Home » Global / Europa » Citesti:

La revedere Europa?

Theophyle iulie 15, 2011 Global / Europa
15 comentarii 4,395 Vizualizari

Angela Merkel şi Nicolas Sarkozy se agaţă de un geamantan plutitor, Giorgios Papandreu se îneacă în spatele lor, iar la orizont, crucişătorul MS Europa se scufundă precum Titanicul: “La revedere Europa“, (Abschied von Europe ?) exclamă Handelsblatt. Cotidianul economic are grijă să adauge un semn de întrebare în titlu, dar bilanţul său, al politicii în vremuri de criză, tot rămâne catastrofic: 890 de miliarde de euro cheltuite până în prezent fără rezultat. În afară de faptul că această politică de salvare a pierdut orice sprijin în Germania: în guvern, printre deputaţi, antreprenori şi oameni de ştiinţă, pe lângă alegători.

“În aproape toate ţările europene apare o rezistenţă împotriva unei noi puneri în comun a datoriei“, scrie Handelsblatt. Şi între timp, observă Spiegel-Online, privirea cancelarului Angela Merkel, în  călătorie în Africa, “rămâne lipită de laptop. Ea evită să răspundă la întrebările despre ceea ce se întâmplă pe pieţele financiare îndepărtate, în Europa, Asia şi Statele Unite ale Americii. Orice frază stângace poate provoca perturbări pe piaţă. Merkel preferă să tacă“.

Comisarul UE pentru justiţie Viviane Reding cere prompt combaterea marilor agenţii de rating, iar colegul ei Michel Barnier vrea să interzică evaluările de bonitate pentru anumite ţări, iar ministrul de finanţe Wolfgang Schäuble va verifica dacă a existat “o conduită abuzivă”.

Europa împotriva turbulenţelor de pe pieţele financiare – această poveste este uşor de vândut cetăţenilor. Din nou acum în cazul Italiei. Şi este adevărat: O fi mare datoria suverană a Italiei – dar contrar altor ţări, ea nu mai creşte. Băncile sunt sănătoase, finanţele gospodăriilor private sunt solide. Atunci de ce intră în panică pieţele acum?

Şi în această privinţă se găsesc indicii în comunicatul dat de Moody’s. Un motiv important pentru degradare ar fi “probabilitatea crescută ca o implicare a sectorului privat să fie cerută pentru a elibera noi credite de salvare”. Agenţia de rating îşi face deci griji deci exact pentru lucrul pe care Germania vrea să-l impună neapărat: ca băncile şi societăţile de asigurări să-şi aducă contribuţia la finanţarea pachetelor de salvare. Benevol, dar în caz de necesitate sub ameninţarea constrângerii. Aşa au promis Merkel şi Schäuble Bundestag-ului şi parlamentarilor puterii.

Exact asta devine acum problema. În definitiv băncile şi societăţile de asigurări sunt plătite pentru investirea-plasarea cu câştig a banilor clienţilor lor. Dacă sunt ameninţate de pierderi, trebuie să se retragă. Aşa s-a întâmplat în Grecia şi-n Irlanda. Şi aşa se întâmplă acum în Portugalia şi Italia.

Dezbinată, ezitantă, oscilantă – aşa percep investitorii Europa – şi de aceea îşi plasează banii în alte părţi. Jean-Claude Trichet, şeful Băncii Centrale Europene, a fost unul dintre cei care a avertizat întotdeauna în legătură cu logica nemiloasă a pieţelor. De săptămâni face turul capitalelor cu un mesaj: implicarea sectorului privat prin constrângere este foarte periculoasă. Ea n-ar servi protejării contribuabililor, pentru că în final ar creşte nota de plată. La summitul de criză de luni de la Bruxelles, Trichet va putea să-şi prezinte obiecţiile faţă de protocol. Mai mult nu va obţine.

Astfel Europa intră profund divizată în jocul final pentru euro. Fondul de salvare trebuie consolidat şi este posibil ca el să primească mai mulţi bani şi noi competenţe, iar dobânzile la creditele de salvare să fie reduse. Tot mai multe tabuuri sunt rupte. Dar este clar şi că europenii nu vor putea aloca niciodată atâţia bani cât este nevoie pentru a finanţa toate statele cu datorii. Şi de aceea Europa are nevoie de investitorii pe care tocmai îi alungă.

Sursa fragmentelor: PressEurop.

Articol preluat de pe blogul Politeia Europeana

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "15 comments" on this Article:

  1. victor L spune:

    O analiza nu pot sa fac (si soacra zice ca sint bun sa risipesc banii, si nu stiu sa-i fac), dar o piaza rea parca sint/sintem: de-abia intrati in UE constatam ca unchiul bogat nu se simte prea bine; si parca nici NATO n-a iesit din convalescanta.
    ” băncile şi societăţile de asigurări să-şi aducă contribuţia la finanţarea pachetelor de salvare”.
    Asa habarnist cum ma stiu, dar asta nu imi suna a bine; cu ai cui bani contribuie?

    • Victor spune:

      Este nevoie de o regandire a sistemului economic. Pentru a imi sustine afirmatia, voi prezenta niste date statistice aparute in articolul intitulat “Clasa mijlocie din America sufera o contractie extrema” (“The Middle Class in America Is Radically Shrinking”), date prezentate in articolul din iulie 2010 (dupa administratia de dreapta a lui Bush) intitulat “Clasa mijlocie din America sufera o contractie extrema” (“The Middle Class in America Is Radically Shrinking”), articol aparut pe “Yahoo Finance” cu date statistice preluate de pe “Business Insider”, site care este deseori citat de alte mari publicatii, ca de exemplu New York Times – “Their original works are often times cited by other larger global publications such as the New York Times”.

      http://finance.yahoo.com/tech-ticker/the-u.s.-middle-class-is-being-wiped-out-here%27s-the-stats-to-prove-it-520657.html

      http://en.wikipedia.org/wiki/Business_Insider

      - 61% dintre americani traiesc de la un salar la altul.
      - 50% dintre americani detin mai putin de 1% (unu) din bogatia natiunii.
      - 83% din capitalul societatilor comerciale din SUA este detinut de 1% din populatie.
      - Raportul dintre salariul mediu al managerilor si salariul mediu al angajatilor “de rand” este de pana la 500 la 1.
      - 10% dintre americani castiga 50% din venitul total.
      - Timpul mediu necesar pentru a gasi o slujba este de 35,2 saptamani.
      - Mai mult de 40 milioane de americani au nevoie de tichete pentru alimente (“food stamps”, asigurate de stat, nu de societati comerciale) pentru a-i ajuta pe oamenii cu venituri mici sa-si cumpere alimente.

      http://www.ssa.gov/pubs/10101.html

      - Aproximativ 21% dintre copiii din USA traiesc SUB LIMITA SARACIEI !!!
      - 43% dintre americani au contribuit (economisit) cu mai putin de 10.000 dolari pentru pensie (au alt sistem de pensii).
      - In ciuda crizei economice, numarul milionarilor din SUA a crescut cu un “procent enorm” (“whopping percent”) de 16%, ajungand la 7.8 milioane (milionarii reprezinta 2,5% din populatia SUA, care este de 308 milioane).

      Aceste date arata ca regulile “jocului” economic si social nu sunt corecte. Cu un alt set de reguli am avea alte rezultate. Discrepanta uriasa dintre cei putini si bogati si cei multi si saraci nu se datoreaza diferentei de valoare dintre aceste categorii ci este un rezultat al regulilor incorecte ale “jocului” economic si social. “Scara valorilor” a fost si ea distorsionata (de cei care doresc mentinerea statu-quo-ului), pentru a justifica aceasta situatie (dar asta este o alta discutie). Un singur exemplu: “Bogatia furnizeaza un mecanism important de transmitere a inegalitatilor la generatiile urmatoare. Cam jumatate dintre oamenii cei mai bogati din America au mostenit averea”.
      (“Wealth provides an important mechanism in the intergenerational transmission of inequality. Approximately one half of the wealthiest people in America inherited family fortunes”

      http://en.wikipedia.org/wiki/Wealth#Sociological_treatments

      “Gilbert, Dennis. The American Class Structure in an Age of Growing Inequality . N.p.: Wadsworth Publishing;, 2002″)
      Dar nu au mostenit doar averea (ceea ce nu este de condamnat, insa nici nu este meritul lor) ci au mostenit si regulile “jocului” care au favorizat discrepantele economice uriase.
      Avem deci doua aspecte importante ale problemei:
      1. Regulile “jocului” economic si social nu sunt corecte, mentinind in zona saraciei un procent mare din populatie.
      2. Cei care sunt dezavantajati de aceste reguli nu pot sa le schimbe (este evident, nu sunt masochisti), deci sunt condamnati la saracie.
      Este un cerc vicios din care cei saraci nu au cum sa iasa.
      Avand in vedere ca 61% dintre cetatenii americani traiesc de la un salar la altul, este evident ca trebuie schimbate regulile “jocului” economic si nu trebuie admis ca piata sa decida singura soarta oamenilor. Clasa de mijloc este mai afectata de actualele reguli de “joc” (autoreglementarea pietei), dupa cum se vede si din articolul “Clasa mijlocie din America sufera o contractie extrema”, din care am citat mai sus.

      • ampersand spune:

        Victor, ce-ai scris tu e foarte documentat dar e total pe dinafara subiectului – Europa. Faptul că tu spui “Este nevoie de o regandire a sistemului economic” referindu-te la SUA e haios, deoarece SUA e un stat bine-mersi, e treaba cetăţenilor ei ce decid în ce-i priveşte ce-ai enumerat tu. UE nu e un stat, nu poţi vorbi de o “clasă mijlocie europeană”, de “food stamps europene”, de ” milionari europeni”, etc, toate astea le poţi analiza, în cel mai bun caz, individual, la nivel de ţară membră a Uniunii.

        • Victor spune:

          Ceea ce am scris nu este “total pe dinafara subiectului”. In articol se spune printre altele: “Jean-Claude Trichet, seful Bancii Centrale Europene, a fost unul dintre cei care a avertizat intotdeauna in legatura cu logica nemiloasa a pietelor”. Despre asta este vorba si in comentariul meu, despre “logica nemiloasa a pietelor”. Cu aceasta “logica” se ajunge la astfel de discrepante sociale. Si in momentul in care apar probleme, ce fac cei bogati ? Fug cu banii la adapost. Grecii bogati au transferat numai in Elvetia 280 miliarde de euro.

          http://www.bloomberg.com/news/2011-05-24/greek-private-money-is-being-moved-abroad-handelsblatt-reports.html

          Cine stie care este suma totala transferata in toate paradisurile fiscale ! Economia nu trebuie sa fie lasata la cheremul “logicii nemiloase a pietii”. Este nevoie de reglementari care sa nu mai permita o economie “de cazinou” in care unii dau “tunuri” iar cei care platesc “oalele sparte”sunt cei care muncesc pentru un salariu, cu care isi duc viata de la o luna la alta (platesc in interiorul tarii prin intermediul bugetelor nationale precum si prin restrangerea cheltuielilor sociale iar in exterior, prin tot felul de fonduri de “solidaritate” cu tarile aflate in pragul falimentului, in timp ce milionarii se inmultesc in plina criza – cu 16% in Statele Unite).

  2. Gamer spune:

    Salut Theophyle
    Nenea Trichet da semne c-ar fi inteles cum sta treaba. N-as putea spune acelasi lucru despre Baraka. Este acea comparatie/paralela cu talpa, uleiul si motorul la rosu, if you remember. Ne putem consola doar cu ideea c-am fost martorii unor schimbari dramatice.

    • Theophyle Theophyle spune:

      Salut Gamer :)
      sper ca nu este singurul. Politicienii au intotdeauna sansa de a sabota lucrurile pozitive ale profesionistilor :(

      • Gamer spune:

        Eu chiar cred ca sunt mai multi, dar f.putini fata de necesitati.
        Cat despre politicienii vrei sa spui de fapt ca, oportunisti cum ii stim, nu rateaza nicio sansa de a sabota profesionalismul. Ba chiar in versiuni uzate moral (cum sunt cele dambovitene) intorc principiile pe dos (precum fetele de perna in moteluri ‘eftine) iar logica e persona non grata.

  3. George spune:

    Ma intreb oare ce s-ar intampla daca s-ar desfiinta paradisurile fiscale, locuri unde se regasesc cu adevarat banii inventati si apoi furati. Un singur lucru este valabil, pietele nu se pot autoregla pentru ca sumele implicate sunt prea mari. Rezultatul? In cel mai rau caz conflict armat pentru ca oamenii vor muri de foame, in cel mai bun caz, o lunga perioada de tranzitie in care investitiile financiare se vor orienta (cu o puternica tenta dirijista din partea statului) catre productia de valoare reala. Pietele financiare sunt ca un mare joc, in care se tranzactioneaza sume fictive, se inventeaza bani din nimic ca in final totul sa se prabuseasca ca un castel de nisip in fata inevitabilei marei. Nucleul dur al acestei probleme este reprezentat de monopolul corporatiilor, monopolizate si ele de directorii financiari, care se joaca de-a facutul banilor cu ajutorul firmelor de rating. Soros a pus in miscare un mecanism extrem de eficient de dominare a planetei de catre elitele dominante. Bine ati venit in capitalismul de extrema dreapta.

  4. Cristi spune:

    Sa vina chinezii deci.

  5. Andrei spune:

    @ victor L : cu ai cui bani contribuie bancile?

    Ce-ai spune de bonusurile de zeci de miliarde anual pe care băncile de pe Wall St şi cele franceze, britanice etc le acordă, chiar şi după 2007, tocmai celor care prin speculaţii şi fraude aiuritoare au falimentat fonduri de pensii, comunităţi şi chiar state întregi (v. Islanda). Goldman Sachs de ex, contra comisioane plătite de contribuabili in final, a ajutat Grecia să ascundă deficitele şi a promovat emisiunile de obligaţiuni ale statului California, iar de cealaltă parte a pariat pe pieţele de obligaţiuni contra Greciei şi Californiei.

    Nu-s deloc de stanga, dar ultimii 3 ani m-au învăţat că atunci când e vorba de prostime VS corporatii/bancheri/EUROcrati, primii sunt cei sacrificati. Se pare că nu este socialism atunci când The Fed, din decembrie 2008, creditează curent, cu TRILIOANE $, Citi, BoA, Goldman etc la dobanzi mentinute de 3 ani la 0.00 – 0.25%, pentru ca apoi tot Guvernul american să se împrumute pe pieţele financiare, tocmai la susnumitele banci, care desigur cer dobânzi de 2-3-4% pentru obligaţiunile pe care le cumpără de la stat … iar cetăţenilor şi firmelor mici aceleaşi bănci le impun dobânzi punitive.

    • victor L spune:

      @ Andrei,
      acelasi lucru il sugeram si eu, dar pentru cunoscatori. Nici eu nu sint “stingaci”, dar cam ai dreptate. Cum zicea un sugubat: multumesc, totul e bine, dar parca ceva nu-i in regula.

    • ampersand spune:

      Andrei, ceea ce-ţi scapă e tocmai esenţialul, care se numeşte globalizare.
      Eu sunt căpşunar, lucrez într-o firmă americană offshore, suntem cam 25 din vreo 10 ţări.
      Firma americană obţine profit dar, din cauza globalizării:
      - banii din impozitul pe salariul nostru se duce în ţara gazdă, nu în SUA
      - banii ce-i dăm pe cumpărăturile zilnice se duc la vânzătorii locali, iar banii cu care sunt impozitaţi aceştia se duc în ţara gazdă, nu în SUA.
      - maşina ce mi-o cumpăr aici, benzina, etc, la fel.
      - locuinţa ce-o cumpăr sau o închiriez, la fel
      - asigurarea de sănătate, la fel.
      După cum vezi, din cauza globalizării, în SUA intră doar impozitele pe patron – un pachet de ţigări, o casă, o maşină, un litru de benzină etc, nu şi impozitele pentru încă 25 de pachete de ţigări, 25 de locuinţe, 25 de maşini, 25 de litri de benzină etc.
      E valabil pentru orice astfel de firmă “externalizată”, indiferent că-i americană, engleză, germană, franceză etc, crează şomaj şi dezechilibru social în ţara “mamă”, locuri de muncă şi clasă de mijloc în ţara gazdă.

      • Victor spune:

        La inceput am fost sceptic insa acum incep sa le dau dreptate celor care lupta impotriva globalizarii. Nu se poate face globalizare echitabila cu diferente asa de mari de nivel de trai (nivel de salarizare) intre tarile lumii si fara o politica fiscala globala (unitara). Cei care detin capitalul nu se gandesc decat la profit si nu ii intereseaza efectele sociale pe care actiunile lor le genereaza. Ei isi vor muta firmele in tari cu impozite mici iar filialele productive ale firmelor in tarile cu niveluri de salarizare joase.

  6. Dante spune:

    ‘Exact asta devine acum problema. În definitiv băncile şi societăţile de asigurări sunt plătite pentru investirea-plasarea cu câştig a banilor clienţilor lor. Dacă sunt ameninţate de pierderi, trebuie să se retragă’…pai sa stii ca exact asta e problema…deci avem tone de bani facuti pe spinarea prostilor, pe care ‘investitorii’ posesori ii arunca in imprumuturi riscante, mai ceva ca pe bursa sau la casino, in loc sa investeasca acesti bani pentru a face mai buna viata pe planeta (africa ar fi fost d eexemplu un loc bun de facut investitii)…deci baietii astia invart bani virtuali din calculator catre un loc sau altul in timp ce joaca golf, iar acum ca se impute treaba, e obligatoriu ca bancile si fondurile de investitii, instrumentele care le pun in practica ideile natange, sa se retraga pentru a nu le cauza lor pierderi…ba sa mai dea plavanu inca o data bani prin statul care ii ia taxele, pentru a mentine instrumentele de joaca ale bogatilor…eu inteleg ca pe masura ce suntem mai multi pe planeta pe atat devenim o turma mai proasta si mai usor de manipulat, dar chiar credeti ca va continua la nesfarsit nebunia asta? Odata si odata tot va deveni presiunea strazii atat de intensa pe guverne incat vor lasa statele de intre in faliment si sa dea teapa ‘investitorilor’ care au facut bani la randul lor din tepele pe care le-au dat statelor, in alianta cu bancherii momiti de bonusurile uriase…un om normal nu are ce face cu banii dupa primele milioane care ii asigura o viata lejera…cat vom mai lasa pe acesti bogati care se plictisesc si goana dupa putere e singura care ii mai distreaza, sa isi bata joc de cei multi? Desteapta-te, cetatean incovoiat de taxe al planetei Pamant!



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Theophyle


Theophyle

Teophyle este autorul blogului Politeía (http://politeia.org.ro/). Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)