sâmbătă, mai 18, 2024

Umanismul pesedist ca semn al disperării

Pare-se că a trecut vremea marilor proteste. A ieșitului masiv în Piață. Dacă în februarie 2017 se vorbea despre sute de mii de participanți, astăzi de abia dacă poate fi vorba despre 10.000 de oameni care își sacrifică o dată pe săptămână 2-3 ore din viață spre a-și manifesta în văzul lumii dezaprobarea, dezgustul, revolta față de sfidările și ticăloșiile în cascadă la care se dedă puterea.
Cei mai mulți locuitori ai așezărilor urbane preferă să stea acasă, să îi privească la televizor pe cei care încă mai merg țn piață și să își consume pe cont propriu ura. Acumulată față de o putere absolut discreționară, antinațională și anti-europeană care și-a radicalizat discursul părând că nu mai este nici măcar preocupată să salveze aparențele.
Discursul vectorilor de imagine ai coaliției guvernamentale mustește nu doar de greșeli de logică, de lexic ori gramaticale, semn al școlii puține și de proastă calitate la care s-au format ori, mai curând, stricat inși de teapa unor oameni încă tineri așa cum sunt Liviu Pleșoianu, Codrin Ștefănescu, Gabriela Zoană, Claudia Țapardel și alte astfel de specimene absolut nefrecventabile, ci și de un tot mai îngrijorător amestec de reminiscențe comunistoide și fascistoide deopotrivă.
Din ce în ce mai irascibil, președintele PSD, dl. Liviu Nicolae Dragnea își pierde tot mai frecvent controlul, vede peste tot trădări, comploturi și securisme, are obsesii care trădează fără putință de tăgadă faptul că omul are nevoie de grabnicul ajutor al unui psihiatru. Nu a strălucit el niciodată prin inteligență ori delicatețe fiul șefului de post dintr-o amărâtă comună din Teleorman și, mai apoi, repetent al Politehnicii bucureștene, glumele lui au fost mereu căznite, deplasate, de cazarmă, de fecior de frizerie, însă, după cum lesne se poate observa acest Nae Girimea al politicii bucureștene involuează și se înfățișează din ce în ce mai mult nu doar cu un discipol al lui Stalin, al lui Gheorghiu-Dej, al Anei Pauker, al lui Ceaușescu, ci și al lui Hitler ori al lui Corneliu Zelea Codreanu. Naționalismul de proastă calitate, patriotismul de tarabă pe care îl afișează și supralicitează Dragnea, readucerea în actualitate a sloganului ”cine nu e cu noi e împotriva noastră” completat cu ideea șchioapă, proastă, ticăloasă „iar cine este împotriva noastră este împotriva României” fac parte, pesemne, din ceea ce președintele așa-zișilor social-democrați români a numit la sfârșitul săptămânii trecute „umanismul pesedist”. Din al cărui conținut nu lipsesc amenințarea cu bâta, cu ghioaga, cu gazele lacrimogene ale compromisei Jandarmerii Române.
Cum se explică oare sporirea agresivității pesediste? Simplu. Oricât de puțini la minte ar fi conducătorii PSD, aceștia se tem din ce în ce mai tare. Sunt lucruri pe care până și ei le pot înțelege, decripteze. Da, lumea nu mai iese masiv la mitinguri și demonstrații, însă liderilor social-democraților le este frică să se mai întâlnească cu populația. Simt că sunt urâți, disprețuiți, detestați. Așa că se ascund precum șobolanii, recurg la bodyguarzi, la pază și protecție. Vor să inventeze legi penale cu speranța că astfel vor intimida populația. Ajunge să posteze câte ceva, adică o nouă minciună crasă pe paginile lor de facebook ori de twitter și, instantaneu, au parte de consistente revărsări ale nemulțumirii populare. Încă nu își îngăduie să introducă poliția internetului, dar nici nu sunt departe de a o face. D-na Ecaterina Andronescu promite tablete tuturor elevilor, ministrul Culturii, ambuscatul și incultul Daniel Breaz, denunță imaginarele rele ale internetului.
Sondajele de opinie le sunt din ce în ce mai defavorabile pesediștilor, preluarea absolut tentaculară a presei scrise, a televiziunilor se dovedește o operație absolut neperformantă. Aparentei creșteri a veniturilor unor categorii de salariați li se opune realitatea dublării prețurilor la produsele de bază, fenomen de care suferă întreaga populație. Cifrele lor nu mai bat în nici un fel cu realitatea vieții, sunt la fel de mincinoase precum cele raportate de primii-secretari de partid de odinioară. În aer putește o amenințare rău prevestitoare. Duminică s-au împlinit 30 de ani de când brașoveanul Liviu Babeș a ars ca o torță în semn de protest față de dictatura personală a lui Nicolae Ceaușescu. Nici măcar un singur lider pesedist nu a scos o vorbă despre asta de teama asemănărilor inerente dintre primăvara anului 1989 și cea a anului 2019.
Izolarea internațională, amenințările cu excluderea venite atât pe adresa PSD cât și pe aceea a ALDE din partea familiilor politice europene din care s-au căciulit să facă parte seamănă din ce în ce mai mult cu tratamentul rezervat în ultimii ani ai comunismului din partea democrațiilor europene regimul lui Nicolae Ceaușescu și în lagărul socialist PCR-ul care refuza să se reformeze măcar de ochii lumii.
Până în decembrie 1989, românii aveau convingerea că nu puteau schimba nimic. La 22 decembrie 1989 au dobândit, printre altele, dreptul de a schimba pe cei care se dovedesc netrebnici prin vot. La 26 mai 2019 au o primă șansă de a le arăta celor din puterea actuală că eliminarea lor din prim-planul vieții politice este posibilă. Este aproape.

Distribuie acest articol

6 COMENTARII

  1. Care au fost costurile in istorie atunci cand romanii nu au mai reactionat ?
    Mai stie cineva ca Regimul Fanariot a durat mai mult de un secol- fara elite, fara armata, cu monopol pe comert, cu coloana vertebrala retezata? Cu 6 razboaie date de altii pe aici, cu pierderea teritoriilor – unele ne recuperate ? Oh, trecute toate – ce comparatie enorma !

    Comunismul pare sa aiba si el nevoie de 3 generatii pentru a disparea,dar ne putem asuma asa costuri si chiar nu invatam nimic din istorie ?
    Asteptand salvarea de la iEuropa !

  2. Europa nu ne poate salva, ea trebuie sa se salveze pe ea insasi intai, si apoi si pe noi. Cat despre ce se intampla zilele astea cu nea Toader, eu nu m-as bucura prea tare, pentru ca vor sa-l forteze practic sa dea cele 2 OUG-uri (protocoale, amnistie si gratiere) si toata suflarea PSD-ista si UDMR-ista il ameninta cu „concedierea”. Inlocuitor nu prea exista pentru TT, si chiar daca exista Iohannis o sa-l respinga (Nicolicea, Iordache). Asadar, tot in TT le este speranta penalilor. Daca accepta acest compromis, TT va ramane in functie si va da si toate aceste OUG-uri pe justitie. Vom vedea….

  3. Românii sunt prea proşti să iasă la vot. Prezenţa va fi minusculă, iar PSD va câştiga din nou, fiindcă sunteţi o naţie de cretini.

    N-aţi votat când trebuia şi n-aţi învăţat nimic din ultimii 30 de ani, meritaţi tot ce încasaţi de la PSD, vitelor.

  4. Cred ca apatia instalata se datoreaza in primul rind ineficientei opozitiei parlamentare. Lipsei lor de idei si reactiilor tardive si practic inutile
    Dupa 10 August opozitia ar fi trebuit sa intre in greva permanenta, sa nu mai mearga la parlament, sa tina sedintele in Piata Victoriei separat de borfasi.
    Ar fi trebuit sa gaseasaca o cale de a coagula opozitia intr-o singura miscare. Ei sint mai farimitati ca oricind iar noile partide mai rau vor face la alegeri. Partidele mai vechi scot in fata aceleasi figuri de care speram sa scapam iar cei noi te fac sa te gindesti de doua ori.
    Apoi cind vezi ca presedintele se adinceste in mutenie in momentul cind Toata Europa ia partea Codrutei….. e un semn ca jocurile se fac in alta parte
    Partidele europene fac un pic scandal si uita repede sa elimine din sinul lor pe cei ce fac de rusine ideea de democratie – si ei au nevoie de voturi si pentru voturi inchid ochii. Chiar daca unii dintre ei sint injurati personal, se pupa apoi linistit la Madrid, un nume ales la intimplare….
    O tzatza incearca sa fure voturi in direct la Bruxelles? No problemo, corectam numaratorea si ne facem ca nu vedem – firesc ar fi fost ca tuta sa fie declarata persona non grata si data afara din Parlament.
    Iesim in strada si cam atit, nimic in fapt nu se schimba, noi ne mai amagim o zi ….

  5. Orice tara are conducatorii pe care ii merita. Atat. Putem noi sa fim de acord unii cu altii pe aici cat vrem, urnele decid. Si se pare ca natia romana deocamdata prefera stilul psd/ vatafi/boieri/dragnei/baroni/paviani.

    Pentru cei care asteapta salvarea de la europa…dormiti linistiti…tot vestul e deocamdata mai neomarxist decat marx…UE e vizibil pe duca…nu mai e cool sa fii proeuropean…dar nimeni nu marturiseste ca te ard astia pe rug daca contrazici politicile pro…

    ori ne salvam noi singuri, ori la urmatorul show in europa mai pierdem teritorii… suntem in stare sa le vindem singuri! Dar nu ne putem salva pentru ca masa critica pro capitalism, pro liberalism AUTENTIC, clasic, au fugit de mult din tzara, izgoniti programatic. Cei ramasi „se descurca” …

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro