Home » Fără categorie » Citesti:

Muntenii misterioşi din Carpaţii Nordici

Teofil Ivanciuc octombrie 20, 2013 Fără categorie
30 comentarii 14,292 Vizualizari

Începând din Maramureş şi Bucovina românească şi până prin Cehia, Slovacia şi Polonia (cel mai vestic punct depăşind spre apus Ostrava din Moravia cehă), trăieşte un amestec de populaţii care vorbesc în graiuri slave sau latineşti şi care aduc pe undeva (prin fragmentarea şi amestecul de etnii), cu enclavele romanice din Balcani.

Este vorba despre grupurile de munteni volohi, oşeni şi moroşeni (aparţinând lingvistic limbii române), respectiv cele de vlahi, gorali, lemki, boiki, dolinieni şi huţuli, ce vorbesc azi în graiuri slave, mai ales rusine (unii apreciază că rusina este dialect al limbii ucrainiene, iar alţii o consideră o limbă de sine stătătoare).

Distribuţia muntenilor din Carpaţii de Nord

Distribuţia muntenilor din Carpaţii de Nord

Fost-au oare toţi „carpatinii” un singur popor? Cine au fost primii, ungurii, valahii sau rusinii? Cine pe cine a asimilat? Iată câteva întrebări care încă nu şi-au aflat răspunsul…

Mons Lupi (Munţii Lupilor) şi Kaltberg (Muntele Îngheţat), aşa erau numiţi Carpaţii de nord pe hărţile veacului al XVI-lea, asta, poate, pentru a-i opri pe curioşi să se apropie de acest tărâm puţin cunoscut.

Metoda a fost descoperită de romani care, acolo unde locurile erau rele sau necartografiate, le marcau pe hartă cu sintagme precum Hic sunt leones (aici sunt lei). Munţii din nord au fost arareori vizitaţi de străini până pe la absolutismul austriac, fiind populaţi şi străbătuţi mai mult de către muntenii localnici, singurii care ştiau trecătorile ascunse ale Pădurii Negre (numele purtat în evul mediu şi de Carpaţii Păduroşi, adică acea pădure sălbatică care a început să fie defrişată abia în cel de-al XVIII-lea veac).

Harta Carpaţilor Nordici din anul 1579

Harta Carpaţilor Nordici din anul 1579

Iată neamurile care populează azi munţii din nord:

Vlahii au supravieţuit în Moravia cehă şi în Silezia poloneză învecinată. În Moravia se numesc valaši şi trăiesc în număr mai însemnat în aşa-numita „Valahie Moravă”, în aşezări precum Rožnov pod Radhoštěm (unde există şi Muzeul Satului Valah), Valašské Meziříčí, Valašské Klobouky, Brumov-Bylnice, Vsetin, Karolinka, Slavičín, Vizovice sau Zubří. În Silezia polonă sunt cunoscuţi sub numele de wałasi şi sunt prezenţi mai ales în zona localităţilor Cieszyn şi Skoczow. Dialectul lor, aproape dispărut, include termeni împrumutaţi din limbile cehă, poloneză, slovacă precum şi vreo 80 de cuvinte de origine română („bryndza”-brânză, „strunga”-strungă, „pastyr”-păstor, „bacia”-baci, „geleta”-găleată etc). Ei au ajuns acolo prin secolele XIV-XVII, venind în grupuri mici dinspre Transilvania şi Maramureş, ca păstori de oi, fiind treptat asimilaţi în timp, spun actele de arhivă. Nu am reuşit să aflu numărul actual al vlahilor din Moravia şi Silezia, dar în 1864 ei erau vreo 50 de mii.

Goralii (gorale), grup etnic de origine română, azi pierdut în marea slavă, trăiesc la sud de Cracovia, în munţii Tatra, ramificându-se până prin Slovacia (unde sunt semnalaţi în 43 de sate). Dialectul acestora (ei şi dolinieni sunt cei mai numeroşi dintre muntenii de limbă slavă) aparţine limbii poloneze şi conţine termeni slovaci şi româneşti. Despre gorali am scris ceva mai pe larg în urmă cu câţiva ani (vezi aici).

Lemkii (lemko) trăiesc la est de gorali, de o parte si de alta a frontierei polono-slovace, între localităţile Sanok şi Nowy Sacz din Polonia, respectiv Prešov din Slovacia, numărul lor totalizând cca 60-70 de mii de suflete.

Boikii (boyko) sunt aşezaţi mai la est, cam pe acolo pe unde se întâlnesc azi hotarele Poloniei, Slovaciei şi Ucrainei, fiind în număr de doar câteva sute, conform ultimelor recensăminte, deşi în anul 1851 erau 57 de mii.

Dolinienii populează porţiunea mai joasă a munţilor, cu Pasul Tătarilor (pe unde au intrat migratorii antici şi medievali în Europa centrală), fiind un grup etnic plasat intermediar între boiki şi huţuli, puternic amestecat cu alţi munteni polonezi şi ucrainieni (pogorzani, lachy, rusini subcarpatici), care şi-au pierdut (dacă au avut vreodată) caracterul montan, azi ocupându-se cu cultivarea grânelor în zonele plane de sub munţi.

Huţulii (hucul) ocupă zona de răsărit a Carpaţilor Păduroşi, acolo unde aceştia se frâng către sud, trăind azi atât în Ucraina (la izvoarele Tisei şi Prutului – cu precădere pe râul Ceremuş), cât şi în Bucovina şi Maramureşul aparţinând României. Oficial, aceştia numără azi 21 mii de oameni în Ucraina şi cam patru mii în România (în 1851 erau 73 de mii), deşi de fapt, sunt mai numeroşi. De pildă, satele maramureşene Valea Vişeului, Bistra şi Crasna au fost înfiinţate de către huţuli, dar  miile de urmaşi ai acestora se declară astăzi „ucrainieni”. Dacă pe partea nordică a munţilor, mai ales în Pocuţia (cândva parte a Moldovei) ei par să fi vieţuit de dinainte de documentele scrise, la sud de cumpăna apelor, în Bucovina şi Maramureş, ei au ajuns prin secolele XVII-XVIII, în urma unor valuri succesive de migraţie.

Nuntă la huţuli în 1920

Nuntă la huţuli în 1920

Ucrainienii de pe valea Ruscovei din Maramureşul istoric rămân aparte, ei reprezentând o enclavă foarte veche (atestată deja în primele documente cunoscute), posibil o rămăşiţă a croaţilor albi ori ai slavilor baltici (sau poate a tribului ulicilor), după cum cred anumiţi cercetători. Se apreciază că locuitorii din Poienile de sub Munte şi Repedea folosesc o variantă a dialectului boyko, iar cei din Ruscova, un dialect lemko. Restul slavilor maramureşeni par să fie urmaşi ai celor colonizaţi din Galiţia între secolele XV-XVIII.

Aceştia sunt muntenii vorbitori de graiuri slave, aşa cum sunt înşiraţi azi unii după alţii, de la apus spre răsărit, în timp ce grupurile de limbă latină sunt următoarele:

Volohii trăiesc în Ucraina de vest, lângă graniţa slovacă. Ei comunică într-un grai românesc foarte arhaic (încă nestudiat de către Academia Română) şi locuiesc în număr mai însemnat pe valea râului Uj din fostul comitat Ung (nimic legat de Maramureş, cum cred unii), în satele Poroskove (Poroşcovo), Mirke (Mircea), Remety (Remeţi), Simerky (Simeria), Kamenetz (Camineţ) şi în alte două-trei aşezări. Cel mai îndepărtat loc unde se mai vorbeşte azi româneşte este satul Mircea, aflat la 6 km de Slovacia şi 30 km de Polonia. Aceşti latinofoni năpăstuiţi („descoperiţi” pentru România abia în anul 1997!) sunt porecliţi de către ucrainienii majoritari „ţigani albi” sau „loskarini”. Ei par să fie aşezaţi în munţii Beskizi de dinainte de documentele scrise şi numără câteva mii de suflete.

Oşenii, care sunt vizibil diferiţi de volohi din toate punctele de vedere cu excepţia unei linii comune lingvistice (şi poate genetice), ocupanţi cândva ai comitatului Ugocea, s-au restrâns în ultimele trei-patru veacuri, azi trăind mai ales în depresiunea Oaşului din Sătmarul românesc. Probabil tot oşeni la origine sunt şi puţinii supravieţuitori ai micilor grupuri încă vorbitoare de limbă română din Beregul ucrainean (de la Mukachevo, Beregovo ori Dolha), uitate azi de toată lumea.

Moroşenii se numesc astfel şi nu „maramureşeni” (nume care reprezintă doar o formă livrescă impusă de către cărturari, dar inexistentă odinioară). Observaţi sunetul perechii de vecini oşeni-moroşeni, pe acelaşi format precum vlahii-morvlahii ori ruşii-belaruşii. Ei prezintă unele asemănări etnografice, folcorice sau de grai cu oşenii. Dacă în evul de mijloc comunităţile de moroşeni se întindeau până hăt spre nord, sub crestele Carpaţilor de dincolo de Tisa, mulţi s-au slavizat de-a lungul secolelor. Au urmat apoi tratatele de pace de la Paris din anul 1920, atunci când Maramureşul a fost rupt de o graniţă amplasată pripit şi arbitrar pe râul Tisa, la fel cum cum s-a procedat şi cu Ugocea…Azi moroşenii constituie cel mai numeros grup etnic latinofon din Carpaţii nordici, locuind atât la sud de Tisa (în Ţara Maramureşului, unde sunt vreo 150 de mii de suflete) cât şi la nord de râu, în Ucraina (Maramureşul de nord), unde trăiesc cca 40 de mii de moroşeni vorbitori de grai românesc.

Moroşan

Moroşan

Ce o fi fost la începuturi?

Ambele grupuri de populaţii din munţii din nord, atât cele latine cât şi cele slave, au fost consemnate în cronicile care descriu descălecarea ungurilor în Panonia anului 896. Anonymus spune că ungurii i-au întîlnit pe slavii din Halici, iar după traversarea munţilor au dat de slavi, bulgari, vlahi şi de „păstorii romanilor”. Cronica lui Nestor susţine că după trecerea Carpaţilor Nordici, ungurii s-au ciocnit atât cu volohii pe care i-au alungat, cât şi cu slavii pe care i-au supus. Se consemnează chiar şi un război între ruteni şi valahi pe la anul 1277, dar sunt mici şansele să putem afla vreodată cine exact erau aceştia şi unde anume trăiau pe atunci.

Privitor la originea muntenilor de la miazănoapte există trei teorii principale. Cea mai răspândită teorie românească vorbeşte despre existenţa încă din timpuri imemoriale, pe aceleaşi locuri ca în prezent, a românilor din Oaş şi Maramureş, de unde apoi o parte a acestora au emigrat spre vest, formând în secolele XIV-XVI grupurile goral şi vlah morav. Cărturarii din perioada interbelică i-au studiat doar pe gorali şi foarte puţin pe vlahi, abordându-i (la nivelul epocii) din perspective istorice, etnografice, toponimice şi lingvistice.

Mulţi cercetători maghiari susţin că păstorii vlahi ar fi originari de la sud de Dunăre şi că au venit pe crestele munţilor, ajungând abia prin secolele XIII-XIV în nord, acolo unde au dat peste mai vechii băştinaşi slavi. Această teorie este în antiteză cu vechile cronici, inclusiv cele maghiare, ori cu „Descriptio Europae Orientalis” din anul 1308, care spune exact invers şi anume că vlahii care locuiau demult în Panonia, s-au refugiat la sud de Dunăre odată cu venirea ungurilor!

Pe de altă parte, unii cercetători ucrainieni îi consideră pe toţi muntenii amintiţi ca fiind de origine slavă, incluzându-i în această categorie şi pe vlahi, oşeni ori pe românii moroşeni, care, susţin aceştia, nu ar fi altceva decât simpli slavi romanizaţi (!).

Concluzionând, în munţii din Cehia răsăriteană, Polonia de sud-est, Slovacia de nord-est, Ucraina de sud-vest şi în nordul României, trăiesc câteva populaţii care utilizează graiuri slave, respectiv latine. Amestecate de-a lungul secolelor atât între ele cât şi cu membri ai neamurilor învecinate (cehi, polonezi, slovaci, maghiari, austrieci, germani, ucrainieni, români ardeleni şi moldoveni, evrei sau ţigani), n-ar fi exclus ca aceste grupuri să aibă o origine comună.

Posibil că, la momentul desprinderii limbii române de sub influenţa slavă, „triburile” de pe latura sudică a Carpaţilor nordici să fi optat pentru latinism, iar cele dinspre miazănoapte pentru slavism (aşa cum sugerează vechile cronici), după cum vor fi dictat interesele lor economice, sociale, militare ori religioase. Ulterior (adică prin secolele XIV-XVI), în spaţiile păstorite de slavi au avut loc migrări de români ardeleni, oşeni şi moroşeni, care au suferit apoi, de-a lungul timpului, o slavizare accentuată. Alte mutaţii i-au determinat pe unii slavi să treacă munţii înspre sud, aşa cum au procedat huţulii bucovineni şi maramureşeni. Au existat şi grupuri care au emigrat peste Ocean ori mai spre sud, precum rutenii care au ajuns în secolul XVIII până prin Croaţia şi Voivodina sârbească, ori ucrainienii maramureşeni care continuă şi azi să se mute în Banatul românesc, dar aceste direcţii nu au relevanţă în cazul de faţă.

Civilizaţia montană prezintă similitudini frapante de-a lungul Carpaţilor în ceea ce priveşte etnografia, folclorul sau economia rurală şi are comună o parte a vocabularului, păstrat atât în arhaisme dialectale cât şi în toponimia montană. Peste tot, simbolurile cioplite pe obiectele de lemn sunt la fel ca în Maramureş. Practic, dacă exceptăm aspectul exterior al caselor din bârne de lemn, interiorul locuinţelor este de multe ori identic până la amănunt în toate regiunile amintite. Dar aceste lucruri în sine nu pot reprezenta o dovadă că grupurile de munteni au fost la origine un singur popor. Elemente simbolice identice cu cele carpatine sunt întâlnite şi în Anzi ori în Asia Centrală…

Numai urmărirea markerilor genetici şi studiile comparate aprofundate ar putea lămuri dacă „triburile” slavofone şi cele latinofone din Carpaţii de nord au aparţinut iniţial unui singur grup etnic. Şi de ar fi aşa, ar mai trebui elucidat, tot cu ajutorul paleogeneticii, dacă nu cumva românii din nord sunt diferiţi de cei din sudul României de azi. Puţinele studii genetice efectuate până în prezent au demonstrat deja că există diferenţe între românii din Constanţa şi cei din Ploieşti, că boikii au origini mai vechi decât restul muntenilor şi că lemkii au origini comune cu locuitorii insulei Krk de pe Marea Adriatică din Croaţia!

Am putea apoi ajunge să asistăm la un paradox aparent: fie să avem popoare diferite care împart aceeaşi limbă (n-ar fi de mirare, doar şi austriecii, elveţienii şi germanii sunt în aceeaşi situaţie), fie să descoperim că neamurile care vorbesc acum graiuri rutene ori româneşti, au fost la origine un singur popor (goralii sau vlahii moravi susţin ei înşişi că sunt de origine română). Ori, de ce nu, am putea constata că muntenii noştri au fost la începuturi un singur neam, dar cu obârşii mult mai vechi (celtice, dacice, gotice etc.).

Închei aici prezentarea populaţiilor carpatine de nord şi lansarea acestor semne de întrebare, cu speranţa că cercetătorii (în primul rând noua generaţie de geneticieni, dar şi arheologii montanistici) vor demara un studiu temeinic al muntenilor din Carpaţi pentru a obţine acele concluzii ferme şi fundamentate ştiinţific care lipsesc în prezent.

Bibliografie orientativă:

Borza Alexandru- Prin ţara goralilor (Urme româneşti prin Tatra polonă), în „Transilvania”, an 60, nr. 1, Sibiu, 1929.

Burada Teodor- O călătorie la românii din Moravia, Iaşi, 1894.

Ciobanu Veniamin- Ţările române şi Polonia: secolele XIV-XVI, editura Academiei R.S.R., Bucureşti, 1985.

Dan Mihail- Cehi, slovaci şi români în veacurile XIII-XVI, Sibiu, 1944.

Dan Mihail- Din istoria iobăgimii române transilvănene. Iobagi români în Polonia în sec. XVI, în „Acta Musei Napocensis”, nr. 2, Cluj-Napoca, 1965.

Drăganu NicolaeRomânii în veacurile IX-XIV pe baza toponimiei și a onomasticei, București, 1933.

Iorga Nicolae- Legăturile românilor cu ruşii apuseni şi cu teritoriul zis „ucrainean”, în „Analele Academiei Române. Memoriile Secţiunii Istorice”, s. II, tom XXXVIII, Bucureşti, 1916.

Lupaş Ion- Românii din Cehoslovacia, în „Graiul românesc”, Bucureşti, 1924.

Marţian D.P.- Ceva despre valachii din Moravia, în „Buciumul”, II, nr. 281, Bucureşti, 1864.

Meteş Ştefan- Emigrări românești din Transilvania în secolele XIII-XX (Cercetări de demografie istorică). Editura științifică, București, 1971.

Miklosich dr. Franz- Über die Wanderungen der Rumunen in den Dalmatischen Alpen und den Karpaten, Wien, 1879.

Mototolescu Dumitru- Jus valachicum în Polonia, Bucureşti, 1916.

Nandriş Grigore- Migraţiuni româneşti în Carpaţii Galiţiei şi ai Moraviei, în „Graiul românesc”, Bucureşti, 1927.

Nandriş Grigore- Păstoritul românesc în Carpații nordici în lumina Atlasului lingvistic al Poloniei Subcarpatice, în „Dacoromania”, an VIII, Cluj, 1934-1935.

Nikitin A.G., Kochkin I.T., June C.M., Willis C.M., McBain I., Videiko M.Y.- Mitochondrial DNA sequence variation in Boyko, Hutsul and Lemko populations of Carpathian highlands, în „Human Biology”, 81 (1), Wayne State University Press, 2008.

Nistor Ion- Cehoslovacii şi românii: expunere istorică, Cernăuţi, 1930.

Nistor Ion- Românii şi rutenii din Bucovina. Studiu istoric şi statistic, Bucureşti, 1915.

Pop Mihai- Românii din Cehoslovacia, în „Graiul românesc”, Bucureşti, 1929.

Popp Mara- Urme româneşti în viaţa pastorală a Carpaţilor polonezi, în „Buletinul Societăţii Regale Române de Geografie”, tom LIV, Bucureşti, 1935.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "30 comments" on this Article:

  1. Ce sanse au românii din jurul României sa fie sprijiniti de o tara muma fara TVR Cultural se vede in aceasta banalitate buna doar de studiu de caz:
    Cazul Nata Scobioală:
    http://www.youtube.com/watch?v=c9AAb1OzVL8
    Cu câteva ore înainte de plecarea la drum, un grup de șapte tineri basarabeni au aflat că diplomația română a refuzat să le elibereze viza de intrare în România. În ajun, un reprezentant al Consulatului românesc de la Chișinău i-a contactat telefonic pentru a afla “ce caută o croitoreasă la Marșul Unirii”:
    http://www.youtube.com/watch?v=Dt9Z2MsrjQ8

  2. elena spune:

    Articol foarte interesant, mulţumesc ! Lucruri prea puţin cunoscute, nici în generală, nici în liceu nu ni s-au spus prea multe despre asta.

    Totuşi sunt prea puţine şanse să apară fonduri fie pentru susţinerea comunităţilor românofone din zonă, fie pentru cercetări genetice.

    • Teofil Ivanciuc Teofil Ivanciuc spune:

      Stimata doamna,
      Eu ma gandesc ca studierea acestor populatii din punct de vedere genetic, arheologic si poate istoric (pana acum nimeni nu a realizat un studiu istoric comparat pe aceasta tema) poate fi facuta, data fiind conjunctura actuala, destul de lesne.
      Exista o multime de oportunitati financiare, incepand de la mecanismele eurocarpatice si UE pana la granturi academice precum cele CNCSIS. Totul este sa se gaseasca acei cercetatori doritori sa realizeze la modul serios acel studiu.

      • razvan74 spune:

        trebuie implicarea oficială a României, inclusiv prin structurile educaționale, universitare, ONG-uri pentru a păstra acești munteni ca dovadă vie a locurilor locuite de neamuri daco-romanice. Acolo trebuie să ajungă cărți românești, filme românești reprezentative, bursierii lor să fie aprobați în licee sau universități românești pentru a dezvolta legătura și limba. De asemenea, o politică de românizare prin încurajarea căsătoriilor mixte poate nu ar strica.. ar reface ce s-a stricat în ultimul secol cel puțin!

  3. Liviu Giosan spune:

    Excelent articol! Multumiri de la un muntean din Bucovina.

    Scot chiar acum din biblioteca filmul lui Paradjanov sa-l revad in seara asta :)

  4. Mihai Badici Mihai Badici spune:

    Ce pot sa spun este ca, desi am facut facultatea de litere ( romana/franceza) aici in Bucuresti si credeam ca problematica dialectelor imi este cunoscuta, subiectul asta e complet nou pentru mine. Ce nu imi este clar e : ceea ce vorbesc ei s-ar incadra la graiuri sau la dialecte? Cat de mare e diferenta fata de limba romana? ( ma refer la cei care vorbesc dialecte latine, evident, si nu la cei din maramures, care sunt studiati la graiuri)

    • Teofil Ivanciuc Teofil Ivanciuc spune:

      Cu tot respectul, problematica dialectelor este abordata de catre universitatile romanesti (si Academia Romana) intr-un mod aparte. Astfel, in Romania se considera ca aromana, meglenoromana si istroromana sunt dialecte ale romanei. Pe plan international insa, incepand cu UNESCO (totusi, sa contestam continuu si vehement autoritatea acestui organism mi se pare de-a dreptul bizar…), aceste “dialecte” sunt limbi distincte, astfel ca fiecare a primit un cod propriu: aromana are codul RUP, meglenita-RUQ si istriota -RUO.
      Mai exista tari la fel de obtuze ca Romania. De exemplu, Franta. Acolo, in mod oficial, occitana nu este decat un dialect oarecare. Pentru occitani insa si pentru restul lumii, aceasta este o limba total diferita.
      Personal, consider ca in Maramures s-a vorbit un dialect al limbii romane si nu un grai. Nivelul actual al cunoasterii limbii utilizate de catre volohi este zero asa ca e greu sa o catalogam. Dupa cum suna, aceasta pare o limba romana arhaizata amestecata cu multe slavisme. Poate fi un grai al dacoromanei. Daca se va accepta insa ca aromana e o limba distincta, atunci graiul maramuresean ori crisean vor deveni dialecte, la fel precum se va intampla si cu graiul voloh.

      • Chiar Eu spune:

        Pornind de la afirmatia dumneavoastra “Personal, consider ca in Maramures s-a vorbit un dialect al limbii romane si nu un grai.” as vrea sa va intreb care este diferenta intre un dialect, o limba si un grai (se mai numeste si subdialect)? Si mai ales unde incep si unde se termina dialectele, limbile si gariurile… mai ales cand vorbim de idiomuri inrudite ?

        “Daca se va accepta insa ca aromana e o limba distincta, atunci graiul maramuresean ori crisean vor deveni dialecte” De ce este de exemplu meglenoromana o limba si nu un dialect? Si de ce daca meglenoromana ar fi clasificata ca limba, graiul maramuresean e dialect? Facem upgrade la toata clasificarea?

        • Iosif spune:

          Un lucru e cert: nici macar UNESCO nu are legitimitatea sa spuna daca aromana, meglenoromana si istroromana sunt dialecte sau limbi distincte. Singurii legitimati sa faca asta sunt lingvistii specialisti in limba romana. E suficient sa cautati in Istoria limbii romane a lui Gheorghe Ivanescu, singura care trateaza serios relatia dialectului dacoroman cu celelalte dialecte. Intre istroromana si graiurile din SV tarii sunt atat de putine deosebiri, incat pentru istroromana nici statutul de grai nu ar fi ceva neobisnuit. Oricum, distinctia intre limba si dialect e o chestiune foarte relativa, in care de obicei se pronunta politica, nu lingvistii – a se vedea Eugeniu Coseriu, Introducere in lingvistica, disponibila pe Internet.

          Interesant articolul!

          • Ioan Stanciu spune:

            Ca arheolog, ma plang de pasivitatea lingvistilor. Spre exemplu, poate nu stiu, dar a raspuns cineva cartii lui G.. Schramm (Ein Damm bricht), cu punctele lui de vedere asupra limbilor din Peninsula Balcanica, barajul cel rupt fiind ilustrat de interventia slavilor?
            Altfel, si alte lucruri pe care nu le intelg. Vechi vocabular dacic, dar unii cred ca sunt influente albaneze asupra unei limbi in curs de structurare sau chiar mai tarzii. Teoretic, intr-o veche limba daco-romana ar fi trebuit sa existe, cat de cat, influente vechi est-germanice. Dar nu sunt.. Daca in sec. 6-7 bastinasii au convietuit cu slavii, ar trebui sa avem parte de o influenta mai veche a limbii slave (dar cum arata aceasta?). Oricum, cu precadere regulile de fonetica indica influente slave mai tarzii (cel mai devreme sec. 7 tarziu) si de origine sudica. Partea mai veche a vocabularului de origine latina (cu segment de fonetica) pare a-si avea radacinile mai precise tocmai in Italia sudica (e.g. – asculta cineva “Jesce sole”, N. d. Angelo; atunci orice roman va intelege ca “soarele iese”, si “de sub munte”: “cioace’ – opinci in Apuseni, regiunea Ciocciara in partea de munte central-sudica a Italiei, cu un muzeu al cioacelor, tot opinci etc.).
            Ma tot intreb, ce se mai intampla cu Atlasul Lingvistic al limbii romane?
            Oare, daca eu as crede, ca arheolog, ca in zona cutare a existat o accentuata prezenta slava timpurie ori viceversa, ar exista vreun cercetator lingvist care sa comenteze intr-un sens sau altul?
            Posibil orice. Adica chiar sa nu avem habar unii de altii,
            Un lingvist serios tine cont de arheologie; de reciproca chiar s-a abuzat uneori.

      • Mihai Badici Mihai Badici spune:

        Faptul ca am urmat facultatea respectiva nu inseamna neaparat ca impartasesc aceasta opinie. Diferențierile între limba/dialect si grai sunt insa destul de arbitrare si conditionate politic de multe ori ( in Italia exista dialecte care apartin grupului romanic de est, deci ar fi mai aproape de româna decat de italiana)
        Dar abordarea celor trei ca dialecte ale limbii romane are macar un avantaj practic: exista cel putin o Academie care se preocupa de soarta lor. Singurul care ar putea eventual sa produca o cultura adevarata ar fi dialectul armânilor, dar asa cum sunt acum, fără un stat national, fără institutii care sa il cultive, șansele reale sunt reduse.

  5. Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

    Foarte interesant !

  6. andrei spune:

    Regiunea Autonoma Vlaha, cautati-o!

    In ultimul nr al revistei “Formula As”, fiindca este cea mai la indemana, o sa gasiti cateva informatii proaspete si directii de studiu.

    Traco-getii erau un mare Neam care se intindea de la Baltica pana f departe, izvoarele nu lasa loc de indoieli. Nici locatiile care sunt in conservare ori la care se sapa in prezent. Valahii au urmat linia Carpatilor si s-au asezat cam acolo unde se ratrasesera cei din neamul lor, adica i-au gasit pe cei vechi si le-au ingrosat randurile. Vlahii din R A V erau dusmani traditionali ai ungurilor si au purtat cu acestia zeci de razboaie pe parcursul mai multor secole. Si multe altele, aveti date disparate si nu tocmai riguroase.

    Informatiile acestea se capata in luni de zile, nu la botul calului, este vorba de un material vast.

  7. babagogu spune:

    Pentru a primi raspunsuri competente si documentate la multele intrebari din acest articol va recomand sa-l contactati cit mai urgent pe d-l Gheorghe Gabriel. Mai usor cu “dialectele limbii romane” pe scari …onorabila Academie Romana nu mai e de mult onorabila,iar de Manolescu…prefer sa ma abtin!

  8. razvan74 spune:

    foarte probabil mulți dintre munteni au păstrat mai ales limba dacică, având în vedere că ei locuiau în antichitate un spațiu vecin cu Slovacia și adânc pătruns în Ucraina, probabil influențat, pe rând de romani și slavi și realizând astfel o altă limbă română, asemănătoare cu a noastră și înrudită cu cele sudice. trebuie mai bine analizat și România trebuie să se implice în protejarea acestor munteni, încurajarea lor să-și vorbească limba, cultivarea unora în ce înseamnă cultura română pentru ca ei să transmită mai departe aceste valori și eventual să se dezvolte ca număr și structură a populației.

  9. razvan74 spune:

    plus că limba vorbită aici de munteni ar putea identifica, în urma unui studiu lingvistic atent, cuvintele dacice sau tracice din limba română – sau alte cuvinte cu aceeași origine ce mai sunt utilizate acum. Limba traco-getică e un mic mister și descifrarea ei prin studii lingvistice atent făcute ar fi o victorie pentru cei interesați de limba vorbită în această zonă acum 2500 de ani.

  10. Vezi Densusianu spune:

    In Bibliografia acestui material nu apare “Dacia Preistorica” a lui Densusianu. Apare doar o trimitere ( prima teorie ) dar nu si sursa. Mare pacat!
    Pare un material intr-un singur sens de tip Lucian Boia ori Neagu Djuvara. Cat despre comentariul legat de dialecte, autorul forteaza pana la limita ridicolului contrazicand pana si cei mai sceptici istorici romani precum Bratianu sau Xenopol. Hai sa ne prefacem ca nu intelegem aromaneste.

    • Teofil Ivanciuc Teofil Ivanciuc spune:

      Eu nu pricep deloc aromana. Am gasit insa pe net proverbe precum: “Inatea-lu urgheashti omlu” si “Tuts calea nãs valea”. Si am aruncat un ochi pe dictionarul aroman-roman.

      • Vezi Densusianu spune:

        Dl. Teofil Ivanciuc, cui sa fi purtat oare pizma Densusianu, Dumnezeu sa-l ierte? Nu intelegeti “tuts calea nas valea”? Calinescu spunea despre Manolescu, odata vreme, ca nu oricine poate intelege codul cultural romanesc. Mai spunea ceva dumnealui dar nu am sa reproduc aici. Densusianu este primul istoric modern roman care a reusit sa adune un numar impresionant de documente de prin toate arhivele Europei. Poate ca interpretarile lui nu sunt pe placul tuturor dar constituie un punct de vedere pe care, pentru obiectivitate ( e doar un articol de analiza, nimic mai mult din ce inteleg eu ), ar fi trebuit sa-l amintiti. Bulgarii se mandresc cu situri arheologice pastrate dintr-o epoca in care ei nici nu visau ca au sa ajunga in Moesia iar noi am uitat de traci? Doar nu o sa spuneti ca si acestia sunt fictiune.

        • Un filolog spune:

          Nu , nu e o teorie a lui T.Ivanciuc. E o compilație. Meritul ei e acela că aduce in discuție un subiect puțin abordat. Evitat în ultimul timp, când limbile clasice, inclusiv paleoslava, nu sunt abordate. Indoeuropeniștii ne lipsesc. Benveniste e o prezență sporadică între bibliografiile studenților din branșă. Multe dintre aspectele care i-au retinut atenția lui Ivanciuc le puteți lămuri apelând la studiile (deosebit de actuale!) ale academicianului Thede Kahl de la Jena. Invitati-l la Sighet! La sfarsitul lui decembrie si până la Calendae Januarii va fi probabil in Oaș. Vorbeste 7 limbi (balcanice!). Inclusiv aromâna. Vă va răspunde la toate întrebările cu plăcere. Chiar dacă timpul nu-i permite niciodată să spună tot. Subiectul e fascinant. Eleganța discursului, distincția oratorului, logica expunerii, la Thede Kahl se îngemănează fără reproș. A bon entendeur, salut! Anonymus.

          P.S.-Aveti, pe-acolo, niste festivaluri. La cel ucrainean , punctul stiintific va fi al lui Kahl. Un regal pentru auditoriu. Daca doriti, pot sa va mijlocesc întâlnirea.

      • Vorbe spune:

        Aromâne:
        „Cine lucrează și tace/Cama multu lucru fațe”
        „La darveitu calu nu se caftă di dinți”
        „Caplu face, caplu tradze”
        „Cămeașea ṅi-u cama aproapea di cșndușea”
        „Cămeașea ṅi-u cama apropea di străṅiu”
        „Câte ‘nveți azi la giunatec, va să li știi la aușatec”
        „Cari alagă după doi l’epuri nu acață can”
        „Cari s’acață’n cor prinde s’gioacă”
        Istro-române:
        Metura nova metaé bire”
        „Cum ur naste, așa și more”

  11. Maramuresenii s-au numit intotdeauna maramureseni. Cuvantul morosan e o inventive straina. Teofil, nu-ti dai seama de asta? Fii mai atent! Nu te grabi!

  12. Osanu Petru spune:

    Maramuresenii sunt maramureseni, nu sunt nici moroseni nici oseni!

  13. ion spune:

    Sunt contra termenului de “limba romana” si “români”,”românesc” folosit cu sfidarea principiului fundamental stiintific cel al ISTORISMULUI pentru perioade istorice mai vechi de anul 1878. Nu poate fi Petru I un tar “sovietic” si nici Stefan cel Mare si tot ce e “moldovenesc” nu poate fi “român/românesc” pana la aparitia OFICIALA in 1878 a Statului, limbii si natiunii ROMÂNE. Pentru desemnarea elementului COMUN, de comunitatea lingvistica, culturala, identitara etc. a popoarelor de origine latina din Balcani si Estul Europei exista termenul stiintific de EST-LATIN, EST-ROMANIC, cu o arie care depaseste hotarele Romaniei si nicidecum nu poate fi folosit termenul de “român/românesc” (al României), care in fond e un fals istoric, caci venereaza Imperiul Sclavagist Roman, atribuindu-le ocupantilor si veneticilor tezaurul multimilenar al culturii TRACO-GETO-DACICE care n-a apartinut niciodata cuceritorilor Daciei, dusmanilor de moarte ai stramosilor geto-daci si deci nicidedecum nu poate fi desemnat prin cuvinte ce provin, amintesc de Roma si Imperiul Roman sau Romania.

    • Mos Niculae spune:

      Bade Ioane, limba romana sub forma limba rumaneasca, sau graiul rumunesc, exista de cand hau. Nu prea esti documentat si nici printre tarani n-ai umblat si nici prin Balcani no-i hi fost. Bre, omule (bre nu e cuvant turcesc cum zic toti prostii, ci e folosit de greci sub forma ‘re’ iar in insulele din Dodekanes se zice chiar BRE, iar la noi l-au prins moldovenii, nu-s de unde, ca i-o molipsit pi tati rumanii cu vorba aista. Turcii nu folosesc asa ceva. Ei folosesc un fel de m surd, care ar putea semana cu romanescul ‘ma!’), deci bre, omule pe timpul lui Carol cel Mare (Charleaign), zice riga asta intr’o scrisoare de-a lui ca imperiul lui se intinde pana spre ‘partile rumunilor’. Mai sustii ca numele tarii noastre Romania nu-ti place, ca iti pute? Ia-n citeaste matale pre Neculae Densusianu si vezi matale cat de vechi este cuvantul rumani, arimini, ramani, ca zic alde Eskiles si Tukitides, ca pelasghii, tatanii zeilor grecesti isi ziceau ‘ramani’, adecatelea umini traitori pe maluri de apa, caci ipac graisc tie bade Ioane, pelasghii, ai mai vechi umini din Evropa s-au nascut in grotele Carpatilor si s-au facut umini pe malurile lui POTAMOS OCEANOS, adicatelea fluviul ISTRU, care pe atuncea izvorea din portile de hier si se varsa spre Pont ca o apa lata cat marea (cat toata campia Olteniei si tot Baraganu de azi) de-i ziceau anticii Raul Ocean. Pelasgii erau traitorii dintre muntii Hem (Balcanii de azi) si Carpati si inca mai departe spre miaza noapte de le ziceau hiperborei. Si nici Roma nu se chiama de la Romulus si Remus (nume pelasgice) ci de la amaratul de rau Tibru, care mai inainte de toti vecii se chema Rumul ( da, cu articul in coada, ca la noi in limba rumaneasca). Si dac meri mata pana in Sardinia, ai sa auzi grai ca la noi, ba ii chiama si Munteanu, Mareanu, etc., nu ptrca au venit la noi in Ardeal cu leghioanele, ci numa ca o plecat de pe aici intr-acolo cand l-eo fo bine. Si pe mata te chiama ION, ca pe cel mai vechi om din Evropa, cel mai batran homo-sapiens (Cromagnion), numa vreo 35-40 mii de ani ce l-au aflat in Pestera cu Oase prin Oltenia, nu de la sfantul caruia i-o taiat capul tampitul ala de IROD, care statea sub poalele unei muieri rale de musca, (ca cum sede si la noi irodu nostru sub bucile pleshcoiencei), ci numa ca pelasghii astia (vezi culturile: Boian, Hamangia,Vadastra, si cate or mai fi fost pana la Cucuteni de-i civilizatiune mai veche decat Piramidele Eghipetului cu fo 2 milenuri), cum ziceam acesti ioni erau cel mai intins neam al pelasghilor (urmasii regelui Pelasgos, un barbar, da ce barbar!). Ei acesti ioni (acu peste juma dintre rumani sunt Ion si Ioana si asa o fo de cand lumea), s-au intins pe toate partile din miaza -zi de avem si marea Ionica, si in toate insulele grecesti erau Ioni (ionieni), de n-au vrut sa-si zica greci nici pana cand au intrat sub osmanlai, care le zice yunani, de numesc pana si Grecia in l.turca Yunanistan (tara Ionilor). Ai naibii pelasgii astia, nu vor sa dispara din lume orisice ar face neamurile asiatice. Si astia se trag tot din neamuri pelasge: getii, tisagetii, tiragetii, masagetii, dela Nistru (Tiras) pana hat in India si China. Tadjicii isi zic daciki, covoarele lor sunt chiar precum covoarele oltenesti, legendele lor seamana prea mul cu ale romanilor. Pana si populatia Ainu din Japonia, foloseste in vorbire cuvinte prea asemenea unor vorbe de la noi, au si ei basmul tinerete fara batranete si viata fara de moarte. Crezi ca-ti zic basne? Eu am pipait ce-ti zic ici, ca am fos navigator de am vizitat toata lume. Daca meri in India si Pachistan, pe acolo folosesc f multe cuvinte romanesti, de te crucesti nu alta, si mai zic ca ei se trag din ghiiati. Aproape ca te intelegi cu localnicii. Se minuneaza si ei. Nici la ei nici pe la noi nu prea se chinuie vreun Cioroianu sa studieze arhivele ca N.Densusianu, nici sa vaza de ce fostul consilier si sef de cabinet al Papei Ioan-Paul al-II-lea, un episcop catolic american a declarat pe la toate televiziile ca limba romana nu se trage din Latina, ci latina se trage din l.romana, sau amandoua din aceeasi sursa. Ultima mare glaciatiune Wurmst 4 nu a disparut brusc, ci s-a retras treptat inspre NE, ghetarii din nordul Romaniei de azi s-au topit (aveau cca 1 km grosime) si au produs mari inundatii peste Zonele Carpato-Pontice, potopu, ce mai! In urma glaciatiunii a izbucnit vegetatia, schimbari de clima, etc., iar pelasgii mari crescatori de vite si ovine (ceeace i-a ajutat pe oameni sa se adapteze la clima aspra) au pornit in transhumanta in toate cele 4 zari. Mai departe, scrie in carte! Vezi Dacia preistorica de N. Densusianu si ‘Ramania” de Tonciulescu.

    • Mos Niculae spune:

      D-le Ion, nu prea va place sa cititi. Daca citesti pe Dimitrie Cantemir, o sa afli ca moldovenii pe timpul lui, graiau pe rumuneste, nu moldoveneste. Ardelenii nu ziceau ca vorbesc ardeleneste ci ziceau ca vorghesc pa rumuneste. Muntenii nu ziceau ca vorghesc valaha ci ziceau : ce nu intelegi ma, ca doar iti zic pa rumaneste? Totii romanii, toti urmasii tracilor, erau cunoscuti sub numele de valah inca din vechime, dar ei nu-si ziceau valahi, il considerau un nume de ras. Asa cum ai zice acum la un tigan, ‘bai baragladina’ desi acest cuvant li se zice in India unde romoii sunt tot tigani (in sanscrita: tianganha=intangibil, de neatins. La romani doar strainii le zicea valahi. Acest termen este tot pelasgic, este extins la multe popoare in Europa: welshi, valoni, valari, etc, nu mai vorbim de vlaskii din Moravia, vlasi si vlahi ptr romanii risipiti prin Balcani. Arumanii isi spun asa de mii de ani (arimini pelasgi), in Albania li se spune si isi spun rumuni tot de mii de ani. In limba polona moderna Italia se zice Wlashia iar la italieni, polonezii (dar mai ales polonezele), le zic wlashi. Asa ca las-o balta cu aia care isi gasesc indentitatea alegand ei acu un nume. Nici numele de familie nu-l alegi peste noapte. Evreii isi aleg un nume in acte de zmecheri, ca numele lor e ala de la Sinagoga, pe care nu-l schimba nici moartea. INDENTITATEA ESTE AIA CARE VINE DIN ISTORIE! Nu ai istorie, nu existi! Nu vezi alaturea de noi popoare cu oarecare greutate, cat se zbat sa-si creioneze o indentitate? Ungurii, ba sunt mogyori, ba huni, ba uiguri, ba vor Ungaria cat mai mare, care era o monarhie multinationala in care ungurii erau minoritari (ei sunt minoritari si in Ungaria actuala, cresterea populatiei este pe minus de sute de ani, ei cauta salvarea in maghiarizare, sunt numiti sugativa popoarelor). Indentitatea vine din istorie badita Ioane. Americanii inca si-o cauta pe internet, ce istorie au ei vreo 2-3 secole? Pai China are cca 6000 de ani de statalitate! Mai cauta China indentitate? Bulgarii, la fel, se dau traci si nu sunt. Se bat cu pumnul in pieptul lor turco-mongol de avari, si urla din toti bojocii, ca ce de traci sunt ei dar nu provoaca decat zambete intelegatoare, inca mai au pe haine praful stepelor asiatice ridicat de trapul copitelor de cai in goana salbatica, alergand sa distruga tot ce le iesea in cale, Dinogetia, Histria, Tomisul, Calatisul, Noviodunum, Ulmetum, praf si pulbere le-au facut. Fiorosi da, dar civilizatie ioc! Aia de o dezgroapa si o arata lumii, mint ca e a lor. NU, nu e a lor, e a tracilor din care vita ne tragem si noi, si noi nu mintim. Este indentitatea noastra! Turcii se dau urmasii hititilor ! Ce traznaie mare! Hititii erau cu origini de pe aici, semanau cu dacii, frigienii erau pelasgi, armenii se trag din tesalia, rude cu stramosii armanilor, aromanilor, arminilor. Dar lupta pentru indentitate e mare, uneori pe viata si pe moarte. (Tonciulescu a platit cu viata curajul de a demonstra ca palestinienii sunt traci, ca sumerienii au plecat de prin Ardeal din zona Seulea din Alba , pe acolo unde s-au gasit placutele cu cel mai vechi scris din lume.) Bade Ioane, pune-ti maine alt nume de familie, schimba-ti si religia, ca tot e democratie si o sa bulversezi tot neamul tau, toate rudele si vecinii, care incet te vor arunca in derizoriu pana o sa mori fara neamuri si prieteni, fara niciun castig din asta. Am intalnit persoane cu nume provenite din porecle: Capdebou, Matreata, Gaina, Musca, Baliga, etc, dar isi pastreaza neamul, ca fara el esti ca un mort timpuriu. Crezi ca numele strainilor sunt mai breze? Aiurea, sunt chiar mai traznite ca pe la noi. Romanii au o indentitate unica in lume: sunt singurul popor care vorbeste aceeasi limba oriunde s-ar afla. Niciun popor nu are asa ceva. Chiar popoare mici ca luxemburghezii vorbesc 3-4 dialecte atat de diferite ca nu se pot intelege daca nu se refera la o limba principala, ca in Itaiia, piemonteza, in Spania, castiliana, in USA angleza, in Anglia york, etc. Limba romana este o limba straveche, bine conturata, agila in captarea neologismelor, evita instinctual cancerele lingvistice. Orice ar face limba engleza, peste cateva zeci de ani, schimonositorii de acum ai limbii romane, ignorantii de serviciu pe la Bucuresti, o sa constate ca sunt inapoiati. Ce nu au incercat rusii sa faca din limba romana in Basarabia si fassss! Romana invinge, sonoritatea limbii si muzicalitatea ei doboara rusa, care intradevar e foarte valoroasa ptr injuraturile de mama. Schimonoselile de acum ale anglicoizilor nostri, nu fac decat sa creasca numarul tampitilor pentru o perioada de timp. In curand China, devenind motorul economic al lumii, va face ce face orice barosan, incearca sa ne puna firme la magazine cam ca ale lor, o sa se poarte mai mult bermude, mai putin blugi,(bermudele e moda de la chinezi nu din ins. Bermude), sapca tip pelican deja e in voga dar si asta e chinezeasca luata de americani via japonezi . Si uite asa alde ‘cool’ de acum o sa devina cheay-day. Si om mai vedea, ca prostia oamenilor e ca valurile marii: se repeta si dispar.

  14. ion spune:

    Deci aceste popoare, neamuri, comunitati de “hutuli”, “volosi”, “vlaski” etc. nu pot fi numiti “romani” vorbitori de “română”, ci numai EST-ROMANICI, vorbitori EST-LATINI. Legislatia UE interzice ca un stat ca Romania – mult mai mare si mai influent – sa impuna un nume convenabil sie unui popor, neam, comunitate lingvistica si culturala MINORITARA. Se incalca un DREPT FUNDAMENTAL – cela ca insasi persoana, grupul, minoritatea, comunitatea sa-si aleaga propriul NUME pentru limba si identitatea sa, pe care alte comunitati, state, popoare sunt datoare sa-l respecte si sa-l utilizeze, indiferent daca este din punctul sau de vedere corect stiintific, istoric, politic etc. (exact ca in cazul numelui de “romi” si “limba Romani” a tiganilor din lume care nu poate fi contestat sau substituit).

  15. Eu spune:

    Astea au fost teritorile noastre iar in regiunea autonoma Vlaha din Cehia meseria de baza este oieritul,se mai folosesc cuvinte romanesti precum Brinza,babusca,babana,roscana,nevasta pistruie poarta haine ca noi,biserici din lemn ca in Maramuresul Istoric.
    Dacii erau tracii din banat.
    Sustinand ideea dacica nu numai ca renuntam la aceste pamanturi dar reducem Romania la Banat.Dacia a fost ultimul episod din cucerirea romana idee sustinuta de Nicolae Iorga motiv pentru care a fost interzis de agentii sovietici.Ceea ce nu a reusit Stalin,sa reduca Romania la Banat o facem noi.Ni sa falsificat istoria.Patriotismul fara cultura e cel mai mare dusman al patriotismului real.
    https://www.youtube.com/watch?feature=player_detailpage&v=P9t6cOL45lM

  16. Eu spune:

    romani ,rumuni,aromani (in Grecia) in diderite dialecte iar in slava vlahi,volohi,valahi ne spuneau strainii.Valah inseamna roman.Da filistinii erau traci ca dupa infrangerea macedoniei sa renuntat la teritorile trace din Asia,Dionisius a reusit sa intinda Tracia pana in nord-estul Indiei care nu apare deloc in istoria noastra Burebista unind ce sa putut din Tracia (nu Dacia) si se pare ca uitam ca Burebista era rege al Traciei iar dupa moartea sa regatul sa spart.Ganditi si voi ca eu sunt din Tulcea.
    ma trag din Romani sau din Dobrogeni??????
    Tracii aveau mai multe nume dupa locurile unde traiau.Deasta sa falsificat istoria ca sa dormim in continuare si sa ne distrugem singuri.
    https://www.youtube.com/watch?feature=player_detailpage&v=-M2ZaHXiTyk



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Teofil Ivanciuc


Teofil Ivanciuc

Publicist, autor a trei carti. Competente in istorie, arheologie, turism. Locuieste in Sighetul Marmatiei. Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

Că incompetența și corupția sînt legate, merg mînă în mînă, stau la aceeași masă, etc., ...

de: vintila mihailescu

la "Corupție sau incompetență?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)