Home » Analize »Global / Europa »Politica & Doctrine »Reactie rapida » Citesti:

Cele două Turcii vor intra într-o lungă perioadă conflictuală. Dar este ceva și mai grav

Valentin Naumescu aprilie 18, 2017 Analize, Global / Europa, Politica & Doctrine, Reactie rapida
35 comentarii 13,129 Vizualizari

Puncte cheie:

  • Rezultatul în sine al referendumului din Turcia nu este surprinzător. Eu m-aș fi așteptat la o diferență chiar mai mare decât 51,4% – 48,6% în favoarea lui Erdoğan și a autoritarismului prezidențial islamist pe care l-a propus acesta, mai ales după lovitura de stat ratată din 15 iulie 2016 și după deteriorarea severă a relațiilor Turciei cu Uniunea Europeană (nucleul dur) și cu Statele Unite. Evenimentele de anul trecut au alimentat copios propaganda anti-occidentală a regimului de la Ankara și sentimentul turcilor cu niveluri educaționale joase că președintele Erdoğan protejează țara și poporul de amenințările venite din democrațiile liberale ale Vestului;
  • Ceea ce surprinde este claritatea cu care s-a împărțit Turcia în cele două mari opțiuni antagonice, cu cele trei mari orașe cu deschidere occidentală (Istanbul, Ankara și Izmir) votând în majoritate NU prezidențialismului/autoritarismului lui Erdoğan, respectiv cu Turcia rurală și mic-urbană susținându-l masiv pe liderul care a părut că a adus un mic plus de bunăstare materială, în ultimii 14 ani, la baza societății turce, unde valori liberale precum statul laic, drepturile și libertățile individuale, libertatea presei, separarea puterilor în stat, independența justiției și statul de drept, parlamentarismul etc. contează mai puțin;
  • După cum arată lucrurile, cu diferența procentuală mică între cele două Turcii și cu previzibila contestare a votului de la referendum, Turcia islamist-autoritaristă și Turcia liberal-occidentală vor intra într-o lungă perioadă conflictuală, care va scoate țara din orice tip de aranjamente cu Uniunea Europeană, va chestiona chiar și locul Turciei în NATO și va genera probleme semnificative cu comunitățile turce din vestul Europei;
  • Aici ajungem la cea mai surprinzătoare și mai gravă dintre observațiile votului la referendum: turcii din Germania, Olanda, Belgia, Franța, Austria, adică exact din nucleul dur al Uniunii Europene, au votat zdrobitor în favoarea puterilor crescute ale lui Erdoğan, ceea ce arată că, după atâția ani petrecuți în vestul Europei (mulți sunt din generația a doua), se simt străini și ostili valorilor Uniunii Europene, fiind mult mai atrași de discursul anti-occidental al liderului de la Ankara. Turcii din Marea Britanie, Cehia, Bulgaria și România, de exemplu, țări percepute ca în afara nucleului dur franco-german al Uniunii Europene, au votat în majoritate NU la referendum. Este cea mai clară dovadă că turcii din vestul Europei continentale au votat mai degrabă împotriva Angelei Merkel, a lui Mark Rutte și a guvernelor anti-Turcia din țările în care trăiesc, dorind să răzbune (deși, evident, e naiv) blocarea Turciei la porțile UE și simțindu-se afectiv mai apropiați de naționalismul lui Erdoğan decât de politicile țărilor în care trăiesc;
  • Puțini au dat importanță afirmației (absolut corecte principial, dar neoportune și neinspirate electoral) a ministrului de Finanțe al Germaniei, chiar înaintea referendumului, prin care Wolfgang Schäuble a atras atenția că “sunt locuri mai bune de trăit decât Europa pentru cei care vor să trăiască sub legea Islamului”[1]. Repet, deși corectă pe fondul discuției, rămân la opinia că declarația i-a făcut pe toți turcii din Germania și vestul Europei, chiar și pe cei moderați religios, să se simtă umiliți și periferici în țările lor de adopție sau natale (cei din generația a doua) și să caute să se răzbune, votând pentru Erdoğan. Criza turco-olandeză din martie, în care guvernul Rutte a dat afară din țară doi miniștri turci, nelăsându-i să intre nici în consulatul Turciei, e posibil să fi avut, de asemenea, un efect pro-Erdoğan asupra turcilor, chiar dacă a asigurat victoria partidului de guvernământ din Olanda, în fața partidului de extremă-dreapta. Întotdeauna în politică câștigi ceva și pierzi altceva. Cel puțin 700.000 de turci au votat în vestul Europei DA la referendum, de unde inițial se credea că diaspora turcă din Occident va fi un rezervor de voturi anti-Erdoğan;
  • Ostilizarea turcilor din țările care compun nucleul central al Uniunii Europene, cu guverne care s-au arătat intransigente față de abuzurile regimului Erdoğan și au blocat integrarea europeană a Turciei, indică o viitoare problemă în atitudinea și relaționarea acestor societăți cu turcii rezidenți, chiar cu cei născuți în vestul Europei, pe fondul izolării, frustrării și radicalizării islamiste a turcilor rămași la periferia acestor societăți dezvoltate, în “pungi de autoizolare” în care cad pradă cu ușurință propagandei și manipulării anti-occidentale a grupurilor radicale islamiste.

*

Observația privind conturarea a două Turcii, antagonice politic și cultural și tot mai distanțate ca valori, opțiuni fundamentale și punți de legătură, nu este nouă. De la protestele masive din Parcul Gezi din centrul Istanbulului, din mai-iunie 2013, trecând prin numeroasele reacții de împotrivire din marile orașe la tendințele autoritariste ale regimului Erdoğan din ultimii ani, istoria recentă a acestei țări importante de la confluența Europei cu Orientul Mijlociu nu este altceva, în fapt, decât reflectarea unor transformări profunde și complexe din interiorul societății turce, al traiectoriei tensionate și explozive spre ceea ce am numit, în articole din anii trecuți, Turcia post-kemalistă.

Referendumul privind trecerea la regimul prezidențial autoritarist a adâncit falia dintre cele două facțiuni ale societății, dintre Turcia liberal-occidentală din marile orașe cu conexiuni și deschidere spre Vest și Turcia autoritarist-islamistă. Cea de-a doua se dovedește majoritară la vot, atrasă de discursul naționalist, anti-occidental precum și de perspectiva islamizării politice și legislative a țării. După aproape 100 de ani de kemalism forțat, promovat de armată, poliție și justiție, dar care nu a reușit, iată, să pătrundă în țesutul profund al Turciei, și după o lungă încercare de integrare în Uniunea Europeană, țara este întoarsă acum, treptat, cu fața spre Islam și spre discursul politic de tip oriental-autoritarist al lui Erdoğan. Post-kemalismul și islamizarea politică a Turciei lui Erdoğan vor reprezenta o mare problemă, atât internă, pentru stabilitatea societală a Turciei, cât și externă, pentru relațiile Ankarei cu Uniunea Europeană și chiar cu NATO.

Legăturile politice ale regimului de la Ankara cu Uniunea Europeană s-au rupt iremediabil, cel puțin atâta timp cât Erdoğan va rămâne la putere. Adio, ridicarea vizelor și noi negocieri “pe capitole” cu statul-candidat la integrare aflat, dintr-o dată, pe continentul asiatic! Să ne temem așadar pentru soarta Acordului Turcia-UE privind limitarea migrației ilegale.

Din păcate, nu mai e nimic de făcut nici de către pro-europenii din Turcia, nici de către statele conciliante din Uniunea Europeană care, cu doar câțiva ani în urmă, se declarau susținătoarele integrării europene a Turciei, inclusiv România. Personal, nu cred însă că pe termen lung Erdoğan va avea de câștigat de pe urma acestui referendum, și nu cred că va rezista la putere până în 2029, așa cum par să indice noile calcule ale eventualelor mandate prezidențiale obținute în baza noii Constituții. Turcia se va tulbura curând, intens și profund, iar forțarea și maximizarea puterii, care pare să-i fi reușit pe moment, i se va întoarce în figură, ca un bumerang. Domnia lui Erdoğan va lua sfârșit mult mai repede decât își închipuie tabăra victorioasă de acum. O lege nescrisă a politicii face ca cei care par la început slabi și vulnerabili să reziste mai mult decât s-ar crede la guvernare, iar cei aroganți și tentați de abuzul de putere, care își aștern lucrurile pentru o domnie confortabilă pe termen lung, care schimbă legi în favoarea lor și fac palate strălucitoare, să sfârșească brusc și neașteptat. În orice caz, de oriunde am privi lucrurile, referendumul lui Erdoğan se va termina prost în planul consecințelor, pentru cei care l-au inițiat. Dar nu fără costuri substanțiale, pentru Turcia și pentru Europa. Mai vorbim, pe această temă, peste câțiva ani…

Între cele două Turcii, cea liberală, pro-occidentală, și cea care este adepta autoritarismului și islamizării politico-legislative a țării, se va instala o stare de conflict profund, prelungit, în care vor alterna fazele de ciocnire deschisă cu cele de tensiune și încordare mocnită. Să ne așteptăm la Breaking News din Turcia, în săptămânile și lunile următoare.

Dar noutatea nu este aceasta. În fond, despre cele două Turcii se vorbea mai demult, ca și despre intrarea în era post-kemalistă a țării, cu toate consecințele geopolitice regionale/internaționale, strategice, militare etc. care decurg de aici. Ceea ce este surprinzător și alarmant este cum au votat turcii din vestul Uniunii Europene, mai precis din țările care formează nucleul dur, precum Germania, Olanda, Franța, Austria, Belgia. Procentul de DA a fost chiar mai mare decât cel din Turcia! Acest vot arată două lucruri simple: că majoritatea turcilor din Uniunea Europeană (probabil, și a altor comunități islamice) nu percep niciun fel de afinități cu țările lor occidentale, de adopție sau natale, deși acestea le-au asigurat un nivel de viață net superior celui pe care probabil l-ar fi oferit Turcia, și că este posibil ca aceste minorități, până acum relativ liniștite în raport cu majoritatea, să se radicalizeze islamic și să devină surse de instabilitate societală, violență anti-sistem și criminalitate, chiar de terorism. V-aș aminti chiar și de speculația care circulă în unele medii că mulți musulmani radicalizați, anti-sistem și anti-UE, ar putea vota duminică în Franța cu lidera extremistă Marine Le Pen.

Este posibil ca radicalizarea turcilor (musulmanilor) din Europa să avanseze în oglindă cu ascensiunea partidelor naționaliste xenofobe din Uniunea Europeană, fără să pot spune neapărat că una este reacția la cealaltă sau invers. Sunt, ambele, la fel de nocive Uniunii Europene. Dar ceva le unește: întoarcerea agresivă și amenințătoare la discursurile identitare (etnice, religioase, rasiale, naționale etc.) care de regulă premerg erele marilor confruntări.

Analiza referendumului din Turcia confirmă, dacă mai era nevoie, că nu suntem într-un moment bun al politicii: nici în Turcia, nici în Uniunea Europeană. Erdoğan a câștigat acum mai degrabă pe ideea că luptă împotriva țărilor europene și Occidentului decât pe argumentele efective ale unui regim prezidențial. Pentru cei care susțin că nu e nimic grav, că și Statele Unite au un regim prezidențial, trebuie spus, fără a intra în detalii, că nu este vorba de același tip de regim politic american bazat pe checks-and-balances, pe controlul și echilibrarea reciprocă între Președinte și Congres, ci de un prezidențialism deșănțat, în care, de exemplu, președintele poate dizolva Parlamentul și convoca alegeri anticipate, ceea ce nu este posibil în sistemul constituțional al SUA. Am dat doar un exemplu punctual, dar mai sunt și altele.

România, la rândul ei, va trebui să iasă din sfera discursului comod, „lemnos”, al discursului de politică externă ambivalent față de Turcia, pe care l-a avut în ultimii 10-15 ani, spunând ceva consistent, clar, inteligibil la nivel european și regional. Ceva de țară din nucleul central sau ceva de țară periferică, dar să spună ceva limpede. Nu ar strica să avem acum, măcar la nivelul MAE dacă nu al Guvernului, o revizitare a Parteneriatului Strategic dintre România și Turcia[2], încheiat în 2011, actualizat în abordare europeană. Nu spun că România trebuie să devină o țară ostilă Turciei în politica internațională, pentru că evident nu ar fi cazul, dar clarificarea mesajului nostru politic față de regimul de la Ankara nu mai poate întârzia, fără riscul de a ne anula, și pe această dimensiune, pretențiile de apartenență la nucleul central de valori și principii ale Uniunii Europene. Cam greu, nu-i așa?

NOTE _____________


[1] http://www.politico.eu/article/wolfgang-schauble-to-muslim-migrants-if-you-dont-like-europe-leave/

[2] https://www.mae.ro/node/15224

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: , ,



Currently there are "35 comments" on this Article:

  1. Dorel spune:

    Alta e problema: nucleul dur al Europei au primit dovada clara ca au dusmani sub acelasi acoperis. Intrebarea e ce te faci cand afli asta, mai dormi linistit?

  2. bgd spune:

    Romania needs to keep it quiet.

  3. D4n spune:

    Referitor la ultima parte. Nu. Nu vad de ce ne-am apuca sa vorbim fara sa ne intrebe nimeni si sa stricam niste relatii decente cu Turcia. Sigur ca nu e ok ce se intampla in Turcia dar pana la urma daca e sa fim cinici nu ne prea priveste. Problema e interna si diaspora turca in Romania e neglijabila si conform rezultatelor acestui referendum ceva mai bine integrata.

    Sa fim mai reci cu Turcia ca sa ce? sa facem pe plac nucleului? asta in timp ce ei tatoneaza imbunatatirea relatilor cu Rusia? nu ziceau ei de solidaritate flexibila?

    Si inca ceva. Ei isi permit sa fie transati ca sunt puternici si mai departe. Pai cine e riveran cu Turcia, noi (si Bulgaria) sau ei?

    Si daca zicem ceva impotriva Turciei cu ce ne ajuta? ca ei se pot suci a doua zi si noi ramanem de prosti. Ca sa nu mai vorbim ca nu suntem in nucleu, nu ne vor nici in Schengen. Sa dam foc la poduri cu cei fizic apropiati ca sa speram la relatii mai bune cu nucleul? nu. intai nucleul sa vina cu ceva concret catre noi, altfel ramanem de prosti si singuri pe aici dupa ce ne dau astia un sut in fund cum ne-au dat cu Schengenu’ (ca asta e problema, exista precedent). Nucleul ne-a aratat cat valoreaza cuvantul lor, nu trebuie sa ii credem pe cuvant ca vor face ei ceva in viitor…

    • Mihbea spune:

      Adica sa ramanem, ca si acum, complet neprofilati, amorfi, stil meduza care merge cu valul! Faptul ca suntem vecini, ca avem relatii bune acum dar am avut si lungi perioade de conflict nu ne particularizeaza? Nu vrem nimic? Nu suntem in stare sa formulam nimic? Inseamna ca vesnic vom fi in afara zonei de formulare a politicilor si, mai mult, vom clama faptul ce ne simtim bine sa nu fim intrebati!

  4. Lucifer spune:

    Problema principală este alta.Şi anume de ce s-a ajuns la aceste ostilităţi/agresivităţi atât în Est cât şi în Vest.
    În Est sunt conflicte aproape generale nu numai în Siria ci şi în tot Orientul Mijlociu.Apoi,vine conflictul extrem de periculos din Ucraina.Răspunsul ţărilor au fost recurgerea la regimuri autoritariste în Iran,Turcia,Rusia.Ba,mai mult,cele două ţări mai mari Rusia şi Turcia,puternic revanşarde,vor re-facerea vechilor imperii,cu pretenţii neo-imperiale aproape declarate.
    În Europa conflictele sunt mai mult interne,cauzate de politica lipsită de substanţă a celor două ţări mari-Germania şi Franţa-dar şi de ifosele neo-imperiale ale acestor două ţări.
    Se pare că nimeni,nici în Est şi nici în Vest,nu mai este mulţumit de actuala ordine mondială şi toţi vor O ALTĂ REÎMPĂRŢIRE A ZONELOR DE INFLUENŢĂ,respectiv O ALTĂ ORDINE MONDIALĂ.
    Şi,aici este de fapt pericolul,TOATE aceste ţări foste imperii au început să se pregătească pentru marea confruntare de schimbare a actualei ordini mondiale într-o alta în care fiecare dintre ele să obţină o zonă de influenţă cât mai mare care să le facă mai puternice.

    Am intrat într-o logică a conflictului care nu prevesteşte nimic bun.

    România?România este prea mică şi prea slabă pentru un conflict atât de mare.Probabil mai devreme decât credeam România va trebui să aleagă:
    -între pro-europenism şi pro-atlantism
    -între Est şi Vest
    -între autarhie şi/sau globalism.
    Oricum,în acest moment TOATE tratatele internaţionale sunt puse sub semnul întrebării.România trebuie să aleagă mai repede ce vrea de fapt.Şi,mai ales,să găsească pentru termen mediu,un sistem de alianţe stabil şi,dacă se poate,câştigător.

  5. RazvanM spune:

    In urma cu 100 si ceva de ani Turcia era numita de Rusia “omul bolnav al Europei”, in timp ce Imperiul Britanic sprijinea Turcia din motive geopolitice.

    In ultimii 25 de ani Turcia a fost ajutata sa devina dintr-o tara inapoiata economic o putere economica musulmana. Erdogan, prieten si discipol al lui Gullen, practica demult metodele din prezent. Cu toate astea, Europa de Vest a continuat exportul tehnologic si industrial catre Turcia.

    In Turcia exista cateva zeci de milioane de kurzi, un popor care a ajutat Turcia in urma cu 100 de ani, dar care a fost inselat de turci – nu si-au primit independenta promisa, ba chiar au fost terorizati si masacrati de catre guvernele turce. Europa nu ridica un deget pentru a-i ajuta pe acestia sau sprijini.

    Evolutia Turciei catre un absolutism musulman era evidenta demult. Islamul insusi inseamna supunere si se bazeaza pe concentrarea puterii politice sub tutela absolutismului religios – si al unei dictaturi. Erdogan nu a facut decat sa incheie cu succes luptele dintre Islam si Turcia nereligioasa. Acestea s-au purtat in permanenta dupa moartea lui Ataturk Kemal.

    “Cele 2 Turcii” sunt de fapt una singura. Turcia Islamica. Cu puterea fanatismului religios in buzunar si cu milioanele de “refugiati” musulmani gata sa fie asmutiti asupra Europei, Europa insasi tremura de frica lui Erdogan. Daca luam in considerare milioanele de musulmani deja bine implantati in Europa (dintre care foarte multi au cetatenie) si care sunt loiali Islamului, observam ca lipsesc doar niste evenimente declansatoare pentru razboi. Un conflict in fata caruia Europa nu opune decat niste principii goale de sens (multiculti, political correctness etc.) si drepturi ale omului pe care le poate doar “observa” caci nu are niciun fel de metoda de a le impune. Este ipocrizie sa tinem coada pe sus in fatza lui Erdogan, dar sa ignoram rezultatele coruptiei bruxelleze care au dus la aparitia fenomenului Molenbek si al experimentelor esuate cu aducerea de musulmani in Europa.

    Tot vorbim despre niste principii general-valabile ale multiculturalismului, dar ne facem ca nu vedem sutele de mii de victime dintre localnicii ce sunt nevoiti sa indure “integrarea”. Practic Erdogan poate rade oricand in nas britanicilor, spunandu-le un singur cuvant: Rotherham. Unde este ascendentul moral al presei din zona europeana, atata timp cat alege sa nu scrie si sa nu cerceteze realitatea dezastrului creat prin politicile multiculti antieuropene si anticrestine? Cu ce se deosebeste o gazeta suedeza care scrie ca nu exista no-go zones musulmane sau ca nu exista o epidemie a criminalitatii musulmane in Suedia de un ziar din Turcia care spune ca tot ceea ce face Erdogan este legal si in acord cu vointa turcilor?

    PS. Eu scriu acum nu ca un cetatean anti-UE, ci ca un cetatean care crede in ideea UE, dar care vede cum aceasta uniune se indeparteaza tot mai mult de la scopul sau. Vad ca UE a fost acaparata de grupuri de politruci rupti de realitate si de alegatori. Un UE care are mare nevoie de reforme profunde, fiind in pericol de implozie.

    • Josef Svejk spune:

      Rezon!

      Si nu se vede picior de Charles Martel intre Atlantic si Nistru :P . Pana la urma poate ca Europei nu i-ar strica o cura intensa de Le Pen & Frauke Petri macar pe cativa ani. Nu stiu daca asta ar putea vindeca infectia, dar poate ca ar putea stopa sau macar amana septicemia.

  6. DanT spune:

    “majoritatea turcilor din Uniunea Europeană (probabil, și a altor comunități islamice) nu percep niciun fel de afinități cu țările lor occidentale … şi că este posibil ca aceste minorități, până acum relativ liniștite în raport cu majoritatea, să se radicalizeze islamic și să devină surse de instabilitate societală, violență anti-sistem și criminalitate, chiar de terorism.” – adevărat, dar nu e o noutate. Sunt lucruri pe care europenii denunţaţi ca “extremişti” le spun de ani de zile. V-a luat ceva timp să le descoperiţi.

    “speculația care circulă în unele medii că mulți musulmani radicalizați, anti-sistem și anti-UE, ar putea vota duminică în Franța cu lidera extremistă Marine Le Pen.” – aiureli, şi vine în contradicţie cu ce spuneţi imediat după: “Este posibil ca radicalizarea turcilor (musulmanilor) din Europa să avanseze în oglindă cu ascensiunea partidelor naționaliste xenofobe din Uniunea Europeană, fără să pot spune neapărat că una este reacția la cealaltă sau invers.”

    După ce Erdogan a obţinut puteri absolute, următorul pas va fi încercarea de a reface Imperiul Otoman: Ţintele vor fi Siria, Iraq, Armenia, Grecia, Cipru – ţări aliate/prietene cu Rusia, ceea ce ar duce la un război ruso-turc.

    Să ne amintim şi că mulţi “deştepţi” doreau o flotă comună româno-turco-bulgară pe Marea Neagră, ceea ce ar fi implicat România în conflictele declanşate de Turcia. Noroc că bulgarii, lucizi, au respins proiectul.

  7. shinobi spune:

    privitor la declaratia amintita a lui Wolfgang Schäuble, eu cred ca trebuie laudata, pentru ca in definitiv apele trebuie sa se desparta odata…

  8. Josef Svejk spune:

    Succesul referendumului lui Erdogan indică de fapt ceva mult mai grav: Dacă occidentalizarea Turciei a eșuat după un secol de eforturi susținute și dacă turcii din Occident, veniți ca muncitori în căutarea unei vieți mai bune acum aproape 60 de ani, au rămas în cotinuare mai legați de întunecimile Anatoliei decât de luminile apusului care sunt șansele ca ceilalți musulmani ce au năvălit mult mai recent în Europa de prin Pakistan, Afrcia sau lumea arabă și care duc de la bun început existențe de asistați sociali profesioniști în comunități închise, să se integreze vreodată?!

    Iar dacă ei nu se vor integra vor transforma Europa, și așa grav rănită, confuză, eșuată și aproape muribundă, în infernurile din care tocmai au scăpat. Vae victis!

    • Cristi spune:

      Exista solutii. Cei fara cetatenie, fara calificari, fara job, care nu cunosc limba tarii gazda si nu au adoptat modul de trai european (v. excelentul modelul elvetian), vorfi expulzati sau internati pe insule in Mediterana pana cand vor putea fi expulzati in tarile de provenienta. Solutia australiana. Au intrat fraudulos si nu au drepturi de cetateni ai tarilor europene.
      Cat priveste musulmanii cetateteni europeni deja…exista o solutie, data acum 150 intr-o tarisoara de la Marea Neagra, de un neamt – Carol I.
      Musulmanii din Dobrogea difera azi total de cei din tarile islamice – aflate sub lege islamica, precum si de cei din tarile din Vest – aflate sub comandamentele ideologiei Political Correctness.
      Solutia lui Carol I se numeste rule-of-law, ACEIASI LEGE PT TOTI, FARA EXCEPTII, FARA DISCRIMINARI POZITIVE. La care adaugam work ethics si meritocracy – fara benefits.
      Nu exista alta explicatie pt integrarea totala a musulmanilor din Dobrogea, precum si pt esecul politicilor stupide ale tarilor din vestul Europei.

      http://adevarul.ro/locale/constanta/dobrogea-stapanire-otomana-acesti-otomani-tratau-crestini-mai-rau-caini-politaii-turci-necinsteau-femeile-1_57de5a845ab6550cb8c30bb3/index.html

      • Josef Svejk spune:

        Da, suna atractiv ceea ce propuneti numai ca daca capeteniile europene ar avea tupeul sa le faca nu s-ar fi ajuns niciodata in situatia de acum :P – cerc vicios de toata frumusetea. Apoi nu trebuie uitat un adevar incomod: Stanga ce domina copios peisajul politic european are nevoie de voturile imigrantilor ca de aer pentru a se mentine la putere. Asa ca va stimula toate formele de imigratie din lumea a III-a cu orice pret. Pentru ei viitorul nu exista si nici nu conteaza.

        Modelul dobrogean suna bine numai ca nu mai e aplicabil in secolul XXI. Dobrogea a fost timp de 40 de ani sub o administratie militara severa. Localnicii (indiferent de nationalitate!) nu aveau drept de vot. Carol I a ctitorit moscheea cea mare din Constanta – prima construita pe un teriroriu sub administratie romaneasca, constructia de moschei fiind interzisa pana atunci. Dar in acelasi timp guvernele sale au mentinut ordinea cu un pumn de fier fara a ezita vreo-clipa sa foloseasca forta masiv la cele mai mici semne de nesupunere ale majoritatii musulmane si bulgare a Dobrogei care majoritate era profund ostila Romamniei – sau cum spunea Nicolae Iorga (citat aproximativ din memorie) : “Cu toate ca se urasc grozav unii pe altii sunt uniti de ura si mai grozava impotriva Romaniei” :P . in 1878 romanii erau o minoritate acolo ~ 21% din populatie. S-a dus timp de decenii o politica consecventa de romanizare, asimilare si colonizare a provinciei. Politica favorizata si de faptul ca provincia avea putini locuitori, sub 230000 la 1878. Veteranii Razboiului de Independenta au primi pamanturi in Dobrogea si diverse facilitati fiscale. Etnicii romani (aromanii sau “machidonii”) din Macedonia sfasiata de nesfarsite conflicte interetnice la inceptutul secolului XX primeau de la consulatele romanesti din Balcani pasapoarte romanesti si bani ca sa se mute cu turme si cu acareturi cu tot in Dobrogea. Ajunsi acolo primeau imediat pamant, facilitati fiscale si nu rareori chair ajutoare financiare asemeni veteranilor.

        Aceste politici care erau pe atunci virulent criticate de “progresistii” vremii, de la bulgarul Rakovski imigrant dobrogean expulzat din Romania si apoi prim ministru al Ukrainei bolsevice ulterior executat de Stalin ca spion roman :D (remarcabil humorul mustaciosului ce a executat si torturat stangistii romani de la Moscova precum Marcel Pauker, Dobrogeanu-Gherea, clanul Arbore, etc. acuzati de spionaj in favoarea Romaniei pe care o urau cu atata pasiune :P ) , la amicii sai Trotzki, Lenin, mensevicul Martov si pana la Emille Zola, au permis ca pe la 1920 acolo sa existe o majoritate romana/crestina confortabila, astfel incat administratia militara a putut fi abolita si provincia a fost impartita in judete cu drepturi politice depline. Azi e o zona pasnica a Romaniei in loc sa fie Kosovo sau Bosnia 2.0. Numai ca moravurile politice ale vremurilor noastre fac astfel de tehnici de pacificare imposibile.

        • Cristi spune:

          F. tare comment-ul. Merci pt detalii.
          Daca e posibil, iti mai aduci aminte pe unde ai gasit aceste date? Carte, link?…
          Oricum, am salvat acest comment.
          Ca de obicei, invat mai multe cititind comment-urile decat articolele in sine…multe scrise in nota politic corecta.

          Ca idee generala. Eu nu cred solutia atat de improbabila. Ba mai mult, cred ca a inceput sa se aplice.
          Am vazut acum vreun an clip filmat de Vice despre un lagar de internare pt africani in Italia. Cu paza militarizata – nu aveau voie sa iasa de acolo.
          Acum cateva zile l-am cautat iar, si l-am gasit. Dar secventele unde se vad trupele stationand in jurul lagarului, si cele unde africanii forteaza iesirea (dar esueaza) nu mai apar.
          Au ramas doar cele care arata conditiile “mizere” pt bietii africani.
          Oricat am cautat pe net, nu am mai dat de acele secvente cu paza militarizata. Nu inteleg ratiunea cenzurarii acelor secvente…dar miezul e ca deja solutia se aplica.
          Si cred ca va capata amploare.

          In Europe zilei de azi, conditiile sunt coapte si identice cu cele din Europa interbelica. – atunci au aparut lagarele de internare pt…slavi! Noi stim doar de evrei si tigani exterminati de catre nazisti. Slavii sunt amintiti tangential.
          Milioane de refugiati din calea razboaielor civile din Est rezultate in urma destramarii imperiilor Habsburgic, Otoman si Rus, luau calea Vestului. Rusi, baltici, polonezi, ucrainei, cred si ceva iugoslavi…natiuni care se bateau pe drepturi politice si trasarea granitelor nationale dupa ce imperiile se prabusisera.

          Ziarul SS scria la 1933 – “natiunile civilizate ale Europei vor realiza ca politica noastra este corecta atunci cand milioane de cersetori fara patrie le vor pangari orasele”.
          Caci toti acesti refugiati slavi ajunsi in Vest faceau ceea ce fac azi musulmanii – isi rupea pasapoartele. Deja-vu? :)
          Iar guvernele europene efectiv nu aveau ce sa faca cu ele. Franta si Italia au avut o perioada in care efectiv, noaptea, isi aruncau una alteia, peste granita, contingente de refugiati; sa se descurce celalalt. Noaptea ca hotii…:)
          Pana laurma intreaga Europa de Vest a fost impanzita cu lagare de internare (nu de exterminare) pt acesti apatrizi. Au fost bagati acolo, ca oile pt ca guvernele nu stiau ce sa faca cu ele, exact ca azi.

          Pt detalii, recomand “Originle totalitarismului” de Hannah Arendt, capitolul 9. Descrie Europa de astazi, desi aparent se refera la cea de acum aproape 100 de ani…:)

          Acum sa ne gandim un pic…slavii, cu mentalitate totusi europeana, crestini, care nu veneau la cucerit si benefits, au fost bagati in lagare. Ce o sa fie cu muslimii care debordeaza de agresivitate, hartuiesc sexual, cer Sharia, devasteaza si omoara? Stiu, nu toti, dar multi. Si din ce in ce mai multi cetateni realizeaza ca realitatea nu corespunde cu cea din mass-media.

          Oricat ai denumi Islamul – Religia Pacii, Coranul se gaseste pe net si il poti citi. Cu versetele lui pline de ura si indemnurile la crima si cucerire. Hadith-urile se gasesc si ele. Si la fel istoria islamului APROBATA de scolile relgioase islamice. A se vedea de exemplu filmul “Mesagerul” (cu Omar Shariff) – aprobat si asta de nu mai stiu ce mare consiliu islamic din Egipt (fata profetului nu este aratata, etc).
          Crima, crima, crima, cucerirea pamantului in numele profetului. Convertirea cu sabia.

          Trump nu este un accident. Nici AfD, nici PEGIDA, Patriotii Suedezi sau Finlandezi, ascensiunea lui Wildeers (si-a dublat procentele) si colapsul partidului lui Mark Rutte (a pierdut 50%).
          Austria se opune deschis acordului pt migranti. Trimite armata la granite.
          Declaratia lui Wolfgan Schauble nu e nici ea un accident sau o iesire indiciplinata din linia guvernului Merkel.
          http://www.politico.eu/article/wolfgang-schauble-to-muslim-migrants-if-you-dont-like-europe-leave/
          Stiu ca a mai spus si Merkel “ca multiculturalismul a esuat”…dar de la asta si pana la “musulmanii sa plece din Europa” e o cale lunga.

          Masa critica s-a format. Progresismul si massmedia aservita deja incep sa simta presiunea si au intrat in defensiva. Articole ce-i iau apararea lui Soros sau -halucinant- explica “political correctness” ca pe o creatie a extremei drepte :) .
          https://www.theguardian.com/us-news/2016/nov/30/political-correctness-how-the-right-invented-phantom-enemy-donald-trump

          “Elita” europeana se plange ca “ideile extremiste” se propaga uluitor de repede pe net si nu pot fi oprite. Sunt convins ca nu se refera la predicile pline de ura ale popilor islamici care s-au defasurat nestingherite ani de zile in moscheile din orasele occidentale sub ochii autoritatilor.

          Se refera la ce discutam noi aici, la filmuletele ce sunt urcate pe net, la FB si toate retelele sociale…se incearca cenzurarea lor. Dumnezeu sa-i dea sanatate lui Sir Tim Berners Lee.

  9. Eddy Popa spune:

    Europa are de ales intre doua abordari: fie se abtine in continuare sa lezeze sensibilitatile comunitatilor musulmane (si atunci acestea vor prospera fara sa faca efortul de integrare, ceea ce in final va duce oricum la evenimente incontrolabile) fie ia taurul de coarne acum si isi asuma consecintele. Indraznesc sa afirm ca a doua varianta este singura care poate asigura supravietuirea identitara a Europei. Mai cred ca prima varianta este din nefericire probabila datorita lasitatii liderilor europeni.
    Cat despre politica Romaniei vis-a-vis de autoritarismul recent al Turciei, imi pare rau sa spun dar discursul va ramane acelasi. Si asta din cauza ca Turcia e vazuta ca o contrapondere pentru ambitiile regionale ale Rusiei. Sper sa nu patim ca in secolul trecut cand am incercat sa dansam intre germani si rusi si ne-am ars cu amandoua optiunile.

  10. Cinicul spune:

    Rezultatele referendumului din Turcia nu nu sunt nici pe departe dezastrul descris de analistii politici.
    1. Cu exceptia dreptului de a dizolva Parlamentul, puterile pe care Erdogan si le-a adjudecat nu sunt prea departe de cele detinute de presedinti din tari precum USA sau, mai putin, Franta.
    2. Daca Erdogan abuzeaza de mandatul primit nu este exclus sa poata pierde alegerile intr-un viitor nu prea indepartat. Atunci un presedinte reformist va avea puteri crescute care-i vor permite sa puna Turcia pe o traiectorie diferita.
    3. Turcia este tara NATO si nu una de mana a treia ca Romania. Turcia are o pozitei strategica de majora, iar in tara sunt baze militare americane si USA nu vor permite Turciei sa nu respecte interesele americane. Daca Erdogan o ia razna poate fi eliminat printr-o lovitura de stat mai profesionista decat cea de anul trecut. Faptul ca Trump l-a felicitat pe Erdogan ar trebui sa-i ingrijoreze pe iranieni si rusi. Pentru marile puteri nu are nici o relevanta daca Turcia este democratica sau nu, conteaza sa joace cum i se cere. In fapt Turcia n-a fost niciodata o democratie de model occidental, este, ca si Rusia, o tara care are nevoie de o mana de fier. Cine a avut curiozitatea sa mearga 100km la nord de Antalya va vedea ca Anatolia este mai aproape de Bagdad decat de Berlin.
    4. Pentru europeni evolutia Turciei este o usurare. Jocul de-a aderarea se va termina, doar britanicii, cu ipocrizia lor traditionala au sprijinit aderarea Turciei, asta in timp ce ei se voiau afara.

    • Josef Svejk spune:

      1. Asa o fi numai ca bunul Erdogan presedentieste in pustiul Anatoliei si nu pe malurile Potomacului sau ale Senei. Geografia face toata diferenta :D

      2. Exact asta e spielul. Odata ajuns la butoane cu puteri depline Erdoganul mai pierde alegerile doar cand l-o culege doamna cu coasa.

      3. Aici delirul se manifesta in toata splendoarea sa :D . Lovitura de stat de anul trecut a fost mai mult ca sigur o lucratura a lui Erdogan insusi. Altfel “rebelii”, ce oficial controlau fortele aeriene, ar fi doborat fara greturi avionul sau ce s-a invartit vreo ora intre Ankara si Stambul in vazul televiziunilor si site-urilor de stiri in conditiile in care spatiul aerian al tarii era oficial inchis. Respectiv daca lovitura era pe bune, echipa destinata sa-l captureze pe Erdogan n-ar fi ajuns la resedinta sa de vacanta abia la o ora dupa ce eu aflasem de pe marginea piscinei mele din Midwest ca in Turcia e mare lovitura militara mare :P . De altfel cred ca mi-am exprimat pe site-ul asta inca din primele clipe convignerea ca totul e o manareala stangace a Erdoganului.

      In mod cert SUA nu au nici interesul si nici posibilitatea practica de a organiza o lovitura de stat in Turcia. Turcia va aluneca lin pe toboganul ei dupa exemplul luminos al Iranului.

      4. Aici va dau dreptate. E mai bine pentru toata lumea sa se incheie comedia aderarii Turciei la UE. toata lumea stia de la bun inceput ca asta nu se va intampla niciodata. Cu mentiunea ca nu-mi amintesc sa fi vazut vreodata cine stie ce sprijin britanic pentru aderarea Turciei.

  11. Yoda spune:

    Dar daca am recunoaste ca o mare parte din vina pentru toate aberatiile aparute in Europa o poarta Merkel, Junker, Hollande si acolitii lor? Ca prin politicile lor absurde au creat reactiile contrare, care nu sunt decat o reactiune la actiunile lor?

    Musulmanii radicalizati vor vota mai degraba cu Mélenchon, decat cu Le Pen. Si ma intreb de ce nu vorbeste nimeni de pericolul extremei stangi, adica de pericolul numitului Mélenchon. El are aceleasi idei cu ale lui Le Pen (adica e anti-NATO, anti-UE, anti-globalizare, anti liberul-schimb) mai putin chestia cu imigratia, in care ar vrea cat mai multa, si cu cat mai multe covoare puse in cap la femei.

    • victor L spune:

      “Dece nu mai vorbeste nimeni de pericolul extremei stangi?”

      Un raspuns printr-o intrebare mai lunga “dece nu vorbeste nimeni despre procesul comunismului, ori, in Romania, despre dosarele Revolutiei si Mineriadelor, sau citi tortionari comunisti am gasit dupa 27 de ani? doar doi? doar ei au terorizat Romania?”
      Vorbim in gol…

      • Yoda spune:

        Scuze, eu nu am scris “nu mai vorbeste nimeni”, am scris “nu vorbeste nimeni”. Faceam o referire mai voalata la “analistii” politici care ii condamna pe cei asa zisii “extremisti de dreapta”, gen Wilder, Le Pen, Boris Johnson, Nigel Farage, si in timpul liber pe Trump, dar nu sufla o vorba despre “extrema stanga”. Despre stanga si despre extrema stanga se pare ca nu este politicos sa vorbesti si nici sa o critici, cumva. Si nu stiu de ce, dar pe mine ma cam deranjeaza ipocrizia. :)

        Si pentru ca tot s-a pomenit de evenimentele de la noi, nu ma pot opri sa nu-mi amintesc ca Ratiu, Campeanu, Coposu, si toti aia din Piata Universitatii nu erau decat niste legionari, care tipareau bani in subsolurile partidelor politice.

        Revenind la subiectul Erdogan, pun aici link-urile unor articole care mi se par extrem de realiste:
        https://pjmedia.com/andrewmccarthy/2017/04/19/on-turkey-trump-catches-spring-fever/
        https://www.steynonline.com/7758/who-lost-turkey-revisited

        • victor L spune:

          Scuze, nu a fost intentionat.
          Acum, ori “nu mai vorbeste” ori doar “nu vorbeste”, tot tacere rusinoasa este.
          Un fel de a nu vorbi de funie in casa spinzuratului :P

          • Yoda spune:

            Nu-i nici o problema, stiu ca este neintentionat. :) Numai ca daca as fi spus “nu se mai vorbeste” ar fi insemnat ca “s-a vorbit odata, dar acum nu se mai vorbeste”. In realitate, nu s-a vorbit niciodata de funie, ca nu e de ‘bon ton’ (sau nu e ‘hip’, sau nu e ‘trendy’, sau nu e PC, samd).

  12. Un român spune:

    1. Legat de numărul de turci care au votat DA, si care locuiesc in țările din nucleul dur al UE, consider că suma de 700.000 reprezintă 25-30% din totalul turcilor din aceste țări. Asta înseamnă că restul fie nu s-au prezentat la vot fie au votat NU. Eu as vedea acest fapt ca pe un vot de blam sau o indiferență față de “tatucul” Erdogan. Si toate astea in pofida faptului că aceste comunități sunt foarte unite. Generatia a doua este la varsta maturității. Au dezvoltat afaceri mici, specifice. Limba germana se vorbeste doar strictul necesar, si nu de toata comunitatea. Mai este un aspect care trebuie mentionat. In aceste comunități sunt foarte multi susținători ( contribuabili) ai PKK.
    2. Consider că rezultatul strâns, demonstrează că autoritatea lui Erdogan, nu este la nivelul sperat (prezentat). Modificarile din Constituție ar urma să intre in vigoare din 2019, dupa următoarele alegeri. Nădăjduiesc ca poporul turc nu doreste o întoarcere in timp, si la momentul oportun va stii cum sa actioneze. Dacă îmi aduc bine aminte, si la noi, acum 13-14 ani se modifica Constituția pentru un viitor presedinte. Nu a fost sa fie. Vorba aia: ” nu-i pentru cine se pregateste, ci pentru cine se nimereste”. Cine are urechi…
    3. Interesant jocul lui Trump.

    • Cristi spune:

      “Legat de numărul de turci care au votat DA, si care locuiesc in țările din nucleul dur al UE, consider că suma de 700.000 reprezintă 25-30% din totalul turcilor din aceste țări. Asta înseamnă că restul fie nu s-au prezentat la vot fie au votat NU”

      Ha-ha, dupa teoria asta, 70% dintre romani sunt anti-pesedisti! :D

  13. allotriosis spune:

    Faptul ca turcii din vestul Europei au votat masiv pro-Erdogan nu vine dintr-o atitudine resentimentara fata de guvernele tarilor adoptive ci din religia practicata, adica din islam. Aceasta religie este predata in scoli si propovaduita in moschei si familie impreuna cu ura fata de orice fel de valori liberale, adica fata de tot ceea ce inseamna civilizatia vest-europeana. Si nu vorbesc de radicalism islamic ci de religia curenta practicata atat ca doctrina cat si ca valori morale in societate. Declaratii politice de genul ministrului german sau refuzul accesului ministrilor turci in Olanda nu fac decat sa reaprinda ura ideologica/dogmatica imprimata sistematic in aceste comunitati.

    • Lucifer spune:

      Eu cred că turcii “europeni” au votat cu Erdogan din două motive:
      -visele neo-imperiale şi antieuropene ale lui Erdogan care sunt pe placul tuturor turcilor
      -din cauza de mai sus turcii europeni au votat în felul acesta aparent resentimentar.
      Toţi turcii au nostalgia Imperiului Otoman şi,din acest punct de vedere,Europa este un adversar.
      Dar,oare,conducerea UE a înţeles pericolul?TOATE comunităţile islamice din Europa sunt din ce în ce mai agresive şi mai anti-europene.Iată,acum şi emigraţia turcă se întoarce în contra celor care le-au întins o mână de ajutor.

  14. Ronnie spune:

    “Ceea ce surprinde este claritatea cu care s-a împărțit Turcia în cele două mari opțiuni antagonice, cu cele trei mari orașe cu deschidere occidentală (Istanbul, Ankara și Izmir) votând în majoritate NU [...]” – lucrurile nu sunt atat de clare in Istanbul (da – 48,65%; nu – 51,35%) sau Ankara (da – 48,85%; nu – 51,15%) asa cum e in Izmir (da – 31,20%; nu – 68,80%)

    pt cine e curios de rezultate si distributia voturilor: http://www.sabah.com.tr/secim/16-nisan-2017-referandum/

    “[...]nu cred însă că pe termen lung Erdoğan va avea de câștigat de pe urma acestui referendum, și nu cred că va rezista la putere până în 2029 [...]” – urmeaza, probabil, un referendum pt reintroducerea pedepsei cu moartea: mi-e ca Erdogan sa nu pateasca ca Robespierre, Danton sau alti initiatori ai ghilotinarii :D

  15. Perikles spune:

    Cele două Turcii au fost întotdeauna în conflict şi, ca urmare, nu a existat niciodată nici democraţie 100% şi nici dictatură 100%.
    http://europunkt.ro/2017/04/20/turcia-meciul-fara-sfarsit-dintre-modernismul-secularist-si-conservatorismul-islamic/

  16. ionel spune:

    In viitor ne asteptam ca in Turcia sa aiba loc un referendum pentru inlocuirea legislatiei seculare cu Sharia si proclamarea Presedintelui ca si Calif .
    Turcii vor avea multe surprize in viitor.
    Daca UE va fi zgandarita de agresivitatea osmanlailor va renunta la Acordul de Asociere cu UE al Turciei care permite Turcieibexportul de produse fara taxe vamale ( adio investitii in TR),
    Turcia va deveni partenerul tarilor arabe surori din Orient

  17. nova spune:

    Eu cred asa : daca nu s-ar fi fraudat referendumul rezultatul ar fi fost cam 40 % DA si 60 % NU. Imaginati-va cat de usor s-au putut maslui voturile din diaspora. Votarea s-a incheiat cam cu o saptamana inainte de referendum. Cica numai numaratoarea s-a facut in ziua referendumului. Gaselnita cu valabilitatea buletinelor de vot fara stampila tocmai asta a acoperit. S-au inlocuit voturile cu NU din dispora si ca sa le iasa la socoteala buletinele de vot au bagat la tiparnita buletine de vot nestampilate pentru intern. Oricum tot procesul de votare a fost dirijat numai de Erdogan pentru ca nimeni nu mai cuteaza sa sufle in front in stare de urgenta. Lectia pe care a vrut sa o dea Erdogan Germaniei, Austriei etc. a functionat acolo masluind din greu rezultatul. Desi cred acest lucru, toata analiza dv. este perfect valabila. Integrarea musulmanilor in tarile Europei de vest nu s-a reusit si nu se va face NICIODATA decat atunci cand ei vor deveni majoritari si se vor reformula “valorile”.
    Pacat ! Degringolada care va urma in Turcia o sa ne afecteze si pe noi din plin. Nimic nu mai poate fi anticipat, prevazut, prognosticat. S-ar putea ca problema turca sa devina una minora fata de “inversunarea” care le-a cam luat mintile capetelor decidente pe plan mondial si unor paranoici de rang mai mic dar extrem de periculosi.. De acum incolo vom trai si vom vedea. Viata noastra va fi un perpetuum breaking news autentic din pacate.

  18. Marse spune:

    Eu cred ca lumea abereaza fara gratie pe aici. Sunt imposibil de aparat turcii din Germania-Austria etc ce au votat pentru o dictatura ce nu o vor suporta ei – ACUM CARE O FI VINA GERMANILOR CA EI, amaratii de imigranti, SE PRICEP SA CREEZE DOAR SHAORME ?….

    Pe de alta partea, turcii din Turcia chiar au luptat, dar trei milioane de voturi false sunt greu de inghitzit. Scrutinul trebuie neaparat respins de UE si USA ca sa mai aiba aceste entitati o farama de credibilitate …



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Valentin Naumescu


Valentin Naumescu

Valentin Naumescu este doctor în ştiinţe politice, conferenţiar la Facultatea de Studii Europene de la Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca, Departamentul de Relaţii Intern... Citeste mai departe


România. O iubire din care se poate muri – Gabriel Liiceanu

Gabriel Liiceanu: „Nimeni nu poate spune când alege cineva să nu mai trăiască pentru că viața i-a fost trasă prea jos. Nimeni nu poate spune când anume o societate, acumulând o cantitate de disperare, scârbă și revoltă incompatibile cu pofta minimă de viață, își atinge punctul ei de fierbere. La noi, la români, lucrul acesta e cel mai puțin previzibil. Raportul poporului nostru cu limita a rămas până în clipa de față un mister. Românii numesc «minune» o reacție colectivă pe care nimic n-o prevestește. Și care, raportată la lungile perioade de letargie care o preced, e cu atât mai neverosimilă."

E randul tau

Nu ma asteptam sa ajungeti sa dati citate din Basescu... va discreditati, nu-mi amintesc ca exul in ...

de: neamtu tiganu

la "NATO iese din joc. Se încălzește, pe margine, încălzirea globală (Actualizat 2)"

Cauta articole

iunie 2017
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Mai    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
2627282930  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)