In Memoriam Prof. Mihail-Radu Solcan

E greu sa prinzi in cateva cuvinte ce a insemnat viata unui om. Pentru noi, studentii de la Filosofie, va ramane mereu drept ‘Tata Solcan’ (el n-a stiut probabil niciodata ca asa-i spuneam), datorita felului in care vorbea cu multa rabdare si sfatuia fiecare student in parte.

Cred ca acea caldura sufleteasca, parinteasca pe care o degaja Profesorul Solcan nu putea veni decat dinlauntrul cuiva care facea totul cu multa pasiune si drag. Pentru mine, a ramas un model al corectitudinii, un om care ne-a invatat ce inseamna respectarea unor reguli si ce inseamna sa abordezi lucrurile in mod meticulos si mai ales rational.

Avea o pasiune pentru lucrurile noi, mai ales pentru tehnologie. Ne dadea de multe ori sugestii (tips) despre cum sa cautam informatii pe Internet. Avea o bucurie si o candoare de copil de fiecare data cand descoperea cate o scurtatura sau orice lucru ce ne-ar fi putut usura munca.

Probabil e imposibil de cuantificat valoarea si utilitatea unor astfel de unelte sociale odata iesit de pe bancile scolii. Pot insa sa spun cu certitudine ca fiecare dintre noi am fost infinit mai ‘bogati’ si mai apti sa ne confruntam cu provocarile zilnice inzestrati cu aceste unelte. Pentru mine, Facultatea de Filosofie ne-a invatat in primul rand cum sa gandim, cum sa rezolvam probleme, si care sunt mecanismele gandirii. O facultate in care studiezi probleme nu (doar) autori.

Pentru mine, educatia trebuie sa fie enciclopedica. Toate facultatile de filosofie de scoala (citeste impregnate ideologic), sunt in acelasi timp si mici laboratoare de spalare pe creier. Profesorii nostrii, si in mod special Profesorul Solcan, au reusit sa pastreze acea atitudine neutra, care vadeste onestitate intelectuala de tipul: exista A, exista B… exista n; eu personal fovorizez B, dar voi va formati propria opinie.

Acest climat intelectual liberal, in care simti ca poti imbratisa orice pozitie si esti respectat pentru asta este unul dintre lucrurile pe care le apreciez cel mai mult la profesorii mei. Iar profesorul Solcan a participat din plin la mentinerea acestui climat.

Imi aduc aminte in anul intai, pe langa materia obisnuita, profesorul Solcan ne-a invatat si cum sa luam notite. Faimoase au ramas micile fise pe care trebuia sa le pregatim in legatura cu fiecare text citit. Era o corvoada pe care nu o contemplam cu prea mult entuziasm. Am inteles insa atunci virtutile unui studiu ordonat, care sa-ti permita ulterior sa revizuiesti foarte usor ceea ce ai citit.

Un model de dascal care a preferat intotdeauna modestia si discretia disputelor din agora, si care a stiut sa se faca iubit prin calitatea muncii, prin consecventa si mai ales performanta profesionala. Intr-o perioada in care vorbim despre calitatea actului de invatamant, despre corectitudinea examenelor si a tezelor de doctorat pierdem un om de o valoare inestimabila.