Sfetnici electorali din presă

Consiliul Național al Audiovizualului a publicat pe site, spre dezbatere, proiectul de decizie privind regulile campaniei electorale pentru alegerile parlamentare prin intermediul serviciilor media audiovizuale. Spre deosebire de print, unde functionează regula semnului de publicitate, radioul și televiziunea au reguli și restricții numeroase prevăzute de Legea Audiovizualului și stabilite practic prin decizii ale CNA, coroborate cu capitolul 7 din Legea electorală nr.35/2008. Luat în sine, documentul corespunde tuturor standardelor din lumea democratică: se vorbește despre campanie echitabilă, despre corectitudine și echilibru, se subliniază repetat că publicul are dreptul la informații lămuritoare pentru a vota în cunoștință de cauză, iar ”competitorii electorali” cum sunt numiți candidații, trebuie să se poată face cunoscuți în deplin fair-play. Se menționează gratuitatea accesului pe televiziunea publică și pe canalele radioului public, după grile precise, pe ore și fracțiuni de minute, în emisiuni de dezbatere sau de promovare electorală. Si canalele private se supun rigorilor timpilor de antenă, dar pe bani, cu tarife declarate.

Foarte bune toate aceste reguli, fiindcă obligă la un strop de echilibru într-un context turbat, unde pare că nicio regulă nu mai contează într-o campanie mediatică perversă, părtinitoare, stridentă desfășurată fără oprire, de luni întregi. Sau de ani întregi? Paradoxal însă, reglementările determină emisiuni plicticoase, mai ales în mediile publice, unde partidele difuzează în colțișorul lor de antenă discursuri neinteresante, fragmente din conferințe de presă, bla-bla-uri la care nu se uită nimeni. Doar dezbaterile electorale dau șansa unei audiențe rezonabile. De știut că moderatorii au dureri de cap la emisiunile electorale, atent monitorizate de CNA, trebuind să asigure minute echitabile participanților. Dar adevărata campanie, cea sângeroasă, cu lovituri de cuțit, nu în aceste emisiuni trebuie căutate. Ea precede cu mult intervalul stabilit prin lege ca fiind perioada de campanie și se sfârșește cu 48 de ore înainte de ziua alegerilor, când nu mai pot fi date nici sondaje, nici opinii, nici analize, așa cum stă scris la lege. Pentru cine are chef să o respecte.

Ce se vede azi pe televiziunile românești, este adevărata bătălie electorală, îmbogățită recent cu un fenomen în curs, încă neanalizat: invazia lui Dan Diaconescu, cu pretextul Olchim, extinsă pe toate televiziunile, devenite OTV-uri de campanie pentru PP-DD. Jurnaliștii au în general tendința de a se transforma în sfătuitori ai politicienilor, dacă nu chiar mai mult, în diriguitori ai acestora, mai ales când se află în slujba politicului ca instrument al acestuia. Avem exemple. Comentatorii RTV de genul Striblea, Dragotescu sau Chireac se pomenesc adesea traversând spre statutul de consilieri electorali, sfătuindu-i prietenește pe politicienii care le plac. Ion Cristoiu uită și el uneori să pună întrebări dorind să dea un sfat gratis și să aibă astfel ”ultimul cuvânt”, cum se și numește emisiunea de pe B1 TV. Din nou, exemplele cele mai tari vin de la Antena 3, unde se fac adevărate ore de dirigenție cu politicienii puterii și asasinări în efigie cu cei ai opoziției. Supărați foc pe premierul Ponta care nu s-a arătat suficient de ațos cu președintele, ba chiar i-a mulțumit pentru buchetul aniversar, Radu Tudor și Dana Grecu au dat cu el de toți pereții: ”Nu ştiu cine l-a sfătuit, nu ştiu dacă vine din propria convingere, dar el încearcă să fie the good guy cu toată lumea. Şi cu trandafirii de la Băsescu şi cu cremele de la Ungureanu”, tuna Radu Tudor, în vreme ce Dana Grecu le trăgea cu tigaia în cap parlamentarilor puterii aduși la ”Ordinea zilei”. Săpuneala a avut efect:  în câteva zile, Ponta a părăsit ședința CSAT trântind ușa, în numele coabitării.

Vin alegerile, ocazie pentru mass-media să se mai întremeze financiar din publicitatea electorală. Recensământul politicienilor arată o inflație: din cei 1,2 milioane de membri înscriși în diverse partide, peste 25 000 au candidat în alegeri generale cel puțin o dată, peste 13 000 au concurat la locale, iar aproape 4 000 sunt traseiști. La așa producție,  jurnaliștii se gândesc și ei la propriul buzunar. Mulți se pun la dispoziția partidelor pentru consiliere, pe bani, cu sau fără contract, rămânând concomitent în jobul de ziarist. Cum în lumea politică nu se simte nimeni vinovat să se afle în incompatibilitate, nici în lumea jurnaliștilor de pe la noi incompatibilitatea morală nu este socotită un păcat capital. În provincie sau la centru, jurnaliști harnici ”bagă” știri electorale pe sub mână, avantajează candidați, fără mustrări de conștiință, profitând că oricât ar fi de vigilent, CNA nu poate detecta chiar toate șmenurile.

Articol apărut și în revista 22