Home » Analize »Global / Europa »Politica & Doctrine » Citesti:

De ce stanga iubeste Rusia

Edward Lucas mai 29, 2017 Analize, Global / Europa, Politica & Doctrine
15 comentarii 2,453 Vizualizari

E ușor de văzut de ce regimul lui Vladimir Putin atrage un anume gen de conservatori.

Nu are timp pentru laicitatea la modă și pentru liberalismul social. Biserica Ortodoxă Rusă se află în inima existenței națiunii. Rădăcinile politicilor referitoare la sex sunt ferm legate de anii ’90: în plan privat, poți face ce vrei, dar să nu te aștepți să fii protejat de lege dacă vrei să-ți schimbi sexul, să te căsătoreşti cu o persoană de același sex sau să crești copii într-o familie netradițională.

La fel cum Kremlinul nu se axează nici pe liberalism economic. Cartelurile sunt acceptabile, monopolurile sunt chiar mai bune. Marile afaceri trebuie să promoveze interesul național. Nababii pot face bani, dar trebuie să plătească un tribut puterii.

Din punct de vedere politic, Kremlinul sprijină o versiune exagerată a conservatorismului hegelian, potrivit căruia interesele statului – așa cum sunt ele interpretate de oamenii care îl conduc – sunt primordiale. Democația este decorativă, dar nu hotărâtoare. Statul de drept înseamnă a te folosi de instanțe și de sistemul juridic pentru a pune în aplicare deciziile adoptate la vârf. Nu înseamnă că oamenii de rând îi pot trage la răspundere pe cei puternici.

În străinătate, Kremlinul invocă legislația internațională ca să constrângă și să învingă Occidentul, dar așa-zisul raison d’etat face jocurile. Liderii Rusiei au o imagine tradiționalistă despre lume, care exclude fără drept de apel sentimentul sau moralitatea. Țările sunt într-o eternă competiție; sau mănânci, sau ești mâncat. Așa că e mai bine să mânânci. Kremlinul nu are regrete față de sângerosul său trecut imperial și este decis să păstreze ce i-a mai rămas din imperiu.

Într-un mod brutal, toate astea au un sens și explică de ce unii republicani de-ai lui Trump găsesc că Rusia e atractivă.

Îi oripilează pe alți conservatori, care cred în sanctitatea alianțelor, în importanța dreptului la proprietate și în indepedența justiției. De aceea oameni ca senatorul american John McCain, cancelarul Germaniei, Angela Merkel, polonezul Radek Sikorski și suedezul Carl Bildt detestă, cu toții, regimul lui Putin.

Mai surprinzătoare este însă reacția stângii. Liberalii social-egalitariști, sensibili la probleme legate de rasă, gen și clasă, care cred în fraternitatea universală (sau cum se spune acum, în frăție) şi respectă drepturile omului, care cred că puterea pornește de jos în sus și nu de sus în jos și care condamnă colonialismul, ar trebui să vadă în Rusia chintesența a tot ce detestă mai mult.

Rusia anilor ‘90 avea multe trăsături contestabile din punctul de vedere al liberalilor de stânga, iar ascensiunea lui Putin le-a agravat. Agresiunea și represiunea din străinătate, inegalitatea abjectă, corupția atotstăpânitoare, nedreptățile crase – toate acestea  ar trebui să-i mobilizeze pe cei ce agită pancarte, strigă lozinci și susțin boicotul.

Încă mai asistăm la răbufniri: de exemplu, procesul-spectacol și pedepsirea exemplară a femeilor din Pussy Riot au iritat. Dar cea mai mare parte a stângii se arată încă extrem de indulgentă față de rapacitatea și brutalitatea regimului rus. Conducerea Partidului Laburist din Marea Britanie nu are nimic de spus despre păcălelile Kremlinului, grupul său preferat de presiune, campania “Stop the War”, se opune numai războaielor “imperialiste” (de exemplu, cele ale Occidentului).

După cum subliniază și istoricul german Jan Behrends într-un nou comentariu, Partidul Social Democrat din această țară nu a învățat nimic în ultimii 15 ani. În loc să recunoască pericolul reprezentat de Rusia pentru vecinii săi (și pentru Germania), el încă strigă lozinci liniștitoare și lipsite de sens despre dialog.

Un motiv ar putea fi persistentul sentiment al stângii că tradiția socialistă revoluționară a Rusiei îi conferă o anume greutate morală (deși pentru a vedea în ce rezidă problema, citiți noua și sclipitoarea carte a lui Giles Udy, Labour and the Gulag – Partidul Laburist și Gulagul). Motivul real este antiamericanismul și antioccidentalismul în care auto-critica solidă se revarsă într-o orbitoare ură de sine Asta îi dă Kremlinului mână liberă pentru a ataca Occidentul și pentru a continua să jefuiască, să umilească și să izoleze cele mai importante victime ale sale – rușii înșiși.

Traducerea: Mihaela Danga

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "15 comments" on this Article:

  1. Florin C. spune:

    Domnu’ Lucas, pe bune ? „…Polonezul Radek Sikorski detestă regimul lui Putin” ? Ia citiți dvs olecuță aici, să vedeți cât de „viguros” se opune polonezul Sikorski rusnacului Putin (e în engleză, sigur o să înțelegeți !)

    http://www.reuters.com/article/us-poland-russia-nato-idUSTRE52U21020090331

  2. catalin spune:

    Frunos articol. Imi place realismul american (pusul degetului pe rana). Se lasa filozofiile deoparte, se folosesc cuvinte si expresii accesibile publicului si se explica concepte. (vad din pacate la o serie de autori de pe contributors o tendinta de a straluci in cuvinte pompoase si concepte obositoare – tot ei se plang ca sunt genii neintelese, luceferi uitandu-se de sus la muritorii ignoranti). Nu agreez (personal) prea multa filozofie in cautarea explicatiei unui rau gen Rusia imperialista – lucrurile sunt mult mai pamantesti si mai apropiate de realitate decat sa incercarile complicate lingvistic de a cauta sensuri filozofice cand explicam agresivitatea neo-imperialista a lui Putin (ce e mare lucru de filozofat cand avem de a face cu liberatea individuala, a cuvantului, a democratiei cu check-and-balance, etc?).

    Stanga in general a suferit intotdeauna de mania filozofarii – a conceptelor cu sens general (bunastare, coeziune socila, ajutarea celor defavorizati in societate, stop razboiului imperialist, etc) ajungand sa guverneze prin cuvinte sterile intro ipocrizie triumfala. Cine poate spune ca nu e de acord cu ideea de egaliate sociala? Intrebarea ramane CUM. Si stanga de obicei nu prea are raspunsuri caci oricum o dai si o faci, mai devreme sau mai tarziu, politica trece prin stomac. Consecintele filozofiei in politica au fost catastrofale, ducand la experimente gen comunism si fascism (cei doi frati gemeni ai totalitairsmului ridicat la rang de religie politica) (multumesc domnule Tismanenanu, excelente cartile).

  3. Lucifer spune:

    Interesant.Numai că am unele alte păreri.
    Nu numai “stânga” acceptă tacit propaganda şi acţiunile ruseşti,ci şi aşa zisa “dreaptă”.Oare,nu Germania şi Franţa(dar şi Italia,Grecia,Hungaria,etc) cochetează mai mult sau mai puţin public cu Rusia?Fiindcă autorul zice că numai “stânga” este predispusă colaborării cu Rusia,eu susţin că aproape toate forţele politice ale Vestului european preferă Rusia în dauna SUA+UK.De ce?Fiindcă Europa de Vest are nostalgii neo-imperiale,vrea să fie din nou Metropola Lumii şi pentru asta vrea să elimine hegemonia americană,chiar dacă pentru asta ar trebui să facă pactul cu Diavolul rusesc.Aşa că autorul,după părerea mea,păcătuieşte prin prezentarea unei situaţii descrise incomplet.
    La teribila întrebare:SUA SAU Rusia?răspunsul Europei de Vest este indubitabil.
    Vin vremuri grele peste Europa şi,din nenorocire,şi peste România.

  4. DanT spune:

    * Partidul Social Democrat din această țară (Germania) nu a învățat nimic în ultimii 15 ani. În loc să recunoască pericolul reprezentat de Rusia pentru vecinii săi (și pentru Germania), el încă strigă lozinci liniștitoare și lipsite de sens despre dialog.* – asta nu e iubire față de Rusia, e realism politic.
    Rusia nu reprezintă un pericol pentru Germania, și nici pentru alte țări UE-NATO. Lucru sesizat foarte bine de Finlanda, care nu simte nevoia să intre în NATO.
    Iar țările din CSI sunt în siguranță atîta timp cît nu-și propun să intre în NATO – ceea ce ar afecta grav securitatea Rusiei (iar Rusia ar reacționa militar).
    Ucraina și Georgia au încercat să intre, iar Rusia a reacționat.
    Belarusul și Kazakhstanul și-au văzut de treabă și sunt în siguranță.

    • Dan Nicolescu spune:

      In linii mari aveti dreptate.

      Marea greseala a politicii occidentale , dupa cistigarea razboiului rece, a fost neintuirea faptului ca Rusia, nu va putea fi exclusa sub nici o forma din jocurile de putere mondiale. ba dimpotriva, Rusia puternica ar fi putut deveni aliatul natural al lumii euro-atlantice, stavilind ambitiile de mare putere mondiala ale Chinei. Intre Rusia si China, trebuia jucat categoric pe mina Rusiei.
      Atunci, imediat dupa dezmembrarea URSS, trebuia aplicata, fara ezitare linia Huntington sau Curzon, cum vreti sa-i ziceti, cu un amendament: Belarus, Ukraina, Romania si Bulgaria, nu trebuiau lasate de izbeliste, sa se descurce singure, sau atrase fara nici un merit in NATO si EU, ci FINLANDIZATE. Atunci se putea incheia un acord cu Rusia privind neutralitatea acestor stste, garantarea integritatii lor, samd, dupa modelul finlandez.

      Acum este prea tirziu.

      • Paganel spune:

        @Dan Nicolescu:
        Sunteți într-o mare eroare! Vedeți că Finlanda cere, după 1990, retrocedarea Kareliei, ocupată de URSS în 1940 (și reanexată în 1944). Apoi, faceți o confuzie imensă echivalând linia Curzon cu „linia Huntington”. Așa-zisa „linie Curzon” era/este limita estică a Poloniei, propusă de occidentali încă de după primul război mondial și intrată în vigoare după 1939/1944, suprapunându-se, în perioada 1945-1991, cu frontiera între Polonia și URSS, iar apoi cu granița estică a Poloniei cu Ucraina, respectiv Belarus…
        Iar dacă afirmați așa ceva:
        „Atunci, imediat dupa dezmembrarea URSS, trebuia aplicata, fara ezitare linia Huntington sau Curzon, cum vreti sa-i ziceti, cu un amendament: Belarus, Ukraina, Romania si Bulgaria, nu trebuiau lasate de izbeliste, sa se descurce singure, sau atrase fara nici un merit in NATO si EU, ci FINLANDIZATE. Atunci se putea incheia un acord cu Rusia privind neutralitatea acestor stste, garantarea integritatii lor, samd, dupa modelul finlandez.”…
        explicați ce s-ar fi întâmplat, pe de-o parte cu R. Moldova, iar pe de alta – cu vestul Peninsulei Balcanice, unde se află Serbia – unul dintre cei mai pro-ruși dintre vecinii României, de peste un secol! Iar legat de „acordurile cu Rusia”, mai citiți dumneavoastră cum au respectat rușii acordurile cu România din 1876 și 1916 sau cum (nu) au respectat Memorandumul de la Budapesta (1994), care garanta frontierele Ucrainei (inclusiv Crimeea): https://ro.wikipedia.org/wiki/Memorandumul_de_la_Budapesta
        Să vă mai spun că Petru cel Mare recunoștea lui Cantemir, domn al Moldovei (1711) frontiera estică nistreană a principatului dintre Carpați și Nistru (inclusiv Bugeacul – Raiaua Tighinei, atunci la otomani), iar peste un secol, în 1812, aceeași Rusie ocupa partea estică a aceleiași Moldove (Basarabia de azi)??? Știți ce prevede „Testamentul lui Petru cel Mare”? Sau despre faptul că Rusia se consideră „a treia Romă”, după Roma (propriu-zisă) și Noua Romă (Constantinopolul), care, după ce a fost ocupat de turci (1453), dă „dreptul” Moscovei de a-i „ocroti” pe toți creștinii ortodocși din estul Europei, chiar și dacă ei nu vor să fie „ocrotiți” de ruși? În slujba cui sunteți/scrieți???

    • Paganel spune:

      Dar ce-ar fi să-și vadă și Rusia de treabă și să se care din R. Moldova??? Acum un secol, când Basarabia (sau, mai exact, Republica Democratică Moldovenească) s-a separat de Imperiul de la răsărit, acesta se chema, încă, Rusia, nu URSS (în 22 ianuarie 1918, data proclamării independenței) și S-A UNIT CU ROMÂNIA (27 Martie/9 Aprilie 1918)! Ca să nu mai vorbim de ocuparea de către aceeași Rusie, în mai 1812, a aceleiași Basarabii smulsă din teritoriul Principatului Moldovei! Și ar mai fi și altele, pentru care, ÎN PRIMUL RÂND, ROMÂNIA ȘI ROMÂNII AȘTEAPTĂ SCUZE DE LA MOSCOVA!!!

    • valahul spune:

      “Tarile din CSI nu reprezinta o amenintare la adresa Rusiei atit timp cit nu vor sa adere la NATO”
      Platitudini.

      Probabil ca nici Mare Britanie nu reprezinta o amenintare atit timp cit nu iese din UE.

      De ce “trebuie sa impunem un cost mare de iesire din UE”? Democratic este sa permiti oricui sa paraseasca orice organiaztie sa fara sa impui costuri, doar nu e puscarie. E libertate sau nu?

      Etc….

      Adevarul e ca sa zici “Ungaria” vrea sa iasa din NATO, este imprecis. Mai corect este sa zici ca elita politica actuala vrea sa scoata tara din NATO. Iar elita aia ajunge sa ia Puterea Politica in anumite circumstante. Cu ajutor extern, intern, pe un anumit fond social, etc.
      Poporul american nu vrea razboi in Afganistan sau Irak, etc. Asa arata sondajele. Dar elita politica americana vrea razboi.

  5. Dan Nicolescu spune:

    Doar citeva observatii, deoarece articolul este corect scris, dar doar atit.
    1. Categoric, Dnul Mc Cain si Dna Merkel nu cred in ” sanctitatea alianțelor, în importanța dreptului la proprietate și în indepedența justiției “. Exemplele sint prost alese.
    2. ” Antiamericanismul și antioccidentalismul în care auto-critica solidă se revarsă într-o orbitoare ură de sine ” sint rezultatul poliicii de un secol a Rusiei Sovietice, continuata azi de regimul Putin, pentru coruperea si ademenirea intelectualitatii Europene si cumpararea presei si a celor mai credibile voci din societate.

    • ion spune:

      Domnule Nicolaescu, nu inteleg comentariul dvs. Articolul spune:

      “Îi oripilează pe alți conservatori, care cred în sanctitatea alianțelor, în importanța dreptului la proprietate și în indepedența justiției. De aceea oameni ca senatorul american John McCain, cancelarul Germaniei, Angela Merkel, polonezul Radek Sikorski și suedezul Carl Bildt detestă, cu toții, regimul lui Putin.”

      Cu alte cuvinte, Dnul Mc Cain si Dna Merkel CRED in “sanctitatea alianțelor, în importanța dreptului la proprietate și în indepedența justiției”.

      Dvs spuneti: “Categoric, Dnul Mc Cain si Dna Merkel NU CRED in ” sanctitatea alianțelor, în importanța dreptului la proprietate și în indepedența justiției “. ”

      Poate voiati sa spuneti altceva si e doar o greseala de … ghilimele, explicati-ne si argumentati-ne (de exemplu cand Dna Merkel a fost impotriva dreptului la proprietate?) :-)

      • Dan Nicolescu spune:

        Aveti dreptate, este o ” greseal de ghilimele : ma refeream exclusiv la ” sanctitatea aliantelor ”
        Va cer scuze, Dvs. si tutror celor ce au citti textul

  6. Livio spune:

    I am a long time Economist subscriber and a liberal. Sper ca ati observat ca propaganda ruseasca nu doarme (vedeti va rog citeva din comentariile postacilor de mai sus). Nu mai dezvolt acum. Va reamintesc doar ca, pentru Romania nimic bun nu a venit de la est. Multumesc pentru sustinere si sa vedem pe unde scoatem camasa (sper ca domna Danga sa va traduca sensul). Toate cele bune!

    • celentano spune:

      Nu stiu daca e intotdeauna vorba de propaganda ruseasca (vorba lui Toma Caragiu in sceneta Mefisto – oi fi eu negru, dar uneori toti dau vina pe mine si cand ei insisi sparg singuri borcanele – m-a pus dracul :-) ). Sistemul comunist s-a folosit intotdeauna de acei “idioti utili” care de multe ori nici nu sunt constienti de ce fac.

      Societatea romaneasca contemporana (desi Caragiale m-ar contrazice probabil) sufera de omul cu “tzafn”, cel care trebuie sa aiba o opinie oricum, oricand si oriunde. De obicei opinia este “contra” (personajul gica contra fiind la ora actuala mai popular decat clasicul Bula). el stie tot si mai bine, nu poate fi din “printzip” de acord pt simplu motiv ca trebuie sa fie “contra”. Este paranoia si crede cu tarie ca in spatele oricai politician sta: Soros, baietii cu ochi albastri, baietii cu epoleti, etc.

      Despre “el/ea” a spus multe domnul Plesu in celebrul dialog cu domnul Liiceanu “Despre prostie” (si in ceva articole). Vorba anilor 90 (Divertis – ce timpuri, ce umor fin :-) ) “Noroc ca nu doare. Noroc bun”. As da si nume de pe platforma Contributors, insa un ochi avizat ii recunoaste imediat – mai ales ca scriu sub aceleasi pseudonime si textul si forma sunt in general repetitive. Revizuite pe ici si colo la context, insa substratul gros ramane neschimbat :-)

  7. valahul spune:

    “Cartelurile sunt acceptabile, monopolurile sunt chiar mai bune. Marile afaceri trebuie să promoveze interesul național.”
    Autorul se refera la SUA sau la Rusia?

    “Nababii pot face bani, dar trebuie să plătească un tribut puterii.”
    Adica sa inteleg ca Puterea este separata de Nababi?
    Nu Nababii impun elita politica si reprezinta in fapt Puterea?

    “să nu te aștepți să fii protejat de lege dacă vrei să-ți schimbi….”
    Orice liberal clasic uraste statul si nu se increde in el. Deci in nici un caz nu asteapta protectie sau ajutor. Doar fascistii au un asa discurs despre stat, ca statul are grija de omul de rand, etc.. Omul liber, intreprinzator adevarat (nu bugetofag si alte privilegii) uraste statul.

    “Kremlinul nu are regrete față de sângerosul său trecut imperial și este decis să păstreze ce i-a mai rămas din imperiu.”
    Vorbiti de Rusia sau de Imperiul Roman, Britanic, American, Mongol, etc. Cand vreun imperiu nu a gasit pretexte pentru a cuceri si subjuga, in loc sa se scuze ptr tragediile provocate? Exista vreun imperiu bland, ne-sangeros?

    “John McCain, cancelarul Germaniei, Angela Merkel, polonezul Radek Sikorski și suedezul Carl Bildt detestă, cu toții, regimul lui Putin” pentru ca Putin nu recunoaste dreptul la proprietate si drepturile democratice, etc. Nu e adevarat. De ex. McCain uraste pe oricine nu se supune SUA, mai ales pe Merkel cind aceasta declara ca nu se va mai baza pe SUA si isi va face propria armata. Asa cum si autorul o uraste pe Merkel si pe ceilalti “stangisti” din acelasi motiv.

    Stangistii numiti de autor sint imperialistii europeni care nu vor sa mai urmeze linia SUA si vor sa urmeze (bazati pe propria armata, economie, etc) propriile interese. De ex nu vor sa intre in conflict cu China. Vor sa scoata SUA si Nato din Mali, nu vor razboi in Europa cu Rusia. Nu sint deloc stangisti, sint de dreapta, imperialisti.

  8. rcampeanu spune:

    Biserica in inima existentei? , dupa ce 70 de ani a fost hulita, pai de aici trebuie pornit, schimbarea politica nu are nimic cu cristianismul care o mai fi ramas in oameni, doar politica, se si vede, nicio smerenie



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Edward Lucas


Edward Lucas

Edward Lucas scrie pentru the Economist. Este de asemenea senior vice-president al Center for European Policy Analysis, un think-tank cu sedii in Varsovia si Washington, DC. Citeste mai departe


România. O iubire din care se poate muri – Gabriel Liiceanu

Gabriel Liiceanu: „Nimeni nu poate spune când alege cineva să nu mai trăiască pentru că viața i-a fost trasă prea jos. Nimeni nu poate spune când anume o societate, acumulând o cantitate de disperare, scârbă și revoltă incompatibile cu pofta minimă de viață, își atinge punctul ei de fierbere. La noi, la români, lucrul acesta e cel mai puțin previzibil. Raportul poporului nostru cu limita a rămas până în clipa de față un mister. Românii numesc «minune» o reacție colectivă pe care nimic n-o prevestește. Și care, raportată la lungile perioade de letargie care o preced, e cu atât mai neverosimilă."

E randul tau

Nu ma asteptam sa ajungeti sa dati citate din Basescu... va discreditati, nu-mi amintesc ca exul in ...

de: neamtu tiganu

la "NATO iese din joc. Se încălzește, pe margine, încălzirea globală (Actualizat 2)"

Cauta articole

iunie 2017
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Mai    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
2627282930  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)