Articol sters la dorinta autorului
Sprijiniți proiectul Contributors.ro
Carti noi
Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici
Carti noi
În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici
Carti
- O carte despre regretatul istoric Mihnea Berindei în care veti gasi și inventarul Colecției Berindei. Descarca gratuit volumul.
- Vezi: Dezbaterea „Mihnea Berindei: un luptător pentru drepturile omului și democrație”
După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici
Cumpara cartea
Esential HotNews
contributors.ro
Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Pentru unele detalii privind perceptia actuala a acestui personaj in Portugalia , vezi si http://www.nytimes.com/2007/07/23/world/europe/23iht-salazar.4.6790015.html?pagewanted=all&_r=0, din care aflam ca Salazar a fost desemnat drept cel mai mare portughez, care a trait vreodata, intrecandu-l in popularitate pe celebrul explorator Vasco da Gama descoperitorul drumului spre India.
Exista o poveste cum ca Salazar si-a dat demisia de la finante si nu a acceptat sa revina decat ca prim ministru, adica sa aiba el controlul intregii politici a statului pe care de altfel l-a salvat de la faliment.
În ce limbă e scris articolul ăsta?
Informatii interesante. Salazar a fost insa un conducator autoritar, nu un dictator, mult sub comportarea lui Franco, de exemplu, care nici el nu a fost chiar un dictator mai ales dupa WW2 – spre comparatie in ‘lagarul socialist” Kadar a fost un fel de Salazar dupa 1958 cand s-a incheiat represiunea sangeroasa a miscarii din 1956, dictator paranoic si clownesc a fost ceausescu.
Manuel II a murit tanar si nu s-a mai intors in Portugalia dar s-a intors mama sa, regina Amelia (sau asa ceva), nepoata lui Louis Philippe, dupa WW2 si a fost primiuta in triumf de portughezi, dar fara consecinte politice.
„Cheia” evolotiei deseori sangeroase a Portugaliei la inceput de secol XX (e si perioada Minunii de la Fatima) se cheama masoneria, dar evident ca autorul nu are „fortza” ca sa abordeze subiectul.
Nici eu scap de impresia că, pe alocuri, sînt pasaje într-o exprimare bizară, cam și cum ar fi fost traduse stîngaci din altă limbă.
În plus, tot articolul îmi pare o înșiruire stufoasă și pe alocuri encomiastică a „meritelor” și „viziunilor” dictatorului „luminat”. În schimb, nici o vorbuliță despre organizațiile paramilitare sau de inspirație fascistă, create sub tutela sau cu îngăduința lui Salazar (e.g. Legiunea Portugheză sau Tineretul Portughez, ultima creată după modelul Hitlerjugend), nici despre poliția secretă PIDE, ce a împins disidenții în exil, i-a redus la tăcere sau chiar ucis.
Ce să înțelegem de aici? Că, în viziunea autorului, un regim autoritar cu accente clerical-fasciste e acceptabil, cîtă vreme face mare caz de „law & order” și stabilitatea economiei, două marote din vulgata bunului neocon?
Ce mai urmează pe Contributors? „Albirea” și „tămîierea” lui Pinochet?