Home » Fără categorie » Citesti:

Semnificația contribuțiilor de pe contributors

Virgil Iordache noiembrie 3, 2013 Fără categorie
56 comentarii 1,671 Vizualizari

Întîmplarea că săptămâna trecuta au picat alături două articole care acceptă ca bune de urmat două seturi de valori opuse (ateiste vs. religioase) este o bună oportunitate pentru a analiza semnificația contribuțiilor de pe contributors pentru agora românească.

Înainte de a vorbi despre contribuții să vedem ce putem spune la modul general despre autorii care le produc. Contribuțiile de pe contributors sunt produse gratuit de autorii lor, ceea ce arată că în termenii primei versiuni ai piramidei lui Maslow ei se află în stadiul de satisfacere a nevoilor de auto-realizare și rezolvă această problemă personală printr-o manifestare responsabilă (altruistă) a creativității. Se implică într-o dezbatare publică în scopul de a susține anumite valori în care cred și a schimba nivelul (o să precizez mai încolo ce înțeleg prin nivel) dezbaterii publice din România. În termeni manageriali asta e o strategie pro-activă de bussiness, adică acea strategie prin care o firmă încearcă să modifice mediul extern ca să își promoveze funcționarea proprie conform scopurilor organizaționale ale firmei. Asta înseamnă că autorii contributors au o anumită acumulare de capital din care își permit să investească în modificarea spațiului public (sunt cel puțin din clasa de mijloc în sens economic). Mai înseamnă și că nu fac parte din structuri organizaționale care le limitează posibilitatea de a interveni cu opinii în spațiul public (cu excepția unor contexte bine precizate sau pe vehicule media bine precizate). Nu sunt controlabili și nici nu vor să fie la schmb cu beneficii materiale (nu au nevoie de ele, pentru că au deja un capital, sau au un sistem de valori în care acumularea de bunuri materiale nu este un scop în sine).

Să vedem acum care este metoda de promovare a valorilor specifică platformei. Promovarea unor valori se poate face într-un text scurt ca acest articol pe căi retorice: prin apel la emoții (seducție, incitare) și prin argumentare rațională. Problema cu seducția (x-ulescu își cultivă grădina ca un bunicuț de treabă – poză în articol) și incitarea (x-ulescu a dat un pumn unui copilaș – link spre you-tube) este că după ieșirea din starea de ambalare emoțională pe care i-au indus-o omul nu se mai simte bine (disconfort în manipulare) și revenire la starea inițială (la opinia veche). Revenirea nu mai are nici o importanță practică dacă e prea târziu și a acționat deja folosind opinia indusă (de ex. a votat cum trebuie). Se cheamă că a picat de fraier. Dacă e foarte orgolios se va agăța de tot felul de argumente ca să își raționalizeze eroarea și cu greu va accepta că propoziția anterioară este adevărată. În cazul unei dezbateri publice on-line acțiunea se poate exprima printr-un comentariu grăbit (aprobat sau nu) sau printr-un like emoțional. Succesul poziției exprimate de acel obiect media în acest mod este însă doar episodic, nu de durată, cel puțin pe categoria de public care prin prisma piramidei lui Maslow a ajuns cel puțin la nivelul respectului de sine și de alții. Nivel jos al dezbaterii publice înseamnă să apelezi mai ales la seducție și incitare, nivel ridicat înseamnă să apelezi mai ales la argumente. Există un gradient al produselor media de la nivel jos la nivel ridicat.

Ceea ce este specific platformei contributors este predominanța argumentării ca metodă de persuasiune. Argumentele de pe platformă au un rol retoric, nu unul de investigare obiectivă, neimplicată, a consecințelor la care duc niște presupuneri considerate adevărate. Pe contributors nu sunt de interes analize detașate de tip filosofic, în care argumentul să fie urmat până la ultimele lui consecințe indiferent de consecințele la care duce, iar pe această cale chiar autorul să își schimbe propriile valori bune de urmat (gândire critică autoreferențială). Pe de altă parte, referirea la astfel de argumente realmente detașate poate fi folosită în structurarea argumentului retoric.

Acestea fiind zise, să vedem care sunt valorile promovate de autorii de pe contributors. Valorile comune sunt cele ale libertății politice (fără de care acest mod de autorealizare n-ar exista) și ale dialogului relaxat (fără de care discuțiile s-ar duce predominant în zonele metodelor de seducție și incitare). Dincolo de aceste valori formale, valorile substanțiale sunt diferite. Cineva poate susține opinii de stânga, altul de dreapta, unul ateiste, altul bazate pe valori creștine.

În momentul lansării la apă a articolelor se face cuplajul cu publicul comentator de pe contributors. Consumând articole de diferite facturi și perspective cititorii își pot forma o imagine asupra diversității valorilor care structurează proiectele umane în societate și a modului cum se poate argumenta pentru susținerea acelor valori. Publicul include și autorii contributors, care citesc articolelele altor autori, unii dintre ei exprimând valori total diferite. Ei pot comenta adoptând o strategie reactivă, în paralele cu cea proactivă adoptată în calitate de autori. Pot arăta consecințele raționale ale asumării acelor valori, sau pot arăta inadecvarea argumentelor prin care se susține acele valori, care uneori pot submina chiar valorile respective făcându-le necredibilă sinceritatea asumării. Și acesta este de fapt dialogul. Fiecare își poate da seama unde se plasează, cât de rațional este și cât de nerațional (ne-am plictisi teribil dacă am fi complet raționali). În cea mai mare parte a situațiilor autorii nu se cunosc personal între ei, nici cu editorii, și nici cu comentatorii articolelor. Dar întreg forumul funcționează ca o dovadă vie că există o comunitate de oameni cu valori formale comune: libertate și dialog.

Cunoscând diversitatea opiniilor și noi argumente oamenii acestei comunități își pot (can & may) ajusta chiar și valorile personale, exceptând pe cele formale care sunt criteriul de identitate pentru apartenența la comunitate. Cei care ajung să facă asta înseamnă că au depășit aplicarea doar a strategiilor reactive și proactive. Au ajuns la o strategie adaptativă de dezvoltare personală. Dar greu se schimbă valorile substanțiale, și rar. Să le schimbi prea des e superficialitate, să nu le schimbi deloc poate fi încremenire în proiect – în sensul folosit de dl. Liiceanu (dar nu în mod necesar, de vreme ce cuvântul caracter are conotații pozitive). Probabil că valorile substanțiale de un nivel global al vieții nu pot fi schimbate niciodată, ci doar cele de niveluri mai mici, instrumentale pentru nivelul global. Este esențial să nu punem presiune pentru schimbarea valorilor substanțiale ale altora (asta ține de respectul autorului față de alții), dar este esențial să le dăm public mijloacele necesare să și le schimbe dacă vor vrea ei asta (asta ține de respectul autorului față de sine). Rezultatul net este diversitatea valorilor publice asumate de către oameni în cunoștință de cauză, structurate în diverse feluri în viața fiecăruia pe baza unor temeiuri argumentative.

Semnificația contribuțiilor de pe contributors cu tot cu comentariile lor în această schemă de intepretare este următoarea: ele sunt obiecte culturale produse și consumate de membri unei comunități de oameni care cred în valoarea libertății politice, de expresie și a dialogului argumentat ca instrumente pentru a susține și tolera diversitatea valorilor substanțiale publice asumate în mod responsabil, în cunoștință de cauză.

Acesta text a fost un argument retoric pentru a susține utilitatea argumentării ca metodă. :)

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "56 comments" on this Article:

  1. Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

    Sustin pe deplin demersul dvs. in favoarea privilegierii argumentarii ca metoda de interventie pe acest forum.

    Nu ati subliniat indeajuns insa un lucru care mi se pare extrem de important cu privire la cele doua articole la care va referiti. E drept ca textul pe care l-ati semnat dvs. este scris din perspectiva integrarii unei morale religioase. Fara prea multa greutate, cititorul isi da seama de pozitionarea axiologica a autorului.

    Imi pare rau insa, celalalt text la care va referiti NU exprima valori ateiste, ci doar stârneste zâzanie prin manipularea unor imagini culese de pe Internet. Eu nu vad valori acolo. Nici macar ateiste.

    Am convingerea ca este nevoie de o abordare argumentata a problemei educatiei religioase din diferite unghiuri: exclusivism religios, inclusivism religios, sincretism religios, agnostic si ateist. E nevoie sa discutam despre diferitele moduri in care o comunitate se poate asigura de echilibrul moral si emotional al copiilor si tinerilor.

    Cred ca cititorii platformei Contributors ar avea lucruri interesante de spus cu privire la acest aspect. Sunt intrebari fundamentale legate de modul in care se face educatia religioasa astazi la care nici macar nu putem ajunge in conditiile in care singurul scop pe care-l avem in vedere este sa socam, fara a asigura cu nimic trezirea din soc.

    • alex spune:

      Doamna Gorga,

      In timp textul domnului Iordache este un exemplu care dovedeste ca exista o cale de mijloc, a unui dialog argumentat, tinut un pic la rece pentru a fi consumat de oricine indiferent de convingeri, reactia dumneavostra arata inca o data de ce aceasta cale de mijloc este atat de greu gasit: oameni educati si inteligenti nu se abtin sa traga linia de mijloc un pic mai aproape de convingerile lor.

      Vestea buna este ca timpul nu-i pierdut, dialogul se poate aseza oricand pe un fagas bun, cu binevointa si intelegere de amandoua partile evident.

      • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

        Eu va multumesc pentru interventie pentru ca-mi permite sa-mi precizez punctul de vedere.

        Dupa cum singur o spune, perspectiva d-lui Iordache se dezvolta in sensul piramidei lui Maslow, interpretata din punctul de vedere al celui care emite o opinie in spatiul public. Un autor scrie /un comentator comenteaza pentru a-si rezolva in primul rand o nevoie de auto-realizare, sau altfel spus pentru a-si satisface diferite metanevoi cum ar fi adevarul, dreptatea, binele, frumosul, sensul vietii, etc. Tot d-l Iordache ne spune ca satisfacerea unor asemenea metanevoi trebuie sa se realizeze printr-o manifestare responsabila a creativitatii.

        Adoptand aceasta postura etica d-l Iordache formuleaza principii importante de conduita generala. Pentru mine insa ramane o problema esentiala. Este vorba despre educatie.

        Daca ne situam la nivelul de generalitate propus de d-l Iordache, atunci nu mai conteaza daca vorbim despre educatie sau despre cumparare de masini ori probleme contabile. E acelasi lucru. Trebuie doar sa avem o abordare responsabila pentru ca dialogul sa fie posibil.

        Spre deosebire de d-l Iordache insa, mie nu mi-e indiferent daca discutam sau nu despre educatia religioasa si modul in care este ea organizata astazi in Romania. Mai mult, cred ca este imperios necesar sa o facem cu tot respectul pentru toate convingerile religioase.

        Consider, de exemplu, ca e extrem de important pentru Romania de astazi sa existe un cadru rational de discutii in care sa putem gasi cu totii ( indiferent de atitudinea fata de religie pe care o avem, de la cei care practica exclusivismul religios si pana la ateisti) un raspuns la un paradox relevant din puntul meu de vedere.

        Suntem primii in Europa ca dinamica a frecventarii bisericii: între 1993 şi 1999 creşterea a fost de 15% (între 1993 şi 1997: de la 30% la 45%). După cum indică rezultatele din 2005 (World Values Survey – http://www.worldvaluessurvey.org/), acest nivel nu a fost depăşit pana in 2008 (data la care se opresc informatiile din acest studiu mondial). In randul celor tineri, practica religioasă publică s-a dublat între 1993 şi 2000, atingând la sfârşitul acestui interval valori între 35% şi 40%. Mai putin importanta a fost cresterea in cazul celor in varsta, de doar 5-10%.
        In acelasi timp, potrivit acelorasi date, suntem printre cele mai nefericite popoare si am devenit din ce in ce mai neincrezatori. Disensiunile sociale au crescut, violenta in societate de asemenea. Comparativ cu celelalte tari europene, avem cele mai multe adolescente care avortează, suntem primii în ceea ce priveşte exportul de prostituate, suntem primii la traficul de persoane, avem cea mai mare rată a abandonului copiilor.
        Ce beneficii sociale avem din cresterea numarului celor au devenit practicanti pe plan religios ? Nu cumva gresim ca lasam doar in sarcina bisericii educatia morala a copiilor si a tinerilor ? Ce putem schimba si cum ?

        Asemenea intrebari sunt semnificative. Trebuie sa le discutam si, mai mult, trebuie sa gasim solutii pentru ca in joc se afla copiii, adica viitorul tuturor. Or, nu putem discuta rational despre toate acestea daca rascolim oamenii cu tot felul de imagini care sa-i impresioneze. Scoala si educatia, in general, nu se schimba prin revolutii.

      • Cetatean spune:

        Se pare ca tu confunzi “dialogul argumentat” cu “calea de mijloc”. “Calea de mijloc” inseamna compromis si este necesara atunci cand trebuie luata o decizie (de ne-evitat) care sa rezolve o problema concreta si care implica doi (sau mai multi) indivizi cu optiuni diferite, pe cand in cazul “dialogului argumentat”, “calea de mijloc” inseamna renuntarea subita (chiar si partiala) la propriile convingeri. Spre deosebire de rezolvarea unei situatii concrete, caz in care trebuie (este de dorit) sa se ajunga la un consens, in cazul “dialogului argumentat” consensul nu este necesar, este chiar daunator daca se obtine doar pentru a menaja interlocutorul. “Dialogul argumentat” trebuie sa se incheie printrun “armistitiu” si nu printr-un “acord de pace”. “Arma” dialogului trebuie sa fie argumentul. Cine intra intr-un “dialog argumentat” trebuie sa se astepte sa fie contrazis fara menajamente (cu argumente).

        P.S. Se pare ca exista doua mari categorii de romani, dupa felul in care inteleg “dialogul argumentat”. Prima categorie prefera sa faca din orice “dialog argumentat” un circ, la care participa clowni, dresori si animale salbatice. A doua categorie de romani prefera sa faca din orice “dialog argumentat” o “sarbatoare campeneasca”. Majoritatea romanilor obosesc repede si devin irascibili atunci cand trebuie sa urmareasca un rationament. Acest lucru de datoreaza si sistemului nostru de invatamant care incurajeaza memorarea mecanica si nu gandirea critica. Nu ne-ar strica putina rigoare germana, daca ne dorim o societate moderna si prospera.

        • alex spune:

          Cetatean, nu confund defel dialogul argumentat cu un compromis.

          Ceea ce tu nu pari sa accepti este ca existenta unui dialog, de orice forma, implica o doza minima de bunavointa din partea partilor… de a asculta si evalua argumentele, nu de a le accepta. Nevoia asta creste substantial atunci cand vorbim de religie, si nu cred ca mai este nevoie sa argumentez de ce.

          • Cetatean spune:

            In comentariul tau adresat doamnei Adriana Gorga (la care am reactionat eu) ai spus: “reactia dumneavostra arata inca o data de ce aceasta cale de mijloc este atat de greu gasit”. Explica-mi si mie care este propozitia din acel comentariu in care doama Adriana Gorga nu da dovada de o “doza minima de bunavointa”.

            Afirmatia ta: “existenta unui dialog implica o doza minima de bunavointa din partea partilor… de a asculta si evalua argumentele, nu de a le accepta” nu lamureste confuzia pe care ai facut-o intre “dialogul argumentat” si “calea de mijloc”. De asemenea, nici nu contrazice cu nimic argumentele din comentariul meu. Eu am spus ca “«arma» dialogului trebuie sa fie argumentul. Cine intra intr-un «dialog argumentat» trebuie sa se astepte sa fie contrazis fara menajamente (cu argumente)”. Se pare ca nu ai remarcat repetarea cuvantului cheie “argument”. Argumentele nu pot sa fie “rautaciose” sau “binevoitoare”, ci corecte sau false, convingatoare sau neconvingatoare. “Bunavointa din partea partilor” nu poate sa insemne renuntarea la argument si nici la formularile care il pun cel mai bine in valoare (retorica). In caz contrar, “dialogul argumentat” isi pierde utilitatea si se transforma intr-o pierdere de timp. Scopul unui “dialogul argumentat” este sa evidentieze toate aspectele unei probleme, toate unghiurile din care poate sa fie privita. Daca anumite abordari deranjeaza interlocutorul, problema nu este “lipsa de bunavointa” a argumentul ci lipsa de toleranta a interlocutorului fata de opinii care ii pun in pericol convingerile, poate chiar sistemul de valori. Tocmai asta este problema majora a sistemelor de valori care au la baza o “gandire” dogmatica si nu o gandire critica.

            Referindu-te la “bunavointa” interlocutorului, ai spus: “nevoia asta (o doza minima de bunavointa din partea partilor) creste substantial atunci cand vorbim de religie, si nu cred ca mai este nevoie sa argumentez de ce”. Am argumentat eu mai sus: “lipsa de toleranta a interlocutorului (credincios) fata de opinii care ii pun in pericol convingerile, poate chiar sistemul de valori”. Solutia trebuie sa fie educarea copiilor (tinerilor) in spiritul dialogului critic, al deschideri (tolerantei) fata de cei cu sisteme de valori diferite de al lor. Indoctrinarea duce (in cele mai multe cazuri) la lipsa de toleranta si la refuzul argumentului rational, cu riscul de a degenera in extremism religios. Cu cat varsta la care incepe indoctrinarea este mai frageda si cu cat mediul social mai “favorabil”, cu atat este mai mare acest risc.

            • alex spune:

              Cetatean, recunosc ca este aproape amuzant monologul tau. Este amuzant pentru ca este contradictoriu: incepi prin a ma contrazice si continui prin a-mi da dreptate. Este monolog pentru ca tinde sa inventeze tot felul de probleme: ma anunti ca nu observ folosirea termenului cheie “argument” (aparent eu sunt orb si surd la “argument” chiar daca asta e subiectul), imi explici ca argumentele nu pot reflecta si atitudinea interlocutorilor intrucat ele pot fi doar false sau adevarate (cine o fi afirmat contrariul nu stiu), iar apoi inchei spunand ca problema nu este lipsa de bunavointa ci lipsa de… toleranta.

              Bunavointa = Ingaduinta = Tolerenta. Asadar modificam, dar ramane la fel.

              In ceea ce priveste “doza minima de bunavointa” pe care tu o prezinti ca un repros adresat doamnei Gorga… aceste cuvinte sunt scoase de tine din contextul celui de-al doilea comentariu al meu, comentariu adresat tie (nu reprosul, ci comentariul).

              Iti satisfac insa curiozitatea si iti atrag atentia asupra propozitie in care doamna Gorga afirma: “celalalt text la care va referiti NU exprima valori ateiste, ci doar stârneste zâzanie prin manipularea unor imagini culese de pe Internet.”

              Dansa nu se oboseste sa argumenteze, doar califica textul drept o tentativa de invrajbire (off Cetatean, iar apar emotiile printre operanzi, o sa dea cu virgula) si este indignata ca autorul manipuleaza imagini (cred ca defapt a vrut sa spuna oameni, pt ca imaginile nu au fost alterate), incalcand totodata dreptul la intimitate al micutilor (aici chiar ii dau dreptate). Nu conteaza ca articolul este in parte o transcriere a unui film disponibil pe Youtube, nu conteaza ca AR TREBUI SA DISCUTAM ARGUMENTAT DACA ACEI COPII SUNT INDOCTRINATI SAU NU (scuze ca am ridicat tonul, sunt sigur ca valoarea de adevar a propozitiei ramane aceeasi pentru tine). Important este ca daca dreptul la intimitate al copiilor a fost incalcat, daca banuim o tentativa de manipulare… atunci argumentele autorului sunt false, lipsite de… atentie… ORICE valoare.

              Acum spune-mi tu, Cetatean: este corect sa califici drept neadevarat un argument doar pentru ca vine din partea unui interlocutor care incearca (sau doar pare) sa te manipuleze?

            • Cetatean spune:

              In loc sa faci o “analiza literara” a comentariilor mele, mai bine ai incerca sa le combati cu argumente. Tocmai comentam un articol in care autorul spunea: “ceea ce este specific platformei contributors este predominanta argumentarii”. “Argumentele” tale la obiectiile mele sunt urmatoarele:

              - “este aproape amuzant monologul tau”
              - “este contradictoriu: incepi prin a ma contrazice si continui prin a-mi da dreptate” (unde?)
              - “ma anunti ca nu observ folosirea termenului cheie «argument»”
              - “aparent eu sunt orb si surd”
              - “imi explici ca argumentele nu pot reflecta si atitudinea interlocutorilor intrucat ele pot fi doar false sau adevarate”
              - “inchei spunand ca problema nu este lipsa de bunavointa ci lipsa de… toleranta”

              In continuare, ma acuzi ca “in ceea ce priveste «doza minima de bunavointa» pe care tu o prezinti ca un repros adresat doamnei Gorga… aceste cuvinte sunt scoase de tine din contextul celui de-al doilea comentariu al meu, comentariu adresat tie”. Sa analizam putin aceasta afirmatie.

              1. In comentariul tau adresat doamnei Gorga ai spus: “exista o cale de mijloc, a unui dialog argumentat … aceasta cale de mijloc este atat de greu gasit: oameni educati si inteligenti nu se abtin sa traga linia de mijloc un pic mai aproape de convingerile lor”.

              2. Eu am ripostat la afirmatia ta de mai sus spunand ca “tu confunzi «dialogul argumentat» cu «calea de mijloc»”. Ca urmare, tu ai raspuns: “ceea ce tu nu pari sa accepti este ca existenta unui dialog implica o doza minima de bunavointa din partea partilor”.

              Daca un dialog argumentat are nevoie de o cale de mijloc pe care unii “oameni educati si inteligenti” o nesocotesc (comentariul adresat doamnei Gorga) si daca dialogul are nevoie in acelasi timp si de o doza minima de bunavointa din partea partilor (comentariul adresat mie), concluzia logica este ca “oameni educati si inteligenti” care nu pastreaza o cale de mijloc (“nu se abtin sa traga linia de mijloc un pic mai aproape de convingerile lor”) nu au de fapt o doza minima de bunavointa (actioneaza cu buna stiinta, “nu se abtin”). Rezulta ca “in ceea ce priveste «doza minima de bunavointa»”, nu “am scos aceste cuvinte din context” ci am facut o sinteza a celor doua comentarii ale tale. Cele doua comentarii au o coerenta ideatica, asa ca se circumscriu aceluiasi context: “dialogul se poate aseza oricand pe un fagas bun (“calea de mijloc”), cu binevointa si intelegere de amandoua partile” (“doza minima de bunavointa”).

              In final incerci sa argumentezi acuzatia ta la adresa doamnei Gorghiu din primul comentariu (“iti atrag atentia asupra propozitie in care doamna Gorga afirma …”). Dupa cum se poate observa ai schimbat acuzatia, care nu mai este aceea ca “nu pastreaza o cale de mijloc”, ci aceea ca “nu se oboseste sa argumenteze”. Se pare ca ai o problema de coerenta in a urmari pana la capat un rationament, fapt care explica confuzia pe care o faci intre “dialogul argumentat” si “calea de mijloc”.

        • Lewiss spune:

          “Cine intra intr-un “dialog argumentat” trebuie sa se astepte sa fie contrazis fara menajamente (cu argumente). ” De acord cu dvs. Spuneti-i va rog si dnei Gorga acest lucru si faptul ca “atentii” ca cele folosite des de dansa drept raspunsuri: nu ati inteles nimic, nu asta am vrut sa spun, intelegeti gresit, spun lucruri dificile ( asta e cea mai tare!) nu sunt argumente.

    • Red spune:

      Imi pare rau, dar textul numit “ateist” nu isi propune sa promoveze “valori ateiste” ci doar denunta o stare de fapt, arhaica si anormala: indoctrinarea religioasa a copiilor in Romania, prin expunerea lor la niste practici retrograde si degradante.

  2. Als spune:

    @ Virgil Iordache Subiectul propus este foarte interesant. Apreciez ceea ce scrieti: “Dar greu se schimbă valorile substanțiale, și rar. Să le schimbi prea des e superficialitate, să nu le schimbi deloc poate fi încremenire în proiect “.
    Sper sa va citeasca cat mai multi colegi de platforma si bineinteles, cat mai multi dintre cei care apreciaza “contributors” in ciuda rebuturilor inerente ale acestui tip de dialog, care de multe ori e intr-un singur sens.

    Adriana Gorga: “Sustin pe deplin demersul dvs. in favoarea privilegierii argumentarii ca metoda de interventie pe acest forum. ”
    Atunci privilegiati argumentarea si pe cei care o practica si in comentariile propriilor articole, nu numai in teorie. M-am plictisit sa va numar greselile ( chiar ati fost profesoara de limba si literatura romana? mi se pare incredibil!) si sa constat lipsa de informare, chiar ignoranta , in multe subiecte abordate, ambele practicate la scara larga. Ca doar aveti painea si cutitul in mana si taiati acolo unde va avantajeaza. Principiile sunt pentru fraieri, probabil.

    • Cetatean spune:

      Minciuna are picioare scurte pe Internet. Cu toate ca nu ai comentat la nici un articol al doamnei Adriana Gorga, faci urmatoarea afirmatie: “Atunci privilegiati argumentarea si pe cei care o practica si in comentariile propriilor articole, nu numai in teorie. M-am plictisit sa va numar greselile …”.

      Interesant ca nu ai intervenit atunci cand ai constatat greseli concrete, insa comentezi acum la modul general, fara probe. Avea intr-adevar dreptate doamna Adriana Gorga atunci cand spunea: “Sustin pe deplin demersul dvs. in favoarea privilegierii argumentarii ca metoda de interventie pe acest forum”.

      ***

      P.S. Pentru cei interesati sa verifice comentariile tale la articolele doamnei Adriana Gorga, solutia este Google.

      La cautarea urmatoare (trebuie pastrate si ghilimelele):

      “Als” * “spune” site:contributors.ro

      obtinem 17 rezultate pentru comentatori al caror alias-uri incepe cu “Als“: 15 rezultate pentru “Als Ob” si 2 rezultate pentru userul “Als“.

      ***

      La cautarea urmatoare:

      “* Als ” site:contributors.ro

      nu obtinem nici un alias nou care sa inceapa cu alte cuvinte si sa contina cuvantul “Als“.

      ***

      Rezulta ca exista doar doi comentatori cu alias care contine cuvantul “Als”: “Als Ob” si “Als“.

      Cautand articolele doamnei Adriana Gorga de pe site-ul contributors.ro la care comenteaza “Als Ob” si “Als“, la urmatoarele cautari:

      “Adriana Gorga” “Als Ob” site:contributors.ro
      “Adriana Gorga” “Als” site:contributors.ro

      nu obtinem nici un comentariu.

      ***

      Pentru cei sceptici, cautarea urmatoare:

      “Stefan Vlaston” “Als Ob” site:contributors.ro

      ne da trei rezultate la care “Als Ob” comenteaza articolele domnului Stefan Vlaston.

      ***

      Dupa cum spuneam, minciuna are picioare scurte pe Internet.

      • Als spune:

        @cetatean Nu ati vazut comentariile mele despre greseli gramaticale, lacune si afirmatii gresite pt ca ele nu au aparut. Exact asta voiam sa evidentiez. Pt cultura dv nu am comentat niciodata la denumitul Vlaston, e vorba de o coincidenta. Dupa cum constatati google-ul are limitele lui si in afara de statistici si “google” ar trebui sa mai si gandim.

        @autorului Bizara afirmatia lui Funeriu ” oamenii prosti vorbesc despre altii”. Nu de alta dar dansul vorbeste foarte des despre altii: Boc, Basescu, Ponta, Antonescu., sunt numele care revin in subiectele dansului de ani de zile.
        Sunt de acord cu dumneavoastra ca varietatea subiectelor e foarte importanta, in plus arata deschiderea autorilor, cultura generala si mai ales cat stapanesc subiectul pe care il propun. Dar pt un autor e esential sa cunoasca bine subiectul: cum spuneam o cautare pe google si cateva informatii culese la repezeala nu fac un articol bun, nici macar un comentariu bun. Detesc oamenii care vorbesc despre lucruri care ii depasesc in mod vizibil dar o fac pentru a da senzatia ca sunt la curent cu tot, cunosc tot si sunt capabili sa discute si fotbal, si filosofie si critica teatrala, eventual si despre gazele de sist sau independenta energetica. La politica si invatamant oricum se pricepe toata lumea.
        Va doresc o zi buna si sa gasiti subiecte interesante pentru articolele viitoare.

        • Cetatean spune:

          1. In cazul in care afirmatia ta: “nu ati vazut comentariile mele despre greseli gramaticale, lacune si afirmatii gresite pt ca ele nu au aparut” este adevarata, acuzatia ta din comentariul de mai sus trebuia sa se refere la CENZURA si nu la greselile doamnei Adriana Gorga (pentru care nici macar nu ai prezentat dovezi). Cenzura incalca “demersul in favoarea privilegierii argumentarii”, pe cand “lipsa de informare, chiar ignoranta” NU il incalca. Ignorantii nu isi constientizeaza ignoranta, prin definitie. Astfel, ei incearca sa isi argumenteze pozitia (“ignoranta”) fara sa incalce “demersul in favoarea privilegierii argumentarii”. Avand in vedere aceste aspecte, eu am dubii ca esti onest in afirmatiile facuta. Orice om nedreptatit (care isi striga frustrarea) evidentiaza in mod instinctiv atacul agresorului asupra lui (nedreptatea care i s-a facut, adica cenzura) si nu actiunea sa care a dus la raspunsul agresorului (adica criticarea ignorantei agresorului).

          2. In acest caz, limitele sun ale tale nu ale lui “Google”, deoarece nu ai inteles argumentatia mea. Eu am cautat toate variantele posibile in care apare cuvantul “Als”, deoarece exista posibilitatea sa folosesti un alias prescurtat in unele cazuri (exista comentatori care se pot gandi la acest lucru). Daca citeai mai atent comentariul meu vedeai ca am spus: “cautarea urmatoare … ne da trei rezultate la care «Als Ob» comenteaza articolele domnului Stefan Vlaston”. Nu am spus ca tu ai comentat la articolele domnului Stefan Vlaston, am spus ca “Als Ob” a comentat la articolele domnului Stefan Vlaston. De fapt, aceasta parte a comentariului meu nici nu iti era adresata tie ci era un exemplu de cautare “pentru cei sceptici” care doreau sa verifice eficienta cautarilor pe care le-am invocat (cautari care puteau sa nu dea rezultate din cauza erorii de formulare a “intrebarii” si nu a lipsei rezultatelor cautate).

          • Red2 spune:

            Domnule, sunteti lipsit de logica. Ce dovezi vreti sa prezinte? A patit ca si mine: ii scriu unui autor: vezi domle ca ai scris ca naiba cuvantul ala, el corecteaza, se face ca ploua si gata, mesajul nu apare. Dar mai sunt cazuri in care mesajul apare postat de cei care gereaza platforma si uite asa mai sunt si dovezi. Cititi articolele si comentariile si veti gasi si greselile. va doresc succes.

            • Cetatean spune:

              Nu ai inteles sensul interventiei mele. Repet: In cazul in “Als” a patit ca si tine, adica: “ii scriu unui autor: vezi domle ca ai scris ca naiba cuvantul ala, el corecteaza, se face ca ploua si gata, mesajul nu apare”, atunci acuzatia din comentariul de mai sus trebuia sa se refere la CENZURA si nu la greselile doamnei Adriana Gorga. Cenzura nejustificata (pe considerente legale, de exemplu) este un lucru grav pentru o platforma dedicata dezbaterii bazate “pe forta argumentelor”, asa ca orice luare de pozitie impotriva cenzurii este binevenita. Pe de alta parte, desi nu este de dorit sa apara greseli gramaticale, mult mai importante sunt ideile pe care le transmite un articol (comentariu), asa ca cel care sesizeaza unele greseli gramaticale ar trebui sa faca acest lucru pentru binele comun si nu pentru a iesi in evidenta. Eu nu m-as supara daca o astfel de interventie nu ar aparea, insa as fi foarte suparat daca un comentariu argumentat ar fi cenzurat.

      • Dan spune:

        @Cetatean Pentru ca vorbim despre semnificatia contributiilor pe contributors, autori si comentatori, poate ne lamuriti ce semnificatie are comentariul dumneavoastra? Eu imi semnez comentariile cu primul prenume Dan, cati de Dan or exista si care comenteaza? Fac asta pentru ca nu ma intereseaza decat mesajul din comentariu, daca am un aport la discutie, daca pot aduce o completare sau remarc vreo afirmatie gresita a autorului sau a celorlalti intervenanti.
        Deci unde e relevanta in afirmatiile dvs? In plus, si-mi pare foarte rau ca trebuie sa o spun, dar subiectul se preteaza, dna Gorga e celebra prin greselile sale de exprimare -ultima e la articolul despre Andrei Plesu, presedentie in loc de presedintie, cuvant folosit gresit in vreo 3-4 locuri-puteti verifica. Omul are dreptate sa se mire ca o profesoara de romana care scrie despre educatie face asemenea greseli. Dumneavoastra nu doriti pentru copii profesori bine pregatiti? Daca nici lor nu le putem pretinde sa scrie corect atunci ce pretentii sa avem de la copii? Poftim, subiect de dezbatere daca va plictisiti si aveti timp de cautari aiurea pe google: cat de bine sunt pregatiti profesorii? Ce exemplu dau ei copiilor?
        @ V Iordache
        Domnule Iordache, din pozitia dvs de cadru universitar la UB ati putea sa abordati mai des subiecte din acest mediu? Lipsesc universitarii romani cu experienta care sa scrie pe teme de invatamant, de cercetare, de calitate si ininvatamant si in cercetare, despre impostura , despre dezinteresul tinerilor pentru scoala, in particular pentru domenii considerate grele. Multumesc.

        • Cetatean spune:

          Se vede ca nu ai inteles “ce semnificatie are comentariul ” meu. Nu faptul ca “Als” s-a referit la niste greseli ale doamnei Adriana Gorga este problema, ci faptul ca nu a prezentat nici o dovada care sa ii sustina afirmatiile. Avand in vedere aceasta atitudine a lui “Als”, eu am dorit sa verific buna credinta cu care au fost facute acele afirmatii si am prezentat rezultatul cautarilor. Sintagma “semnificatia contributiilor pe contributors” este lipsita de continut in cazul in care “contributiile” sunt niste acuze fara acoperire (dovezi). Contributia adusa de mine (comentariul meu) are legatura cu asanarea dialogului, prin taxarea acestui tip de comportament, care este dusmanul dialogului argumentat. Domnul Virgil Iordache spunea: “ceea ce este specific platformei contributors este predominanta argumentarii”. Sunt total de acord cu aceasta afirmatie si doresc ca ea sa ramana valabila si peste un an de zile (de exemplu). Contributia mea incearca sa ajute la implinirea acestui deziderat. Mie mi se pare cel putin ciudat ca nu te-au deranjat niste acuzatii aduse unui alt comentator (Adriana Gorga) fara prezentarea unor dovezi, in schimb te-a deranjat pozitia pe care am luat-o eu fata de aceasta atitudine, care submineaza spiritul platformei “contributors”.

          • Red2 spune:

            Domnule, argumentele sunt chiar articolele incriminate.Cititi-le, ca si comentariile, si veti intelege. Bineinteles, unele greseli au fost corectate de autoare fara macar un multumesc…Stiu acest ultim detaliu pentru ca mi s-a intamplat chiar mie.
            Eu nu am tinut cont de asta, dar nici nu mi-a facut placere. Pur si simplu am incetat sa mai comentez la articolele dansei. Fiecare reactioneaza in felul sau, dar pe undeva e intemeiata revolta asta.

            Domnului Iordache: Ma bucur sa mai vad si alte subiecte decat cele predominant politice. De mult timp nu am citit cu atata placere un articol de pe contributors.
            Felicitari si reveniti si cu altele din aceasta categorie originala.

            • Cetatean spune:

              Se pare ca si tu ai o problema cu intelegerea notiunii de “argument”. In timpul unui dialog, cel care face afirmatiea trebuie sa prezinte si argumentul, nu sa indice o “bibliografie” pe care interlocutorul trebuie sa o parcurga in cautarea acestuia. Tocmai acest lucru nu l-a facul “Als” in comentariul in care a adus acuze unui alt comentator.

          • Als spune:

            Cetatean, aveti o problema importanta in intelegerea afirmatiilor celorlalti. V-as ruga sa recititi comentariile mele si sa gasiti locul unde logica dumneavoastra s-a rupt complet. O alta solutie este sa luati la recitit toate articolele si comentariile dnei Gorga. Gasiti de toate acolo, pentru toate gusturile. Inclusiv argumentele pe care nu reusisti sa le vedeti.
            Lectura placuta domnule Cetatean .

            • Cetatean spune:

              Asa se intampla atunci cand nu poti sa urmaresti un rationament: rogi interlocutorul sa isi gaseasca singur erorile de logica. Asta este singura explicatie a raspunsului tau: “V-as ruga sa recititi comentariile mele si sa gasiti locul unde logica dumneavoastra s-a rupt”.

          • iosiP spune:

            Cetatene, esti unul dintre cei care utilizeaza un limbaj agresiv, se preteaza la atacuri la persoana si nu isi demonstreaza validitatea ipotezelor (iar logica ne spune ca “falsul implica orice”).
            Desigur, as putea exemplifica dar nu doresc sa ma indepartez de la subiectul articolului.

            • Cetatean spune:

              Domnul Virgil Iordache spunea: “ceea ce este specific platformei contributors este predominanta argumentarii”. Comentariul tau este un exemplu de raspuns “argumentat”. Fara cuvinte!

            • Igor spune:

              @Cetatean Asa e, domnul Iordache a vorbit foarte frumos de argumente si de a argumenta dar “a uitat” sa adauge ca dialogul trebuie sa fie si intre oameni care inteleg argumentele. Banuiesc ca era subinteles. Daca dv nu intelegeti si stati prost cu logica, e usor sa spuneti ca “asta nu e argument “. Oricum povestea e veche si s-a ras mult pe marginea ei, iar cand mai multe persoane va spun ca “sunteti beat” e bine sa va duceti la culcare, sau macar sa va retrageti demn.
              PS O “bibliografie” este si va fi intotdeauna un argument, mai ales cand bibliografia e la indemana oricui, deci se poate verifica usor. Doar ca ati dori sa faca altii munca in locul dvs.

            • iosiP spune:

              Am scris clar: “Desigur, as putea exemplifica dar nu doresc sa ma indepartez de la subiectul articolului.”

              Eu cred ca exemplul, pe care il pot gasi chiar fara sa parasesc aceasta pagina, este cel mai puternic argument – unii i-ar soune “dovada”!

            • Cetatean spune:

              @Igor

              Cel care sta prost cu logica esti tu. “Bibliografia” nu poate sa fie un argument intr-un dialog care se poarta pe marginea unui articol de pe “contributors”. Articolele noi apar frecvent, timpul in care un articol este in atentia comentatorilor este scurt. Daca eu iti dau ca “argument” o carte (obscura) de 500 de pagini sau toate comentariile mele anterioare pe acesta platforma (sau articolele doamnei Gorga, de exemplu), nu cred ca vei mai considera “bibliografia” ca fiind un argument valabil. Din aceste motive, argumentele trebuie sa apara in interiorul comentariului, iar daca este nevoie de confirmarea veridicitatii unei afirmatii (sau a unor date), se ataseaza la comentariu un link care te duce direct la afirmatia (datele) in cauza.

              M-a amuzat “argumentul” tau: “cand mai multe persoane va spun ca «sunteti beat» e bine sa va duceti la culcare”. A fost si instructiv: mi-a confirmat (inca o data) faptul ca multi comentatori au grave probleme sa faca diferenta intre “argument” si “parere”. Din aceasta cauza, multi apreciaza un “argument” in functie de autoritatea celui care l-a enuntat, sau in functie de numarul indivizilor care il sustin. Trebuie sa iti reamintesc (ca sa folosesc un eufemism) ca un argument se sustine singur (daca este corect si clar formulat) si nu are nevoie de “vedete” sau “chibiti” sa il valideze. Invalidarea unui argument (eronat) se poate face doar cu un alt argument (corect) si nu cu “vorbe din popor”.

            • Cetatean spune:

              @iosiP

              Curaj, exemplifica. Ai spus ca “Cetatean nu isi demonstreaza validitatea ipotezelor “. Demonstreaza tu aceasta afirmatie (cu argumente), in concordanta cu “subiectul articolului”: “Ceea ce este specific platformei contributors este predominanta argumentarii” (Virgil Iordache, autorul articolului). Nici nu trebuie sa faci mare “munca de cercetare”, o poti face “fara sa parasesti aceasta pagina”.

  3. George Gafencu spune:

    Domnule Iordache,

    Este un pic simplist separarea opiniilor doar in ateiste si dogmatice.

    Exista o categorie de mijloc, as spune cea a persoanelor spirituale, insa care nu apartin fomal de o religie sau alta.

    Categoria respectiva a apartinut unei religii la nastere, insa dintr-un motiv sau altul au abandonat credinta respectiva, de obicei in urma unor intamplari traumatizante pentru ei. Asta nu ii face atei.

    De exemplu, cunosc oameni care sunt refugiati din Iran in urma revolutiei islamice. Rudele lor sau ei insisi au ajuns in inchisoare pentru motive puerile. Dintr-o societate libera pe vremea sahului, Iranul a ajuns un loc unde femeile care erau independente financiar si social trebuie sa se acopere cu valul islamic si au ajuns la cheremul barbatului. Sharia se aplica ca lege a pamantului si oricine poate fi declarat dusman al lui Dumnezeu pe pamant pe motive de opozitie la regimul ayatollahului, avand pedeapsa cu moartea automata la sentinta respectiva. Si asta in numele religiei islamice.

    In al doilea rand, cunosc oameni si am avut si eu de a face cu secte religioase periculoase, care forteaza separarea adeptului de mediul lui natural, oamenii doneaza bunuri sau munca necalificata pentru folosul sectei si cand arata semne de nemultumire sunt aruncati in strada. Oamenii astia au investit tot ce au avut in secta respectiva si se trezesc la sfarsit goliti emotional, dupa ani de zile fara o locuinta, fara o calificare profesionala desi multi sunt absolventi de colegiu si fara mijloace de subzistenta.

    Categoria de care spun pastreaza un ochi foarte critic in societatea in care traiesc si sanctioneaza orice derapare a unei biserici ori organizatii religioase de la normele etice universal recunoscute, fiind confundati adesea cu ateii.

    Sunt genul de persoane care reactioneaza urat la manipularea bisericii catolice la ascunderea pedofiliei preotilor sau a celei ortodoxe care pune interesele materiale deasupra celor spirituale,

  4. iosiP spune:

    “Imi pare rau insa, celalalt text la care va referiti NU exprima valori ateiste, ci doar stârneste zâzanie prin manipularea unor imagini culese de pe Internet. Eu nu vad valori acolo. Nici macar ateiste.”

    Puteti argumenta, sau ati emis o simpla parere (cu valoare de adevar absolut)?

    Din punctul meu de vedere, “celalalt text” exprima reactia normala a unei persoane fata de abuzurile bisericii, reactie sustinuta inclusiv de catre legislatia in vigoare. In ce consta “manipularea” imaginilor: au fost ele prelucrate in Photoshop, aditate, prezentate in afara contextului sau cum?
    Cat despre valori, fiecare vede ce poate…

    • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

      Am raspuns intrebarii dvs. in comentariul de mai sus, adresat lui alex. Imaginile video nu ar fi trebuit sa apara deloc intr-un articol care respecta dreptul copiilor la intimitate. In ceea ce priveste fotografiile, acestea puteau fi folosite dupa ce in prealabil ar fi fost prelucrate in Photoshop in asa fel incat sa nu poata fi recunoscuti copiii. Chiar daca sunt in spatiul public, autorul este cel care face selectia in functie de principiile sale etice. Pe internet pot fi si imagini pedofile, de exemplu. Ce facem, le reproducem in articole pentru ca vrem sa atragem atentia asupra fenomenului?

      • Lewiss spune:

        Exagerati. Imagini pedofile in liber acces, cred ca visati. Bineinteles, daca un parinte e suficient de idiot incat sa-si fotografieze copilul in fundul gol la plaja si sa posteze pozele in spatiul public virtual e altceva, parintii respectivi chiar ar trebui sa fie trasi la raspundere. Dar aici nu e vorba de asemenea incidente ci de fotografii de grup lasate in spatiul public in deplina cunostinta de cauza, inclusiv de personalul gradinitilor si scolilor respective. Daca exista vreo vina atunci este a lor, ei ar trebui sa fie trasi la raspundere de catre parinti, daca acestia considera necesar.

        • Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

          Fireste ca exista asemenea imagini. Nu sunt tot atat de usor de gasit ca cele cu impartasitul la gradinita, asta e drept.

          E interesant insa in comentariul dvs. mecanismul care leaga cererea si oferta de imagini socante.

          Ca sa credeti ca exista multe imagini socante pe Internet, ar trebui sa le vedeti. Pentru un autor dornic de popularitate, ar fi absolut normal sa-i dea publicului ce doreste acesta sa vada. Si asa ajungem intr-un cerc vicios.

          De aceea, sunt necesare principii etice care sa filtreze asemenea tentatii omenesti.

          • Florin spune:

            Paote ca exista asemenea imagini si acestea pot fi gasite ( va cred pe cuvant), dar ce om normal ar utiliza aceste imagini pentru ….imagine, v-ati intrebat? Nu suntem in povestea cu drobul de sare ci intr-un caz concret in care folosirea imaginilor este nu numai legala (o mare diferenta fata de exemplul dvs) dar si inofensiva. Nu vad de ce imaginile acelea ar fi daunatoare pe situl contributors si nu ar fi pe situl gradinitelor unde au fost gasite. Sunt la fel de accesibile si la fel de publice si intr-un caz si in celalalt, cu acordul parintilor si al cadrelor didactice ( a contestat cineva legalitatea folosirii acelor imagini?).
            In celalat caz vorbiti de imagini ilegale, imorale, indecente si cum mai vreti, in mod categoric nimeni din cei implicati nu si-a dat acordul ca acele imagini sa apara. Vedeti diferenta? Comparatia dv este nu numai extrema dar si iesita din context. Nu discutam despre ce poate face un nebun, aici nu putem avea nici un control, dar in nici un caz un om normal nu ar utiliza imagini pedofile ca sa aiba audienta. E nu numai grotesc dar si ireal. Sa nu amestecam ce ar putea sa se intample (drobul de sare) cu ce se se intampla in realitate. Sunt imagini mult mai socante publicate in presa din intreaga lume: imagini de razboi, copii soldati, copii care mor de foame, toate acestea ar trebui interzise? Imaginile publicate sunt, la alta scara bineinteles, un segment din societatea romaneasca a anului 2013.

      • Red spune:

        In numele intimitatii de care pomeniti, dvs sunteti de fapt deranjata ca cineva a scos niste practici retrograde si abusrde la lumina.

  5. Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

    Mulțumesc tuturor celor care au comentat. Domnul Funeriu pe blogul dânsului face referire la o zicala foarte dură, cu care nu sunt de acord ca mod de exprimare, dar care surprinde ceva din realitatea lumii înconjurătoare, zice:

    “E o vorbă: oamenii inteligenți vorbesc despre concepte, oamenii medii despre fapte iar oamenii proști despre alții”.

    Eu nu cred ca vorba asta e prea buna deoarece da impresia ca inteligentii ar fi mai grozavi ca cei mai putin inteligenti. In general e exact invers. Inteligentii au fost daruiti de Dumnezeu, sau au avut bafta asta, cum vrea fiecare sa interpreteze, dar de multa ori se culca pe o ureche si nu muncesc din greu sa isi valorifice potentialul. In timp ce cei daruiti mai putin muncesc din greu si merita mult mai mult respect pentru ce au realizat decat multi inteligenti care poate sunt mai performanti ca primii, dar care si-au risipit talentele.

    Dar revenind la vorba d-lui Funeriu, cred că trebuie să vorbim despre toate, în funcție de împrejurări. In general cand am ceva de spus nu ma refer la persoane sau fapte particulare, ci incerc sa merg la notiunile generale. Cobor inapoi spre fapte si oameni doar cand lucrurile sunt de interes public, cazul Ponta de ex cu plagiatul lui.

    Avantajul acestui mod de abordare este ca oamenii pot avea acea dezbatere detasata de oameni si faptele lor, fara insa sa le pierdem din vedere, pentru ca de la ele am pornit pana la urmă. Acesta e specificul platformei, din cate am inteles.

    Pentru mine toate articolele de pe contributors sunt folositoare. Intr-o populatie de articole e normal sa fie ponderi diferite ale diverselor mijloace retorice. In functie de tema si de dispozitie si de fire orice autor poate sa trimita si el lucruri mai fierbinti sau mai asezate. Exista un proces de evaluare editoriala deschis, nu se publica orice, am avut articole trimise care nu au fost publicate (de exemplu când mă exasperase un editorial al lui CTP, sau când atingeam problema canonizărilor fără detașarea necesară). Este ceva absolut normal. Rezultatul net este ca e o platforma in care sunt reprezentate cam toate valorile politice si spirituale si religioase fara sa para un eclectism asta. Lucrurile se leaga organic si mi se pare o bună contribuție la structurarea societății civile românești. Idealul este să ne ținem de argumentare ca metodă, dar o facem cât ne stă în puteri, pentru că a argumenta necesită un efort. Să pui osul la treabă, să folosești ce ai din baftă și fără nici un merit.

    numai bine tuturor,

    • Cris spune:

      @ Virgil Iordache
      Funeriu nu are dreptate sa faca afirmatia respectiva. Oricum, facand-o se auto-ridiculizeaza pentru ca in articolele sale de pe blog discuta despre “altii”. Destul de des de altfel.
      O zi buna si dumneavoastra si felicitari pentru articol. Iese din tiparul obisnuit al temelor abordate pe contributors si l-am citit cu placere. Ar trebui sa reveniti asupra lui cu alte sub-capitole despre motivatiile autorilor de a scrie aici, deseori mai putin inofensive decat par la prima vedere, despre subiectele abordate, despre originalitatea lor (aici e mult de scris), despre modul de prezentare, despre respectul fata de cititori, despre raspunsuri in doi peri la argumente aduse de comentatori (cele mai des intalnite in lecturile mele sunt ” nu cunoasteti subiectul”, ” nu ati inteles nimic”, ” nu asta am vrut sa spun”, raspunsuri care evita copilareste, chiar prosteste, o discutie argumentata).
      In orice caz, e o deschidere catre alt tip de discutie si trebuie salutat acest subiect.

      • Lewiss spune:

        @Dan Am aceeasi parere ca si dvs despre pseudo-argumentele ca expresia “nu intelegeti nimic din ce am scris” si intreaga familie a acesteia. Tocmai i-am raspuns lui unui @cetatean referitor la
        “Cine intra intr-un “dialog argumentat” trebuie sa se astepte sa fie contrazis fara menajamente (cu argumente).”
        Asta inteleg si eu prin dialog argumentat, nu povesti despre ce destept e cel care a scris articolul si ce prosti sunt aia care il citesc si nu sunt de acord cu el. Asa ceva nu poate fi numit nici macar dialog, cu atat mai putin argumentat.

    • Red spune:

      O fi ceva adevar in spusele d-lui Funeriu dar e mai degraba un exemplu tipic de cugetare ce e rapid imbratisata pt ca suna nostim, nu pentru valabilitatea ei.

  6. Sorin Muncaciu spune:

    QED

  7. Ela spune:

    Ceea ce eu am remarcat pe Contributors este ca,atat majoritatea autorilor articolelor,cat si a comentatorilor,isi pun doar intrebari la care cunosc deja raspunsul…!
    In general,unii si altii,mi se pare ca dau prioritate etalarii propriilor cunostiintele si confirmarii propriilor opinii,ceea ce produce,in mod previzibil,doar polemici(!),pe cat de inflacarate,pe atat de putin constructive…
    Cei care au anumite convingeri tind sa le impuna,considerand ca este de datoria lor(?) sa o faca,si daca intalnesc rezistenta in fata altora,cu alte convingeri,refuza practic discutia,ii desconsidera sau chiar ii agreseaza,dupa care se lamenteaza ca “multimea e ignoranta si nu pricepe!”…Clasic!
    A.Camus spunea ca “prin scris,oamenii isi fac ordine in propiile lor obsesii”,si aceasta idee interesanta poate sa raspunda la intrebarea “ce semnificatie are ceea ce se scrie X sau Y?”,fara nicio alta intentie de judecare sau,eventual,ierarhizare a “calitatii” obsesiilor :)
    Orice clasificare a oamenilor (de ex:in inteligenti,medii si prosti) in functie de natura unor interese sau subiecte de predilectie,punctuale,mi se pare nu doar abuziva,ci in special lipsita de temei,dar si de interes!
    Inteligenta consta “doar!” intr-o capacitate de intelegere si de adaptare la propriul(!) mediu de viata,prin dezvoltarea de aptitudini specifice,in vederea armonizarii vietii intr-un anumit context dat,..s.a.m.d.,adica inteligenta n-are nimic de a face cu cantitatea de carti citite sau scrise!
    Se face o confuzie (una in plus!) intre inteligenta si cultura,cred…

    • iosiP spune:

      Eu am mai remarcat ceva: exista cativa comentatori care argumenteaza de dragul disputei, dar intra brusc in “silentio stampa” atunci cand li se pun intrebari concrete (la care nu pot divaga si nici folosi vestitul procedeu “straw man”).

      • Ela spune:

        Probabil ca e vorba de modul diferit in care fiecare-si intelege libertatea de a-si alege interlocutorii si subiectele de conversatie ;)
        Ceea ce mi se pare insa util de remarcat,si am omis sa spun in comentariul precedent,este ca,indiferent de contrazicerile iminente sau chiar agresiunile verbale,”contribuitorii” par a avea mai multe puncte in comun decat divergente,si mai cred ca sunt cu totii patrioti care vor numai bine Romaniei si romanilor! – cel putin asa se vede de la mine…

      • Red2 spune:

        Poate tacerea asta e impusa nu dorita. V-ati gandit? Anumite critici pica greu la stomac.

  8. Skeptical spune:

    Ma bucura invitatia Dlui Iordache la un dialog civilizat.

    Pentru ca am remarcat interventiile Domniei Sale in cazul scandalului talibano-ortodox de la gradinita Piscotel, in favoarea abuzarii sistematice a copiilor, as dori sa inteleg ce anume, pe linia argumentelor rationale despre care se discuta, face abuzarea copiilor – de catre un preot ortodox neigienic si de catre niste “educatoare” de tip Tanacu – mai putin scandaloasa decit, sa zicem, un Gregorian Bivolaru “hranind” copii abia trecuti de virsta de bebelusi, cu urina, in numele fanteziei religioase care il locuieste, pe unul sau pe celalalt.

    Va multumesc.

    • Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

      Va citez sarind cuvintele intermediare: “talibano… abuzarii…. abuzarea…. neigienic… scandaloasa…urina…”. Dincolo de aceste cuvinte cu impact emotional puternic asupra unui cititor nu vad nici un argument in sustinerea faptului ca asa stau lucrurile, cum le descrieti. Adica livrati aceasta afirmatie ca pe un fapt constatat obiectiv si interpretat corect.

      Eu am convingerea ca dvs sunteti chiar un om realmente revoltat de niste fapte si ca va exprimati in acel fel din revolta. Ce vreau sa spun este doar ca la o revolta lipsita de orice argumente ca asa stau lucrurile, cum le descrieti, nu veti putea primi un raspuns argumentat. Eventual doar o alta revolta, a cuiva ofensat de afirmatiile dvs.

      Daca realmente credeti ca lucrurile sunt atat de grave, ca niste oameni sunt in pericol, nu vad alta cale decat sa sesizati institutiile competente. Daca este asa cum spuneti vinovatii vor fi pedepsiti. Daca va reiesi ca nu asa stau lucrurile, atunci va aflati sub riscul acuzarii chiar a dvs de catre cel denuntat pentru denunt calomnios. Cred ca aceasta e calea normala in astfel de cazuri.

      Sper ca ce v-am raspuns v-a fost de folos.

      cu bine,

      • Skeptical spune:

        Stimate Dle Iordache, Dv. vorbiti de lipsa de argumente si de cuvinte “emotionale”.

        Ia sa vedem cum stau lucrurile de fapt, pe scurt. Dv. va situati de partea unei cooperative jecmanitoare cunoscute sub numele de B. O. R., bazate pe urmatoarea poveste sinistra: un “dumnezeu” crud si razbunator isi trimite “duhul sfint” (via DHL?) ca sa insaminteze o biata fetita evreica (pedofilie divina?), prostindu-l si pe sotul ei de drept, Iosif, in a accepta violul dumnezeiesc. Dupa aceea, acest “dumnezeu”, care este unul dar de fapt trei, ca la alba-neagra, decide sa isi persecute, tortureze sadic si ucida in chinuri baietelul devenit barbat. De ce? Ca sa “mintuie pacatele lumii” si pentru ca, doua mii de ani mai tirziu, mii si mii de clerici burtosi, nesatui de bogatiile lumii, sa incaseze bani puzderie de la populatia prostita si inapoiata. La care se adauga “serviciul” de a prosti niste copilasi abia trecuti de stadiul de bebelusi, pentru a le trece o lingurita dezgustatoare, nespalata intre folosiri, prin gurile lor, pentru a ii umple, intr-un ritual pagin, simbolizind canibalismul, cu “singele” acelui evreu amarit care a trait, se spune, cu doua mii de ani in urma, si a fost, se spune, asasinat de romani.

        Daca vreti sa aveti o discutie rationala, explicati va rog aceasta porcarie sinistra si va voi raspunde la fel de politicos ca intotdeauna. Va multumesc. Dar explicati totul, cu argumente, cu dovezi, asa cum va place, in numele Dv. si folosindu-va inteligenta Dv., nu cu pseudo-argumente de genul “aceasta e o tara ortodoxa, noi sintem majoritatea, daca nu-ti convine pa si pusi” – caci cam de atit sint in stare toti “teologii” cu care am purtat o discutie pina in prezent.

        Demonstrati va rog, prin argumentele Dv., ca sinistra poveste ortodoxa este bazata pe FAPTE, pe REALITATE, nu pe manipularea iluziilor unor oameni ignoranti. Inca o data, va multumesc.

        • Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

          Pentru început m-ați lăsat fără cuvinte. Cunosc starea dumneavoastră interioară. Dumneavoastră aveți un simț al dreptății foarte puternic și credeți cu putere într-un mod raționalist de a gândi și interpretați lumea prin acea schemă. Prin 87 eram cam la fel ca dvs, doar mai puțin emoțional în limbaj și neorientat în lupta pentru dreptate împotriva bisericii, care nici nu mă interesa, nu exista pentru mine.

          Am ajuns la situația de a iubi tot ceea ce dvs denigrați pe o cale foarte lungă, cam intelectualistă, trecând prin Heidegger, pentru sensul ființei și diferența dintre ființă și ființare, Newton-Smith (pentru un realism modest) și Hayek, pentru semnificația tradițiilor și depășirea raționalismului. Defrișarea raționalismului care la mine era de sorginte comunistă prin educația respectivă a pregătit terenul în vederea primirii unor lucruri care nu pot fi explicate în cuvinte, în contextul unor anumite situații de viață.

          cu cele mai bune gânduri,

          • Skeptical spune:

            Cu tot respectul pe care vi-l datorez, a spune cuiva cum ca ati cunoaste starea sa interioara nu este mai mult decit o banalitate pseudo-psihologizanta fara fundament.

            A pomeni nume precum Heidegger si Hayek, asa, tan-nesam, fara nici o legatura cu o secta primitiva, sinistra, cu urme indubitabile de necrofilie (a se vedea obsesia cu moastele), e din categoria “name-dropping”, adica sa aruncam cu nume importante in stinga si dreapta… Putem sa ne imaginam cit de incintat Hayek ar fi fost sa stie ca fost “inaintat” ca promotor al cultului orthodox al mortii…

            Va multumesc ca ati incercat, in felul Dv., sa raspundeti, cam fara nici o legatura cu ce v-am intrebat eu. Banuiesc ca si acest non-raspuns e un raspuns in felul sau. In mod ironic, nu s-a vazut nicaieri “predominanța argumentării ca metodă de persuasiune” de care vorbeati initial. Succes in devenirea intru rationalitate!

            • Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

              Va multumesc si eu foarte mult pentru raspuns. Ma bucur ca nu ati intrerupt dialogul.

              Nu s-a vazut predominarea argumentarii in ce ma spus pentru ca nu aveam de a face cu un argument caruia sa ii raspund cu un argument. In schimb privind retrospectiv la text ca si cum nu ar fi vorba despre dialogul nostru, s-ar putea observa alta metoda de persuasiune, si anume fapta si exemplul personale. La ceva care dupa toate aparentele era negativ altcineva a raspuns in mod empatic, incercand cu sinceritate sa il inteleaga pe celalalt. A intelege pe celalalt este o conditie de baza ca sa poti fi de folos cuiva.

              Imi aduc aminte acum de gluma cu doamna foarte batrana care statea la marginea drumului si cineva a luat-o de mana si a trecut-o strada, pentru ca abia apoi sa descopere ca dansa nu dorea sa treaca strada.

              Chiar celalalt nu a reusit poate sa il inteleaga pe primul, acesta a vazut ca a existat acest efort.

              Alt aspect retoric care se vede retrospectiv este ca nu am vorbit despre dvs, ci despre mine, fara insa sa ma justific, ceea ce ar fi escaladat tensiunea in dialog, ci aratand ce simt. in aceste fel ati avut la dispozitie dovada faptului ca sunt si eu un om ca si dvs si am intrat pe o filiera empatica, nu adversativa. Teoretic stiati si inainte, dar practic eram o entitate impersonala, virtuala. Nu eram face to face, nu aveam emotii pe care sa le menajati.

              Vazand dvs ca sunt om ca dvs, ati schimbat tonul, pastrand doar o usoara ironie. Este mult mai bine decat era la inceput. Ceea ce constat acum este ca avem o discutie neemotionala, ca doi oameni dispusi sa asculte in mod real pe celalalt. Oamenii nu pot avea o discutie argumentata daca sunt tensionati. Sunt ca doi oameni care isi dau cu cratita in cap si arunca obiecte prin casa. Trebuie ca ori unul, ori altul, cand unul, cand altul, dupa cum e situatia, si le e firea, daca vor sa mearga cu viata mai departe, sa se controleze in acel moment si sa reactioneze altfel decat s-ar astepta celalalt. Adica sa nu dea apa la moara tensionaorii.

              Acum voi trece de la discursul despre discurs la subiectul nostru de interes comun.

              Tealitatea este ca nu se poata argumenta rational in favoarea credintei la nivel de forum public. Aici se poate doar marturisi credinta. Cine vrea sa vada cu ce se mananca treaba asta trebuie sa citeasca niste carti. Am sa apelez la autoritatea d-lui Plesu si am sa va sugerez sa cititi, daca nu l-ati parcurs deja, best-seller-ul dansului, Adevarul ca poveste:

              http://www.humanitas.ro/humanitas/parabolele-lui-iisus

              Legat de modul de a reactiona nereactiv, din pacate nu imi prea sta in fire, sunt destul de reactiv face to face. Daca mi-ati fi servit tirada in privat fiti sigur ca alta era reactia, mai ales la ce ati scris acolo. Aici insa suntem in public, se uita lumea la noi. Cine intra in hora trebuie sa joace pana la capat. Cel putin acesta e principiul meu.

              Alta chestie: nu e necesar sa fii crestin ca sa reactionezi bland, e nevoie doar sa vrei sa ai succes cand negociezi cu parteneri dificili. Sunt tehnici de negociere dezvoltate de americani in contextul interactiunii cu teroristiii rapitori de ostatici. De ex. best-seller-ul Getting Past No. E si la noi o traducere, pe care am citit-o ca sa fac fata unor situatii ca cea creata de dvs pe vremea cand nu mergeam la biserica (e plina țara de profesioniști ai provocărilor, și în această împrejurare e o lectură folositoare pentru oricine):

              Ury, W., 1994, Dincolo de refuz – ghid al negocierilor cu parteneri dificili, Ed. de Vest, Timisoara

              Nu stiu daca s-a reeditat, dar e la BCU sediul central (langa Ateneu) la sala 4, cota UNITATEA CENTRALA : 316/U87.S4 Permisul de o zi e ieftin si merita. Se poate copia la copiator la ultimul etaj de oricine i s-ar părea folositoare.

              Concluzii de folos pentru toata lumea cred:

              - argumentarea este buna cand suntem calmi. Suficient de calmi ca sa putem controla revolta din noi, sa nu raspundem la provocari in stil ochi pentru ochi si dinte pentru dinte. Efortul de argumenta necesita energie pe care atunci cand unul din noi ei nervos nu o are. Cand sunt nervos am dat drumul la apa din baraj si e doar inundatie. Tot ce putem face e sa ne ferim daca vine valul. E neintelept sa stam in cale.

              - daca nu vrem sa intoarcem pur si simplu spatele cuiva care e nervos sau cu care avem relatii proaste, the easy way (tipici pentru unu oameni care rup mereu relatii umane si o tot iau de la zero), atunci trebuie sa ne implicam empatic si sa preluam o parte din costuri. Sa cosntruim noi unde darama celalalt. Aici fie aplicam explicit alte tehnici retorice, ce tin de zona seductiei, daca e o situatie publica, fie aplicam reguli de bun simt, daca ne stim personal cu oamenii respectivi. Putem adopta aceasta strategie din dragoste de oameni sau ca pe o investitie in relatia umana respectiva, urmand sa recuperam investitia dupa ce cu totii devenim calmi. Daca o facem din dragoste de oameni atunci bucuria de a depasi o situatie dificila este un bonus, alaturi de profitul rezultat din desfasurarea relatiei dupa depasirea situatiei dificile, sau alaturi cel putin din minimizarea pagubelor.

              cu cele mai bune ganduri,

        • George Gafencu spune:

          Domnule Skeptik,

          Sunt de acord cu fondul problemelor pe care le mentionati, insa nu cu forma in care o faceti.

          La urma urmei, adoptarea unei religii sau alteia e o chestie de optiune personala si nici nu are rost de o discutat.

          Personal, nu o sa ma apuc sa critic BOR pe fundamentele religiei. E treaba lor cum vor sa se organizeze dogmatic. Eu pot doar sa ma identific cu ei sau nu in privinta dogmei.

          Insa cand vine vorba de interventia religiei in viata publica si incalcarile de lege sau etice ale bisericii, asta este cu totul altfel de problema si devine problema mea si a altora.

          Putem rezolva problema civilizat, intr-un tribunal sau prin protestul societatii civile, insa nu batand cu pumnul in masa sau injuratura in gura. Asta nu serveste nimanui si nu duce decat la o escalare a unor conflicte in loc sa se stinga sau sa ramana la acelasi nivel…

        • Ela spune:

          Skeptical,pentru ca va folositi de cuvantul “rational” va intreb:sunteti de acord ca O SINGURA “judecata rationala” nu are cum sa existe?
          Logica dvs,indiferent cat de just v-ar ghida in viata,nu va determina pe altcineva sa si-o schimbe pe a lui,in care crede la fel de profund,si asta tocmai pentru ca viata lui si-a gasit astfel armonia…
          Doua persoane cu viziuni diametral opuse despre viata,care discuta religie de ex,nu cred ca au cum sa se inteleaga vreodata,si istoria ca si actualitatea ne demonstreaza asta foarte clar!
          Dvs dati o interpretara caricaturala fundamentului crestinismului,si se pare ca credeti,dupa ceea ce scrieti aici,ca cei care vad altfel lucrurile sunt automat inapoiati mintal!Este opinia dvs,dar pentru ca sunteti si rational(a) puteti intelege ca alti oameni,cu alte sensibilitati,fie ei si idioti,se pot simti agresati de asemenea afirmatii…?Daca nu va pasa,inseamna ca va lipseste respectul si asta nu e ok,daca nu v-ati dat seama de greutatea vorbelor dvs,puteti oricand sa va scuzati ;)
          Stiti cum se spune :putem sa discutam orice,dar nu cu toata lumea!

          • Mariana spune:

            De prea multe sute/mii de ani, promotorii unor aberatii si abuzuri religioase pretind respect prin atacuri si amenintari, nereusind sa il cistige la masa argumentelor.

            Islamistii pretind ca toata lumea sa le respecte “profetul” – in pofida istoriei care ne spune ce fel de om violent si nedemn de respect, pina si in contextul moral al Evului Mediu, era acest profet.

            Ortodocsii se simt lezati daca le expui faptic absurdul mitologiei si ritualelor crestine.

            Eu una ma simt agresata nu de postarile lui Skeptical, ci de aceasta presiune de massa ca aberatii nedemne de respect, in loc sa fie discutate liber, trebuie impuse nu numai societatii adulte, ci pina si unor copii nevinovati,

            De ce sa fie oamenii rationali, adulti, educati supusi isteriei medievale, carnavalului grotesc iscat, de pilda, in jurul ramasitelor putrede ale “sfintei” Paraschiva, an dupa an? Asta nu este agresiune?

            Cultul gregar al mafiei ortodoxe nu este prea expus criticilor si obiectiilor de tip atit teoretic cit si pragmatic, ci prea putin expus. Este timpul sa ne urnim din secolul XIV, daca tot facem umbra pamintului in Uniunea Europeana si ne dorim bagati in seama ca societate cica civilizata. Mafia preoteasca ne trage tara in sus nu in jos si nu vad nici un motiv sa nu fie mentionat acest fapt.

          • Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

            Anecdotă de pe vremea comuniștilor:

            O doamnă în vârstă dintr-un sat izolat care nu văzuse în viața ei vreo persoană de culoare, dar fusese cândva în copilărie la circ mergea cu troleibuzul și multe papornițe de la gară la o rudă în București.

            La o stație urcă un domn de culoare student la medicină, din țările prietene. Bătrânica îl observă surprinsă și exclamă:
            - Îu, maimuța !

            Un domn cărunt și politicos se adresează bătrânicii cu politețe:
            - Doamnă, trebuie să știți că și oamenii de culoare, deși nu sunteți obișnuită cu prezența lor, sunt oameni ca și noi, egali, la fel de inteligenți (etc…). Domnul este student din țările prietene (etc). Văr rog să nu vă supărați, dar ar fi politicos să cereți scuze domnului de culoare pentru jignirea pe care i-ați adus-o.

            Bătrânica, timorată, înțelege situația și se adresează domnului de culoare:
            - Domnule, vă rog să mă scuzați !

            Domnule de culoare, de altfel imperturbabil de la bun început, se adresează bătrânicii:
            - Doamnă, nu face nimic, vă rog să nu vă faceți probleme.

            Bătrânica exclamă:
            - Îu, vorbește !

          • Skeptical spune:

            Stimate Dle Gafencu, va respect dreptul de a nu fi de acord cu forma in care pun anumite probleme. La urma urmelor, nu toti avem acelasi stil. Sint perfect de acord ca nu trebuie sa injuram sau sa punem pumnul in gura minoritatilor de orice fel – asta este numai una din ratiunile pentru care gasesc agresivitatea ortodoxa omniprezenta in societatea noastra actuala adinc dezgustatoare si demna de o reactie, fie ea si delicata precum a mea.

            Aveti de asemenea dreptate sa nu va implicati prea profund in probleme de dogma religioasa, cita vreme numita dogma religioasa nu este ea insasi impinsa pina la sufocare pe giturile celor care nu ar dori sa aiba de-a face cu ea. Cum ar fi zis Trotki, si el un fel de zelot quasi-religios: daca tu nu esti interesat in dogma, dogma se intereseaza de tine. Intrebati familia lui Sergiu Nicolaescu, ins pe care nu l-am admirat in mod deosebit, dar pe care mafia B. O. R. l-a martirizat postum, prin presiuni/jigniri social-religios-dogmatice de neimaginat si de neacceptat. Barbarism total. Bataie de joc. Atacarea salbatica a unei familii la un ceas de cumplita tristete.

            Aici e problema. Nu (mai) accept sa ma prefac ca e ceva de respectat in aberatiile ortodoxe, incluzind dogmele absurde descrise cu acribie intr-un mesaj mai sus, cita vreme nu sint lasat in pace de armata de mercenari, profitori si propagandisti ai acestei organizatii sinistre.

            “Live and let live” trebuie sa fie un precept acceptat de ambele parti ale unui contract social / de maniere. B. O. R. nu isi accepta propria responsabilitate in acest context pentru ca, in afara agresivitatii care o caracterizeaza, si-ar periclita interesele materiale, dictate de o cupiditate si intoleranta cu totul iesite din comun. Acesta este adevarul, imi pare rau sa o spun.

  9. Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

    Observ ca am devenit “un caz” in Contributors. Nu ma deranjeaza absolut deloc. Singura problema pe care o am e ca timpul nu-mi permite nici macar sa citesc tot ce se scrie in ceea ce ma priveste, daramite sa mai si intervin. Cerându-mi scuze ca nu voi putea sa raspund la niciuna din posibilele intrebari care ar putea urma acestui comentariu, as dori sa va spun trei lucruri care mie mi se par importante.

    Mai intai e vorba despre problematica educatiei religioase. Ceea ce ma mira este ca nimeni, dar absolut nimeni nu a dorit sa intre in discutie asupra perspectivei pe care am prezentat-o mai sus (http://www.contributors.ro/fara-categorie/semnifica%C8%9Bia-contribu%C8%9Biilor-de-pe-contributors/#comment-159126 ). Cred ca este semnificativ acest lucru pentru a justifica de ce d-l Patrascu alege exprimarea prin imagini in locul problematizarii modului cum se face educatia religioasa in Romania si mai ales a impactului social al acesteia. Nu voi fi de acord niciodata cu aceasta maniera stil tabloid care, desi aduna mult public, din punctul meu de vedere,pacaleste mai mult cititorii, dandu-le iluzia ca au acces la o problema importanta, cand, de fapt lucrurile sunt departe de a fi asa de simple. Trebuie sa recunoastem, e o practica pe scara larga in presa din Romania. Cum arata C.T. Popescu, s-a intensificat in special incepand din 2000 (http://adevarul.ro/news/adevarul-125-ani/interviu-cristian-tudor-popescu-patriciu-transformat-adevarul-intr-un-pliant-mall-1_5264229ac7b855ff565c9e64/index.html ), dupa ce trustul Ringier a cumparat ziarul Libertatea. In Contributors, cred ca vrem sa fim ceva mai rigurosi cu principiile etice. Verificarea corectitudinii informatiei e unul dintre acestea. Nu e si singurul insa. Daca va veti uita la comentariul urmator, veti vedea ca la o simpla verificare doar a unei gradinite, s-a dovedit ca autorul a gresit (http://www.contributors.ro/fara-categorie/gradinitele-tanacu/#comment-159341). Si-a recunoscut greseala si a modificat. Nu credeti ca daca a fost posibila o greseala, mai pot fi si altele si, eventual, si de alta natura ? Vom mai discuta cu siguranta despre aceste lucruri pentru ca sunt intrebari esentiale pe care trebuie sa ni le punem cu privire la educatia religioasa. Si la care nimeni nu are raspunsul definitiv.

    In al doilea rand e vorba de greseli ortografice care s-ar fi strecurat in articolele mele si care mi-au fost semnalate de cititori. Sa fim sinceri, e vorba aici de un pretext de discutii. Sunt oameni care trebuie sa-si satisfaca o nevoie de rautate, de a lovi in reputatia cuiva, in respectul si stima de sine a unui om. Si atunci, ce bun motiv sa gaseasca decat acela al unei greseli de ortografie ! Cred ca asa pun la punct si desfiinteaza un articol, un autor, un om. Il fac de râs. Uite, dom’le, nu-i in stare nici macar sa scrie corect in limba româna si atunci vine si ne spune noua verzi si uscate. Mai mult, persoana asta care-si zice ca e nu stiu ce intr-o tara unde unii si-ar dori sa traiasca, persoana aceea nu-i capabila nici macar sa scrie corect in limba romana. Nu-i nimic de capul ei…. Nu intervine aici nicio nevoie de adevar si dreptate, ci nevoia de rautate. Personal, in vremea cand nu colaboram la Contributors, am scris comentarii in care am semnalat diferite tipuri de greseli de ortografie din unele texte. Am inceput insa comentariul meu in felul urmator: “Nu e nevoie sa publicati acest mesaj. Va rog doar sa corectati greseala care apare la randul … in fraza”. A fost o forma pe care am gasit-o pentru a-mi aduce si eu o contributie la textul respectiv. Singura multumire de care aveam nevoie era ca respectiva eroare sa fie corectata. Ma eliberam astfel de aceasta problema si puteam sa scriu un alt comentariu bazat pe argumente in relatie cu textul. Faceti asemenea gesturi cei care doriti si dispuneti de aceasta generozitate si veti vedea ca va dati o sansa ca sa descoperiti mult mai usor calea catre argument.

    In al treilea rand, ma voi referi la cenzura. Va fi intotdeauna cenzura, in masura in care voi putea decide asupra comentariilor care se publica : in numele bunului simt, al respectului fata de ceilalti cititori, al curiozitatii pentru diferitele interpretari ale argumentelor pe care le dezvolt, in numele convingerilor despre care vreau sa discut. Nu am sa va fac “imbecili” (desi, dupa cat se pare, imbecilitatea cronica e ultima boala a omului de astazi ; http://izarra.kazeo.com/articles/116-autopsie-de-l-imbecillite,a263808.html ), ci pur si simplu, in masura in care voi fi eu cea care decide, nu voi publica acele comentarii care sunt in afara subiectului sau cele care nu exceleaza decat prin rautate, la adresa mea sau a altor comentatori. Sa stiti ca sunt situatii in care trimit cate un email la adresa pe care o indicati unde avertizez pur si simplu ca nu voi publica respectivul comentariu. Pana acum, nu am avut decat reactii pozitive la aceasta maniera de a proceda. In acelasi timp insa am avut si multe, multe emailuri care au revenit cu indicatia ca respectiva adresa de email nu e valabila.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Virgil Iordache


Virgil Iordache

Virgil Iordache cercetează și predă la Facultatea de Biologie a Universităţii din Bucureşti. Domenii principale de preocupări: ecologie şi filosofia biologiei. Cărţi şi ... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)