Home » Global / Europa »Opinie »Politica & Doctrine » Citesti:

Vara negocierilor fierbinţi. Cum va ieşi UE din fragmentarea actuală, orgoliile şi interesele grupurilor pro-europene?

Valentin Naumescu iunie 24, 2019 Global / Europa, Opinie, Politica & Doctrine
42 comentarii 4,148 Vizualizari

Puncte cheie:

  • Aşa cum am anticipat înainte de alegerile europarlamentare, summitul din 20-21 iunie nu avea cum să reuşească să dea noua conducere a UE, deşi Merkel şi Macron promiseseră o rezolvare rapidă a formulei majoritare, în primul rând din cauza restructurării masive (dar previzibile) a Parlamentului European, iar în aceste condiţii negocierile se vor prelungi probabil peste vară, după noi eşecuri care se anunţă în această săptămână;
  • Spuneam în analiza precedentă că avem o veste bună şi o vestea readupă alegerile din 22-26 mai. Vestea bună este desigur că majoritatea voturilor şi mandatelor le-au obţinut partidele pro-europene, peste două treimi, iar UE este salvată (teoretic) pentru următorii cinci ani. Vestea rea este fragmentarea opţiunii pro-europene în cel puţin patru grupuri (destul de diferite ideologic şi ca interese politice), considerând aici popularii, socialiştii, liberalii redenumiţi „Renew Europe” (fostul ALDE european, nu caricatura de la noi) şi verzii;
  • Grupurile PPE şi S&D nu mai pot forma singure majoritatea pro-europeană (au pierdut, împreună, 62 de mandate faţă de legislatura 2014-2019), aşa cum s-a întâmplat în ultimii 40 de ani, deşi au rămas în continuare pe locurile unu şi doi, deci guvernarea UE va trebui să se bazeze pe trei, dacă nu chiar patru grupuri parlamentare, pentru a nu sta într-o majoritate instabilă, care poate claca la anumite subiecte sensibile pentru un grup sau altul (imigraţia, mediul, energia, extinderea, bugetul şi Zona Euro, relaţia cu SUA, China şi Rusia etc.);
  • Am vorbit în analiza din 31 mai despre „iepurii din pălărie” (1) ,vechea boală a UE de a scoate peste noapte, din negocieri cu uşile închise, lideri pe care nimeni nu i-a votat, în special la şefia Comisiei Europene, unde principiul Spitzenkandidaten (care promitea europenilor că cel care a condus lista partidului câştigător din Parlamentul European şi a fost anunţat în prealabil candidat este desemnat preşedinte al Comisiei), principiu anunţat solemn în campania electorală, nu a rezistat după alegeri. Pe Manfred Weber înţelegem că „l-a ucis” Macron la summitul din 20-21 iunie, scoţându-l din cursă prin blocarea oricărei forme de majoritate în jurul germanului. Nu sunt neapărat un fan al lui Weber, care poate nu are anvergura politică a unui Hallstein, Delors sau chiar Prodi din deceniile trecute (dar nici nu îmi displace Weber, a fost corect şi a susţinut intens cauza României Europene în lunile din urmă şi oricum este peste nivelul lui Barroso, de exemplu), însă trebuie să recunoaştem că CDU a câştigat totuşi alegerile în Germania cu 29% iar PPE a câştigat la nivel european, în timp ce partidul lui Macron (LREM, Republica în marş) a pierdut alegerile la el acasă, în Franţa. Haideţi să fim oameni serioşi, domnule preşedinte Macron, ne plac conceptele d-voastră spumoase cu refondarea ş.a.m.d., dar cum să dai în aceste condiţii preşedintele Comisiei Europene, când pierzi alegerile la tine acasă?;
  • În fine, se cuvine menţionată performanţa în premieră a politicii româneşti de a da un lider de partid european, practic alegerea domnului Cioloş în fruntea Renew Europe (106 mandate, al treilea partid european) deschizând calea pentru intrarea României în politica mare a Europei, aşa cum este normal pentru a şasea ţară a UE27, ca mărime a populaţiei. De asemenea, poziţionarea tot mai solidă a preşedintelui Iohannis în Consiliul European este o onoare şi o şansă pentru România.

*

Cu un ochi râdem şi cu altul plângem. Opţiunea pro-europeană a câştigat clar alegerile dar tabăra partidelor pro-europene este deocamdată dezbinată şi duce lupte grele pentru formarea unei majorităţi stabile, care să dea o conducere puternică şi eficientă a noii UE post-Brexit. Ceea ce ştim cu certitudine este că vor fi minim trei partide europene în noua majoritate, posibil chiar patru, iar bunul simţ ne spune că PPE nu poate lipsi din această majoritate, ca partid câştigător al alegerilor europarlamentare.

În rest, socialiştii (social-democraţii), liberalii şi verzii pot participa la combinaţia câştigătoare, în funcţie de evoluţia negocierilor şi de pachetul integral de funcţii care se va agrea, incluzând cel puţin preşedintele Comisiei Europene, preşedintele Consiliului European, cei doi preşedinţi ai Parlamentului European (pe câte doi ani şi jumătate), funcţia de Înalt Reprezentant pentru Afaceri Externe şi Politică de Securitate al UE (vicepreşedinte al Comisiei Europene), preşedintele Băncii Centrale Europene şi foarte probabil alte poziţii influente din sistemul instituţiilor UE.

Nu ştim încă dacă Manfred Weber este definitiv scos din ecuaţie de opoziţia tenace a lui Macron, dar dacă aşa vor sta lucrurile trebuie regândit mecanismul prin care europenii să aibă în viitor posibilitatea de a-şi alege şeful executivului, adică preşedintele Comisiei Europene („omul cu banii”, ca s-o spunem simplu şi pe înţelesul tuturor, cel care implementează un buget anual de circa 150 de miliarde de Euro), fie şi indirect, aşa cum alegătorii dintr-o ţară înclină balanţa spre un prim ministru sau altul, în funcţie de partidul câştigător. Totuşi, nu cred în „soluţia” listelor transnaţionale, care, deşi ar fi foarte clare din perspectiva semnificaţiei votului european, ar duce probabil la scăderea interesului şi a participării la vot în majoritatea ţărilor membre.

Momentul actual este fără îndoială unul de impas. Macron este mai ambiţios şi mai revendicativ decât ar părea să îi dea dreptate rezultatele partidului său în Franţa (doar 21%, locul al doilea) dar este, totuşi, Preşedintele Republicii Franceze iar de la înălţimea funcţiei sale poate influenţa mult deciziile de la Bruxelles.

Nu sunt excesiv de îngrijorat în privinţa negocierilor prelungite, în fond nu este prima dată în istoria UE când există tensiuni între lideri iar discuţiile sunt blocate. Vor şti însă să găsească în cele din urmă soluţia de a ieşi la capăt şi de a oferi fiecărei facţiuni segmentul de influenţă pe care îl merită. Presupun că primul nivel de deblocare şi cel esenţial va fi acordul franco-german, de la care porneşte totul şi care va deschide imediat calea pentru soluţionarea blocajului între PPE, S&D şi Renew Europe. O bună reprezentare ar trebui să obţină şi Verzii, care au crescut spectaculos de la 52 la 73 de mandate, practic cea mai substanţială creştere a unui partid european, cu un avans de circa 40%, indicând o creştere a interesului cetăţenilor europeni pentru tematicile de mediu şi poate un succes de PR al campaniilor ecologiste susţinute din ultimele două decenii.

Situaţia actuală din negocierile pentru putere în cadrul Uniunii Europene ne arată totodată, dincolo de numele vehiculate, drumul pe care mergem şi pe care ne vom afla câţiva ani buni de acum înainte. Cu bune şi cu rele. Fragmentarea politică, dispariţia monopolurilor şi hegemoniilor politice, o oarecare echilibrare Est-Vest (sau oricum o creştere a ponderii ţărilor postcomuniste în ecuaţia de putere de la Bruxelles), ascuţirea identităţilor ideologice, un anumit sectarism politic pe care personal nu prea îl gust (fiecare crede că partidul lui este fantastic de bun iar ceilalţi sunt toţi nişte tâmpiţi), scufundarea indivizilor în „bule” societale incompatibile, apariţia forţelor emergente care cred, cu ingenuitatea specifică tinerilor, că reinventează lumea din temelii iar pe de altă parte dificultatea incredibilă a celor vechi de a se reforma, creşterea extremelor ideologice, îndepărtarea treptată de Statele Unite, mâna „invizibilă” (nu, nu cea de care vorbea Adam Smith) a Rusiei şi Chinei în politica şi economia Europei, deteriorarea calităţii umane şi intelectuale a clasei politice din democraţiile occidentale, cu câteva excepţii (şi nu trebuie să vă uitaţi doar la Marea Britanie, Italia, Austria, noii lideri ai partidelor germane, Polonia, Ungaria, Cehia, guvernul şi majoritatea parlamentară din România etc.), jalnica traducere a conservatorismului în secolul XXI în abordări politice cu tente naţionaliste, xenofobe şi religioase de slabă calitate, emanciparea societăţii civile şi angajarea tinerilor în cauze publice (care dau speranţe pentru viitor), toate acestea sunt realităţi ale noii Uniuni Europene. Cum spuneam, avem un mix de semne bune şi mai puţin bune, pe care noua UE va trebui să le gestioneze, fructificând oportunităţile de mobilizare care au apărut odată cu noua generaţie a reţelelor sociale şi evitând totodată riscurile deteriorării calităţii democraţiei, pe fondul unor temelii intelectuale tot mai şubrede pe care se aşează politica pretutindeni, de la Trump la Boris Johnson şi la Dăncilă. Scuzaţi comparaţia, dar pe vremuri vorbeam de axa strategică Washington-Londra-Bucureşti, deci nu putem să nu aruncăm o privire asupra şefilor executivelor din acest arc transatlantic.

Astăzi, mai mult ca oricând, este nevoie ca din afara politicului societatea civilă să ajute şi să susţină valorile în care crede. Partidele şi liderii politici nu mai sunt repere şi instrumente suficiente. Procesul decizional va fi mult mai larg şi va include deopotrivă actori non-politici şi non-statali. Dar despre schimbarea naturii şi esenţei deciziilor politice în sistemele democratice aflate în transformare, cu altă ocazie.

NOTE________

1_ http://www.contributors.ro/editorial/europa-dupa-vot-entuziasmul-initial-iepurii-din-palarie-si-complicatiile-care-urmeaza/

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "42 comments" on this Article:

  1. Kurt spune:

    Nimic nou în vest.
    De 60 de ani Preşedinţii Franţei impun regulile pentru UE (F. Mitterrand era de acord cu PM M. Tacher 1990 să împiedice Wiedervereinigung. PM M.Tacher a pierdut alegerile. F. Mitterrrand a cerut cancelarului H. Kohl “Euro” ca mijloc, ca unealtă de a controla ţara vecină, de a influenţa economia germană fără D-Mark).

    …“…de la Trump la Boris Johnson şi la Dăncilă. Scuzaţi comparaţia, dar pe vremuri vorbeam de axa strategică Washington-Londra-Bucureşti, deci nu putem să nu aruncăm o privire asupra şefilor executivelor din acest arc transatlantic….”…..

    Noul personal UE, cei cinci: Seful Comisiei, Preşedintele UE, Reprezentantul pentru externe, Preşedintele PE şi Seful BCE, sunt decişi cu uşile închise?
    PE pentru ce a fost ales? O „democraţie” europeană arată altfel?
    In „momentul istoric prielnic” Preşedinţia Română UE 2019 guvernul de la Bucureşti a lipsit cu desăvârşire?

  2. mike spune:

    Nu vad ce este rau daca Macron doreste mai multa transparenta si anularea acestui principiu al Spitzenkandidaten. Nu mi se pare corect. Negocierile ar trebui sa fie transparente, iar cetatenii europeni sa fie informati si sa aiba acces la aceste negocieri. In fond ei au votat pentru o altfel de Europa, iar Europa ar trebui sa zica mersi ca totusi europenii au votat cu partidele traditionale PPE si S&P si Verzii, inclusiv romanii care au ales in majoritate covarsitoare Partidul Liberal si USR-PLUS. Cred ca Macron are dreptate, chiar daca a pierdut la diferenta de 1% fata de Le Pen. Germania nu poate sa-si impuna ideile si sa se impuna la nesfarsit in aceasta Uniune.

    • Hantzy spune:

      Păi tocmai “Spitzenkandidat” înseamnă mai multă transparență: alegătorul știe dinainte de vot, cine e “candidatul de vârf” al grupului parlamentar căruia îi va oferi votul, votând astfel, chiar dacă neoficial, și pentru șeful Comisiei Europene.
      În rest Consiliul Europei este un fel de președinție Europeană, compus fiind de șefii statelor membre, care trebuie să desemneze șeful executivului european, adică pe cel care are cele mai multe șanse să obțină investitura drept comisar șef în plenul parlamentului european. Dacă fiecare familie de partide a avut propriul candidat de vârf, e normal să fie desemnat cel care întrunește cele mai multe voturi la nivel european. Procedura este analoagă celor din Statele membre: șeful statului desemnează premierul, care e apoi investit de parlament. În Consiliul european Germania are tot un vot, exact cât Franța, deci impresia dumitale că Germania si-ar impune voința în Uniune nu corespunde realității. Dimpotrivă, de mai multe ori a fost Franța cea care a impus șeful Comisiei Europene.

      • mike spune:

        Europenii au votat un partid, nu un om, fie el si liderul acelui partid propus pentru sefia Comisiei. Chiar nu pricepeti asta? Este ca si cum ai spune ca romanii au votat PNL pentru Orban. Total gresit. Oamenii au votat pentru partid si pentru doctrina partidului, iar acel partid (PPE in cazul asta) poate sa numeasca un alt candidat la sefia Comisiei daca poate. Weber nu este potrivit pentru functia asta, iar Macron nu vrea decat sa numeasca pe altcineva cu mai multa experienta in diplomatie. Ce este rau in asta? Pentru Macron nu conteaza ca este german sau francez. Insa nu inteleg de ce aceste negocieri intre Gernania si Franta nu sunt mai transparente.

    • Gabriela Constantinescu spune:

      Macron nu vrea nicio transparenta, vrea un singur lucru, si-anume sa-si impuna omul pe usa din dos, respectiv Michel Barnier, cunoscut drept ”negociatorul brexitului”. A facut o treaba asa de buna, incat brexitul e in impas de 3 ani de zile, si cine stie cat va mai fi la fel. Dupa cum se spune in articol, presedintele Comisiei Europene este, mai popular spus, ”omul cu banii”, si-aici ajungem la ce-l mana-n lupta pe Macron : este in buda cu banii, dupa politicile economice dezastruoase care scot saptamanal francezii in strada – Vestele Galbene. Este aproape sigur ca nu va mai lua un mandat de presedinte al Frantei, dupa cum a permis extremismului sa se afirme si sa-l si intreaca.

      • JB spune:

        Adică imputăm lui Macron&Barnier “bordelul” (ipocrit la max.) Brexit?!? Acordul a obținut unanimitatea in Cons.european. Ce ar fi trebuit să facă UE?!? Să fie de acord cu toate cerințele UK?!? Un pic de fermitatea strică?!? Sau e permisă doar UK?!?

      • Simone spune:

        Da, asa este, doamna Constantinescu, aoleu ce bine-i mai ziceti, mama lui de frantuz. Cu of si patima, parca ne-am strange la spart seminte in fata blocului.

        Eu nu sunt de acord cu premisa dl-ui. Naumescu ca booooo trebuie sa ne speriem ca partidul unic bicefal care conduce Europa de 40 de ani nu mai are monopol, chiar daca s-a chinuit sa manevreze regulile jocului sa se mentina in perpetuitate, ca PCR, indiferent cat de anchilozat si de neadaptat secolului XXI a devenit. Astept sa ne explice dl. Naumescu de ce merita socialistii si conservatorii inca 40 de ani de “liniste” atat de draga lui Adrian Nastase. De ce isi doreste Maxi Bundestag si congrese cu aplaudaci? Ce crede dl. Naumescu despre sarguinta cu care dl. Weber l-a lins timp de ani de zile pe Viktor Orban, ultima oara chiar in 2018?

        De la autor avem niste pretentii. El se insala profund, dar cel putin nu e total rupt de realitate. Dumneavoastra in schimb va deversati ideile cel mult sfert-docte pe aici cu o candoare induiosatoare.

        Pe rand:
        1. “Candidatul lui Macron” a avut cetatenie daneza. E absolut irelevant daca e francez sau nu, important e sa fie de acord asupra viitorului Europei. Credeti ca ar sustine-o pe Le Pen ca e frantuzoaica? Barnier e o solutie de compromis, se intampla sa fie francez dar si o personalitate apreciata de majoritatea europenilor care nu sparg seminte in fata blocului.
        2. …pentru ca niciun european intreg la cap nu se uita la groapa pe care si-au sapat-o singuri britanicii si-si spun: “Bah, ce fraier Barnier ala, englezii nu stiu ce vor si cum sa nu-si traga un glonte in cap ca sa ajunga acolo din cauza lui Barnier.” UE nu se afla in niciun impas cu Brexitul. Au negociat un acord, Marea Britanie l-a semnat, acum mingea implementarii e in terenul lor.
        3. Chiar si asa, ma indoiesc ca Macron ar avea vreo problema sa voteze un alt candidat “de compromis” ca sa nu se faca PPE de rusine: Georgieva, Dalia G, nu conteaza cetatenia. Pe lumea asta totul se plateste insa…
        4. Era sa zic ceva de François Villeroy de Galhau, dar mai bine hai sa trecem la tema dumneavoastra preferata: macro(n)economia.
        “este in buda cu banii”
        Ia ziceti, doamna Constantinescu, care e nivelul dobanzilor la imprumuturile Frantei?
        “dupa politicile economice dezastruoase care scot saptamanal francezii in strada”
        Dar cu investitiile si start-up-rile cum stau? Dar cu activitatea industriala? Dar cu locurile de munca cu contract nelimitat? Dar cu scaderea somajului? Dar cu numarul de ucenici angajati in parteneriat cu industria?

        Sunteti 100% sigura ca aveti habar despre ce vorbiti?

        Ca fapt divers, saptamana trecuta au fost mai multi spectatori la meciul Germania vs. Norvegia la campionatul mondial de fotbal feminin decat veste galbene in strada. Daca acei 20,000 de manifestanti–intr-o tara in care un protest sindical sub 1 milion e considerat un esec– sunt “francezii”, sau reprezinta ceva in cei 67 de milioane de locuitori, si cei ‘nshpe mii de pesedisti adusi cu autocarul la Craiova sunt Poporul Roman. Nu va mai informati de pe Sputnik si Russia Today, doamna Constantinescu, ca uite ce porumbei ajungeti sa scoateti.

        Cat despre 2022, e inca departe, se pot intampla multe. Deocamdata Macron a mai distrus un partid traditional, colegii de PPE ai domnului Weber, si inca nu are contracandidat. Nu va mai faceti griji pentru dumnealui, se descurca si fara politologia de Dambovita. ;)

        • Simone spune:

          Erata: Imi cer scuze, era Germania vs. Nigeria, un meci fara istoric, cam ca macroeconomia pentru dumneavoastra.

  3. victor L spune:

    Blocajul de acum pare a fi lupta dintre noii veniti si mai vechii politicieni. Reprezentati de “tinara stea a politicii UE”, Macron, si Merkel.
    Cind titanii se lupta vor fi si victime colaterale, pe linga cite o ciosvirta de ros pentru unii.
    NB,
    ” alegerea domnului Cioloş în fruntea Renew Europe” si “poziţionarea tot mai solidă a preşedintelui Iohannis în Consiliul European” mi se par entruziasme la fel ca la alegerea lui Macron ca presedinte al Frantei.

    • Kurt spune:

      Frans Timmermans ca noul Sef de Comisie UE.27 se pare a fi o întrebare de câteva ore sau zile. Vobește 7 limbi, vine dintr-o țară Euroland și a fost candidatul PS.
      România nu e în ZE.
      Frans Timmermans e reprezentantul acelora care cer independența justiției, respectarea statului de drept, separarea puterilor în stat și „refondarea” UE după modelul francez: UE cu două viteze cum a anunțat F. Hollande 2016 la Paris și a repetat E. Macron 2017 la Sorbonna?
      In momentul „istoric prielnic” Președinția Română UE 2019 până în ultima clipă în spațiul public românesc nu se discută locul unde se va afla Bucureștiul în noua constelație europeană?
      România nu e în Schengen, nu e în ZE …..

  4. Mironescu Valeriu spune:

    Intr-o UE cu 27 de state este absolut normala fragmentarea optiunilor. Acesta este un fapt si nu are rost sa ne lamentam. Sa ne foarte multumim ca exista o majoritate solida pro-europeana. Problema este ca UE, vorba lui Tutea, nu geme de personalitati. Daca ar exista o personalitate care sa transforme diversitatea intr-un avantaj al Statelor Unite ale Europei in fata SUA sau altor grupari de state, aceasta fragmentare ar fi o oportunitate si nu un handicap.

    • Ursul Bruno spune:

      Bine spui insa liderii europenii inca n-au resusit sa scape de ce ii tine stransi si incatusati, natiunea pe care o reprezinta si pt care fiecare lider incerca sa smulga cat mai mult din fondurile europene. Nici unul n-are curajul sa puna tema statelor unite ale Europei pe ordinea de zi ca punct final al integrarii europene . Fara aceasta finalitate Europa va ramane mingea de joc a marilor puteri.

  5. Maria A spune:

    Eu ma bizui pe locotenentii lui Macron: Benalla si Ciolos.

    • Hantzy spune:

      Nu e rău! Cu siguranță mult mai bine decât să te bizui pe propriile puteri: de argumentare, de luptă, de înțelegere chiar…

    • Camelia spune:

      Me too!( dar parca mai mult in Benalla… c’est pour les connaisseurs…)

    • Absurdistan spune:

      Da, în special colosalul Benalla, o personalitate penetrantă, dl. Macron ar putea produce mărturii pasionate pe temă.

  6. Ursul Bruno spune:

    Dupa cum a fost campania electorala in unele tari europene electoratul a avut impresia ca voteaza un candidati si mai putin o lista acum multi fiind deziluzionati de negocieriile intre grupurile parlamentare pt. functiile importante la nivel european.
    Aceste negocieri dau impresia unor targuilei la capatul carora se vor instala cei care pot oferi mai mult. Nu este vorba numai de posturile din functiile cele mai in inalte, toate posturile la nivele imediat inferioare insa cu greutate se impart dupa aceleasi criterii.
    Cineva va trebui sa cedeze in schimbul a ceva care sa-l poate totusi multumi, cam astfel se pot rezuma aceste negocieri in spatele usilor inchise si care probabil se vor lasa cu scantei si cu vorbe care n-au ce cauta in spatiul public.
    Atat Merkel cat si Macron negociaza de pe pozitii de perdanti, grupurile mari, popularii cat si socialistii fiind cei care au pierdut destule locuri in parlamentul european.
    In urma acestor schimbari majore o solutie de compromis ar fi acceptarea candidatei daneze
    Margrethe Vestager pt functia de presedinta a comisiei europene. Ar fi o persoana care ar avea suportul parlamentului european, liderii europeni neputand sa-si permita sa gasesca pe cineva fara suportul parlamentului.
    Vestager este cea care din pozitia de comisar a obligat firma Apple sa platesca 13 miliarede de euro impozite catre Irlanda si a aplicat concernului Google amenzi de 8,25 miliarde de euro pt nerespectare legislatiei europene prin folosirea abuziva a pozitiei sale de lider de piata.
    Datorita pozitiei intransingente fata de marile concere si-a facut destui “dusmani” printre liderii europeni insa nu este tocmai de o asemnea persoana acum nevoie in Europa, una care nu primeste si nu sta de vorba cu lobbyisti si duce o viata normala ?
    Sunt convins ca acesta persoana ar fi mai mult pe placul multor europeni decat lideri care se lasa impinsi de lobbyistii de la Bruxelles in directii nedorite de alegatori, vezi marea sustinere pt schimbare politicii mediului inconjurator asa de mult dorita mai aels de cei tineri, politica asupra careia nu s-a ajuns la nici in consens, tari precum Polonia, Cheia si Slovacia blocand o intelegere.
    Vom vedea insa nici Macron si nici Merkel n-ar trebui sa-si impuna candidati doriti. Este nevoie de schimbari majore in Europa, schimbari care nu pot avea loc daca nu se schimba insasi metodele politice practicate pana acum. Oamenii prin votul lor masiv au aratat ca vor altceva, ceva nou, o alta Europa.

    • neamtu tiganu spune:

      interesant daca ar fi ales un comisar absolut independent, de ex. un american, sau un chinez.. sau de ce nu un australian, sau rus, unul care sa nu apartina unei tari eruopene..

    • Lucifer spune:

      O “nouă Europă” va fi o Europă a forţei/puterii, ca întotdeauna. Practic s-a redeschis istoricul conflict Franţa-Germania. Ca urmare, Europa se va orienta după aceste două linii de forţă. Deci: Germania SAU Franţa?

      • Ursul Bruno spune:

        Conflictele granco-germane sunt ale trecutului, acum exista doar diferente de pareri si pozitii care se negociaza la masa si nu in transee.
        Puterea economica germana este o stare de fapt care nu poate fi ignorata asa cum nici victoria popularilor nu poate fi maturata sub masa.
        Acum depinde de toate fortele fortele politice democratice daca vor putea gasi un consens care poate fi acceptat de toata lumea, optiunea Vestager fiind una cu care probabil toata lumea ar putea sa se aranjeze astfel incat candidatul sa poata fi confirmat si sprijinit de parlamentul european.

  7. JK spune:

    Toată lumea a văzut iepurii ieșiți din pălărie, iepuri cenușii, netrecuți prin alegeri, fără calități de lider. Problema este, însă, asta: CINE scoate iepurii din pălărie? Cine-i pune înapoi în pălărie și-i mai scoate odată pe funcții bine (răs)plătite la Goldman Sachs sau Gazprom? Poate “jocul negocierilor care împrumută evoluții neașteptate”? Poate presiunea străzii? Hazardul? Cazul lui Baroso este anecdotic: să ajungi din președinte al unui partid social(SOCIAL!!!)-democrat, să reprezinți la Bilderberg UE, apoi anul următor, o mega-bancă, e ca trecerea de la maică stareță la starletă XXX. Sau să ajungi din prim-ministru al paradisului fiscal Luxemburg, președinte al CE, având probleme publice de sciatică!
    Când “Partidele şi liderii politici nu mai sunt repere şi instrumente suficiente.”, în mod evident, repetat și agravat, poate-ar fi bine, în scopul apropierii de realitate, să examinăm ipoteza colapsului politic.
    Și nu e deloc obligatoriu ca “transformarea democrației” să ducă la o democrație mai solidă. Acolo unde domină actorii non-politici și non-statali, iar influențele lor cresc (“Am puterea unui președinte de țară, dar n-am țară.”), nu mai există democrație, pentru că nu există popor non-politic, nici non-statal; poate popoare dizolvate, alienate, transformate într-o magmă mondialistă care n-are nici în clin nici în mânecă cu procesul decizional!
    Apreciez articolul, bun, în linia celor cu care ne-ați obișnuit și ne provocați intelectualmente.

  8. Lucifer spune:

    Să recunoştem cinstit: există un diferend Franţa vs. Germania care să fie “moţul” Europei. Agresivitatea lui Macron nu anunţă nimic bun, ba dimpotrivă disoluţia actualei UE este mai aproape ca oricând. În definiitiv, ce dorim: o Europă “progresistă”(neo-marxistă) de tip Macron, sau o Europă “conservatoare” de tip germanic? Momentan, stânga PSE, Verzii şi grupul Renaissance al lui Macron vor să izoleze PPE-ul conservator condus de Germania. Cam din aceleaşi motive, UK a părăsit actuala UE, nu puteau accepta ifosele franco-germane. Acum Franţa vrea să fie “vioara întîi” în Europa şi să transforme Germania în vioara a doua. Dar nu cred că Germania va accepta asta. Ce va face Germania? Vom vedea.
    România este ca în 1916, trebuie să aleagă între Franţa şi Germania. Dar nu mai bine alegem SUA+UK+NATO?….

    • Kurt spune:

      De acord.
      NATO/SUA e singurul scut nuclear al României. UE e al doilea scut de apărare.
      Franţa are alt concept economic şi politic decât UK şi RFG. E. Macron numeşte un guvern francez, numeşte miniştri francezi. E altceva decât în UK şi Bundestag/RFG unde Parlamentul e puternic.
      E. Macron propagă 2017 la Sorbonna ca şi ceilalţi Preşedinţi francezi de 60 de ani „economie politică (socialistă) centralizată “, deci prioritate are politica franceză (şi nu economia, competitivitatea economică).
      UK are un system economic “liberal” incompatibil cu doctrina franceză de “economie politică (socialistă) centralizată”.
      RFG are un model economic şi politic mai aproape de cel britannic (pieţe deschise, competitivitate economică, export).
      Nu există un tandem franco- german în UE. E numai reconciliere politică simbolică (tratatul de la Elysee 1963 şi Aachen 2019). Denumirea “de sus” a unui Sef de Comisie UE.27 se face la Paris, nu se face la Bruexell sau Berlin. Aşa a fost 60 de ani, aşa va continua? UE.27 nu se dizolvă, se transformă.
      România are de ales 2019/2020.

      • Lucifer spune:

        Se transformă în ce? Într-o Uniune Europeană neo-marxistă? Mai bine lipsă. S-o păstreze francezii pentru ei.

        • Kurt spune:

          EWG.1957/UE e un proiect occidental.
          Nu depinde de estul continentului. Simplu privit e o „Piață Comună” cu standarde tehnice proprii și alte reglementări formulate ca „principii normative comunitare”. Independența justiției, statul de drept, libertatea presei, libertatea cuvântului sunt baza UE. Cred că aderarea 2007/2004 a fost bine pentru ambele părți ale continentului, est și vest. Scrâție puternic 2019 în UE, în PE, în Comisie dar nu e ceva nou. Așa a fost de la început. Nimeni nu vrea sa părăsească azi Piața Comună UE.27

  9. Cap de Locuitor spune:

    Autorul, punind in aceeasi propozitie pe Boris Johnson, Donald Trump si Viorica Vasilica Dancila, afirma ca primii doi sint timpiti – argumente ?
    Economiile SUA si UK sint cele mai solide de pe Planeta si n-am auzit de americani/britanici care sa dea navala in EU.

    Desigur, personajele de mai sus nu sint prea agreabili, dar e vorba de eficienta lor si nu de sentimente.

    Franta nu mai e o putere din 1871 si am intilnit o doamna careia, desi ii mergea foarte bine in Franta/Paris, abia astepta sa se intoarca in Romania ca sa-si indeplineasca visul afacerii in agricultura.
    Franta reprezinta, cel mult, o bataie de cap iar Macron e un ciudat pe care nimeni nu-l pricepe pentru ca nimeni n-are timp de el.

    Citeam ca majoritatea reprezentantelor Renault au devenit VW.

    In rest, EU a devenit un scop in sine si, mai devreme sau mai tirziu, Europa va da de pamint cu toata birocratia bugetivora ?

    Ei ce faceti, iar imi interziceti postarea ? N-am noroc cu autorul…

  10. quovadis spune:

    Lumea se indreapta cu pasi mari spre o noua conceptie de punere in practica a unei noi si mai complexe modalitati de exprimare politica . Vechiul sistem politic fie el si democratic nu mai corespunde acestor vremuri . Vechea organizare in partide politice, ce in urma obtinerii unui vot popular , se declarau cistigatorii si care in virtutea acestui sufragiu obtinut, decideau apropape totalitar destinele milioanelor de cetateni ,pe o perioda de ciclu electoral, nu mai functioneaza . Practic aceste partide se transformau incet ,incet , in caste privilegiate si isi subordonau intreg spectrul politic propriilor interese . Pina mai ieri ,din componenta politicul existent, facea parte si o clasa bine pregatita , o parte a excelentei cetatenesti . In prezent multi dintre cei care au pregatirea necesara ,care poseda cunostiintele necesare conducerii unei societati , se retrag si lasa locul unor oameni cu restrinse cunostiinte , in toate domeniile de importanta nationala . In fapt, o mare majoritate a populatiei , ce este din ce in ce mai asociata cunoasterii si intelegerii problemelor cotidiene ,este exclusa de la participarea si rezolvarea problemelor de zi cu zi si care nu are decit modalitatea votului exprimat o data la un nr de ani .Institutiile statului , sau parte din ele ,devin pe zi ce trece mai partizane politic . UE este obligata sa corecteze mereu si mereu ,aceasta stare de fapt si atunci singura solutie este ca o noua forma de organizare, in care societatea civila sa fie implicata de facto ,la nivel de decizie ,sa fie conceputa si pusa in discutia statelor ce formeaza Uniunea .Un rol din ce in ce mai important la nivel decizional , trebuie atribuit asociatiilor profesionale sau si profesionale , in a caror componenta sa fie incluse figuri predominante ,figuri capabile sa isi puna in slujba cetateanului competentele . S-a dovedit clar , ca politicul in are in componenta lui astfel de persoane si nici nu cere ajutorul sau doreste sa asculte , pe cei ce detin cunoasterea in diverse domenii de activitate si in marea lui majoritate (politicul adica ) doreste sa isi impuna propria vointa in domenii in care cunoasterea nu le permite succesul . Este practic obligatoriu ca in viitor ,parte a inteligentei unei natii , sa detina juridic , posibilitatea de a fi ascultata de cei ce detin puterea politica .

    • Lucifer spune:

      Şi mie mi se pare că democraţia clasică de tip liberal a devenit inoperantă, chiar în statele aşa zis “mari democraţii”. Statele democratice au ajuns să fie conduse în fapt de o triadă Guvern-multinaţionale/bănci-servicii secrete, iar votul “poporului suveran” contează din ce în ce mai puţin. Ba există chiar o coerciţie de stat din ce în ce mai mare pentru limitarea drepturilor cetăţeneşti, ca exemplu fiind limitarea accesului la Internet, Facebook, etc. În condiţiile globalizării, eşafodajul democratic clasic evoluează spre autoritarism. Se vede asta peste tot, inclusiv în “marile democraţii”.

  11. MariS spune:

    Sunt de acord cu autorul. Chiar si atunci cand ii plaseaza in aceasi barca pe cei trei lideri atat de diferiti. Da, toti se ghideaza dupa sloganul “natiunea mea first!”. Dar nu numai ei, ci si Macron, Merkel sau alti lideri europeni. In fond toti se ghideaza dupa acelasi principiu, doar ca unii stiu sa drapeze interesul cu panglici si ghirlande stralucitoare, care doar iau ochii.Daca nu te iei dupa vorbe, ci ii cauti la fapte, vei constata ca principiul acela primeaza la toti!
    Cum iesim din toata aceasta incurcatura politica? Simplu: conform zicalei “banii vorbeste!” Iar banii sunt la nemti. Punct.

    • Lucifer spune:

      Problema Europei este ideologică: ori “progresismul” neo-marxist de tip Macron, ori “conservatorismul” german. Sau, altfel spus: Germania SAU Franţa?

      • MariS spune:

        @Lucifer: De acord. Eu cred ca Germania va castiga duelul pentru ca are asii in mana: Bancile si banii.

  12. Absurdistan spune:

    Negocierile sint intr-adevar extrem de fierbinti, chiar “hot” de-a binelea.

    Acest rar document video arata situatia indeaproape:

    https://www.youtube.com/watch?v=sP_l5aPww-4

    Viitorul Europei se arata la fel de stralucit si prosper precum viitorul cetei de copii ai lui Macron si Brigitte si a plutonului de nepoti ai bunicii sexy, aaa, scuzati, Stasi, Angela.

    • victor L spune:

      Normal ca viitorul Europei arata bine:
      “Cancelarul Germaniei, Angela Merkel, a fost surprinsă, pentru a doua oară, tremurând puternic în timpul unei ceremonii oficiale, la Berlin, după ce a trecut printr-un episod similar în urmă cu doar opt zile când l-a primit pe președintele Ucrainei, Volodimir Zelensky. ”

      Frau Merkel are o misie si nu cedeaza puterea chiar asa simplu :D

    • Florin L. spune:

      Majoritatea germanilor nu se rusineaza cu cancelara Merkel – vezi si aici. https://www.youtube.com/watch?v=9ofED6BInFs

      P.S. Idolul tau (ciochistul Petrov;) ce mai spune?

      • Absurdistan spune:

        Comparata cu tradatorul de dinainte vindut rusilor sau cu unchiul Adolf . . . mda, nemtii erau mindri si de aia asa ca nu e de mirare.

        Florin L., v-am mai spus ca ma confundati si apoi nu mai aveti niste investitori/fraieri de falimentat? Dati-mi voie sa nu va retin.

        • Florin L. spune:

          Poti dormi linistit, eu investesc banii mei personali si imi permit s-o mai dau si in bara cu cate un start-up (in seed finance este ca la tenis, nu poti doar sa castigi;)

          In rest… comentariile tale la adresa unor lideri (stasi mutti, baba sexy, etc) se incadreaza la categoria manele (improscaturi si infantilisme;)

          • Absurdistan spune:

            Unde ati vazut “lideri”?

            Intr-o Europa nepredata sinuciderii colective, Merkel ar trebui sa raspunda in fata legii pentru tradare si sa apara in fata unui pluton de executie. Insh’Allah.

            In rest, vedeti-va de manele si gasiti-va fraieri investitori in cai verzi pe pereti in alte parti.

            • Florin L. spune:

              Sorry, mia culpa. Este evident ca am asteptat prea mult de la un nationalist frustrat (formart in dictatura nationalist-comunista).

            • Absurdistan spune:

              Nedrept.

              Este adevărat că sterila agentă STASI s-a format în dictatura comunistă RDG, dar nu e nici măcar naționalistă. Frustrată e, măcar ați țintit aici oarecum spre 50%, spre deosebire de “afacerile” manelist-falimentare în care au fost nenorociți oameni.

              Ca și Schroeder înaintea ei, este un agent corupt, nu al Rusiei în cazul ei, ci al barbariei islamice cu care amenință să distrugă Europa. Mai studiați și nu amestecați italiana de baltă cu latina de latrină.

      • victor L spune:

        ca sa inchidem cercul la
        “Majoritatea germanilor nu se rusineaza cu cancelara Merkel”, sa ne amintim ca
        majoritatea germanilor nu s-au rusinatr nici cu Hitler.
        Iar acum Merkel dupa ce a basculat intre Weber si Timmermans (prima iubire nu se uita :D ) se vede respinsa chiar de PPE.
        Caci daca ai avea dreptate ca “Majoritatea germanilor nu se rusineaza cu cancelara Merkel”, ar fi cistigat alegerile, dar nu le mai cistriga demult “cu majoritatea”.:D

  13. Maximus spune:

    Vedeti domnule expert? Prea multele texte total anapoda pe care le scrieti rezulta intr-un nr tot mai mic de vizualizari. Adicatelea nu prea mai e interesata lumea sa citeasca niste analize care sunt tocmai pe dos fata de realitate. Pentru ca oamenii au prostul obicei sa-si ia informatii din mai multe locuri si sa nu creada orbeste. Ce sa-i faci? Viata-i dura… :)



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Valentin Naumescu


Valentin Naumescu

Valentin Naumescu este doctor în ştiinţe politice, conferenţiar la Facultatea de Studii Europene de la Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca, Departamentul de Relaţii Intern... Citeste mai departe


E randul tau

Desigur că nimic nu se poate schimba peste noapte și dacă cineva ar începe acum o reformă proba...

de: Mihai Badici

la "Elevii de 7 care reuşesc în viaţă şi alte creaturi fantastice"

Carti recomandate de Contributors.ro

DEMOCRAȚIA SUB ASEDIU ROMÂNIA ÎN CONTEXT REGIONAL

Carte recomandată de contributors.ro

Cauta articole

iulie 2019
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Iun    
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)