Home » Opinie »Politica & Doctrine »Societate/Life » Citesti:

Zilele Regelui şi zilele lui Dragnea

Claudia Postelnicescu ianuarie 22, 2018 Opinie, Politica & Doctrine, Societate/Life
7 comentarii 1,526 Vizualizari

În zilele care l-au comemorat pe Regele Mihai I a devenit vizibilă o Românie care părea invizibilă, mică, neimportantă, o Românie care, aparent, a apărut din senin pe străzile şi oraşele României, o Românie despre care mulţi nici nu ştiau că există. Este , în linii mari, aceeaşi Românie a românilor care protestează împotriva corupţiei, sunt grupuri diverse de oameni pe care îi leagă o comunitate de valori şi care îşi doresc să trăiască cu demnitate, în ţara lor, nu în altă ţară. Ei nu sunt puţini, oricum nu atât de puţini cât să fie ignoraţi pe termen nedeterminat, dar (încă!) nici atât de mulţi încât să îi inoportuneze pe baronii locali şi trepăduşii lor politici.  Este tulburător faptul că aceeaşi oameni, ca profil uman şi moral, care l-au întors pe Regele Mihai I de pe aeroport în 1994, i-au organizat acum funeraliile şi şi-au prezentat, grotesc, impostura şi mitocănia la Palatul Regal. Un ciclu de 23 de ani care ne ţine blocaţi într-un tipar auto-distructiv ca naţiune. Un blocaj în a cărui nişă au apărut tinerii şi bătrânii care şi-au afişat tristeţea profundă după moartea Regelui, între 5 şi 15 decembrie, mii, zeci de mii de oameni care au ieşit să depună flori şi lumânări la Palatul Regal. A fost un moment de emoţie colectivă şi de „frumuseţe care va salva lumea”. O bătrânică îmbrăcată în negru, uşor adusă de spate şi micuţă, a aranjat toate buchetele de flori zile la rând, flori albe, pure, şi candele roşii. La final, oamenii Gabrielei Firea au venit şi le-au aruncat pe toate în tomberoane. Fără reticenţe sau scrupule morale, fără pioşenie sau respect. Două modele. Două tipologii. Două sisteme de valori. Un singur popor.

De ce era această Românie aproape invizibilă şi numărul mare al celor care au ieşit să îl onoreze pe Regele Mihai I i-a surprins pe foarte mulţi? România invizibilă există şi îşi croieşte drumul ei, neabătut, dincolo de vocile publice ale celor care nu ne reprezintă: toţi politicienii, analiştii, habarniştii, politrucii, vedetuţele, formatorii neformaţi şi alte pseudo-specialişti şi lichele incompetente care oripilează în fiecare bunul simţ al acestor români neştiuţi şi nevăzuţi pe televizoare, în presă sau în diverse scandaluri. Aceşti români nu numai că nu au loc la aceeaşi masă cu impostura şi corupţia morală, dar nu vor să se afişeze cu aceşti pseud0-reprezentanţi ai naţiei, aleşi sau auto-mandataţi. Aceşti români aşteaptă, furioşi, neliniştiţi, dar decenţi, ca România pe care o doresc şi o visează să devină a lor. Pe un plan ideal, acel „Ne-am luat ţara înapoi” vorbeşte despre o comunitate de valori, care sudează oameni foarte diferiţi între ei, din toate categoriile sociale şi de vârstă, care nu se identifică cu o Românie a corupţiei, ţopismului, mârlăniei şi incompetenţei şi împotriva cărora protestează zeci de mii, de un an de zile, în mai toate oraşele România. Sunt acei români deştepţi, cu bun simţ comun şi un sens al decenţei publice, care aşteaptă marea purificare, sunt acei români din Cluj care au mers pe jos kilometri pentru ţara lor ideală. Purificarea de toxinele trecutului, care, în cazul nostru, sunt nomenclaturiştii vechi şi noi, securiştii vechi şi noi, baronii vechi şi noi, ciocoii vechi şi noi, impostorii veşnici, oportuniştii eterni, lichelele şi ţoapele, amantele, fiicele, fii, nepoţii şi nepoatele acestora. E o tovărăşie a imposturii şi a aroganţei acestei imposturi. Atitudinea şi limbajul verbal şi non-verbal al celor care domină politica şi mass-media acum denotă un dispreţ suprem faţă de alegători şi cetăţeni, o superioritate auto-indusă bazată pe supremaţia accesului la resurse şi domnia bunului plac. Oamenii aceştia care ne „reprezintă” nu iubesc România şi românii, se iubesc pe ei înşişi şi ai lor. De aceea cred că toţi suntem la fel, toţi manipulăm, înşelăm şi suntem uşor de cumpărat (dezinformarea sistematică legată de finanţările lui Soros şi alte demonizări colaterale menite să distragă atenţia).

În contrast cu decenţa modelului regal şi al celor care au ieşit pe străzi la funeraliile Regelui Mihai I avem duplicitatea, ticăloşia şi machiavelismul unui politician ca Liviu Dragnea, care, impertinent, în conferinţa de presă care a urmat demisiei forţate a premierului Tudose, nu s-a sfiit să ne râdă tuturor în nas şi să pretindă că nu are nimic de-a face cu numirea unui alt premier din fief-ul teleormănean, de pe moşia baronească. Îl amuza. România şi guvernarea României sunt un joc pentru Dragnea, cine câştigă şi cine pierde. Atât. Nu contează mijloacele, valorile, priorităţile, guvernarea reală, contează aparenţele, puterea şi controlul absolute de care vrea să dispună un singur om. Şi se pare că PSD îi permite acest lucru, se pare că tovărăşia lor este sudată de o comunitate de valori – alta decât a zecilor de mii de oameni ieşiţi pe străzi – care îl menţine (încă!) la putere. Este conspiraţia prădătorilor rapace. Ceea ce nu pot controla ei, dar încă nu sunt pe deplin conştienţi de acest lucru, este această masă în creştere, de oameni care vor o României armonizată valorilor lor: stat de drept, stabilitate financiară şi juridică, predictibiltate a pieţei şi ţării, nivel de trai crescut, investiţii, infrastructură, o viaţă normală, ca a oricărui stat european înstărit, puternic şi echilibrat. Aşa este firesc. Asta ar fi urmarea logică a apartenenţei noastre la clubul Europa. Dar nu e niciodată simplu în Est; în Est se găsesc întotdeauna autocraţi de maidan, ca Viktor Orban, care vor să schimbe regulile clubului în care au fost primiţi, pentru că uită de unde au plecat sau consideră oportun să le schimbe de îndată ce se acomodează prea mult cu puterea.

Vestea proastă pentru aceşti autocraţi şi baroni locali este că sunt câteva zeci de mii, iar numărul lor creşte zilnic, care nu se acomodează valorilor lor, nu doresc să o facă şi nu o vor face niciodată. Vestea proastă pentru Liviu Dragnea şi alţi baroneţi este că istoria e contra lor, nu pentru ei; lucrurile se repetă o vreme, după care schimbarea e ireversibilă. Liviu Dragnea e în acel moment istoric în care încă nu a înţeles că, orice ar face, oricâte jocuri amuzante şi gratificante pentru ego-ul său fragil, schimbarea e singura certitudine pe care o avem toţi: românii care contează şi care au înţeles că votul lor şi implicarea lor civico-politică este indispensabilă unei democraţii sănătoase, nu mai vor să se întoarcă la epoca de aur a tiranului local şi, oricâte machiavelisme vor funcţiona o vreme, ziua Z va veni. Vor veni acei oameni pentru care decenţa şi iubirea necondiţionată faţă de ţara lor şi viitorul ei va prevala. Vor veni acei oameni care acum sunt invizibili, iar atunci când ei vor deveni vizibili, Liviu Dragnea şi ai lor vor fi spulberaţi în uitare, invizibili nouă, aşa cum merită.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: , , , , , , , , , , ,



Currently there are "7 comments" on this Article:

  1. victor L spune:

    Mi-ar fi placut sa pot jubila “zilele politicianului Dragnea sint numarate”, dar cum justitia se misca precum ochii mortului (sau cu un anumit program, gen acordarii de inca o sansa), pina la alegeri mai e mult de tras.
    Se vor scrie articole si eseuri ce pot imbogati Istoria literaturii.
    Unii dintre protestarii de azi vor zice iarasi cu lehamite “nu ai cu cine vota, toti sint aceiasi mizerie”, iar “stirbii” vor iesi iarasi invingatori prin neprezentarea multora la urne.

  2. GHP spune:

    Respect viziunea dvs, dar este idilica. Oare cu cit creste zilnic “masa in crestere” ? Cit despre ziua Z, aceasta soseste dace este planificata, pregatita si sustinuta de toti romanii – pentru ca toti romanii conteaza la vot, chiar si cei de varsta a treia care au “prins” vremurile in care manifestatiile erau o formalitate organizata de partid, la fel ca si alegerile – si probabil ca multi participa la vot “in virtutea inertiei” (tiparului mental)…
    Sa nu neglijam egoismul celor care nu-si mai fac planuri de viitor, pentru ei este mai important sa capete ceva acum decat sa se gandeasca la viitorul nepotilor. Am in familie astfel de persoane dragi, pentru care o fraza lunga si semnificativa emisa de o personalitate este greu de urmarit cap-coada – si evident nu are nici un inteles; dar “lozincile” scurte si can-can-ul “prinde”! Aici ar trebui lucrat, la modul in care se comunica cu acesti oameni, pentru ca – scuze ca repet – toti romanii conteaza.
    Altfel, putem doar sa asteptam o minune – care nu va veni (ti se da puterea de a lupta, nu ti se baga in traista).

    • Claudia Postelnicescu Claudia Postelnicescu spune:

      Corect. Multumesc mult, chiar asteptam o astfel de reactie. Viziunea mea pare idilica, dar nu este. Scopul (partial) al articolului acesta a fost si sa vad cati oameni sunt dispusi sa iasa si sa lupte pentru ceva (daca, intr-adevar, avem o masa critica in crestere), iar raspunsul dumneavoastra imi confirma ceea ce deja am remarcat si eu: dincolo de noi exista acesti romani pentru care can-can-ul, cum spuneti, e mai atractiv. E si foarte obositor sa te agiti tot timpul. Iar comunicarea prin media tv este absolut nociva, se manipuleaza extrem de usor si cu premeditare. In fine, mizez si pe faptul ca nu totul este predictibil (cum a fost si alegerea lui Klaus Iohannis) si intotdeauna exista unele variabile intr-o ecuatie, care sunt imprevizibile.

  3. bogdan192 spune:

    Cred ca aveti dreptate cand spuneti ca zilele politicienilor de tip Dragnea (Trump, Orban, Putin scl) sunt numarate. Lucrul pe care nu il luati in considerare e ca numarul lor creste cu fiecare cetatean care rezoneaza cu modelul social vandut de ei. Si numarul alora e in crestere.

    • victor L spune:

      Incorectitudinea si logica schioapa se vede din alaturarea numelor “Dragnea (Trump, Orban, Putin scl)
      Asta e, toti sintem experti: il tavalim magnianin pe Trump prin noroiul dimbovitean alaturi de Dragnea.

    • Pinno spune:

      @bogdan192:
      “zilele politicienilor de tip Dragnea (Trump, Orban, Putin scl) sunt numarate. ”

      Probabil la scara istoriei, adica in 80 -100 de ani. Eu insa ma indoiesc insa. Pe masura ce stiinta si tehnologia avanseaza, umanitatea si civilizatia se degradeaza.

  4. Lupul Monarhist spune:

    ” Sunt acei români deştepţi, cu bun simţ comun şi un sens al decenţei publice, care aşteaptă marea purificare”

    “Marea purificare” este un proces de lunga durata. Putem visa la orice (inclusiv la Ziua Z) dar antecedentele nu ofera o prognoza prea optimista (asta nu inseamna ca trebuie sa cadem cu totii in depresie). In general, poporul roman a avut de-a lungul existentei sale mari probleme la capitolul organizare si administrare. Prezentul si trecutul apropiat confirma acest fapt: nu exista suficienta cunoastere, determinare, integritate si viziune necesare constructiilor politice robuste, capabile sa treaca testul timpului. Unde este alternativa politica la agresivitatea, neam-prostia generala si ineptiile promovate de actuala guvernare? Apreciez gandurile bune si sinceritatea autoarei dar gasesc perspectiva domniei sale idilica.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Claudia Postelnicescu


Claudia Postelnicescu

Avocată, publicistă. Absolventă a Facultății de Drept, Universitatea București, cu un master în relații internaționale la Facultatea de Științe Politice, Universitatea d... Citeste mai departe


E randul tau

Sunt câteva căi de urmat, în paralel: 1. Pentru Jandarmerie - declanşarea imediată a anchetelo...

de: Petre Opris

la "Scrisoare către un pesedist/o pesedistă"

Petre Opris – volumul Licenţe străine pentru produse civile şi militare fabricate în România: (1946-1989)

România, marile puteri şi ordinea europeană: 1918-2018

Cauta articole

august 2018
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Iul    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)