Home » Global / Europa »Politica & Doctrine »Sinteze » Citesti:

Lumea in care traim: cicluri si agregate

Theophyle noiembrie 22, 2010 Global / Europa, Politica & Doctrine, Sinteze
4 comentarii 2,559 Vizualizari

Chiar daca apartinem unei culturi bazata pe faptul ca istoria are un inceput in Geneza si va avea un sfarsit in Parusia, deci o evolutie liniara, nu putem ignora cicluri istorice care se repeta la anumite intervale, de obicei din cauza unor schimbari profunde, de ordin  social. Un nou ciclu incepe cand ceea ce a fost nu mai corespunde unor realitati in evolutia omenirii.  Discrepantele intre realitatile sociale si cele politice, economice, militare, religioase sau ecologice ale unor societati declanseaza “miscari tectonice” sociale, provocand tranzitia spre alte asezari sociale. Uneori tranzitia spre un alt ev se va face lent si molcom, alteori rapid si violent.

Periodizarea istoriei este o chestiune didactica, de multe ori incorecta si in majoritatea cazurilor dezbatuta mai mult decat faptele in sine. Felul nostru de a pune toate lucrurile in “sertarasele” mintii este aproape un impuls biologic. Problema este ca fiecare cultura isi are felul sau de a aranja altfel sertarele memoriei si de aici discrepantele majore in felul cum  ne folosim de aceasta memorie istorica. De obicei, cand incep sa vorbesc despre istorie intr-un mediu sau altul mentionez ca “matematica se ocupa de calculul unor cantitati pe care istoria le descrie.” Cat timp istoricii au descris faptele fara sa le comenteze lucrul a fost excelent, cand au si inceput sa le comenteze lucrurile au luat o turnura dificila. Cat timp istoricii au descris fara sa comenteze? Cam niciodata! Daca tot scrii despre ceva, ai tendinta naturala de a-ti da cu parerea. De multe ori parerile pot fi gresite, de alte ori pot fi corecte. In majoritatea cazurilor, pareri corecte intr-un timp pot deveni “gogomanii” intr-altul  si viceversa. Deci aici intervine diferenta dintre calculul cantitatilor si descrierea lor.

Nu as vrea sa fiu in pielea istoricului care va dori sa scrie despre evenimentele petrecute in zilele noastre. Sunt multe perioade istorice care sunt vopsite in alb, adica pur si simplu nu cunoastem prea multe pentru ca sursele sunt putine si de neconsiderat din cauza subiectivismului lor clar. Perioada in care traim este si mai dificila dintr-o cauza absolut opusa – enorm de multa informatie in majoritatea ei nerelevanta, manipulanta sau pur si simplu neadevarata.

“Noua medie” ne pune pe masa atat de multa informatie incat fiecare dintre noi poate sa-si construiasca un “adevar personal” profund diferit de un alt “adevar personal” al unui interlocutor intamplator. Bineinteles, ambele “adevaruri personale” pot fi extrem de departe de adevarul faptic, poate mult mai simplu decat ambele enuntari particulare. Oamenii prezentului isi traiesc o istorie bazata pe “adevarul personal,” obtinut mai mult sau mai putin fara nici un filtru al obiectivitatii, atat cat aceasta poate exista.

Cine crede ca istoria se repeta nu cunoaste istorie. Istoria nu s-a repetat niciodata. Societatea isi repeta tiparele evolutive si impune – unii spun evolutia – numita de altii progres. Aceste tipare evolutive conduc la sentimentul ca istoria se repeta. Am sa incerc sa conduc aceasta teorie la inceputurile scrise ale istoriei. Intr-o serie de articole scrise acum cativa ani, mult inainte de criza actuala am descris o prima evolutie spre un alt ev. Ma refer la perioada de trecere de la bronzul tarziu spre fierul timpuriu, adica ceva intre anii 1400 – 1100 î.Hr. Este perioada in care Regatul Nou Egiptean se prabuseste sub presiunea Popoarelor Marii, Civilizatia Minoica si Imperiul Hitit dispar. Migratia din nord si din est spre Levant, Arhipelagul Elen si Egipt (zonele bogate) dau “peste cap” sistemul economic existent, apar primele manifestari religioase monoteiste si dezastre naturale (ecologice) in Estul Marii Mediterane, Anatolia si Levantul de Nord distrug economia agricola si comertul intre state, producand grave dezechilibre intre cei care aveau si cei care flamanzeau. Pentru o mai buna cunoastere a perioadei propun cateva sinteze istorice pe care le-am numit “Istoria inaintea Bibliei sau Cand Civilizatiile se Prabusesc”. Poate ca veti gasi cateva similaritati interesante.

Capitalismul-fiduciar este promotorul primei etape a acestei crize. Acest capitalism-fiduciar  a creat valori inexistente pentru a sustrage bani existenti si a-i transforma in valori finite (adevarate, stabile), insusindu-le. In afara incompatibilitatii cu nevoile societatii, ambele sisteme – comunismul si capitalismul-pecuniar -  au la baza o singura ipoteza existentiala – minciuna si propaganda masiva. Cine crede ca aceasta criza, declansata de capitalismul- fiduciar, s-a terminat greseste amarnic. Omenirea a intrat in a doua etapa a crizei, poate si mai grea decat prima. Etapa in care statele au devenit amenintate de faliment. Aceasta etapa o putem numi “criza datoriilor suverane”, mai putin dependenta  de capitalismul fiduciar; singura legatura ar fi ca acest capitalism a facilitat intrarea statelor in impas (vezi legaturile oneroase ale economiei grecesti cu capitalismul fiduciar, care a mascat datoriile de loc noi ale Greciei pana la insolventa lor). Din nefericire, o poveste cu variatii putin diferite o vedem astazi in Irlanda, poate mult mai grava dect prima.

“Criza datoriilor suverane” era iminenta! Ea a fost generata de dezechilibrul dintre supra-productia unor state fata de supra-consumul altora. Intr-un cuvant, chinezii si nemtii au fabricat si grecii, spaniolii si altii au cumparat, bazandu-se pe niste venituri care au ramas “pe vine”. Chinejii si germanii au acceptat indatorarea si au primit in loc de bani adevarati “cuvantul de onoare” al acestor state, adica hartii care s-au dovedit fara valoare.

Vreau ca toti prietenii socialisti sa inteleaga – capitalismul nu a murit, ci el va trebui sa se curete de reziduurile lacomiei si ale non-valorilor pecuniare.  Cea mai mare putere capitalista (in devenire) din lume este un stat comunist – China. Capitalismul NU este si NU a fost niciodata o oranduire sociala. De la sclavagism si pana in zilele comunismului chinez, capitalismul a fost un sistem economic, care niciodata nu va avea inlocuitor. Capitalismul a fost si va fi si in viitor promotorul progresului.

Criza – si tot ce este legat de ea – are doua nume, primul se numeste “Dezechilibru”, al doilea se numeste “Neincredere”. In clipa cand se creaza o relatie in care un stat sau un grup de state produc enorm de mult si state care consuma enorm de mult fata de posibilitatile lor, ai creat un Dezechilibru. Deoarece nimic si nimeni nu poate trai intr-un dezechilibru au creat niste instrumente pentru a dezamorsa momentan problema. Ai un picior mai scurt la masa pe care mananci, bagi cateva bucati de hartie sub piciorul scurt, il echilibrezi pentru un timp, dupa aia Dumnezeu e mare. Sau moare creditorul sau moare cel care este creditat sau se intampla o minune.

Indiferent cum si cand aceasta criza se va termina, sunt sigur ca lumea noastra, a tuturor, indiferent de locul in care traim, va fi diferita. Agregatele s-au schimbat, asa cum s-au schimbat acum 3 milenii si jumatate. Ramane numai sa intelegem acest lucru. Nu numai realitatile economice vor fi diferite, perceptiile noastre despre felul in care trebuie sa traim din punct de vedere economic sunt intr-un proces continuu de schimbare si probabil se vor schimba.  Comunitatile, statele, firmele comerciale si individualii  care se vor adapta mai rapid vor reusi sa supravietuiasca si sa prospere, cei care nu vor reusi le va fi foarte greu, poate imposibil. Societatea occidentala si in special cea Americana sunt bazate pe credit. Pentru un om care lipseste o perioada din aceasta societate si traieste o perioada intr-o societate “cash-based”, asemanatoare celei romanesti, reintoarcerea in aceste zile intr-o “atmosfera” bazata pe credit poate fi uluitoare. Lumea si-a regasit sensurile naturale – consumi cat produci si daca poti, economisesti.

Echilibrul poate fi refacut numai daca vom intelege ca suntem la sfarsit de ciclu si la inceputul altuia, ca agregatele care creaza o societate decenta trebuie sa se schimbe si ca de fapt nici lacomia capitalismului fiduciar si nici darnicia statului social nu mai pot exista in felul in care s-au manifestat. Ambele au fost lipsite de responsabilitate.

Traim o perioada bivalenta. O lume politica multipolara, cu varfuri regionale, de fapt o globalitate destructurata si o lume cu o globalitate economica perfecta. Aici sunt provocarile si sperantele in mai bine. Cum arata lumea noastra puteti privi in imaginile alaturate, daca este normal sau nu – fiecare cu opinia lui. In postarea viitoare ne vom ocupa de noua lume multipolara.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "4 comments" on this Article:

  1. Clovis spune:

    Excelenta scriere! Capitalismul singur, fiduciar, financiar a mintit la fel ca si comunismul… Anumite principii ale capitalismului precum liberul schimb si piata libera, autoreglata pot fi mentinute intr-o forma sau alta. Dar el singur, dezbracat, n-a condus decat la excese (zgarcenie) si distorsionari ale realitatii…
    Nu am solutii, nu stiu ce punem in loc, dar cred ca putem intrevedea cate ceva… Butanul, da Butanul, a dat tonul:

    “Butanul, o tara-utopie, fara nici un fel de putere economica, politica sau geostrategica, incepe sa-si faca auzita vocea in lume, asa cum numai ea stie sa o faca. Cand toata lumea vorbeste de G8 si G20, Butanul propune intrarea in era G192 (i.e. 192 de state recunoscute oficial de Natiunile Unite), adica o era a multi-polaritatii si consensului, in care toate vocile trebuie ascultate. Cand toata lumea vorbeste de tehnologizare, Butanul aduce vorba de limitarea acestui fenomen, de tehnologizare la scara redusa (small-scale tehnology). Cand toata lumea vorbeste de piata libera si de “lumea ca fabrica” Butanul propune o a treia cale, nici capitalista nici comunista. Cand toata lumea se indreapta spre orasenizarea planetei, Butanul indeamna la dispersia comunitatilor pentru a proteja planeta de poluare. Dupa un secol al “tratamentului”, Butanul propune intrarea in secolul unei vieti sanatoase…

    Dar, cred, cea mai importanta creatie recenta a acestei utopii numita Butan consta in adoptarea conceptului de “fericire nationala bruta” (Gross National Happiness-GNH), ca piatra unghiulara care sustine toate politicile si strategiile nationale; si asta ca refuz in a conta pe fetisizatul Produs Intern Brut (PIB/GDP) in stabilirea prioritatilor nationale. Prin introducerea acestui nou concept Butanul indeamna la renuntarea aplicarii principiilor strict materialiste in favoarea unora holiste (si holistice) si non-materialiste. GNH a fost lansat la 1972 (si cu sprijinul epidemiologistului canadian Michael Pennock) din dorinta de a cladi o societate si o economie bazate pe cultura unica a a acestui popor si a valorilor sale budiste. La nivelul cel mai general, GNH se fundamenteaza pe patru mari concepte : 1) dezvoltare sustenabila; 2) prezervarea si promovarea valorilor culturale; 3) conservarea mediului; si 4) buna guvernare. GNH, ca indicator, ia in considerare o suma de alte variabile incluzand aici educatia, starea psihologica, vitalitatea comunitatii, sanatatea populatiei, diversitatea ecologica, etc. De-a lungul ultimelor trei decenii GNH a fost perfectionat progresiv astfel ca astazi putem spune cu certitudine (nu si criticii fireste) ca GNH reprezinta un indicator (cantitativ) redutabil, care starneste interesul multor alte natiuni. Danemarca bunaoara (paradoxal, tara cu una din cele mai ridicate rate a sinuciderilor din lume) s-a aratat deosebit de interesata de adoptarea (si adaptarea) in perspectiva a unui concept similar: vizita Primului Ministru al Butanului in Danemarca de luna trecuta a atras atentia protipendadei daneze care s-a aratat mai mult decat multumita de rezultatele discutiilor.

    Nu se stie inca exact daca politicile rezultate in urma adoptari GNH in Butan au condus in mod direct la cresterea fericirii acestui popor. Totusi, intr-un studiu (ierarhie) in domeniul fericirii natiunilor facut de Adrian White (2006) de la Universitatea din Leicester, Butanul ocupa un respectabil loc opt, Danemarca si Elvetia ocupand locurile fruntase (ciudat, SUA ocupa doar locul 23 iar Japonia locul 90…). Remarcabila mi se pare intrarea in primele zece tari si a Bahamas-ului, pozitionat pe locul cinci… Intr-un studiu similar efectuat de Ruut Veenhoven (2009) de la Universitatea Erasmus din Roterdam (in care, din nefericire, Butanul nu este inclus) Costa Rica ocupa primul loc, urmata iar de Danemarca. Si in acest studiu, in primele zece tari gasim tari mai putin dezvoltate precum Mexicul sau Panama…

    Un lucru insa este clar: fericirea unei natiuni (si a indivizilor din ea) nu depinde obligatoriu de PIB sau de alte masuratori micro sau macro economice. Utopia Butan ne arata ca se poate si altfel. Utopia Butan ne arata ca viata, vazuta ca fluviu, poate curge si in sus spre cer (spirit) nu numai inspre ocean (materialitate). Asta in cazul in care vrem sa fim fericiti, nu numai bogati…”

    • Theophyle Theophyle spune:

      Clovis salut :)
      Din nefericire nu suntem Butan si cred ca romanii nu sunt un popor fericit, asta de multe decenii, din nefericire!

      • Clovis spune:

        Nu e vorba aici numai de Romania… Spun doar ca bucuria de a trai viata nu trebuie legata de banii din cont… Si ca politicile unui stat sau cele de afaceri (care tot au trambitat Corporate Social Responsibility fara nici un succes) nu trebuie conduse de PIB si profit. Nu exclusiv! Butanul, chiar daca nu ne spune cum, ne da o lectie si ne spune ca exista si o a patra, a cincia, a zecea cale… Lumea nu trebuie sa se opreasca la acest sistem al PIB-urilor, pretului actiunilor, rata profitului. Lucrurile astea sunt importante in economie, dar viata nu trebuie conndusa STRICt dupa principiile economice de care ar fi ele (coordonate sau libere)…

        Romania ocupa locul 82 in aceasta ierarhie… Adica nu ne credem tocmai fericiti…http://www1.eur.nl/fsw/happiness/hap_nat/findingreports/RankReport_InequalityAdjustedHappiness.php

  2. zaPaco spune:

    Criza asta are un singur nume: FURT oraganizat si la scara mondiala. :)

    O cauzalitate simplificata pentru actuala criza ar fi urmatoarea:
    - s-au castigat sume fabuloase pe bursa fara justificare economica reala a cresterilor sau scaderilor preturilor actiunilor companiilor listate (de mult nu mai exista legatura unica intre pretul unei actiuni si performatele economice reale ale companiei listate). Asta este FURT!
    - aceste sume au ajuns in banci, care sa-u pomenit cu un exces de bani in depozite
    - bancile nu au avut ce sa faca cu excesul de bani decat sa acorde imprumuturi aproape cu orice risc
    - majoritatea banilor imprumutati de banci au mers in domeniul achizitiilor imobiliare si consum
    - consumul exagerat a generat excese in productie, precum banii acordati usor pentru achizitii imobiliare au generat excese in pretul acestora. DEZECHILIBRUL abia aici apare.
    - cand s-au atins cele 2 limite: limita de pret pentru imobiliare si limita de productie (nu pot fi infinite nici una nici alta) a aparut NEINCREDEREA.

    Problema reala este ca pretul acestei crize a ajuns si a ramas la nivelul bancilor si nu a mers mai departe catre bursa. Motivul e simplu: sistemul financiar/bancar este sub protectia statului, iar statul (aici trebuie inteles cetateanul) plateste oricat ca sa pastreze “soliditatea” acestui sistem.

    Din punctul meu de vedere bancile nu ar trebui sa fie cu nimic diferite de alte firme existente pe piata (aici e o discriminare), era normal ca falimentul sa loveasca mii de banci si implicit pe speculatorii bursieri care au cauzat aceasta criza.

    Pana una alta eu ca cetatean simt ca sunt furat de cei care speculeaza bursele.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Theophyle


Theophyle

Teophyle este autorul blogului Politeía (http://politeia.org.ro/). Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)