Home » Global / Europa »Macro »Sinteze » Citesti:

Fractura din zona euro: morala pentru Romania

Daniel Daianu ianuarie 2, 2012 Global / Europa, Macro, Sinteze
14 comentarii 3,282 Vizualizari

Cand vorbim despre criza zonei euro apar expresii adiacente: criza datoriilor suverane, criza uniunii monetare (UM), criza de competitivitate, criza de incredere, criza sistemului bancar, etc. Intre acestea, “criza datoriilor suverane” umbreste design-ul precar al zonei euro si supraindatorarea excesiva a sectorului privat. Dar nu asupra semanticii starui. Merita sa examinam mai atent un fenomen cheie in intelegerea tensiunilor din zona euro; ma refer la fractura economica, de competitivitate, intre statele membre. Sunt tari care au avut surplusuri si sunt altele care au inregistrat deficite de cont curent in mod constant (de notat ca Italia avea cont curent echilibrat inainte de adoptarea euro); tarile cu deficite de cont curent sunt mai putin dezvoltate, ceea se conforma tezelor de manual traditionale privind miscarea capitalului spre economii emergente, presupuse a oferi oportunitati de plasament mai atractive; deficitele de cont curent au crescut dupa introducerea monedei unice, cand au disparut cursul de schimb si politica monetara ca instrumente de corectie a dezechilibrelor.

Spania, Portugalia, Grecia, Irlanda, Italia, ca “grup sudic”, au inregistrat deficite de cont curent in deceniul trecut. In aceeasi perioada, Germania, mai ales, Austria, Olanda, Finlanda, Belgia (“grupul nordic”) au avut surplusuri comerciale. Discrepantele de competitivitate intre cele doua grupuri de tari s-au adancit; ele sunt reflectate de dinamici diferite ale costului unitar cu forta de munca (ULC/unit labor cost). Dupa unele estimari, fata de 1999 (ca an de baza) ULC a crescut in medie cu cca 35% in “grupul sudic” si cu cca 12% in “grupul nordic”[1].  Date OCDE arata pentru Germania o progresie de numai 4% in aceeasi perioada, ceea ce ce explica forta competitiva a acestei economii[2]. Salariile nominale per capita au evoluat in acelasi ton in intervalul amintit: pentru “grupul sudic” au crescut in medie cu peste 45%, fata de cca 25% la “grupul nordic”. Pentru tarile sudice aceste evolutii s-au reflectat intr-o cerere agregata ce a depasit oferta nationala si a cauzat deficite externe; deficitele au fost finantate de intrari de capital, de indatorare –fie a sectorului public in principal, ca in Grecia, fie preponderent a sectorului privat, ca in Irlanda si Spania.

Este frapanta gruparea tarilor cu mari dificultati de finantare si refinantare,  acum, in UM dintre cele mai putin dezvoltate. Este ca si cum un decalaj de dezvoltare le-a predestinat pentru dezechilibru. Dupa ce euro a fost introdus si a inceput sa functioneze politica monetara comuna (a one size fits all monetary policy), a avut loc o convergenta a dobanzilor, care a a incurajat capitalul sa curga spre tarile unde exista perceptia unor randamente mai inalte. Desi Irlanda si Spania, au avut executii bugetare relativ prudente, indatorarea externa totala a crescut puternic ca urmare a indatorarii sectorului privat. In tarile cu deficite externe mari capitalul a alimentat consumul si investitii, adesea, in sectoare de bunuri si servicii necomercializabile (non-tradeables). Devansarea productiei de bunuri exportabile si importabile de catre consum a fost posibila intrucat a existat finantare externa si interna ampla, ieftina. Salariile nu aveau cum sa nu creasca intr-o perioada de avant economic, cand motorul cresterii economice era expansiunea sectorului privat. Ca in criza din Asia ( anii 1997-1999), a fost subestimata indatorarea privata considerandu-se ca vor avea loc corectii fara necazuri. A operat si cliseul ca dezechilibrele in interiorul zonei euro nu conteaza, ca relevante ar fi numai finantele publice. Aceasta abordare este nepotrivita cand statele din zona euro emit propriile obligatiuni pe pietele financiare si nu exista un aranjament de impartire a poverii daca au loc esecuri bancare.

Cresterea salariilor cu devansare a productivitatii (ULC) in tarile sudice (adica pierdere de competitivitate) poate fi citita si prin prisma unui fenomen caracteristic economiilor emergente: efectul Balassa-Samuelson (B-S), care spune ca nivelul inflatiei generale este tras in sus de o decorelare intre miscarea salariilor si cea a productivitatii in sectoarele non-tradeables. Fiindca sectoarele care exporta, sau care concureaza importul, sunt obligate sa ramana competitive (nu isi pot permite salarii in divort de productivitate). Acest fenomen are relevanta majora pentru economiile europene (inclusiv Romania), care au niveluri salariale si de productivitate mult inferioare mediei din UE-27.

Explicatiile oferite de dinamica ULC pot fi completata de analiza structurii productiei. Devalorizarea interna, ca alternativa la deprecierea cursului, nu ar asigura automat competitivitate. Si nu numai din ratiuni sociale, legate de corectii de durata. Ci pentru pentru ca exista o problema de structura a productiei, care nu se poate corija usor: tarile sudice au un alt nomenclator de export fata de Germania, principalii lor concurenti fiind mai degraba tari cu salarii mici, din afara zonei euro[3]. In consecinta, devalorizarea interna ar conduce la comprimarea cererii interne fara ca stimularea exportului sa o poata contracara. La acestea se adauga si povara unei “debt deflation”( aceeasi datorie este mai impovaratoare cand veniturile si activele scad in termeni nominali)

Cauzele adancirii fracturii in zona euro prezinta o lectie pentru tarile care tintesc intrarea in zona euro. Fiindca aceste cauze privesc mecanisme si aranjamente institutionale ale Uniunii Monetare, nu numai imprudente bugetare si alte neglijente in politici economice nationale. Trebuie observat si ca intre tarile ce nu sunt in zona euro unele sunt mai compatibile, structural, cu “grupul nordic” decat altele (aceasta se vede si in structura productiei) [4].

Romania se aseamana, in multe privinte, cu “grupul sudic” din UM: un model de crestere economica ce a favorizat investitiile in non-tradeables; economisire scazuta, deficite externe mari (de doua cifre) in anii precriza si indatorare externa in crestere a sectorului privat, un nivel de dezvoltare economica inferior. Asemenea caracteristici explica implozia productiei dupa 2008. Deficitele de cont curent, chiar daca mult diminuate (ajunse la sub 5% din PIB in ultimii ani), persista, ca si o structura deficitara a exportului (valoare adaugata unitara scazuta). Trasaturile mentionate sugereaza ca, desi inflatia in 2012, este probabil sa se apropie mult de media din UE, ea va ramane una dintre cele mai inalte din Uniune pentru o perioada lunga de timp (cel putin din cauza efectului B-S). Nici nu pot fi intrevazute modificari radicale de structura a productiei in lipsa unei schimbari de model de crestere economica, a reorientarii de resurse catre sectoare de tradeables, a unei politici industriale corespunzatoare.

Nu comentez aici ce se va intampla cu Uniunea Monetara. Dar admitand ca ea va rezista, o economie trebuie sa fie pregatita pentru a face presiunilor concurentiale, disparitiei unor instrumente de corectie a dezechilibrelor. Economia Romaniei are nevoie de convergenta reala substantiala inainte da a intra in zona euro. Sunt voci care pledeaza pentru intrarea cat mai grabnica in UM invocand costuri de tranzactie si riscuri valutare; ele par sa ignore defectele actuale de constructie si mecanism ale Uniunii si folosesc argumente de suprafata. Zona euro a debutat cu o alcatuire suboptima, care s-a accentuat in deceniul de functionare; aceasta se vede si din asincronia intre dinamici: “grupul sudic” acumuland deficite de la introducerea euro in timp ce “grupul nordic” a acumulat surplusuri. Poti avea cresteri ale exportului, dar daca importul alearga mai iute  situatia devine nesustenabila, mai ales cand este pe datorie.  In plus, cresteri ale exportului de tipul operatiunilor Nokia in Romania (cu import de completare de peste 80%) sunt inselatoare. Fara castiguri de productivitate care sa sustina cresteri salariale, economia unei tari se asfixiaza mai devreme sau mai tarziu. Castiguri de productivitate constante implica investitii productive sistematice alaturi de transfer de tehnologie. Existenta unor grupuri de afaceri autohtone puternice, care sa fie capabile de decizii si investitii strataegice, conteaza, de asemenea, mult.

Conditiile de la Maastricht sunt de ani buni controversate. Aceasta criza a dovedit insuficienta lor. Criza zonei euro este o lectie dureroasa pentru toti, dincolo de implicatiile crizei finaciare in lumea industrializata. Cand euro a fost introdus a primat politicul in dauna economicului, iar acesta din urma se razbuna acum. Este greu de crezut ca se va mai face rabat de la criterii economice; ele vor deveni mai severe si vor include aspecte de convergenta reala. Sa tragem invataminte din criza actuala. Avem nevoie de o dezbatere publica interna serioasa si de studii temeinice privind zona euro. Aceasta discutie trebuie sa examineze implicatii ale Pactului euro plus, ale Pactului Fiscal, care privesc si deficitele externe, coordonarea politicilor economice generale[5]. In opinia mea, aceste acorduri sunt departe de ceea ce presupune o uniune monetara viabila. Totodata, sa avem permanent in minte ce conditii permit Romaniei reducerea decalajelor economice, corectarea de dezechilibre nusustenabile.


[1] Patrick Artus, “Growth and Competitiveness in the euro zone”, 14 November 2011, Natixis

[2] Antonio Fatas si Ilian Mihov, “Competitiveness, inside and outside the euro zone”, 7 December, 2011

[3] Jesus Felipe si Utsar Kumar, “Do some countries in the euro zone need an internal devaluation? A reassessment of ULCs”, Voxeu, 31 March 2011, 2011

[4] Th.Becker, D.Daianu, Z. Darvars, V. Gligorov, M.Landesmann, J.Pisani Ferry, P. Petrovic, D.Rosati, A..Sapir, B. Weder di Mauro,  “Whither growth in central and eastern Europe?”, Brussels, Bruegel, 2010

[5] Vezi in acest sens D. Daianu, E.Kallai si L.Lungu, “Implicatii ale Pactului euro plus”, Bucuresti, IER, noiembrie 2011



Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "14 comments" on this Article:

  1. Pentru mine datoriile Sudului european sunt efectul pervers al unui efort comun cu Nordul pentru a combate penuria sudică de capital. Nu e nici un motiv de laudă pentru o țară înapoiată ca România că nu participă la acest joc monetar, cu toate neplăcerile lui, cum nu participă nici Uganda, nici Somalia (am evitat fostele colonii franceze pe a căror neparticipare nu sunt sigur, căci unele dintre ele, ca și Bulgaria, Bosnia sau Muntenegru, s-au legat de euro).

    Când criza creditelor neperformante se va sfârși, se va vedea că cel mai mult au avut de pierdut țări ca România care nu au încercat (cu riscul de rigoare, inclusiv al scurgerii spre consum) să investească bani de împrumut.

    Tot așteptăm cu ochii în soare să înceapă capitalismul autothton și tot ne îndepărtăm de lumea civilizată. De fapt așteptarea respectivă este doar propagandă, în realitate este vorba de protejarea „capitalismului” centralist bucureștean cu caracter parazitar.

    Cu aluzie la laudele Angelei Merkel pentru acceptarea austerității: „dacă ai copii prea cuminiți, îngrijorează-te să nu fie bolnavi”. Este cazul și al mlaștinei de la Gurile Dunării.

  2. revelare spune:

    Oare Voiculescu poate “citi” asa ceva? Dar USL ?
    Astia de la PDL paraca au citit ceva, dar e nevoie de mult mai multa vigoare, se vedem ce fac in 2012…

    • Anonymous coward spune:

      +1

    • db spune:

      Vai de tine! Las’ ca intelege Boc sau Basescu ceva din astea – pfui, pfui, din cauza ineptiilor tale, am ajuns sa-i iau apararea lui Voiculescu! Pai, tinere, Voiculescu stie economie, nu gluma, spre deosebire de astia 2 de mai sus, cat despre “citirea” textului lui Daianu, inteleg ca tu doar ai citit cuvintele, care nu ti-au pus mari probleme, fiind alfabetizat, de inteles n-ai inteles mare lucru. Toate legile si declaratiile facute de PDL arata nu numai ca n-au avut in vedere ce zice Daianu, mai mult, ca in capul lor este un talmes-balmes. Toate masurile au fost impotriva bunei functionari a economiei, unde se subrezea situatia, venea si Boc/Base sa dea cu toporul sa se rupa complet.

    • Cristi C spune:

      Poate ai o revelație dacă ți se relevă faptul că președintele tau, base, susținea sus și tare pe la diferite ocazii în ultimele 3-4 luni din 2011, și prin UK și pe la Bruxel, că vrea în €. Iar despre vreun studiu de impact al aderării țării, eu nici că am auzit.

  3. Hronic spune:

    Dinamicile diferite in ce priveste costul unitar al fortei de munca (ULC-Unit Labor Cost) se pot explica si prin dezechilibrele anterioare, dinamicile diferite putand reprezenta corectii ale pietei. Niveluri frapant diferite ale ULC pot genera hemoragii ale fortei de munca si cunoastem foarte bine fenomenul in Romania, cu consecinte grave pe termen lung. Tot ULC scazut determina un nivel scazut al cererii si incurajeaza mai ales capitalurile speculative, care nu determina efecte pozitive in economie pe termen lung.
    As spune ca ULC e semnificativ dar nu determinant pentru situatia actuala. Pentru analiza m-ar interesa in mod deosebit cum au reusit tarile cu deficit sa-si asigure finantarea deficitului si daca nu a existat o complicitate interesata a celor responsabili de acordarea finantarii, care acum refuza sa accepte sa-si asume responsabilitatea pierderilor.
    Noi discutam despre ULC, dar omitem capitalul, profitul si repartizarea acestuia, deci elementul decizional.

  4. Mitica spune:

    Daca tot facem analize economice hai sa fim mai directi si nu diplomati precum stimabilul profesor. Daca am ajuns cu unii indicatori economici in urma Bulgariei este foarte clar ca intrarea pe piata superlibera ne duce la pierderi masive ACUM SI IN VIITOR. Deci daca pierzi din multe directii si nu controlezi dezvoltarea proprie, iar o o convergenta cu cei din fruntea clasamentelor nu se intrevede si nici nu o garanteaza nimeni, atunci ce faci? Te arunci cu capul inainte in putzul cu euro? Si asta pentru a ne lua mana si de pe Banca Nationala? Este timpul sa gandim cum sa facem o afacere buna pentru ca nu ne ofera nimeni nimic pe gratis si ar fi cazul sa ne dezvoltam si noi ceva mai sus de nivelul de tara exportatoare de banane !!!!!!

    DA DOAMNE MINTEA ROMANILOR CEA DE PE URMA !!!!!!

  5. Boby Fischer spune:

    Excelent articol!
    Daianu incearca sa aduca cu picioarele pe pamant politicienii papagali!
    Ma bucura si comentariul cu copii cuminti:bolnavi sau fac o prostie.(asta stiu de la coplul meu:cand nu se auzea nimic,precis “mesterea” ceva!)

  6. deep spune:

    Cred ca se pot trage concluziile mai repede si pragmatic…dezbateri pe fondul crizei sunt deja de prin 2008.
    In ceea ce privesc diferentele intre sud si nord, este evident ca tarile mai putin dezvoltate au plecat cu aceeasi mentalitate: toata lumea intra in uniune sub promisiunea unei prosperitati rapide; toti vor sa ajunga sa traiasca la fel de bine si civilizat precum in Germania si multi chiar au crezut ca isi vor lua nemtii si altii de la gura ca sa le dea si lor…pe cand motivele ar fi trebuit sa fie cu totul altele (de la trecere libera prin vame, la simplitatea folosirii monedei unice, un mediu de afaceri liberalizat trans-national, transparenta si punerea in comun a unor resurse etc). Spania de exemplu a bagat mai multi bani in constructii decat Germania, UK, Franta si altii la un loc, fara a-si face cineva griji

  7. traian spune:

    Nu stiu cum se face dar pe la noi,in momente de criza sau restriste,cei mai dotati se trezeau ba in tribune,ba in rezerva,ba prin gulag sau erau pur si simplu trimisi la plimbare,tai-tai…
    Sa fie asta blestemul nostru?Sa fie oare pacalicii si panglicari,cei facuti la apelul bocancilor si cei licentiati la kilogram sau cei cu doctorate pe baza de branza,vin,porc sau nevaste cu ochi scanteietori si inima zburdalnica nominalizati de ursitoare ca si conducatori la nasterea acestei natii?
    Nu generalizez,constat,atat si nimic mai mult!

  8. Constantin spune:

    Fara indoiala, textul este deosebit de interesant; el cuprinde admirabile judecati de valoare fundamentate pe criterii economice obiective.
    Va rog sa-mi permiteti cateva opinii modeste. Controversele asupra tratatului de convergenta vin nu atat din lipsa de oportunitate a conditiilor prevazute, cat din insuficienta lor. Dar mai mult decat atat nu s-a putut obtine din partea statelor participante la Maastricht, nu-i asa?!. Ajungem, asadar, la aceeasi discutie asupra argumentelor politice care au determinat conditia suboptima a monedei unice. Intr-adevar, asa cum ati observat si cu alte ocazii, acordurile necesare sunt mai mult decat cu referire la o uniune monetara, ele trebuie sa aiba in vedere o uniune politica si economica, cea fiscala fiind subsecventa. Dupa cum este stiut, delegarile de suveranitate din partea statelor membre catre Bruxelles nu se fac cu mare entuziasm.
    O eventuala amanare a aderarii tarii noastre la UM pana la o convergenta economica reala este dupa parerea mea un demers de factura utopica. Rememorez opiniile favorabile amanarii aderarii Romaniei la NATO si UE pana cand “vom fi pregatiti”. Minimizarea avantajelor adararii la Uniunea Monetara in paralel cu maximizarea dezavantajelor, pentru ca ele coexista, sunt prezente adesea in discursurile celor carora diferentele de curs valutar le aduc avantaje ( mai cu seama reprezentanti ai institutiilor financiare, dar nu numai). Nu insist asupra subiectului. Dar, exista oare un set de criterii de convergenta precis stabilite, altele decat cele prevazute la Maastricht care ar putea sa indice Romaniei cand este pregatita sa adere la UM? Cred, mai degraba, ca am face posibila introducerea unor criterii de evaluare subiective, care sa nu fie indeplinite nici peste 50 de ani, asa cum se petrec lucrurile actualmente cu admiterea in Spatiul Schengen.
    Desigur, studiul efectului Balassa-Samuelson in tarile sudice ofera concluzii interesante. Dupa parerea mea interesante sunt si rezultatele studiilor cu referire la atragerea veniturilor la bugetele statelor din flancul sudic al UE. Ar putea fi gasita in acestea o explicatie pentru dorinta rigida a unor state de a-si conserva suveranitatea; nu vorbesc despre UK, pentru care centrul de gravitatie nu este Bruxelles, ci Washington. Dar, desigur, aceasta este o alta tema de discutie care priveste caracterul suboptim al monedei unice. Daca vorbim despre investitii solide, altfel decat Nokia, adica precum cele de la Dacia, trebuie sa observam ca apartenenta la UM este mai degraba un argument favorabil. Ceea ce doresc sa subliniez este ca factorii politici sunt principalii responsabili pentru situatiile prezentate, consecintele manifestandu-se inclusiv asupra monedei. Moneda unica nu a mai permis ascunderea erorilor politice sub presul devalorizarii monedelor nationale si a provocat statele la performanta si competitivitate, guvernele dovedind masura propriei competente.
    Revenind la modelul Balassa-Samuelson, permiteti-mi va rog sa observ ca Romania este un caz atipic. Desi se manifesta acest efect, nivelul inflatiei este redus, iar cursul de schimb stabil. Posibilele argumente legate de anumiti factori de influenta nu contrazic observatia. Aceasta ma face sa cred ca separarea intre cele doua sectoare ale economiei, “tradable” si “non-tradable”, nu este intr-atat de neta. Facand referire la Spania, spre exemplu, unde deficitele au fost cauzate de investitii in infrastructura (autostrazi, scoli, unitati sanitare), ce parere aveti, se poate vorbi despre deficite generatoare de crestere economica prin marirea productivitatii, sau nu?

    • daniel daianu spune:

      Textul meu incearca sa sublinieze existenta unor mecanisme si institutii in UM care au predeterminat accentuarea fracturii. UM nu a fost si nu este o zona monetara optima. Va rog sa vedeti padurea de copaci. Zona euro, asa cum este construita acum este mai rigida decat etalonul aur din perioada interbelica….Si stiti ce s-a intamplat. O politica monetara unica trebuie sa fie complementata de un buget federal (transferuri fiscale), asa cum se intampla in toate uniunile monetare ca rezista (Germania este ea insasi un stat federal), pentru amortizarea socurilor asimetrice. De aceea, UM are nevoie de o reconstructie fundamentala combinata cu masuri de stingere a focului (care inseamna, in mod inevitabil, interventii ale BCE ca lender of last resort). Cat priveste Spania, aveti in vedere ca dezechilibrele externe au fost cauzate de indatorarea sectorului privat in principal; deficitul bugetar structural a fost mic de-a lungul anilor. Spania exemplifica cel mai bine carentele de functionare a UM. Iar Romania numai in acest an se poate mandri cu o inflatie scazuta; ea a fost in mod traditional un oulier in privinta inflatiei. Efectul B-S ramane valabil.

  9. Alexandru Jecu spune:

    Si dupa ce vor fi fost rezolvate toate aceste inconveniente fiscalo -economico-politice va deveni vreodata Europa omogena, in sensul ca toate regiunile vor fi egal dezvoltate? Nu. Nici in SUA, nici in Anglia, nici in Germania toate regiunile sunt egal dezvoltate si nici cetatenii nu sunt la fel de bogati. La fel va fi la nivelul Europei. Si ideea ca trebuie sa asteptam sa ne dezvoltam ca sa putem atinge anumite standarde pentru a intra in UM e o prostie. De capul nostru si cu smecherii care isi trag seva tocmai din manarirea cursului valutar, nu ca nu vom progresa dar se va alege praful de noi. Pai cu golanii din clasa politica romaneasca putem noi face asa ceva?! Hai sa fim cu piciorele pe pamant!

    • daniel daianu spune:

      Vad ca nu intelegeti textul. Tocmai lipsa de omogenitate structurala intre spatii obliga la reconstructia UM. Adica sa fie posibile transferuri fiscale intre regiuni ca principiu de functionare, asa cum sunt in SUA, Canada, etc. Aceasta implica si reguli fiscale (ca in SUA). Dvs, dincolo de limbaj (“prostie”), nu acceptati ceea ce este evident. Dar mai aveti timp sa intelegeti si puteti citi mai mult…



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Daniel Daianu


Daniel Daianu

Ministru al finanţelor între 1997-1998, profesor universitar la Departamentul de Relaţii Internaţionale şi Integrare Europeană din cadrul SNSPA, membru corespondent al Academ... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)