Home » Justitie/Ordine publica »Opinie » Citesti:

Ţinta (sau despre posibilitatea unei insule)

Claudia Postelnicescu iulie 9, 2012 Justitie/Ordine publica, Opinie
9 comentarii 1,493 Vizualizari

Asistăm, stupefiați, la tropăitul bocancilor zgomotoși ai parlamentarilor aleși democratic într-un stat care redefinește democrația după formule originale preferate dintotdeauna de iscusiții arhitecți ai neamului românesc. Europa este uimită, la rândul ei, că un stat din răsăritul granițelor ei, se decide brusc să încalce toate regulile democratice, toate promisiunile pre- și post- aderare, fiind pusă în situația paradoxală, în mijlocul unei crize economice globale, a unei crize interne europene care vizează moneda unică și bunăstarea mai multor state, într-un moment de redimensionare a politicii sale externe și de securitate comună, să se oprească asupra României și problemelor ei interne. Populația lucidă a României este brusc confiscată de un război al lumilor: o lume democratică, europeană, în care regulile jocului sunt stabilite prin legi și regulamente și o lume agresivă, întemeiată pe abuz și pe subterana înspăimântătoare a unor pânze de păianjen întrețesute migălos cu statul, instituțiile lui și mass media.

Senzația cea mai acută a acestor zile dramatice, fără precedent în istoria recentă a României post-1989, este că sunt foarte puțini cei conștienți de magnitudinea acestor schimbări bruște și de impactul devastator asupra vieții noastre zilnice din următorii ani. Poporul, la care se face recurs atât de des în astfel de momente, este format din pensionari sărăciți și abrutizați de nevoi, umilințe și televiziuni manipulatoare, de bugetari amorfi care gândesc cum li se spune sau cum le dictează interesul, de antreprenori lucizi –câțiva! – sau inapți politic, care nu văd dincolo de vârful nasului, de tineri plictisiți de politică, care între un amuzament de moment și o lovitură de stat, merg în Piața Universității ca să-și întrețină un firav spirit civic manifestat conjunctural când o impune trend-ul și tot felul de oameni anti-sistem care boicotează în bloc clasa politică fără să aducă nimic constructiv ca alternativă. Miza ultimelor evenimente nu mai are nimic de-a face cu persoane învestite politic, ci cu principii și valori fundamentale ale democrației, este pur si simplu o alegere între bine și rău, fără echivoc sau nuanțări păguboase. A nu avea nicio opțiune, dintr-un fel de greață existențială, înseamnă implicit să concuri la instalarea și victoria răului asupra bunului simț (în sensul unei judecăți pe care oricine o poate face pe baza faptelor date) și asupra rațiunii.

Ținta reală a ultimelor acțiuni ale guvernului Ponta și ale alianței USL este fără nicio îndoială sistemul judiciar: Curtea Constituțională, Monitorul Oficial, DNA, ANI, ÎCCJ, CSM, Avocatul Poporului, parchetele, judecătorii, procurorii. Restul – Traian Băsescu, președinții camerelor parlamentului, diverși funcționari înalți din fruntea instituțiilor statului – sunt doar simpli pioni către facilitarea scopului final. În această tropăială care ne amintește de momente de groază din istoria României când alți bocanci ale altor puteri au confiscat și umilit statul român și poporul român deopotivă nu se văd mințile malefice care au pus la cale această distrugere impardonabilă a României într-un act de înaltă trădare la adresa acestui popor, dar se simt, iar dorința lor fierbinte este acapararea și distrugerea ultimei redute, creată cu efort și multe lupte invizibile în ultimii 8 ani: justiția și sistemul său de instituții.

Ne întrebăm, îngrijorați, dacă efortul de a construi această cetate aflată acum sub asediu este sau nu reversibil. Ne întrebăm dacă această insulă are posibilitatea de a se salva și, indirect, de a ne salva pe noi, de asaltul brutalelor tenebre care au stat ascunse sub mâl mult timp, construindu-și însă atent o armată de varani și urmărind atent momentul propice atacului.

Suntem în eterna poveste dintre bine și rău. Să ne gândim, de exemplu –dacă nu ne place politica -, la Oameni în negru (Men in Black) sau poate la trilogia de succes a lui J.R.R. Tolkien?! Vor râde mulți: nu avem regi, castele, prinți, inele, troli, extratereștri. Totuși, nimic nu s-a schimbat de milenii în arhetipurile clasice care domină împărțirea lumii în buni și răi. Nouă ne lipsește însă un erou, cineva care să distrugă inelul răului definitiv, să-i anihileze pe trolii subteranelor și clonele lor. Cred că acest erou este justiția, cu oamenii săi, cei care au curajul să trimită în închisoare un politician veros și corupt care a fost arhitectul acestui para-sistem care parazitează de ani de zile sistemul judiciar și instituțiile sale. Acești eroi, cunoscuți sau nu, sunt cei care au lucrat invizibil la reforma justiției, cei care au demascat și publicat dosarele corupției și care i-au arătat publicului pe infractori. În fiecare zi observ că apar nume noi printre ei, ceea ce înseamnă că sunt mai mulți decât credeam noi, ceilalți, mai multe Monica Macovei și Livia Stanciu și mai mulți Daniel Morar.

Aceasta este posibilitatea unei insule, plagiind titlul unui cunoscut autor francez, Michel Houellebecq. O insulă-cetate inexpugnabilă în care politicul, economicul și subteranele lor să nu poată pătrunde. Un loc în care legea este pură, fără interpretări eficiente din mai multe perspective posibile. Un loc în care locuitorii săi – judecători, procurori și avocați – sunt protejați de amenințări, provocări și influențe, astfel încât toți ceilalți să poată avea încrederea de a merge mai departe.

Când trolii democrației se așază la porțile ei, noi ceilalți trebuie să o protejăm și să o credităm, dându-i astfel instrumentele de care are nevoie pentru a menține balanța legii și a dreptății neînclinată. Să ne unim forțele și să ne aliniem împotriva arbitrariului, răului și tenebrei întunecate care a aruncat asupra României un nor greu și negru, astfel încât oamenii ei nu se mai văd, nu se mai aud și, în ultimă instanță, nu mai contează.

Dincolo de alegoriile folosite în acest text, suntem obligați zilele acestea să notăm limitele Constituției României: o constituție care permite suspendarea președintelui ales prin vot popular, la inițiativa unei majorități parlamentare interesate, care își negociază voturile contra scaune în viitorul legislativ, care se folosește de infractori abia scăpați din pușcărie ca să legitimeze o lovitură abjectă împotriva democrației, înseamnă că nu este o constituție bine construită. De asemenea, o constituție care lasă loc unor posibile interpretări și de o parte și de cealaltă nu este o constituție eficientă. O constituție care lasă loc unor derapaje la limita legii izbucnite în urma unor lungi tensiuni între premier și președinte este o constituție cu lacune. Sunt aspecte care au fost semnalate de Comisia Prezidențială de Analiză a Regimului Politic și Constituțional din România în 2009 când s-a discutat despre necesitatea revizuirii Constituției. Cu toate acestea, Constituția României în vigoare este legea fundamentală a statului român și este un sacrilegiu să fie încălcată, indiferent de opiniile unora sau altora față de textul ei.

Ar mai fi de adăugat un lucru care îi privește pe toți cei implicați într-o formă sau alta în funcționarea sistemului judiciar: solidaritatea și monitorizarea legalității. Mi se pare jenant ca Facultatea de Drept să nu se poată pronunța, juridic, asupra plagiatului lui Victor Ponta, de neconceput, și să existe un singur om acolo care să reacționeze cu demisia (fostul decan, Flavius Baias). Mi se pare anormal ca avocații unui inculpat să apară în mass media cu acuzații la adresa judecătorilor, arătând ce soluții se cuvin în opina lor, fără ca barourile din care fac parte să nu îi sancționeze. Mi se pare imoral ca unele case de avocatură asociate cu oameni politici să primească contracte consistente cu statul român, fără ca nimeni să sesizeze că modul în care se alocă și se derulează astfel de contracte este viciat.

În cele din urmă, toți putem contribui la felul în care vrem să ne desfășurăm viața și profesia, să urmărim atent ce se întâmplă în jurul nostru și să reacționăm fără ezitare atunci când situația ne-o impune. Pur și simplu trebuie să fim în stare să imaginăm posibilitatea unei insule-cetăți inexpugnabile – justiția – și să facem tot ce ne stă în puteri pentru ca ea să nu mai fie vreodată sub asediu. Se impune să gândim rațional, nu emoțional, având în vedere principii fundamentale, nu oameni și să acționăm în consecință.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "9 comments" on this Article:

  1. Simona spune:

    Minunat articol! ”Fiat justitia, et pereat mundus”!

  2. viorel spune:

    Minunat articol ! Il asteptam de Fat Frumos imbracat in roba de judecator. Doar ca in roba sunt imbracati niste oameni de diferite calibre.
    Sa nu uitam situatia penibila in care s-a (ne-a) pus CCR cand, dupa un val de sustinere urias la nivel national si international, a dat un simulacru de aviz fara concluzie sau directie.

    • Claudia Postelnicescu Claudia Postelnicescu spune:

      Fat Frumos in roba de judecator nu exista. De acord, asta spun, ca forta unor institutii in fata abuzurilor e data de oameni, unii mai slabi, altii mai puternici; de aceea trebuie sa-i creditam pe cei care fac ceva just, in speranta ca vor fi din ce in ce mai multi.

  3. O distantare de Nicusor Dan? Era si timpul. Apropo de Nicusor, mi se pare ca preocupat cum e de pretioasa lui personalitate politica, uita sa mai fie un simplu cetatean. Ar fi luat pozitie altminteri cot la cot cu altii de multa vreme fata de cutremurul asta prin care trec institutiile democratiei si statului de drept.

    • Claudia Postelnicescu Claudia Postelnicescu spune:

      Ai sesizat corect Constantin. O buna parte a societatii civile și a electoratului bucureștean a sărit în sprijinul lui Nicușor Dan, iar acum când asistăm la niște derapaje incredibil de periculoase, ND se plasează anti-sistem, mai precis anti- Traian Băsescu, legitimând un USL complet anti-democratic. Nu e ceva nou ca ura sau antipatia față de Băsescu să anihileze luciditatea, dar mă miră lipsa de simț politic care te împiedică să vezi ca nu mai e vorba despre politicieni, ci despre legi, instituții, principii și valori democratice. În consecință mă întreb care a fost de fapt miza lui și cum își gestionează responsabilitatea față de cei 9% care l-au votat.

  4. curios spune:

    la un milion de euro pe masa cum ar reactiona o roba neagra sau rosie?

  5. Neinteles spune:

    Pai nu mai inteleg, autoarea vrea o insula a justitiei, pura, fara interpretari eficiente? Unde exista asa ceva? Si pe urma se lanseaza in atacuri la Constitutie. Pai cum vine asta? Sa se schimbe ceva, primesc, dar sa ramana totul la fel (atunci cand imi convine mie). Slabut.

    • Claudia Postelnicescu Claudia Postelnicescu spune:

      M-am referit la faptul ca un text inechivoc nu se mai preteaza la interpretari impinse in directia din care bate vantul. Exista asa ceva in tarile cu o legislatie eficienta, clara si jurisprudenta coerenta.

  6. Ciprian Gherasimescu spune:

    “Constitutia este legea suprema a unui stat de drept si trebuie respectata, indiferent de lacunele pe care le are” – o asertiune cu care sunt de acord, cu o singura remarca.

    Daca aceasta constitutie lasa locul unor interpretari foarte diferite a unei situatii, atunci de unde stim daca, cine si cum incalca legea fundamentala? Vreuna din partile care interpreteaza in propriul interes ambiguitatea din lege? Nu cred, tocmai de asta exista Curtea Constitutionala, care ar avea si caderea si imputernicirea de a impune o singura interpretare a legii fundamentale (care poate fi si diferita de a partilor interesate de care vorbeam mai sus).

    Dar ce e de facut atunci cand Curtea da decizii contradictorii cu propria jurisprudenta, sau cand nici macar ei nu sunt siguri de interpretarea care ar trebui data intr-o anumita situatie (un vot de 5-4 mi se pare mai mult decat semnificativ apropo de ambiguitatile legii)?

    Personal cred ca ar trebui:
    1. Modificata legea fundamentale tragand toate invatamintele din pataniile de pana acum
    2. Schimbat modul de numire a judecatorilor Curtii Constitutionale – modelul american cu numirea acestora pe viata suna bine, dar candidatii ar trebui sa aiba un dosar profesional impecabil si o conduita morala pe masura.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Claudia Postelnicescu


Claudia Postelnicescu

Avocată, publicistă. Absolventă a Facultății de Drept, Universitatea București, cu un master în relații internaționale la Facultatea de Științe Politice, Universitatea d... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)