Home » Dosar Lenin »Global / Europa »Politica & Doctrine » Citesti:

Demonii istoriei între umanism prometeic și mizeria utopiei

Vladimir Tismaneanu septembrie 7, 2016 Dosar Lenin, Global / Europa, Politica & Doctrine
28 comentarii 3,353 Vizualizari

Istoria secolului XX a fost una a pasiunilor revoluționare sau, dacă vrem, a hybrisului radical dezlănțuit. Ambele patologii politice absolutiste au fost combinații de utopism și scientism. Lenin, de pildă, a fost înamorat de algebra revoluției, Hitler și Mussolini au fost nu mai puțin intoxicați de legile istoriei. Chiar și așa, în pofida acestui pozitivism, machiavelicii revoluționari — și aici trebuie să menționăm indivizi precum Mao, Castro, chiar Che Guevara — au acționat ca și cum construcția revoluționară poate fi împlinită aici și acum. Este tocmai ceea ce Eric Voegelin a diagnosticat drept imanentizarea eschatonului, suprimarea distincției dintre Cetatea Omului și Cetatea lui Dumnezeu. Îmi amintesc ca ieri conversația lămuritoare pe care am avut-o în anii 1990 cu un om foarte înțelept, marele sociolog weberian S. N Eisenstadt. Pentru el, și sunt complet de acord, fundamentalismul politic înseamnă exact disoluția graniței dintre imanență și transcendență, convingerea febrilă că egalitatea absolută poate fi asigurată în această lume. Dar, așa cum știm, în numele acestei ambiții nesăbuite, milioane de oameni și-au pierdut viața.

Trebuie să păstrăm în minte contextul istoric și spiritual în care s-a petrecut acest asalt împotriva valorilor liberale. Intelectualii au fost indignați de ceea ce percepeau a fi mărginirea experienței burgheze. Până în 1914, Europa era măcinată de sensul apocaliptic al amurgului universal și dorința pentru ceva complet nou, deopotrivă constructiv și distructiv, o nevoie chiliastică de redempțiune și explorarea unei mutații antropologice. În maniere diferite, Marx și Nietzsche au prevestit această formidabilă aventură. Într-un eseu despre Simone Weil, publicat la începutul anului 1963, Susan Sontag observa cu acuratețe: „Eroii culturali ai civilizației noastre liberal-burgheze sunt anti-liberali și anti-burghezi; sunt scriitori ajunși repetitivi, obsesivi și necuviincioși, care impresionează prin forță — nu doar prin tonul autorității lor personale și prin pasiunea lor intelectuală, dar și prin sentimentul unei extremități intelectuale și personale acute. Bigoții, istericii, distrugătorii sinelui — aceștia sunt scriitorii care stau mărturie pentru vremurile teribil de binevoitoare în care trăim…” Aceasta pare să fie atât șansa, cât și blestemul epocii noastre marcate de confuzie socială, anxietate culturală și iluzii politice…

Spre deosebire de Hitler, care a fost un brigand și un impostor, alți revoluționari machiavelici au fost intelectuali. Mă gândesc la Mussolini, Lenin, Troțki, Gramsci, chiar Stalin. Dar ei erau visceral suspicioși față de oscilațiile, ezitările și dubitațiile intelectuale. Aceasta a fost diferența dintre bufoni și preoți pe care a subliniat-o atât de pătrunzător Leszek Kołakowski. Profeții utopici sunt monomani, recurg invariabil la semne de exclamare. Pe când intelectualii critici îmbrățișează abordarea opusă, cultivă interogația, negarea, protestul. Nu vreau să romanțez aici figura intelectualului, dar trebuie să insist că încă de la facerea sa, dictatura bolșevică a fost intelectofobă. Citeam zilele acestea despre momentul tragic inevitabil care subîntinde și corupe orice tentativă de a-l exonera pe Lenin și a-l prezenta drept un fel de tiran benign. Vladimir Ilici a fost obsedat de putere și a abhorat gândirea critică.

„N-ar ajunge toată apa mării spre a spăla o singură pată de sânge intelectual…”, scria Lautréamont. Nikolai Gumiliov, născut în 1886 la Kronstadt, a fost ucis acum 95 de ani, pe 25 august 1921, la Sankt Petersburg (pe atunci Petrograd). A fost un poet al „Epocii de argint” (o perioadă în poezia rusă de la începutul secolului XX), fondatorul Mișcării acmeiste (curent literar modernist în literatura rusă din zorii veacului trecut), un critic și un călător. În 1910, s-a căsătorit cu Anna Ahmatova și au avut un fiu, Lev Gumiliov, născut în 1912, devenit apoi zek al Gulagului și una din figurile marcante ale eurasianismului. Nikolai și Anna s-au separat în 1918. Susținător al monarhiei, Gumiliov nu a acceptat revoluția bolșevică. Cu toate acestea, a refuzat să emigreze convins fiind că nu va fi supus la represalii. A crezut că afirmarea deschisă și onestă a vederilor pro-monarhiste reprezintă cea mai bună apărare și că bunul său renume ar fi o garanție împotriva represiunii. O poziție care a funcționat bine în timpul prelegerilor și lecturilor sale, când auditoriul i-a acceptat „monarhismul” drept teatru sau bizarerie poetică.

Pe 3 august 1921, Gumiliov a fost arestat de Cheka sub acuzația de a fi participat la un complot anti-sovietic. După declasificarea documentelor acestui caz, s-a aflat că fusese învinuit de „omisiune de denunț” atunci când i-ar fi fost oferită calitatea de membru într-o organizație conspirativă a ofițerilor, invitație pe care oricum a refuzat-o ferm. În august, a fost executat prin împușcare de către un pluton pentru a fi participat la un complot contra-revoluționar (circulă diferite versiuni asupra detaliilor acestei presupuse participări). Membrii plutonului de execuție au declarat mai târziu că fuseseră impresionați de stăpânirea de sine pe care a arătat-o în fața ineluctabilei sorți. Numele i-a fost reabilitat abia în 1991…

Privesc experiența comunistă ca pe o mizerie a utopiei. Este și subtitlul unei cărți pe care am publicat-o în 1988 despre criza ideologiei marxiste în Europa de Est (a se vedea și traducerea apărută la Polirom în 1997). Soarta marxismului în acele țări este un subiect la fel de fascinant precum destinele supuse Marelui Experiment. Marxismul și-a pierdut dimensiunea emancipatoare originară și a devenit doar un instrument apologetic răsuflat. A fost hiper-simplificat, dar, la urma urmelor, Kołakowski avea dreptate: aceste eforturi fuseseră inspirate, într-o manieră extrem de mediată și convolută de Marx însuși. Așa cum știm, a existat cândva o mare revistă mensuală intelectuală, cu sediul la Londra, numită „Encounter”. Primii ei editori au fost Irving Kristol, Melvin Lasky și Stephen Spender. Mel Lasky a rămas editor până la dispariția revistei, în 1991. Se întâmplă să fi dat zilele trecute peste numărul din ianuarie 1981 care include lungul interviu al lui George Urban cu Leszek Kołakowski, intitulat „The Devil in History” (Diavolul în istorie) și o casetă de două pagini care conținea un fragment din introducerea la „The Main Currents of Marxism” (Principalele curente ale marxismului).

Fie-mi permis să citez aici câteva din acele cuvinte extrem de actuale și înțelepte tipărite cu litere îngroșate: „Sfântul Pavel nu a fost personal responsabil pentru Inchiziție și pentru Biserica Catolică la sfârșitul secolului XV, dar cercetătorul, creștin au ba, nu se poate mulțumi să observe cum creștinătatea a fost coruptă sau denaturată de conduita papilor și episcopilor nedemni; ar trebui mai degrabă să caute să afle ce anume din epistolele pauline a dat naștere, la timpul sorocit, unor acțiuni nevrednice și criminale. Atitudinea noastră în problema lui Marx și a marxismului ar trebui să fie aceeași, și, în acest sens, prezentul studiu nu reprezintă doar o evaluare istorică, ci o încercare de analiză a ciudatei sorți a unei idei care a încolțit în umanismul prometeic și a culminat în tirania monstruoasă a lui Stalin”. Acesta este imperativul metodologic și moral care ne inspiră pe Marius Stan și pe mine în eforturile noastre curente de a finaliza un volum despre Marx și mistica revoluției totale…

Eseu transmis la postul de radio Europa Liberă:

http://www.europalibera.org/a/27968311.html

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: , , , , , , , , , , , , , , , ,



Currently there are "28 comments" on this Article:

  1. Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

    Frumos textul.

    Compararea “responsabilității” Sf. Pavel în ce privește fenomenul inchiziției cu cea a lui Marx în privința comunismului real mi se pare deplasată, deși poate fi folositoare pentru o eventuală încingere a dezbaterilor…. Să nu riscăm însă cumva prin respingerea existenței primei, sau fie și numai prin marea ei lipsă de plauzibilitate, și o diluare a celei de a doua.

    gânduri bune,

    • acceasi ordine de idei spune:

      …”ce anume din epistolele pauline a dat naștere, la timpul sorocit, unor acțiuni nevrednice și criminale.”
      Problema nu sta intr-un text de acum 2000 ani tradus, copiat, si adaptat stilistic si gramatical (etc), ci in interpretarea textului respectiv, sau mai precis de trecerea cuvintelor respective prin filtrul constiintei individuale.
      Un exemplu (tot din Biblie) de interpretate defectuoasa/rauvoitoare este acuzatia adusa lui Isus ca face miracole cu ajutorul lui Belzebut (o fapta buna folosita ca acuzatie).

      Tot Sfantul Pavel ne ofera si cheia unei interpretari corecte (Titus 1):
       ”Everything is clean to those who are clean. But nothing is clean to corrupt unbelievers”

      tradus si adaptat: un gand si o constiinta curata – cu iubire de semeni – nu poate produce monstri, insa crima in numele ideologiei poate parea rezonabila/un deziderat unora.

      • catalin spune:

        intradevar…a ucide in numele unei ideologii (fie ea politica, religioasa, etc) implica o dezumanizare caracteristica criminalilor. M-am intrebat intotdeauna ce poate simti un terorist religios (un exemplu la moda azi) cand omoara un copil in numele a ceea ce el/ea crede ca e lucrul corect de facut. Oare un om “normal” poate sa faca asta? Exista o cenzura interioara a umanitatii din noi care ne impiedica sa facem aceste atrocitati chiar in fata unei credinte profunde (nu neaparat religioasa)? Probabil ca asta e ideea exprimata chiar si in biblie – cine e criminal, cauta un argument (o scuza) sa isi justifice crima – scopul suprem care sa justifice mijloacele. Cu cat argumentul/scopul este mai “divin”, cu atat crima poate fi mai mare. In adancime, este vorba doar de un criminal ce cauta sa isi satisfaca dorinta de sange. Are doar nevoie de o justificare. “Diavolul” reprezinta forta neagra prin care cenzura interna (umanitatea din noi) este abrogata. Istoria a dovedit inventivitatea omului in a gasi resurse (ideologice, religioasa, etc) pentru a justifica crima.

        • eu****** spune:

          Este mai mult decat o ucidere fizica – este blocarea dezbaterii unei idei, refuzul de a accepta si o alta opinie.

          Desigur a dezbate o idee inseamna timp consumat, energii umane arse – dar cred ca merita.

          Astazi intr-o lume care se bazeaza destul de mult pe colaborare progesul nu poate sa apara fara acest efort facut de fiecare dintre noi si de noi toti, la un loc. Cred ca aici este cheia.

        • eu****** spune:

          Este o falsa invocare a divinitatii atunci când oamenii sunt ucisi.

          Daca exista astfel de paragrafe sau de religii si sunt documentate acestea atunci ele nu ar trebui sa existe pentru ca neaga o idee draga mie – LIBERTATEA.

          Traim in permanenta intr-o dualitate care ne supune unei permanente interogatii legate de aflarea ADEVARUL si, care, in acelasi timp, limiteaza, sau ar trebui sa limiteze, PUTEREA.

          Au castigat mai repede cei care au avut puterea pentru ca controlat masele si pentru simplu fapt ca au ajuns mai repede la BUNASTARE.

          Dar istoria a demonstrat ca aceasta bunastare nu se poate pastra daca il lipsesti de libertate pe cel care este langa tine.

          Nu poti sa fortezi pe cineva sa creada si sa faca ceea ce este scris sau afirmat undeva.
          Suntem lasati sa facem ceea ce vrem, cred ca fara sa producem rau celui aflat langa fiecare dintre noi, care, poate, nu ne impartaseste viziunea sau valorile.

          1 Timothy 6:5
          …To them, a show of godliness is just a way to become wealthy.

    • X spune:

      Nu se poate face o disociere intre fundamentalismul religios promovat de sf. pavel si secolele in care crestinii si-au exterminat semenii doar pentru a infaptui o profetie falsa, propovaduirea evangheliei pe tot mapamondul. Nu se poate ignora contributia misoginismului paulin si efectele lui malefice si toxice asupra conditiei pe care femeia a trebuit sa o accepte secole la rand in sanul marii biserici crestine. In epistoele pauline exista rasism, misoginism si inclusiv indem la crima.

      • Josef Svejk spune:

        Ce înțelegeți prin „fundmentalismul religios promoat de Sf. Pavel”?! Scrierile Sfântului Apostol Paul/Pavel reprezintă peste 45% (peste 110 pagini dacă includem și „Faptele Apostolilor”) din conținutul Noului Testament. Puteți să indicați un singur verset, unul singur, în care Sfântul Apostol Paul se dedă la violențe sau incită la violență?! Dimpotrivă. El o înasează constant: A luat 39 de lovituri de bici de la evrei de 5 ori de 3 ori a a încasat-o cu vergi de la greci și romani, respectiv a luat-o o bătaie cu pietre de care a scăpa doar pentru că agresorii îl crezuseră mort (1 Corinteni 11:24 – 11:25 ). A văzut pe dinăuntru bună parte din închisorile Levantului + una din Roma.

        Cât despre condiția femeii în lumea creștină, ea a fost întotdeuna mult mai emancipată decât oricrae din contemporanele ei din afara acestei lumi. Iar în ziua de azi femeia are dreptul egale cu bărbații DOAR în lumea iudeo-creștină și în extensiile acesteia din Japonia și Coreea de Sud. În restul planetei (mai ales lumea musulmană, dar și în China) femei are în general o condiție doar cu ceva mai sus ca cea a animalelor domestice :D )

        Repetet, dacă aveți cumva argumente nu vă sfiiți….

  2. luci spune:

    Daca retin bine , Kolakowski spune citeva cuvinte si despre Nietzsche , in relatie cu fascismul , dar aceasta comparatie cu Sf. Pavel si Crestinismul , desi sugestiva , este total nefericita . Este o problema cu aceste generalizari ( ,formale, ) , cum se vede si din modul in care se foloseste Voegelin de categoria ,gnosticismului, ( ceva extrem de vag ) , intr-o epoca in care se vedea peste tot ,gnosticism, ( sau din cum isi incepe istoricul ,religiei politice, de la Akhenaton ! ) . O interpretatio moderna , iconoclasta si demistificatoare , cum se intimpla si cu citirea literalista si de-a dreptul tendentioasa a lui Platon de catre K. Popper . Faptul ca aceste pseudoreligii seculare imita si paraziteaza un model religios nu il inculpa , desigur , pe acesta , dimpotriva . Dl. A. Plesu are o remarca formidabila la adresa acestor categorisiri apodictice , referindu-se la presupusa asemanare sau afinitate dintre socialism si Crestinism : e ca si cum ai vorbi de un ceas cu cuc fara cuc .

    • sad but true spune:

      Autorul a sintetizat frumos intr-un articol anterior antiteza crestinism – ideologie extremista: (citat aproximativ) “primii stiau ca cred, ceilalti credeau ca stiu”…trist dar adevarat

      • luci spune:

        Multumesc . Exista la multi istorici , sa zicem , ,iluministi, , in general mai apropiati de stinga ( istoria este interpretarea istoriei ) , tentatia de a asocia lumea premoderna cu ,totalitarismul, ( – teocratie , absolutism ) . Previzibil , comunismul e ( sau era ) menajat , intrucit este revolutionar -progresist ( nu e , desigur , cazul la Kolakowski ) , fiind incriminate totalitarismele ,reactionare, , generic ,fasciste, , vazute ca opuse comunismului .Ceea ce e pur si simplu un fals ( v. Zeev Sternhell sau James Gregor ) , fascismul e un socialism nationalist , colectivist ( ,organicist, ) si revolutionar ( ,palingenetic, ) , chiar anticonservator . Poetii pe care voia sa-i dea afara Platon din Cetatea sa alegorica si filozofica erau profetii , inspiratii , posedatii si exaltatii : estetii sanctificati ai Revolutiei , pe care ii descrie atit de patrunzator S. Sontag ; ideea e ca nu poti fi tolerant cu intolerabilul , cu ceea ce vrea sa te piarda ( evident ca aceia nu trebuie alungati sau inchisi , ci aratati drept ceea ce sint ) . Crizele modernitatii se datoreaza si acestei teribile confuzii idolatre a valorilor , in care ,esteticul, e ridicat la rang de valoare suprema . Intotdeauna in spatele unui Piotr Verhovenski se afla un Stavroghin . Despre bizarul Lev Gumiliev : Marlene Laruelle – Russian Eurasianism: An Ideology of Empire .

  3. Ela spune:

    “…fundamentalismul politic înseamnă exact disoluția graniței dintre imanență și transcendență, convingerea febrilă că egalitatea absolută poate fi asigurată în această lume.”!!!
    Mi se pare cea mai justa definitie a fundamentalismului in general, si a celui politic in particular.
    O astfel de probabilitate, iluzorie dar “justa” (fiecare om avand doza lui de frustratie fata de ierarhia sociala…), inflameaza cu usurinta populatiile cele mai heterogene, care pactizeaza la unison pentru acest “bine universal” promis de tribani carismatici.

    Contrar comentatorilor precedenti, eu nu gasesc deplasata, ci oportuna paralela dintre sf. Pavel si Marx, in scopul analizei si evaluarii istorice, respectiv pentru intelegerea “ciudatei sorți a unei idei care a încolțit în umanismul prometeic și a culminat în tirania monstruoasă a lui Stalin”. Numai printr-o abordare (cat de cat…) neutra, dar obligatoriu ;) calma si fara parti-pris, a istoriei, putem spera evitarea aceloreasi orori, ad vitam aeternam…
    A ne transforma in avocatii lui Saul-Paul si procurorii lui Marx nu serveste astazi nimanui, in opinia mea, deoarece evita insasi esentialul, si anume : intelegerea cauzelor care au condus la transformarea sublimului in oroare absoluta!
    Inchizitia nu a inventat persecutarea, de catre viitorul sf. Paul, a celor “jenanti” (Faptele apostolilor 8:3, 9:1) si nici complicitatea sa la crime, asasinarea sf. Stefan fiind cea mai celebra, numai ca s-a folosit exclusiv de prima parte a vietii lui Saul, pana la varsta de 28 ani, atunci cand Saul nu devenise inca Saul-Paul, pentru ca nu era crestin…
    “Acela care STIE sa comande gaseste mereu pe aceia care-l vor asculta orbeste”(Nietzsche) este o fraza care, repetata mai des, cred ca ne-ar putea vindeca de naivitatea (dar si aroganta, poate…) care ne dicteaza convingerea ca, pe NOI, nimeni nu ne poate manipula (???) vreodata! Gandind astfel, suntem deja prizonieri voluntari…

    Multumesc, stimate domn V. Tismaneanu, pentru un remarcabil text, deosebit de instructiv oricarui om care se doreste LIBER in aceste timpuri…
    E. M. Cioran anticipa ca, dupa modul in care evolua omenirea la sfarsitul sec al XX-lea, in secolul al XXI-lea, Hitler si Stalin vor fi considerati “simpli amatori”, in comparatie cu tiranii demoniaci pe care umanitatea ii va produce!
    Singura sansa pe care o avem ca sa nu-l transformam pe Cioran in profet (cu toate ca l-ar amuza prodigios ;) ) mi se pare debarasarea urgenta de superioritatea aroganta cu care privim istoria, ca pe ceva perimat, ce nu mai are nicio influenta asupra zilei de azi…
    Imi permit deci sa sugerez cat mai multor oameni, sa asculte si ce au de spus istoricii, nu doar preotii sau politicienii, si sa discearna apoi, singuri…adica liber!

    • Ela spune:

      Completare: am folosit “simpli amatori” ca sa fie si pe intelesul celor care nu sunt familiarizati cu expresii provenite din ritualuri bisericesti…
      E.M.Cioran in original :”On peut donner pour certains que le XXIème siècle, autrement avancé que le nôtre, regardera Hitler et Staline comme des enfants de choeur.”.

      • Falstaff spune:

        Daca elitele vor continua sa manipuleze popoarele pentru atingerea de scopuri punctuale,mercantile sau electorale,Cioran va fi declarat profet foarte curand :( .
        Ignoranta de la varful societatilor e mai daunatoare decat cea a maselor populare. Cand responsabilii politici sau intelectualii adapteaza Biblia, Capitalul sau Drepturile Omului,la interesele lor momentane,nu are cum sa iasa ceva constructiv,mai ales ca ei sunt primii care intra in capcana superficialitatii!
        Ignoranta, aviditatea si violenta,sunt singurele consecinte ale politicilor actuale!
        Singura lor consecinta este spirala urii…din care nu va mai stii nimeni cum sa iasa!
        Scapa cine poate :(

        • Dan G spune:

          @ Falstaff (10/09/2016 la 9:46)

          Foarte bine spus despre “elite” . Punct ochit, punct lovit.

          Multumesc.

  4. Dan Nicolescu spune:

    Exista destule seminte de intoleranta in scrierile Sf . Apostol Pavel, ele pot fi gasite si in vorbele consemnate de Evanghelii ca apartinind lui iisus ( pornind dela ” Eu sint adevarul si viata” cu corolarul ” Veti cunoaste adevarul – se presupune, ” al Meu ” – si veti fi liberi , pina la indemnul :
    ” Sileste-i sa intre ” din Pilda celor invitati la cina – Luca 14.23 ).
    Dar nu asta este esenta credintei si doctrinei crestine, ramasa dupa 2000 de ani, in timp ce esenta comunsimului a fost si este minciuna si crima ( magistral dovedite in scrierile lui Kolakowsky si ale prof. Tismaneanu ), pornind dela semintele din scrierile lui Marx, pina la ” intelectualii ” Lenin, Stalin, Trotzky, Mao, Castro, Pot , Ceausescu, etc., etc…. si totul in mai putin de 100 de ani !
    Ce s-ar fi intimplat, daca printr-o absurditate, comunismul ar fi durat nu 2000 de ani ci inca macar 100 de ani ?

    • Josef Svejk spune:

      Aici le trageți binișor de păr, pe ici și colo prin părțile esențiale.

      Ca să clarificăm faptul că vă dedați la calomnii și interpretări a la „Scînteia” hai să citez întregul fragment din Evanghelia după Luca, capitolul 14:

      „12. Zis-a şi celui ce-L chemase: Când faci prânz sau cină, nu chema pe prietenii tăi, nici pe fraţii tăi, nici pe rudele tale, nici vecinii bogaţi, ca nu cumva să te cheme şi ei, la rândul lor, pe tine, şi să-ţi fie ca răsplată.
      13. Ci, când faci un ospăţ, cheamă pe săraci, pe neputincioşi, pe şchiopi, pe orbi,
      14. Şi fericit vei fi că nu pot să-ţi răsplătească. Căci ţi se va răsplăti la învierea drepţilor.
      15. Şi auzind acestea, unul dintre cei ce şedeau cu El la masă I-a zis: Fericit este cel ce va prânzi în împărăţia lui Dumnezeu!
      16. Iar El i-a zis: Un om oarecare a făcut cină mare şi a chemat pe mulţi;
      17. Şi a trimis la ceasul cinei pe sluga sa ca să spună celor chemaţi: Veniţi, că iată toate sunt gata.
      18. Şi au început unul câte unul, să-şi ceară iertare. Cel dintâi i-a zis: Ţarină am cumpărat şi am nevoie să ies ca s-o văd; te rog iartă-mă.
      19. Şi altul a zis: Cinci perechi de boi am cumpărat şi mă duc să-i încerc; te rog iartă-mă.
      20. Al treilea a zis: Femeie mi-am luat şi de aceea nu pot veni.
      21. Şi întorcându-se, sluga a spus stăpânului său acestea. Atunci, mâniindu-se, stăpânul casei a zis: Ieşi îndată în pieţele şi uliţele cetăţii, şi pe săraci, şi pe neputincioşi, şi pe orbi, şi pe şchiopi adu-i aici.
      22. Şi a zis sluga: Doamne, s-a făcut precum ai poruncit şi tot mai este loc.
      23. Şi a zis stăpânul către slugă: Ieşi la drumuri şi la garduri şi sileşte să intre, ca să mi se umple casa,
      24. Căci zic vouă: Nici unul din bărbaţii aceia care au fost chemaţi nu va gusta din cina mea.”

      Puteți să dezvoltați subiectul incităriii la război și crimă din fragmentul biblic de mai sus?!

      Ce formă de intoleranță gășiți în versetul la care faceți aluzie (Evanghelia după Iona 14:6):

      „Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine. ” Vă obligă cineva să intrați în Paradis?!

      Vi se indică doar calea. O puteți urma sau nu Nu vă ia nimeni de ureche și vă trge într-colo. E exclusiv problema dumeavoastră. În fapt principiul liberului arbitru ce funcționează exclusiv în lumea iudeo creștină și extensiile sale e chintesența libertății și democrației.

      Pe de altă parte ăștia ai lui Marx au directive clare care-i îndeamnă la crimă și distrugere. Doar doua exemple arhirelevante:

      1- Marxismul se bazeză pe lupta de clasă. Care lută de clasă nu e nicidecum o bătie cu flori ci a presupus ucideri în masă, distrugeri și întemnițări peste tot unde regimul marxist a fost impus.

      2- Marx însuși face o apologie a violenței în broșura sa din 1871 „despre Comuna din Paris”. Lucrare în care chiar îi critică pe comunrzi că în beția uciderii nu au fost mai „fermi”…

  5. timan spune:

    Se face o nedreptate lui Marx dacă se abordează problema pe tărâmul transdisciplinarității, așa cum face autorul. Marx este chiar creatorul ideologiei în care se caută germeni similari cu cei care au dus catolicismul la practicile aduse în comparație. Se observă și din comentarii că nu de la Apostolul Pavel a luat acele învățăminte Biserica. De ce se face totuși o astfel de alăturare? Poate din traseul istoric al faptelor acestui apostol. Comparația este de fapt între …apostolii celor două filozofii.

  6. man of war spune:

    hmmm, omul isi neaga propria i limita (constient adesea), dar de unde si pina unde se nasc izbavitorii ? astia (izbavitorii umani) nu s nici mai mult nici mai putin decit sarlatani. nu i sistemul actual unul demonic / diavolesc ? si atunci care i solutia ?

  7. Caliman Eugen - consultant dezvoltare economica spune:

    Stimate,
    Dan Nicolaiescu,
    Daca ar mai fi durat, socialismul urma sa se restructureze economic si politic, asa cum era posibil in URSS odata cu apartitia lui Gorbaciov!Daca complexul economic ,,comunist” trecea la ,,economie socialista de piata”, introducind instrumentele acesteia in noul model restructurat, el supravietuia economic.Economicul ,,democratiza” (fortuit) si viata politica.La fel cum papii au denaturant si facut agresiv crestinismul, la fel au facut si conducatorii comunisti.Sigur ca atacul contra comunismului presupune interdictia oricarei dezbateri asupra reformarii si viabilitatii sale.Cu toate acestea reformarea era posibila, dar acesta a disparut inainte de constructia (mai precis cunoasterea si asumarea) unui astfel de proiect.Astfel, o anumita egalitate intre oameni a disparut pentru multa vreme, Capitalul respingind-o cu asiduitate.Cu siguranta insa, ca astfel de comentarii sint prohibite …

  8. Falstaff spune:

    Excelent!
    Sunt nerabdator sa va citesc lucrarea despre Marx si mistica totalitarista. De pe acum STIU ca va fi pasionanta si instructiva,atat Marius Stan cat si dvs fiind remarcabili la acest tip de exercitiu.
    Pe cat de profund mi-a fost dezacordul cu dvs in precedenta campanie prezindentiala,pe atat ader la analizele politice,de ansamblu si de preferinta istorice ;) ,pe care le propuneti.
    Multumesc.

  9. un articol bine argumentat, concentrat, iar poziția intelectualilor este corect nuanțată, deși intelectualii nu s-au solidarizat niciodată, nu au constituit o forță, fiecare s-a exprimat individual. Thomas Mann spunea că intelectualii germani ar fi putut opri ascensiunea lui Hitler. Greșit. Hitler a fost susținut deopotrivă de industriași, de muncitorii ( șomeri, în special) și chiar de intelectuali perverși, precum Gobbels, ș.a. În privința lui Stalin, nu l-aș încadra la intelectuali, era un autodidact ajutat de o memorie foarte bună, dar tinerețea sa a fost marcată de seminarul teologic, apoi de o activitate de „haiduc”, ataca trenuri pentru partid, era un paranoic cu aere de atotștiutor, m-aș îndoi și de inteligența sa când s-a trezit din somn în noaptea de 22 iunie 1941. OK?

  10. eu****** spune:

    Am citit cu mare placere articolul. Mi-a atras prezentarea si reprezentarea celor doua forme: de tip profetic utopic si a intelectualului critici.

    “Profeții utopici sunt monomani, recurg invariabil la semne de exclamare. Pe când intelectualii critici îmbrățișează abordarea opusă, cultivă interogația, negarea, protestul.”

    “Vladimir Ilici a fost obsedat de putere și a abhorat gândirea critică.’

    “Susținător al monarhiei, Gumiliov nu a acceptat revoluția bolșevică. Cu toate acestea, a refuzat să emigreze convins fiind că nu va fi supus la represalii. A crezut că afirmarea deschisă și onestă a vederilor pro-monarhiste reprezintă cea mai bună apărare și că bunul său renume ar fi o garanție împotriva represiunii.”

  11. cric cricus spune:

    Religia si marxismul sunt la fel de gresite, ofera solutii ideale care nu sunt solutii, dar au la inceput premize umaniste, ca ar vrea binele. Deoarece oamenii normali nu patrund ceata solutiilor aparente, cei multi se dedica ideilor emise simplu si exagereaza in aplicarea lor, cu credinta ca ar face bine nu numai pentru ei, desi asta vor in principal, dar si pentru ceilalti. Prostia sectantilor este sursa tuturor marilor nenorociri ale istoriei, fie ea a ideologiilor religioase sau atee. Ar trebui dezvoltata si in politica ideea din medicina, ca nu trebuie sa faci rau daca nu esti sigur ca faci bine. In medicina se taie, dar numai cand se stie foarte bine de ce. Schimbarile se fac lent cu atentie si cer stabilitate, predictibilitate, mecanisme curate, in societati civilizate, in pace. Din pacate nu s-au descoperit anesteziile politice care sa opreasca prostia agresiva sa blocheze schimbarile necesare. Doar dictatura ar fi una, dar nu stăpînește deloc procedeul democratic de aflare a schimbarii bune si in realitate impune schimbarile inutile.

  12. Caliman Eugen - consultant dezvoltare economica spune:

    Cerinta ca intre miliardar si salariatul de rind sa se diminueze uriasa diferenta de venituri si nivel de trai, care mineaza societatea democratica, este voit confundata cu marxismul, desi ele nu au nimic comun.Ea face parte din ceeace numim ,,democratie” in genere, care trebuie la un moment dat sa existe si in economie – la nivelul la care o permite/cere functionalitatea capitalismului.Egalitatea se manifesta ca tendinta istorica si trebuie luata in seama si ca obiect de cercetare stiintifica, pentru a pune capat motivatiei si existentei actiunilor ,,antisistem” capitalist pe care o genereaza aceasta uriasa inegalitate…

    • Mircea Lutic spune:

      “Democracy is the worst form of government, except for all the others.”

      ― Winston S. Churchill

  13. George T.S. spune:

    Ca deobicei, un articol interesant. Felicitari scriitorilor pt. proiectele ‘dosarul …’

    Eu cand am citit ca este vorba despre marxism m-am dus cu gandul la (culmea!) Anglia, unde a trait si lucrat ditamai profesorul Ralph Miliband.
    Tot frunzarind pe en.wikipedia.org am aflat de prea devreme decedatul Isaac Deutscher si despre linia dura la Eric Hobsbawm, pe buna dreptate criticata de Tony Judt si altii.

    Practica “Translatio, imitatio, aemulatio” a dat roade (acre) si la socialisti si marxisti asa ca la inceput de secol 21 erau inca dictaturi si miscari asuprind sau ademenind oamenii cu “marele experiment social”.

  14. john spune:

    Stalin -intelectual? În ce fel?

  15. Mircea Lutic spune:

    Marxismul este o ideologie razboinica.
    Asta o il aseamana cu islamul



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Vladimir Tismaneanu


Vladimir Tismaneanu

Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)