Home » Global / Europa »Politica & Doctrine »Sinteze » Citesti:

America alege: 2 noiembrie 2010

Theophyle octombrie 30, 2010 Global / Europa, Politica & Doctrine, Sinteze
22 comentarii 1,569 Vizualizari

Alegerile din 2 noiembrie numite alegeri mid-term, adica la jumatatea perioadei mandatului prezidential sunt alegeri care vor determina majoritatile parlamentare in Camera Reprezentantilor (Camera) si in Senatul American pentru viitorii doi ani.  Toti 435 de  membri ai Camerei vor trebui sa fie alesi sau realesi si numai 37 de membri ai Senatului  vor fi alesi sau realesi in Senatul American. Concomitent cu aceste alegeri se vor alege si alti 37 Guvernatori ai statelor federale care constituie Uniunea Americana.

La ora actuala, Partidul Democrat, in frunte cu Presedintele Obama, detine majoritatea in Senat cu un plus de 18 (59-41) de reprezentativi (inclusiv doi independenti care voteaza cu democratii intotdeauna). In Camera, Democratii detin o majoritate de 77 (255-178) de senatori. Ambii sefi ai camerelor sunt astazi bineinteles Democrati.

De obicei partidul care da Presedintele pierde un numar de locuri in aceste alegeri, in special in primul (si cate odata ultimul) mandat din cele doua posibile. Incepand cu 1946 partidele Presedintilor  pierd locuri in Camera, media este de 25 de locuri si 3 locuri in Senat. Istoric vorbind despre Presedintii Democrati situatia arata cam asa: Truman (1946)  si Clinton (1992) au pierdut fiecare 54 de locuri in Camera, Johnson (1966) a pierdut numai 48.

Deoarece situatia economica in SUA anului 2010 este foarte proasta si somajul atinge aproape 10 procente, unele sondaje arata posibilitatea pierderii majoritatii in ambele camere ale Parlamentului. Personal cred ca in Camera pierderea este aproape sigura, dar in Senat democratii vor reusi sa-si mentina o majoritate minora.

Pierderea majoritatii in Parlament nu este critica de obicei pentru administratia prezidentiala americana, bineinteles cu mici exceptii. In orice caz, Presedintelui American ii va fi mai greu sa-si promoveze proiectele legislative cu o Camera  majoritar Republicana si foarte greu daca si Senatul va fi Republican. Trebuie de inteles ca si membrii Camerei si cel al Senatului au electorate de reprezentat si politica nu este atat de partizana ca in Romania. Desi in 1996 Presedintele Clinton (D) nu avea majoritate in nici o camera a Parlamentului si nu a reusit sa-si promoveze proiectele pana in situatia de a nu trece bugetul de stat  el nu a fost destituit in cazul Monica  Lewinsky, desi lucrul ar fi fost extrem de facil cu ajutor majoritatii in ambele camere.

Ultimele sondaje indica un castig Republican de 7 locuri in Senat – Democratii isi pastreaza majoritatea la nivel de 4 locuri mai mult decat a Republicanilor  si un castig Republican in Camera de 54 de locuri, castigand majoritatea cu 31 de reprezentativi, mai mult decat ai Democratilor.

Din punct de vedere “romanesc”, alegerile respective nu au o mare importanta. Romanii nu traiesc in comunitati compacte ca italienii, irlandezii sau polonezii, deci ei nu pot face diferenta alegand un reprezentant al intereselor lor. Romania nu are un lobby politic (formal sau informal) care poate promova interesele diasporei sau ale statului Roman. Traditional, indiferent de partidul politic la guvernare in Romania, Partidul Republican American a avut o atitudine mult mai pozitiva decat cel Democrat (vezi vizitele Presedintilor Americani in Romania). Din nefericire, diplomatia romaneasca a fost deficitara si schimbarile dese ale ministrilor nostri de Externe nu au fost benefice  relatiilor intre state.

America – “Mic indreptar politic”

În Constitutia Statelor Unite nu se face nici o referire la partidele politice, dar acestea se află la baza functionării sistemului politic american . Astfel atât Congresul, cât si Presedintele exprimă girul acordat de alegători candidatilor propusi de partidele politice principale: Partidul Republican si Partidul Democrat. Pozitia predominantă a acestor două partide în viata politică, echilibrul de forte stabilit între ele, îndeosebi, în ceea ce priveste baza lor socială, sunt factori determinanti ai sistemului bipartidismului american.

Originile acestui sistem în Statele Unite ale Americii trebuie căutate în conflictul existent între partizanii federalismului si adversarii acestuia. Astfel, Thomas Jefferson a adunat în jurul său, adversarii Uniunii si a creat, în anul 1791, Partidul Republican Democrat – strămosul actualului Partid Democrat, care avea ca obiectiv al luptei politice sustinerea autonomiei statelor membre ale federatiei si limitarea autoritătii acesteia. Mai târziu, în 1854, sub impulsul decisiv al lui Abraham Lincoln, se formează Partidul Republican, formatiune politică cu un program politic antisclavagist, care milita, totodată, pentru întărirea autoritătii centrale.

In prezent, aspect remarcat de analistii americani, ca si de cei străini, cele două partide politice nu se înfruntă pe motive politice sau ideologice, ci în domenii economice si sociale de interes national sau local. In procesul de cucerire si exercitare a puterii (evident, cu metode si instrumente specifice formatiunilor politice) partidele politice americane îndeplinesc trei functii principale:

  1. Functia electorală. Această functie constă în formularea unor programe sau platforme electorale, propunerea de candidati, organizarea si conducerea campaniilor electorale, atragerea si mobilizarea suporterilor, supravegherea alegerilor, analiza rezultatelor.
  2. Functia de guvernare/opozitie. Este o functie rezultată din îmbinarea a două functii diferite, opuse chiar, exercitate de partidul de guvernământ si, respectiv, de partidul sau partidele de opozitie. Cele două functii au in comun doar faptul că se exercită în acelasi timp si că fiecare partid se străduieste să-i conteste celuilalt, prin confruntare politică deschisă, programul, metodele, obiectivele politice, liderii etc. Potrivit acestei functii, partidul de guvernământ îsi propune obiectivarea programului său de guvernare în norme juridice sau decizii politice si asigurarea realizării acestora. Partidul de opozitie are la dispozitie instrumente si forme ale activitătii parlamentare eficiente (opozitia parlamentară) pentru a se opune initiativelor legislative ale guvernului aflat la putere si, totodată, pentru a face, prin grupul său parlamentar, propuneri legislative în concordantă cu programul său politic. De asemenea, partidul de opozitie beneficiază de toate celelalte forme ale luptei politice din opozitie: presă, campanii si adunări publice etc.
  3. Functia de reprezentare uninominala. Functie de selectare si îmbinare a intereselor unei colectivităti cât mai largi, a valorilor nationale si forjarea lor într-o fortă politică coerentă si unitară, capabilă să domine sau să determine fizionomia institutiilor de guvernare si activitatea de guvernare însăsi.

Mai multe puteti citi pe Politeia Doctrinara.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "22 comments" on this Article:

  1. Satirikon spune:

    In contextul in care popularitatea presedintelui Obama a scazut dramatic in ultima vreme, e foarte posibil sa asistam la o rasturnare de situatie si de paritate a puterii. Contextul este oricum nefavorabil democratilor daca stam sa ne gandim la urmatoarele: exceptand o serie de reforme aplicate, sistemul american de sanatate este inca (pentru cetatenii sai) unul extrem de costisitor, rata criminalitatii a crescut in ultimii 2 ani cu 17%, in Afghanistan coalitia pare a pierde din ce in ce mai mult teren, in Irak costurile sunt infernale, deteriorarea imaginii statului la nivel international etc

    • Theophyle Theophyle spune:

      Salut :)
      Pierderile lui Obama sunt inca sustenabile fata de antecedentii lui. Problema mare ar fi pentru el daca va pierde ambele camere ale Congresului. Se pare ca nu va pierde Senatul. Nu o duce prea bine, insa o duce mult mai bine decat merita.

    • moroes spune:

      Cred ca principala problema a lui Obama o constituie esecul tot mai evident al uriasului si costisitorului sau experiment in economie keynesista. Dupa trilioane de $ turnate in “stimulari”, somajul se incapataneaza sa ramana aproape de 10 %. Tototdata, majoritatea posturilor create intre timp sunt in sectorul public.
      Mai adauga si lipsa reformei in educatie promisa de Obama. Recent s-a pus cruce unui program de bonuri din Washington, care cu costuri situate la jumate din cele inghitite de sistemul public actual si rezultate exceptionale obtinute de copiii admisi in program parea mai mult decat promitator – copiii lui Obama se duc la o scoala particulara.

      • mary spune:

        Da, Obama numai are aceeasi popularitate ca si in urma cu 2 ani, dar se ridica Bill Clinton, ca agent electoral. Sa nu uitam ca Bill Clinton este cel care a echilibrat si relansat economia americana pe parcursul mandatului sau de presedinte.

        Americanii au uitat incidentul cu Monica, si au proaspata in minte imaginea fiicei sale maritandu-se si a lui Hilary langa Bill..Democratii au stiut sa ii foloseasca carisma, stiinta, puterea de convingere si l-au investit cu un greu mandat in aceasta campanie, acela de a pastra electoratul de partea democratilor care a inregistrat unele realizari, dar nu suficiente pentru a reduce somajul. Problema educatie, imi pare mie, este una sensibila administratiei Obama si aici stau mai bine republicanii.

        Este interesanta batalia in aceasta campanie electorala, cu miza mare pentru Obama si democrati!

        • Pareristul spune:

          Clinton e un mit. Nu el a “ridicat economia”, au fost vigilenti cei din Congres, la ora aceea majoritar republicani.
          Ca altfel….
          Lasa-i pe “liberals”, ca numa’ gura e de ei…popaganda mincionoasa si cam atat.
          Ia da’ un search sa vezi care sunt cei mai bogati din Congres?
          Pe primele locuri sunt democrati! Exact ca psd-isti dijn Ro!
          Putrezi de bogati, da’ ei nu mai pot de grija saracilor.
          Bai, ma lesi?

          • fLoreign spune:

            Scuza-ma, insa cam sase ani de zile am tot numarat, si mi-a iesit ca de fapt republicanii sunt pesedistii din America. Au pana si un candidat caruia ii place sa umble tantos in haine naziste, precum Radu Mazare.

        • moroes spune:

          Clinton va strange cateva voturi in statele unde va da din plisc pe scena, dar asta nu va fi indeajuns pentru a a-i salva pe democrati. Faptul ca l-au scos de la naftalina pe Bill arata insa ca sunt, daca nu disperati, ingrijorati cel putin cu privire la rezulatul votului. Caderea approving rate-ului lui Obama este spectaculoasa, practic a reusit in 2 ani ceea ce i-a luat lui Bush jr 8 ani pt a obtine.

        • Mihaela spune:

          @ fLoreign
          Haha! Tot asa mi-a iesit si mie socoteala! Dar sa stii ca nu-i cinstit sa-l compari pe Rich Iott cu Radu Mazare. Americanu’ s-a jurat ca s-a imbracat in haine naziste in scop educativ (chit ca in curriculum-ul Wiking lipseste cu desavarsire vreo referire la Holocaust; deci, re-enact sa fie, dar doar pe jumatate!). L-ai auzit mata vreodata pe Mazare declarand ca a facut ceva in scop educativ?! Un pic de consideratie, te rog… :)

      • Mihaela spune:

        @ moroes:
        Programul de “bonuri” de care vorbesti pare a se referi la scolile charter. Daca e asa, atunci vorbesti fara sa stii detaliile care au dus la reevaluarea acestui program. Si am sa-ti aduc un singur argument: Diane Ravitch. Aceasta doamna a avut curajul sa admita ca s-a inselat ingrozitor cand a sustinut activ legea promulgata de Bush, “No Child Left Behind”. Si iata ce a declarat Ravitch, care, printre altele, e si autoarea volumului “The Death and Life of the Great American School System: How Testing and Choice Are Undermining Education”:
        Ravitch explained why those appealing ideas of “choice” (vouchers and charter schools) and “standards” (testing) are bad things: “You create a mentality that private education is good, and public education is bad. What’s the long-term result? Look at New Orleans, where over 60 percent of the kids are in charter schools. The schools are basically in the hands of private entrepreneurs, who may or may not have the best interests of kids at heart.”
        http://www.salon.com/news/the_year_in_sanity/index.html?story=/news/feature/2010/10/15/year_in_sanity_diane_ravitch
        http://charterschoolscandals.blogspot.com/2010/07/washington-dc-charter-school-office.html

        • fLoreign spune:

          Normal, pe vremea administratiei Clinton am avut parte de discutii neprincipiale gen Monica Lewinski. In aceeasi ordine de idei, dupa ce vreme de doi ani in Senat si in Camera GOP a fost “The Party of No”, acum avem lupta neprincipiala anti-Obama. Iata, scopul declarat al republicanilor, ca si concluzie a campaniei electorale, este: “the single most important thing Republicans want is to help Obama become a one-term president. ”

          Link: http://www.politico.com/news/stories/1010/44311.html

        • moroes spune:

          Nu, nu vorbeam despre scolile charter ci despre “DC Opportunity Scholarship Program”. Acesta este un program de vouchere care permitea unui numar de 1700 de elevi din scoli publice cu performante slabe sa se inscrie la scoli private (nu scoli charter, care sunt tot publice), prin intermediul unei loterii.
          S-a si facut un documentar pe aceasta tema, “Waiting for Superman” (trailer http://www.youtube.com/watch?v=ZKTfaro96dg ). Prin program se alocau 7 500 $ (vouchere) pe elev. Costul pe elev al scolilor publice din District of Columbia este aproape dublu, al 3-lea ca nivel din statele americane, desi rezultatele DC la testele nationale sunt cele mai slabe din toate cele 50 de state si rata de promovabilitate a liceului este sub 60%. Desi in discursuri promitea ca in ceea ce priveste reforma scolara, hotaratoare vor fi “rezultatele, indiferent de tabara din care vin propunerile – republicana sau democrata”, practic prima masura in domeniul educatiei a noii administratii a fost stoparea acestui program. Datorita perioadei scurte in care a functionat, datele despre succesul sau nu sunt prea bogate, insa elevii inscrisi in program care au urmat timp de 3 ani scoli particulare au un avans de 19 luni in citit fata de colegii lor din scolile publice.
          http://www.youtube.com/watch?v=l7FS5B-CynM

          In ceea ce priveste scolile charter, e interesant ca ai mentionat New Olreans-ul, unde acestea sunt un succes si poate singrulul lucru bun ce s-a intamplat ca urmare a dezastrului provocat de Katrina. Scolile charter sunt detinute si administrate in regim privat, dar sunt tot scoli publice, in sensul ca isi primesc banii de la stat, in functie de numarul de elevi admisi. De aceea scolile concureaza pentru atragerea de elevi si sunt incurajate sa demonstreze parintilor ca sunt potrivite pentru copiii lor.
          Estimarile pentru procentul de elevi care urmeaza scoli charter in noul an scolar sunt si mai mari, la 70%. Dupa cum spune chiar un articol la care face trimitere un link articolul tau cu Diane Ravitch, potrivit unui studiu al Stanford University, Louisiana este unul din cele 5 state in care scolile charter au performante superioare scolilor publice normale. Totodata, rezultatele la testele nationale au crescut cu 24% din 2005. Reformatorii s-au folosit de dezastrul uraganului pentru a deturna controlul scolilor de la Comisie (Board), in favoara statului Louisiana, care a permis infiintarea de scoli charter. Avand in vedere pagubele imense produse de Katrina si situatia execrabila a scolilor dinainte ca acesta sa loveasca, scolile charter au fost un succes rasunator, ce acum e imitat si de alte state (in DC 30 % din elevi nu sunt inscrisi la scolile publice traditionale). Totusi, si acest program a fost atacat de sindicate, ce nu sunt interesate decat de a se proteja de concurenta si, limite (caps) asupra numarului de astfel de scoli ce pot fi infiintate au fost impuse in multe state.

          Sindicatele, care contribuie generos la costurile de campanie ale democratilor au tot interesul sa faca lobby pentru oprirea unor astfel de programe, tocmai datorita succesului lor, ce ameninta status quo-ul confortabil pentru profesorii din sectorul public, care sunt practic imposibil de concediat, indiferent de cat de incompetenti, neglijenti sau chiar periculosi sunt!

          Si scuza-ma, dar ceea ce mi-ai dat tu nu este un argument, este o emotie. Tot ceea ce spune tanti aia e ca programele de vouchere pt scoli private si scolile charter sunt daunatoare datorita faptului ca sistemul de invatamnt ar fi dirijat de fortele pietei mai mult decat de fortele politicului. Prostii! Ce este gresit la un sistem care incurajeaza competitivitatea, ce acorda libertatea de a alege si pune interesele copiiilor si parintilor in fata celor ale profesorilor (asa cum face actualul sistem dominat de imensa putere politica a sindicatelor)?
          De altfel, titlul cartii ei “Testing and Choice Are Undermining Education” reprezinta exemplul perfect de logica contorsionata pe care sindicatele o folosesc pentru a-si motiva demersurile evident impotriva calitatii invatamantului si a elevilor, dar in perfect acord cu propriile interese. Astfel, se pretinde ca plata profesorilor nu ar trebui determinata de scorurile elevilor lor la teste (dar de ce altceva, atunci?!) si ca parintilor le-ar trebui interzisa libertatea de a alege la ce scoli sa-si trimita copiii.
          Libertate de care, o repet, copiii lui Obama si ai celorlalte familii bogate se bucura din plin, acestea permitandu-si sa-si trimita odraslele la exclusivistele scoli particulare.

          Din moment ce din 1970 incoace cheltuielile ajustate pt inflatie in invatamant s-au triplat, si rezultatele au ramas absolut neschimbate, este evident ca raspunsul nu este inca si mai multi bani turnati intr-un sistem defect. Scolile charter nu obtin rezultate mai proaste (in multe cazuri – New Orleans, Oakland – sunt succese spectaculoase), desi primesc mai putine fonduri decat cele publice (primesc fonduri de la statul din care fac parte, nu si de la guvernul federal). Programele de vouchere pentru scoli particulare, care (cum este cazul celui din DC) au costuri situate la jumate din cele din sistemul public intaresc acest fapt.

          • moroes spune:

            “cheltuilelile s-au triplat”
            Scuze, cheltuielile s-au dublat din 1970 incoace. Din 1961-62 insa, s-au triplat.
            http://reason.com/blog/2010/10/07/reasontv-3-reasons-obamas-educ
            “Some 95 percent of the groups’ campaign contributions go to Democratic candidates and the National Education Association, spends more money on elections that Microsoft, ExxonMobil, Walmart, and the AFL-CIO combined. No wonder Obama’s big talking point is that he wants to add 10,000 more teachers to public payrolls despite the fact that there are already more teachers per student than ever.”

          • Mihaela spune:

            Nu stiu de unde ai acele date (sper ca nu de le Fox News). Probabil ca, in final, e doar o chestiune de surse. “Sursele” mele arata alte cifre (cum ar fi acest raport oficial, din Florida: http://www.oppaga.state.fl.us/reports/pdf/0522rpt.pdf). Daca dupa titlul cartii lui Ravitch poti sustine ca stii ce scrie in carte, in asa masura incat sa vii cu argumente viabile impotriva ei, jos palaria!
            Cat priveste trailerul de pe youtube, de la Leni Riefenstahl incoace, unii s-au prins ca documentarul cinematografic e o specie inselatoare. Regizorul si producatorul filmului “Waiting for Superman” este, intamplator, Davis Guggenheim, adica exact acelasi individ care a regizat si produs “An Inconvenient Truth”. Does it ring a bell?! FYI si de dragul pluralitatii opiniilor, recomand spre lectura urmatorul link: http://www.huffingtonpost.com/rick-ayers-/an-inconvenient-superman-_b_716420.html?view=print
            p.s. Da, huffingtonpost.com este “un pic” anti-republican!

  2. Pareristul spune:

    Despre care Obama vorbiti?
    Despre asta http://www.youtube.com/watch?v=eAaQNACwaLw ?
    Destul de trist…

    • fLoreign spune:

      Am vazut un film nazist de propaganda mult mai bun decat acesta (care de fapt nu spune nimic concret, ci doar insulta). E drept, era facut de faimoasa Leni Riefenstahl…

  3. Vali spune:

    Se spune “Camera Reprezentantilor”, nu “Reprezentativilor”… ;-)

  4. moroes spune:

    Si nu uitati, pe 2 noiembrie californienii voteaza si asupra Proposition 19, despre legalizarea marijuanei.

    • fLoreign spune:

      Chiar si asa, daca trece deja s-a format precedentul. Tot asa a inceput si legalizarea casatoriilor gay: intai intr-un stat, doua, iar acum este un subiect serios. Vreme mai e pana sa fie adoptata de douazeci si sase de state, ca sa devina lege federala, insa deja nu mai e de domeniul stiintifico-fantasticului.

      • moroes spune:

        Ma intereseaza mai putin daca se vor grabi celelate state sa ii imite pe californieni daca propunerea va trece. Ceea ce sper este ca in cazul unui vot favorabil si a aplicarii sale (in sensul abolirii prohibitiei) legalizarea sa devina un subiect de dezbatere si la nivelul UE.

  5. Theophyle Theophyle spune:

    moroes, nu cred ca trece :( si chiar daca trece au sa anuleze legea la Curtea Suprema asa cum au facut cu legislatia Arizoniana legata de identificare (emigratie)



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Theophyle


Theophyle

Teophyle este autorul blogului Politeía (http://politeia.org.ro/). Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)