a înțeles-o. Merg la muzeele din oraș, la cele din împrejurimi, când se ivește ocazia și la teatru. Stau de vorbă, părinții încearcă să-i deschidă copilului apetitul pentru artă, pe care profesorul de desen îl omoară la școală, uneori din neputință, alteori din ignoranță sau lipsă de preocupare.

    Pentru părinții care-și permit să plătească profesori buni și reușesc să descopere talentele copiilor lor prin tot felul de cursuri, homeschooling-ul e o variantă bună, iar statul ar trebui să le dea posibilitatea să opteze, dar în același timp să poată monitoriza eventualele abuzuri. Numai că această variantă asigură în primul rând confortul părinților și abia în al doilea rând nevoile copiilor. Economia de timp și de energie pe care o înmagazinează cei care sunt sau vor fi educați în acest sistem s-ar putea să nu compenseze, în cele din urmă, amintirea din prima zi de școală și nici celelalte. Nu e obligatoriu, însă, ca experiența celor care fac școală acasă să se rezume la sufrageria casei. Copiii pot fi trimiși la diferite cercuri științifice sau de dezbateri, la conferințe, în tabere de creație. Nu vor fi în afara societății. Valoarea adăugată a homeschooling-ului ar putea fi mult mai mare, pentru că în centrul vieții micilor elevi nu mai sunt stresantele note, ci bucuria de a cunoaște lucruri noi.

    http://www.romanialibera.ro/opinii/editorial/homeschooling-pentru-bogati–si-scoala-pentru-saraci–sau-viceversa-428579

    • Constantin spune:

      “Românii fac homeschooling de multă vreme.”_ Si eu cred la fel. “Homeschooling” este o denumire mai sofisticata si englezita a abandonului scolar. Ori, in Romania aproape o cincime dintre copiii de varsta scolara abandoneaza scoala, practicand “homeschooling”. Unii, din familii mai modeste, invata acasa de la parinti ori de la fratiii mai mari sa numere oile sau banii obtinuti pe fierul vechi recuperat “pe groapa”, altii de la parinti mai instruiti, invata si cateva operatii aritmetice, iar cei cu parinti instariti (in general baroni, conti, sau duci locali), foarte putini, beneficiaza acasa de educatie de inalta calitate. Pentru meditatii private, cei mai multi parinti NU au suficienti bani.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Cristina Tunegaru


Cristina Tunegaru

Licențiată în filologie, master în domeniul Literaturii, profesoara de limba română și limba engleză, cu o experiență de 5 ani la catedră, interesată de domeniul pedago... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)