NATO: mai putini dragoni, mai multi serpi

Acesta este titlul unui articol publicat in  “The Economist”( Fewer dragons, more snakes), articol care incearca sa prezica viitoarea evolutie a Aliantei Nord Atlantice.  Cred ca autorul articolului reuseste sa surprinda exact situatia in timp, desi nu am aceleasi pareri in ceea ce se poate intampla si probabil ca se va intampla in viitorul acestei aliantei, opiniile prezentate sunt plauzibile si corect formulate. Cred ca prezentul este clar tuturor si ca tranzitia de la  “lumea bipolara” care a caracterizat perioada postbelica de dupa cel de al-II-lea razboi mondial spre o “lume multipolara” pe care o traim astazi, a fost completata de evenimente experimentate in ultimul deceniu. Dupa o perioada de un deceniu, care parea a fi apogeul american si lumea a devenit unipolara, au inteles cu totii ca Pax Americana a fost un fenomen temporar si de scurta durata.

America care a transformat Doctrina Monroe, un act dintre cele mai nobile posibile in secolul al XIX, in  principalul indemn al interventionalismului american, trebuia sa se schimbe. Desi America a fost principalul pivot al eliberarii Europei de Est si prabusirea Uniunii Sovietice, eliberare de care s-au bucurat milioane de oameni, din nefericire nu a reusit sa se limiteze in a fi un bastion al libertati si a incercat printr-o politica gresita si unilaterala sa  exporte “democratia de interese” in locuri in care ea nu putea supravietui.

Aparenta unor pierderi ale fortei militare si economice reprezentate de rezultatele din Irak si Afganistan si de criza economica au declansat niste sentimente anti-americane justificate sau nu, cam peste tot, inclusiv in Europa. Trebuie sa amintesc tuturor celor care se bucura sau care jelesc America puternica ca s-au mai intamplat  in ultimele decenii evenimente similare. Dupa “criza petrolului” din anii ’70 si un Presedinte slab ca Jimmy Carter, America se trezeste cu o inflatie de aproape 20% si cu o infrangere rusinoasa in Iran (ostatecii ambasadei si un fiasco militar in incercarea de a-i elibera in forta). Pana la urma lucrurile s-au aranjat, America si-a revenit. Reagan a devenit  al 40-lea Presedinte al SUA si toti am simtit rezultatele presedintiei lui. Se va intampla si dupa presedintia celui de al 44-lea Presedinte? Chiar nu stiu, exista insa mai mult decat o vaga posibilitate. Tandemul Obama-Biden s-a dovedit ineficient pentru perioada in care traim, dar a creat si o posibilitate unica pentru Europa de a-si regandi politica economica si militara.

Pentru Romania si pentru romani existenta si prosperitatea Uniunii Europene si a Aliantei Atlantice sunt fundamentale. Viitorul statului si a natiuni sunt major dependente de aceasta axioma politica. Daca vom fi suficient de intelepti vom reusi sa ne creem si alte oportunitati prin aliante cu vecinii nostri din nord si sud in genul descris de mult “hulitul” George Friedman de la STRATFOR. O alianta “intermarum” este mai mult decat esentiala pentru noi ca “Borderland”.  Un aspect important ar fi si “umplerea cu esenta” a unei relatii cu adevarat bi-laterale cu Statele Unite. Din nefericire, momentan, diplomatia-ciobaneasca, practicata de unii din diplomatii nostri acreditati in occident (suficient sa vizitezi cateva ambasade romanesti ca sa-i localizezi)  nu poate sustine astfel de demersuri, sper ca lucrurile se vor schimba. Cu cat mai repede, cu atat mai bine!

Pana la inchiderea sesiunii NATO, astazi nu putem analiza mai bine ceea ce s-a intamplat si sa incercam sa intrezarim un viitor mai apropiat sau mai indepartat. Voi reveni cu completari.

Cred ca este oportun sa-l citez  pe autorul articolului din “The Economist”  mai sus mentionat :

In the 20 years since the end of the cold war NATO’s obituary has been written many times, so far always prematurely. In a world of fewer dragons but a great many more snakes, it can look clumsy. Yet it carries on, attempting, as next week, to reinvent itself a little every decade or so. NATO has more members than ever and other countries wish to join it. Even the most critical Americans admit they would miss it if it was not there. And whatever its failings, most of NATO’s members still see it as the cornerstone of their security and the irreplaceable bond that joins America to Europe. After 61 years, the alliance shows signs of wear and tear, but it endures.

Pentru cei care nu pot accesa articolul in linkul de mai sus, aveti o copie a lui aici: Dragons and snakes.