Home » Analize »Global / Europa »Reactie rapida » Citesti:

Europa domnului Juncker

Alexandru Lazescu octombrie 12, 2015 Analize, Global / Europa, Reactie rapida
29 comentarii 5,321 Vizualizari

“Trebuie, o spun deschis, să îi tratăm pe ruși corect. Știu din conversațiile mele cu Putin că nu acceptă fraze ca cea în care Barack Obama a spus că Rusia este o putere regională. Ce vrea să însemna asta! Nu vorbim așa de Rusia!”. Cel atît de preocupat de menajarea sensibilităților liderului de la Kremlin nu este nimeni altul decît Jean-Claude Junker. Remarcile președintele Comisiei Europene au fost făcute pe 8 octombrie, la Passau, în sudul Germania, în cursul unei discuții cu jurnalistul Udo van Kampen (cu tema “Euro, Rusia, Refugiații – Viitorul Uniunii Europene”) în cadrul manifestărilor din festivalul tradițional “Menschen in Europa”. În plus, el a mai ținut să adauge că Uniunea Europeană trebuie să-şi restabilească “relaţiile practice” cu Rusia şi să nu trebuie să lase Statele Unite să “dicteze” ce politică să adopte din acet punct de vedere. În mod previzibil, declarațiile de la Passau au avut imediat ecou la Moscova. Pe website-ul televiziunii de stat RT, principalul vector de propagandă al Kremlinului pe plan internațional, se titra: “Un punct de cotitură? Șeful Comisiei Europene spune că relațiile cu Rusia “trebuie îmbunătățite”, “Statele Unite “nu pot dicta” Europei”.

Declarațiile d-lui Juncker sunt la prima vedere surprinzătoare. Ele nu vin după vreo declarație belicoasă făcută la Washington sau după vreo dispută recentă cu partenerii europeni. Din contra, Casa Albă este criticată, chiar de către aliați, mai degrabă pentru lipsa de reacție în cazul conflictului din Siria, ceea ce a și permis Moscovei să preia în forță, în plan militar si diplomatic, inițiativa. Un editorial din Washington Post, o publicație cu simpatii tradițional liberale, îl critică pe Barack Obama pentru poziția adoptată care semnalizează Rusiei că “are lumină verde să elimine orice alternativă la regimul lui Bashar al-Assad și ISIS”. Nu se justifică nici măcar în contextul sancțiunilor aplicate Moscovei din cauza agresiunii din Ucraina și anexării prin forță a Crimeei. Subiectul va intra mai serios în discuție abia spre sfîrșitul anului cînd urmează să discute reînoirea acestora. Oricum, în cazul Ucrainei administrația de la Washington a externalizat în mare parte Germaniei și Angelei Merkel gestiunea crizei și dialogul cu Vladimir Putin. Statele Unite nici măcar nu au acceptat să vîndă Kievului armament ofensiv, la insistențele Berlinului care se temea că asta va irita Rusia.

Dar tocmai de aceea, pentru că nu vin ca răspuns la ceva, în contextul unei vreunei crize recente vizibile în relațiile transatlantice, remarcile lui Juncker sunt cu atît mai relevante. Ele scot la suprafață în mod explicit sentimentelor profund anti-americane împărtășite de o parte a elitelor europene, de regulă escamotate public în declarațiile de circumstanță. Este interesant că aceste convingeri se regăsesc nu doar la stînga spectrului politic, ceea ce pînă la un punct ar fi previzibil pentru că State Unite sunt considerate a fi nava amiral a capitalismului global, ci și la dreapta acestuia. De pildă Marine Le Pen, liderului Frontului Național din Franța, cu poziții marcant eurosceptice, aflate la polul opus celor împărtășite de președintele Comisiei Europene, privește cu ostilitate America și cu multă simpatia Rusia lui Vladimir Putin. De altfel Frontul Național este și finanțat de o bancă rusească cu sediul în Republica Cehă.

Ceea ce a spus suprinzător de limpede Jean-Claude Juncker zilele trecute nu face să exprime ceea ce gîndesc mai mult sau mai puțin deschis cercuri politice si de afaceri influente, cu precădere din Germania și Franța. Doi foști cancelari germani, Gerhard Schroder (bun prieten cu Putin) și Helmut Schmidt, au criticat dur impunerea de sancțiuni Rusiei ca urmare a agresiunii din Ucraina. Iar dacă privim întregul context lucrurile devin și mai evidente. În ultima vreme Comisia Europeană dar și alte instituții europene, precum Curtea Europeană de Justiție, au adoptat decizii menite să afecteze substanțial companiile de tehnologie americane. Pentru europeni faptul că revoluția tehnologică este dominată copios de firme din Statele Unitea, prin giganți ca Google, Microsoft, Amazon, Apple, Facebook dar și prin firme mai mici dar extrem de inovative, este un subiect de permanentă frustrare. Marile inițiative strategice în domeniu lansate pe vechiul continent (Agenda Lisabona, adoptată în anul 2000, își propunea ca la finalul decadei Europa să devină lider mondial în economia digitală) s-au dovedit a fi în final doar vorbe fără acoperire. Să ne aducem aminte de dorința exprimată cu ani în urmă de Jacques Chirac ca francezii și germanii “să facă”, un Google european. Proiectul, văzut de mulți drept unul absolut ridicol, prin maniera de abordare, a fost abandonat pînă la urmă de către nemți.

Adăugați la asta neobositele eforturi de a reîncălzi obsesiv supa cu închisorile CIA din Europa, în contextul în care pericolul terorismului islamic a atins un nivel fără precedent, și acțiunile sistematice de dinamitare a TTIP, acordul transatlantic pentru investiții și comerț. Împotriva căruia au protestat sîmbătă la Berlin peste 150 de mii de oameni. Acest acord are o semnificație geopolitică care depășește substanțial miza economică, pentru că ar consolida simbolic un front occidental unit într-o lume contemporană agitată, cu două puteri revizioniste, China și Rusia, cu agendă anti-occidentală explicită. Motiv pentru care Moscova face tot posibilul să împiedice ratificarea acestuia. O misiunea nu tocmai complicată avînd în vedere largul front anti-american al stîngii europene, cu ecologiști, comuniști, sindicate și tot felul de ONG-uri “progresiste”, care s-au numărat de altfel si printre organizatorii protestului de la Berlin. La care se adaugă, bineînțeles, presa europeană de stînga, prin ziare ca The Independent (deținut în prezent de un oligarh rus) sau The Guardian. Financial Times relatează că printre locuitorii din Wolfsburg, orașul în care se află sediul central al concernului Volkswagen și cea mai mare dintre fabricile sale de automobile, cu 70 de mii de angajați, teoria unei conspirații americane împotriva grupului german este relativ larg răspîndită. Ceea ce nu face decît să ofere motive suplimentare de ostilitate față de Statele Unite. “Sunt furios că americanii sunt cei care au adus în discuție problema poluării și nu cineva precum China. Cred că subiectul este pus deliberat pe tapet de Statele Unite”.

Ceea ce se va întîmpla cu TTIP a devenit și mai semnificativ după ce un acord similar, TPP (Trans-Pacific Partnership) tocmai a fost semnat zilele trecute. Și în cazul acestuia (aria sa de acoperire cuprinde circa 40 de procente din schimburile comerciale globale, semnificativ mai mult decît în cazul TTIP) miza geopolitică este substanțială. Este vorba de o inițativă strategică menită să contracareze în spațiul asiatic comportamentul tot mai agresiv al Chinei mai ales față de vecinii săi din arealul Mării Chinei de Est și cel al Mării Chinei de Sud. Iată de ce un eșec la unei inițiative similare, menite să consolideze un front transatlantic occidental unit împotriva unei Rusii chiar mai agresive ar fi un semnal politic cu consecințe geopolitce majore. Pentru că ar induce o fractură majoră în relația transatlantică stimulînd și pe partea americană tendințele tot mai pronunțate de dezangajare față de vechiul continent și de reorientare accentuată către Asia.

Cu toate acestea există un curent de opinie important în Europa care nu dă semne că ar regreta astfel de evoluții. În general aceste poziții sunt însă exprimate în culise sau sunt camuflate sub diverse inițiative, precum cea a avansată tot de președintele Comisiei Europene de creere a unei forțe armate europene, separat de NATO. O dovadă că nu e vorba de simple speculații sau temeri alarmiste e faptul că Joachim Gauck, președintele Germaniei, a ținut să publice în Wahington Post, pe 6 septembrie, un articol avertisment: “O dezangajare a Statelor Unite din Europa ar fi un regres major”.

Joachim Gauck avea în vedere semnale în această direcție existente pe ambele maluri ale Atlanticului nu doar în Europa. Fostul secretar amerian al Apărării, Robert Gates, vorbea cu îngrijorare, cu cîțiva ani în urmă, despre “posibilitatea reală a unui viitor nebulos dacă nu chiar întunecat pentru viitorul relațiilor transatlantice” în timp ce Richard Haas, președintele influentului think tank “Council for Foreign Relations” scria în 2011 că “partenariatul Statele Unite – Europa, care s-a dovedit esențial în cîștigarea Războului Rece, va juca, inevitabil, un rol tot mai redus în perioada următoare” și își exprima îndoiala că “dacă nu ar fi existat deja NATO ar mai fi fost astăzi creat”. Între timp criza ucrainiană, anexarea Crimeei de către Rusia, au reconsolidat însă relația Europei cu America. Iată că o altă criză, cea a refugiaților, în combinație cu vechile idiosincrazii vest-europene față de americani, ar putea să ne readucă în punctul de acum 4-5 ani, într-un context de securitate însă foarte diferit de cel de atunci. Unul în care Moscova ar juca un rol tot mai important pe continent, în detrimentul Statelor Unite.

Alternativa ar putea fi, cred cei cu viziuni de tipul celor împărtășite de dl Juncker, chiar dacă nu o spun deschis, un aranjament de securitate între Europa și Rusia. Care nu ar mai include neapărat America sau oricum nu i-ar mai acorda acesteia rolul central de pînă acum. Pentru că, așa cum zicea la Passau președintele Comisiei Europene, nu trebuie să dicteze americanii politica Europei. Inutil de spus, că președintele Comisiei Europene nu dă semne să fie interesat, atunci cînd se va decide eventual politica Europei în materie de securitate, să întrebe și țările din “prima linie” în relația cu Moscova, de la statele baltice și Polonia la România sau Bulgaria. De aici pînă la o dezagragare, mai rapidă sau treptată a NATO, dacă nu de iure cel puțin de facto, nu am fi foarte departe. Mai ales că există destui avocați ai acestui demers si pe malul celălalt al Atlanticului. Însă un astfel de aranjament ar lăsa, implicit dacă nu explicit, partea de est a Europei în mare parte sub influență rusească. Nu de alta, dar vorba d-lui Juncker, nu trebuie lezate mîndria și ego-ul Rusiei iar statele din est sunt oricum destul de rebele și zgomotoase în ultima vreme.

Dacă în paralel avansează și proiectul unei Europe cu două viteze, despre care se discută tot mai mult în ultima vreme, cu un nucleu dur în vest, într-un proces de integrare accentuată, sub dominație germană, cu Franța ca partener junior, și o periferie care nu va mai avea acces, nici măcar formal, la deciziile majore acest proces nu ar face decît să devină și mai evident. Poate că Europa chiar are nevoie de o integrare accelerată pentru a putea răspunde provocărilor imense cu care se confruntă. Mulți împărtășesc acest punct de vedere. Însă apar două mari probleme: 1. chiar este posibil acest demers cînd ai de a face cu mentalități, capacități instituționale și performanțe economice atît de diferite atunci cînd compari țări ca Grecia și Suedia ori Portugalia și Olanda? 2. este o idee bună să torpilezi cu bună știință relația cu America mizînd pe faptul că ai putea inlocui garanțiile de securitate transatlantice cu un aranjament negociat cu Rusia? În plus, și asta ne interesează direct, e foarte puțin probabil ca țări ca România, Bulgaria sau chiar Ungaria să fie parte a acestui proces avansat de integrare.

Sigur, dincolo de voința liderilor federaliști, ca Jean-Claude Juncker, de a împinge lucrurile în această direcție pe teren situația este mai complicată. Euroscepticismul este în creștere, mai ales în contextul crizei migrației. Polonia va avea foarte probabil în curînd un nou guvern care va fi mult mai puțin pliabil decît cel actual, cel al Platformei Civice, la dorințele Berlinului și Bruxelles-ului. Cu prilejul unei sesiuni recente a Parlamentului European, organizate pentru a marca 25 de ani de la reunificarea Germaniei, Nigel Farage, liderul UKIP, a ținut să spună că “este ironic că un proiect menit să țină sub control puterea Germaniei ne-a dus astăzi în situația de a avea o Europă sub dominație germană”. Poate că poziția lui Farage, care are puține șanse de a deveni primul ministru al Marii Britanii, contează mai puțin. Și la urma urmei nici măcar nu se știe dacă Regatul Unit va mai fi în UE în 2-3 ani. Însă și Marine Le Pen a ținut, cu același prilej, să-l numească ironic pe Francois Hollande “dl. vice-cancelar al provinciei franceze”. Or, nu e chiar exclus, așa cum indică sondajele de opinie în prezent, ca liderul Frontului Național să cîștige cursa prezidențială în Franța în 2017.

Cert este că asistăm la schimbări majore pe continent, puțin previzibile doar cu cîțiva ani în urmă. Or, din acest punct de vedere țările de periferie din UE sunt cele mai afectate. Cele mai vulnerabile sunt statele baltice dar pasul următor ar putea viza direct regiunea extinsă a Balcanilor. În România singurul care a reacționat față de aceste evoluții extrem de îngrijorătoare a fost Traian Băsescu. ”Pe mine m-a contrariat declaraţia lui Jean-Claude Juncker, în care pur şi simplu spunea: «trebuie să ne apropiem de Rusia şi să nu-i lăsăm pe americani să facă jocurile în Europa». Da, dar Europa nu-şi poate garanta singură securitatea. Ori acest mesaj înseamnă să cedăm Rusiei tot ce vrea, ca să stăm liniştiţi”, a declarat fostul președinte. “Cred că ceva se întâmplă la Bruxelles, iar România nu participă la ceea ce se întâmplă, din păcate.”. Iar ceea ce este poate mai îngrijorător, dincolo de reticența în reacții la declarații de tipul celei făcute de dl. Jumker, poate de înțeles atunci cînd este vorba de oficiali de prim rang din stat, e că foarte probabil aceștia, la fel ca și cea mai mare parte a clasei politice autohtone, nici măcar nu conștientizează dimensiunea provocărilor cu care România se va confrunta în perioada următoare.

Articol apărut în Revista “22″

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "29 comments" on this Article:

  1. victor L spune:

    Eu cre`ca era la alt festival, la Oktober Fest.
    Altfel cum sa inteleg:
    “Uniunea Europeană cere Rusiei să înceteze “imediat” bombardamentele care vizează opoziţia moderată din Siria, deşi Moscova susţine că atacă doar terorişti, conform unei declaraţii a miniştrilor de Externe ai statelor UE. Regimul Bashar al-Assad, aflat la conducere în Siria, trebuie să plece, “mai devreme sau mai târziu”, au transmis aceştia, îndemnând Moscova să participe la eventuala tranziţie politică din Siria, relatează site-ul publicaţiei EUObserver. ”
    Prea multe voci in UE. Bine zicea americanul, ca ar trebui un numar de telefon unde sa suni la Europa.

  2. Vlad spune:

    Cred ca mesajul lui Junker a avut rolul sa tempereze tensiunile intre America si Rusia …

    Tarile din Uniunea Europeana nu au de castigat din eventualele conflicte, ba din contra, asa cum s-a vazut in cazul refugiatilor …

    Normalizarea fluxurilor economice zonale … e pana la urma singurul deziderat posibil pentru echilibrarea situatiei geo-politice …

    Tarile din Uniunea Europeana castiga prea putin din sanctiunile Rusiei iar eventualele tratatate economice care submineaza suveranitatea statelor din componenta Uniunii ar putea sa-si gaseasca niste parghii de negociere care momentan lipsesc …

    Bruxelles-ul cauta moduri de a se pozitiona politic … si a estompa criza de imagine in care se gaseste in momentul de fata …

    Oricum cetateanul … ramane in esenta nereprezentat … Viata privata pare sa fie singurul bastion care il mai separa de abuzul direct si inechivoc al corporatiilor si deciziilor politice … E practic singurul punct care mai separa America de UE …

  3. Dragos spune:

    In general bine spus, dar incercati sa va mai documentati in privinta TPP si TTIP si a “beneficiilor” aduse de acestea.

  4. Ovidiu B spune:

    Juncker bate campii. E un politician fara scrupule care pluseaza atat cat este lasat. A fost presat de nemti face/spune ca nemtii. Daca esticii erau uniti si il pocneau, era mai bine.
    Base are dreptata ca la Bruxelles se intampla ceva si noi dormim. Aurescu moare de grija unui tribunal international pt teroristi (dar nu a auzit de cel pt crimele comunismului, ca la noi nu o fi fost terorism comunist) si sasul nostru mioritic e relaxat, de parca nu ar trebui sa conduca o tara pe care rusii o urasc de sute de ani din tot sufletul lor mongol.

  5. victor L spune:

    Ecouri la vorbele spuse cu o halba in fata:
    “Rusia cere SUA si Romaniei sa renunte la planurile privind amplasarea scutului antiracheta “cat nu este prea tarziu” “

  6. Josef Svejk spune:

    Iata ca Chamberain-ii si Daladier-ii zilelor noastre rasar din toate crapaturile si prospera in Europa. Sigur ca e ceva dureros si hidos. Insa adevarata problema este lipsa de vlaga a Europei de Est (cu exceptia notabila a Poloniei) in a-si face partea ei de teme. Iar Romania e desigur in fruntea plutonului inconstientilor veseli. Nu poti la nesfarsit sa-ti bazezi securitatea exclusiv pe un sistem de aliante, in timp ce tu o tii numai intr-un chef risipind cu mana large cersetorilor.

    Treaba e mai incurcata de cat pare. Rusia e departe de a fi o mare putere economica si militara in devenire, asa cum era Germania anilor ’38-’39. Rusia de azi e umbra sau o caricatura URSS. A ajuns cu chiu cu vai la forta economica a Italiei iar exporturile ei industriala (cu tot cu armament) sunt undeva pe aceeasi craca cu cele ale Poloniei si Romaniei. In rest tara traieste din exporturl de materii priome ca Nigeria. Insa nu trebuie uitat ca Rusia are azi al doilea arsenal nuclear al lumii. Butada anilor ’80 cum ca URSS e o Burkina Faso cu arme nucleare e mai adevarata si mai ingrijoratoare ca niciodata…

    Nu cred sincer ca Rusia are suficiente resurse pentru a cuceri toata Europa. Insa Rusia are suficiente resurse pentru a face en rom de mult rau, de a aduce multe suferinte Euroepei si mai ales de a rupe fie sim partial unitatea europeana. Asta e principala parte parte a destinului sau istoric In acest sens nepasarea Romaniei vis a vis de echuiparea armatei e deja neglijenta criminala. e inadmisibil ca Romania sa risipeasca intre 70% si 80% din bugetul apararii pe lefuri sutelor de generali (ca avem deja cam un general la fiecare pluton) si pe pensii speciale ale Napoleonilor in retragere ai mandrelor regimente de diribau din vremea comunismului, ce si-au evidentiat talentele strategice in inclestarile pentru recoltarea sfeclei si porumbului.

    Nu se pune problema ca armata romana sa bata muscalimea mar si sa cucereasca Moscova, ci doar sa fie capabila sa faca rapid si eficient fata unor provocari locale. Daca rusii vor ataca, nu va fi ca la asediul Berlinului, ci mai degraba ca-n Crimeea si Donbass, prin interpusi. In acest sens o armata suficient de bine echipata (asa cum e cea poloneza) e esentiala pentru ca sa le taie pofta. Problema e ca daca agresiunea nu e starpita imediat se va ajunge o situatie de blocaj in care faradelegea muscaleasca e acceptata de facto. A se vedea Transnistria, Osetia, Abhazia, Crimeea, etc.

    La toate astea se adauga talentul extraordinar al poporului roman de as-i alege ca reprezntati legitimi mitomani, pungasi, panglicari si alte scarnavii lase. Adica impotentei i se mai adauga si ticalosia de dragul ticalosiei.

    Vae victis!

  7. Cristian spune:

    Articolu de fata este unul dintre cele mai partinitoare dintre cele citite in ultimele zile. Incearca sa dea un sens care nu exista unei declaratii ale dlui. Juncker (nu Junker, cum autorul scrie de mai multe ori) si omite cu buna stiinta contextul in care a fost facuta, respectiv critica actiunilor Rusiei in ceea ce priveste Crimeea si Ucraina. Pozitiile echilibrate care implica diplomatie se pare ca nu plac autorului.

    Acesta se mira ca americanii nu sunt idolatrizati in Europa, desi actiunile de spionaj ale acestora numai ca aliati nu ii recomanda. Daca firmelor americane cu afaceri in Europa li se cere sa respecte aceleasi legi europene care se aplica firmelor locale, inseamna ca, in viziunea autorului, Europa se razbuna pe SUA. Daca un tratat comercial negociat departe de dezbaterea publica si care ofera firmelor americane avantaje necuvenite dinamitand in acelasi timp standardele europene se loveste de impotrivirea publicului larg, adversarii acestuia sunt catalogati a fi de stanga si/sau anti-americani (pe modelul comunist “cine nu e cu noi, e impotriva noastra”).

    Autorul vrea o relatie extrem de stransa intre EU si SUA si in acelasi timp se indoieste ca ar putea fi reconciliate diferentele culturale dintre tari europene Portugalia si Olanda. De fapt, Portugalia si Olanda sunt de aceeasi parte a baricadei cand vine vorba de chestiuni de genul controlul armelor de foc, asigurarile sociale, legi ca Patriot Act sau centre de tortura ca Guantanamo Bay si cu totul diferite de abordarea SUA in aceste privinte.

    • Josef Svejk spune:

      Iata un frumos exemplu de gargara rusofila.

      1. Puteti sa dezvoltati un pic chestia cu “contextul”? Adica daca maica Rusie e zdruncinata psihic de faptul ca este criticata pentru incalcarea tratatelor internationale, jaf, minciuna insititionalizata si tiranie medievala atunci trebuie mangaiata parinteste pe crestet si iertata ca sa nu mai planga saracuta de ea…

      Si pe vremea acordului de la Munchen care a pus temelia celui de-ak doilea razboi mondial, Chamberlain si Daladie au facut declaratii politic corecte si chiar o “pace adaptata contextului”, sau cum a numit-o Chamberlain, “o pace pentru timpurile noastre” Ce a urmat se stie…

      2. Puteti explica in mod concret cu date si nume ce firma americane nu respecta legialsatia europeana, respectiv cine ce elemente de legislatie incalca?! Puteti de asemenea sa detaliati in mod concret in ce mod acordul de liber schimb UE-SUA le va permite firmelor americane “sa incalce” in continuare legislatia UE.

      3. Ati uitat sa ne povestiti ce anume ar putea fi in comun intre UE si Rusia?! Rusia fiind o tara situata ca nivel al coruptiei undeva pe langa Congo si Zimbabwe, mult mai jos ca India de exemplu. Ce poate avea lumea civilizata in comun cu o tara in care uciiderea oponentilor politici e la ordinea zilei? In care ofiterii regiunii militare Moscova isi inchiriaza soldatii cluburilor de poponari? Si multe multe alte faradelegi ce sunt parte integranta a vietii cotidiene rusesti.

      • Cristian spune:

        Stimate dl. Svejk,

        Rusia este departe de a fi pe placul meu. O socot chiar principalul pericol la adresa pacii mondiale. De unde ati dedus contrariul? Nu cred ca puteti sa imi citati vreo afirmatie in care sa laud Rusia, asa ca expresia “exemplu de gargara rusofila” este pe langa subiect. Presupun insa ca aveti acelasi principiu comunist “cine nu e cu noi, e impotriva noastra”.

        Celelalte raspunsuri:

        1. Chestia cu contextul e simplu – interviul in care dl. Juncker a criticat SUA este acelasi in care critica si Rusia. Daca citeati cu atentie postarea mea, aveati automat raspunsul la intrebarea dvs. Nimeni nu a vorbit de mangaiere pe crestet sau de iertare. De unde le-ati scos pe astea?

        2. Referintele pe care mi le cereti despre firme americane sunt aceleasi pe care le face si autorul articolului. Este vorba de exemplu de scandalurile recente privitoare la protectia datelor personale. Ca sa nu insir aici toate firmele, cautati pe internet “Safe Harbour”. Sau de drepturile de autor – puteti sa cautati pe Google scandalul in care e chiar ea implicata.

        3. Rusia are mai putin in comun cu tarile din UE decat au acestea intre ele. Nimeni nu a afirmat contrariul si nu inteleg de ce incercati sa deturnati subiectul.

    • Vele Vasile spune:

      Cu siguranta dumneata esti iubit mult la moscova si la brucsel,dumneata si dumneavoastra insuti si insiva sinteti ,ati fost si ve-ti fi nepartinitor .

      • Cristian spune:

        Stimate dl. Vasile,

        Nepartinitor sunt cel putin prin faptul ca raspund si celor care recurg la atacuri la persoana in loc sa vina cu argumente. Chiar daca acestia au un mare potential de imbunatatire pe parte de gramatica. :D

        • Vele Vasile spune:

          Nu disperati stimate domn, problema mea gramaticala sufera dupa cum bine ati sesizat de la bun inceput de intentie intentionata,intentionez sa va spun,in rest ramine cum am stabilit .

          • Hantzy spune:

            Cand ve-ti mai intentiona sa ortografiati fantezist “briusel” sau alte celea, n-ar fi rau sa reluati conjugarea verbelor la viitorul neintentionat.

  8. Droopy spune:

    Perfect adevarat, sentimentele anti-americane sunt vizibil2 peste tot in Europa de Vest, de la tineret, studenti si tineri adulti pana la elitele politice ale UE. Mai nou doamna Merkel s-a comportat ca o tanara nemtoaica infierbantata venita de pe plajele calde din nordul Africii si dornica sa primeasca pe acasa bastinasi de acolo ca i-au picasera cu tronc. In plus, prietenia cu Rusia devine ceva mai mult, concubinaj sau asa ceva.
    Nu vad alta solutie pentru Romania decat sa aiba taria sa se desparta de proiectul politic UE, care nu o reprezinta, ba e contrar intereselor ei. Ar fi intelept si decent sa facem j pas inapoi si sa devenim simpli membri ai Spatiului Economic European sau EEA, ca Norvegia,ceea ce inseamna ca am pastra toate cele patru libertati, in esenta comertul liber , libera circulatie si dreptul de munca, bineinteles reciproc. Dar ne-am dezangaja de la proiectul politic care astazi ne sufoca, am avea mai mare libertate in relatia cu SUA si nuam mai fi supusi diktat-elor doamnei Merkel.
    In felul acesta s-ar implini si visul domnului Hollande si, ca tot veni vorba, al Olandei, care tot nu ne-au vrut ca parteneri egali cu adevarat,vezi Schengen, ba am da, cred eu, niste idei si altora din UE actual…

  9. Sandu spune:

    Rusia a interzis importul de produse agro-alimentare din Franta -”sa vi le cumpere prietenii vostri americanii” iar Germaniei i-a spus ca in economia de piata libera pretul gazelor este dat de cerere si oferta. Rusia are unde vinde gaz, Chinei si Turciei. Europa cica sa cumpere de la prietenii americani care precis vand mai ieftin, asa ca la prieteni. Am inteles ca si Romania vrea sa construiasca un gazoduct pe sub oceanul Atlantic.

  10. cineva spune:

    Din contra, Casa Albă este criticată, chiar de către aliați, mai degrabă pentru lipsa de reacție în cazul conflictului din Siria, ceea ce a și permis Moscovei să preia în forță, în plan militar si diplomatic, inițiativa.

    Ce lipsă de reacţie, domnule?
    Îi înarmează pe jihadişti până-n dinţi prin intermediul aşa-numitelor “grupări moderate” şi se fac că-i bombardează – praf în ochii propriei opinii publice.
    Altfel cum se explică expansiunea irezistibilă a ISIS chiar în timp ce este bombardată de cea mai puternică aviaţie din lume? Nu mai vorbim de Al Nusra (= Al Qaeda) că ăştia deja au ajuns “rebeli moderaţi” în ochii Occidentului – urmăriţi solicitările publice la adresa Rusiei de a bombarda numai şi numai ISIS (deci nu Al Nusra). Dar despre ţinte ISIS refuză în schimb să le dea informaţii, lucru ciudat în condiţiile în care le cer totodată să-i bombardeze.
    SUA repetă prin acţiuni clandestine Afghanistanul din anii ’80 care ştim ce bine s-a terminat în 9/11, ceea ce arată că nu sunt capabili să înveţe din propriile greşeli sau, cu alte cuvinte, năravul din născare n-are vindecare.
    Lăsaţi-l pe Junker că are el păcate mai mari – de exemplu presiunile inacceptabile pentru cote de refugiaţi.
    Trump îl admiră pe Putin iar Marine Le Pen la fel. Alte ţări vest-europene, sub şocul invaziei musulmane, se pregătesc să arunce la coşul de gunoi al istoriei marxismul cultural şi poate chiar UE. Orban va fi în curând eroul Europei, nicidecum Merkel, Hollande sau de la noi Johannis, nu mai vorbim de Ponta şi alţii.
    În Europa, atât dreapta cât şi stânga sunt în favoarea ameliorării relaţiei cu Rusia – dar mai ales dreapta – şi n-au să se uite la răţoielile noastre, care sincer ţin şi de o anumită lipsă a simţului propriilor proporţii în lume.
    Vedeţi că repetaţi acţiunile elitei interbelice care a dus România în fundătură ţinându-se scai de Antanta cordială şi mai ales de Franţa până praful s-a ales de ţară. După ce au fost treziţi în mod brutal la realitate au făcut alegerea greşită – Germania. Unul singur a avut clarviziune – Titulescu – dar nu a fost ascultat.
    Cât despre povestea cu Ucraina nu ştiu dacă ţine de un reflex de a adopta poziţiile de pe ocean sau chiar de lipsă de patriotism ignorarea tratamentul brutal aplicat minorităţii române, diferendele teritoriale sau ostilitatea făţişa a naţionaliştilor ucraineni (inclusiv ofiţeri) faţă de România.

  11. DanielS spune:

    Stiu ca suna utopic. Dar daca as putea alege intre Europa si SUA, as alege fara sa clipesc America, exact dintr-un milion de cauze culturale. Se pare ca nu m-am nascut nici in tara, dar nici pe continentul care mi se potriveste. Pe cat sunt eu de utopic, pe atat se departeaza si UE de visul uniunii adevarate.

  12. ion adrian spune:

    Niste zevzeci. As dori sa-i ocupe putin rusii daca asta nu ar insemna sa treaca mai intai peste noi. Al doilea Chamberlain acest luxemburghez .Sa-si ridice fustita daca o fi travestit.

  13. gavrilius spune:

    O analiza excelenta. Multumesc pentru articol.

    Declaratiile lui Juncker, avand in vedere agresivitatea Rusiei din ultima vreme, sunt pentru noi pur si simplu ingrijoratoare: https://www.youtube.com/watch?v=W64wqNw4Fa0

  14. Romeo Dinca spune:

    Juncker nu vorbeste de capul lui. El exprima o decizie referitoare la relatia cu Rusia care s-a luat la nivel de UE, probabil e doar varful unui iceberg care iese la suprafata prin declaratia lui.
    Europa a luat niste decizii stupide: prima, de a incerca alipirea Ucrainei, pe care acum o regreta dar e prea tarziu. Apoi, sanctiunile impotriva Rusiei. Pai o Rusie slabita economic dar cu o putere nucleara mare e cel mai rau lucru posibil. E ca un pitbull flamand scapat printre pekinezi. Cata ingustime de minte sa ai sa incerci daramarea economiei unei tari cu putere nucleara ca Rusia? La ce te asteptai? Ca Putin sa-si dea demisia?

    Noi avem de ales intre Rusia si SUA (desi de ales e cam mult spus, ei ne aleg pe noi), ele conteaza dpdv militar azi, datorita arsenalului nuclear. Europenii ne-au cam aruncat in bratele rusilor, singurii care mai trag de noi sunt americanii, dar nici ei nu par dispusi sa riste prea mult aici. Deveselu, Kogalniceanu, cateva multinationale SRL-uri, cam subtire relatia, . Parerea mea e ca daca UE ne va ghida catre rusi, nu vom avea de ales, chiar cu opozitia SUA.

    Lucrurile mi se par foarte foarte complicate pentru noi (de fapt pt toata lumea), si, din pacate nu vad pe nimeni in lume la ora actuala care sa ne poata garanta vreun ajutor sau vreo alianta, numai Dumnezeu ne mai scapa din razboiul asta.

  15. Decebal spune:

    Rusia acum se manifesta la vedere, dar “lucreaza”, subteran, de ani buni. In mod sigur, vor mai iesi la rampa si alti laudatori sau sustinatori, mai mult sau mai putin subtili, ai Rusiei sau ai domnului Putin.

    Unul dintre ingredientele de baza ale unei puteri mondiale este (sau ar trebui sa fie) moderatia, in atitudine si in exprimare. In politica la nivel inalt, in politica ce poate schimba vietile a sute de milioane de oameni, nu ar trebui sa fie loc de orgolii personale si de reactii tzafnoase.

    Cat despre sensibilitatile liderului de la Kremlin si despre imaginea ce tine cu tot dinadinsul sa si-o promoveze, mi se pare definitoriu recentul episod relatat in presa: domnul Putin si-a sarbatorit ziua de nastere (si) printr-un meci de hochei. Bineinteles, echipa sa (ce avea in compunere foste glorii ale acestui sport) a invins categoric echipa adversa. Bineinteles, domnul Putin a fost principalul marcator. Bineinteles, meciul a fost transmis, in direct, la televizor.

    Vrand-nevrand, Europa e casa noastra si trebuie sa facem parte din ea. Am salutat integrarea Romaniei in UE si nu am inteles, la vremea respectiva, de ce aveam nevoie si de un parteneriat strategic cu SUA. Astazi, ii felicit pe romanii ce au gandit ca avem nevoie de acest parteneriat si pe cei ce l-au infaptuit. E bine ca nu ne-am pus toate ouale in “cosul” Europei.
    Fatalmente, Romania se afla intr-o zona de “frontiera”. Poate ca, asa cum spun unii, aceasta frontiera nu este inca trasata clar si oscileaza. Dar mie imi suna mai firesc “euro-atlantic”, decat “euro-asiatic”…

  16. Carstea spune:

    Este hilar, absolut hilar. Tari din Europa de est, cum ar fi: Ungaria, Polonia, Romania (doar atat) au vrut sa scape de Rusia si sa intre in UE. Dar UE vrea cu Federatia, dupa cum bine se vede.
    Stai sa te intrebi, domnule cine au fost cei care au inventat revolutiile in cele trei state amintite mai sus ? Au fost naivi sau au fost platiti ?
    Domnul Juncker are, paradoxal, dreptate. Vrea, alaturi de Germania, sa dezamorseze un conflict mondial care ar afecta cu siguranta Europa! Si ar afecta-o bine de tot !!! Imi aduc aminte ca am mai spus pe site-uri: Europa va fi ruseasca sau nu va fi deloc!

  17. MariS spune:

    Posibil ca Dl. Juncker să aibă în vedere o decuplare a Rusiei de China. Rusia constituia o piaţă de desfacere bună pentru UE. Ea nu poate fi un concurent al vestului pe plan economic, în schimb vestul ar putea profita de imensele resurse energetice ale Rusiei. Un cuplaj Rusia – China, ar pune la dispoziţia Chinei aceste resurse, facilitând ascensiunea şi mai rapidă a Chinei. Adevăratul concurent atât pentru UE cât şi pentru SUA nu e Rusia, ci China. Rusia e o putere în declin, căci motorul unei ţări e economia, iar aici Rusia e pe pantă descendentă. China, în schimb, e pe o pantă ascendentă, ba chiar abruptă. China este puterea în urcare. Rusia cu greu reuşeşte să ţină aproape chiar şi pe cei de acelaşi sânge. China îşi construieşte în mare noi ţinuturi, Rusia se defoliază precum ceapa. Doar militar Rusia mai păstrează un titlu moştenit, cel de mare putere şi bazat pe el încearcă să-şi atragă o “gaşcă” sau un bloc militar. Mai devreme sau mai târziu chiar şi SUA vor încerca să atragă Rusia de partea lor pentru a încetini ascensiunea Chinei. Într-un final, tot interesele economice vor prima, iar alianţele se vor schimba în consecinţă.
    În fond şi SUA şi-a retras portavionul din zona mediterana, ca să evite posibile ciocniri cu consecinţe ireparabile. Dar posibil ca şi SUA să fi realizat că o logică a confruntării cu Rusia este nebunie curată, acum când arsenalele celor două supraputeri gem de arme atomice cât pentru distrugerea a 10 planete.

    • ion adrian spune:

      PS. Si daca Juncker cu experienta sa nu spune nimic intamplator cand spune mai frust sa ne decuplam de SUA(desigur ca nu total ci doar cu mai multaaroganta) si sa ne recuplam mai servil cu Rusia nici Diaconescu nu spune nimic doar de la el adica posibil intamplator.
      Oricum ce spune ieri dl Klemm este clar si tot clar este ca chiar daca nu spune explicit, nu spune direct ca tot ce sprijina coruptia in Romania, pe fond sprijina Eurasia si daca urmaim tot ce a facut, nu in aparenta ci in realitate USL vedem acest lucru.Sper sa inteleaga si dl Johannis si sa vedem ce spune azi la ora 12:00

    • Florin Economistul spune:

      Vezi discursul complet al dlui Juncker (pe marginea subiectului incepind cu minutul 28:30 din lincul de mai jos). Dl. Juncker vorbeste despre necesitatea unei politici externe comune in UE si a unei armate comune pentru garantarea securitatii (a comparat ue in forma ei actuala cu o formatiune de gaini;) In relatia cu Rusia, dl Juncker a facut urmatoarele mentiuni:

      1. Securitatea UE nu poate fi garantata in cazul unui conflict cu Rusia.
      2. El ramane adeptul sanctiunilor economice si mai putin al conflictului militar.
      3. El este adeptul unui dialog deschis cu Rusia (de la egal la egal), pentru asta insa Rusia trebuie sa isi schimbe complet atitudinea in Crimeea si in estul Ucrainei.

      Putem conclude ca in opinea dlui Juncker, UE ii intinde o mana Rusiei (ceea ce a facut mereu) normalizarea relatiei Rusia_UE insa depinde foarte mult de Rusia. Cremlinul trebuie sa faca primii pasi in Ucraina, RMoldova, Georgia, etc.

      https://www.youtube.com/watch?v=-nxTyM7Vp5k



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Alexandru Lazescu


Alexandru Lazescu

Fondator al retelei nationale de publicatii locale Monitorul (1991) actionar al Grupului de Presa Medianet, ce editeaza Ziarul de Iasi membru al Grupului pentru Dialog Social a fo... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)