Home » Global / Europa » Citesti:

Nisipurile mişcătoare din clepsidra Brexit

Eva Chitul martie 14, 2018 Global / Europa
16 comentarii 1,990 Vizualizari

Pe 28 februarie, Comisia Europeană a publicat propunerea textului ieşirii Marii Britanii din UE (‘draft withdrawal agreement’). Schiţa este în esenţă o transpunere legală a Raportului Comun asupra căruia s-a căzut de acord în urma primei runde de negocieri dintre UE şi Marea Britanie (din 8 decembrie 2017). Aceasta detaliază condiţiile ieşirii celei din urmă din Uniune, precizând şi elementele care încă trebuie clarificate. Documentul conţine de asemenea detalii legate de perioada de tranziţie, convenite de către Consiliul European în cadrul unor recomandări suplimentare adoptate pe 29 ianuarie 2018. Perioada de tranziţie începe în ziua de după ieşirea oficială a britanicilor din UE (şi anume 30 martie 2019) şi va dura până pe 31 decembrie 2020. Această perioadă a fost cerută de către Prim Ministrul Theresa May pentru a da un răgaz cetăţenilor, întreprinderilor şi oamenilor de afaceri să se pregătească pentru noile condiţii de viaţă şi de piaţă.

Textul este structurat în şase secţiuni, şi conţine, printre altele, dispoziţii introductive, prevederi referitoare la drepturile cetăţenilor, acordul financiar, detalii privind bunuri introduse pe piață înainte de data ieşirii Regatului Unit din UE, un protocol pentru Irlanda şi Irlanda de Nord cât şi dispoziţii instituţionale.

Drepturile cetăţenilor

Unul dintre cele mai sensibile puncte de pe agenda de negocieri este acela al drepturilor cetăţenilor după ieşirea Regatului Unit din UE ( 29 martie 2019, data convenită Brexit-ului). Textul prezentat de Comisie pe 28 februarie prevede continuarea drepturilor actuale ale cetăţenilor şi pe durata perioadei de tranziţie. Ce ar inseamna asta în practică? Ei bine, menţinerea status quo-ului până la sfârşitul anului 2020. Spre exemplu, cetăţenii UE27 şi membrii familiei care dobândesc dreptul legal de şedere în Regat înaintea încheierii perioadei de tranziţie şi-ar menţine posibilitatea de a primi rezidenţa permanentă după ce ating pragul necesar de 5 ani.

UE a dorit de asemenea să menţină pe cât posibil nivelul de accesibilitate în ceea ce priveşte procesul de aplicare pentru rezidenţă. Astfel, în cadrul textului prezentat de Comisie, UE a punctat faptul că ‘documentele necesare aplicaţiilor de rezidenţă trebuie să fie scurte, simple, uşor de completat’ iar ‘cererile depuse în acelaşi timp de familii trebuie considerate împreună’. Astfel Uniunea doreşte să evite pe cât posibil blocajele administrative şi procedurale pentru cetăţenii UE.

Reunificarea familială a fost de asemenea menţionată în cadrul documentului. Acest detaliu este unul foarte important pentru Parlamentul European, care şi-a dorit să extindă drepturile reunificării familale (soţi sau parteneri) şi pe durata perioadei de tranziţie, dar este încă un punct dificil de acceptat pentru Marea Britanie pentru că, în ochii Regatului, ar acorda drepturi sporite cetăţenilor UE rezidenţi în comparaţie cu cei britanici.

În ceea ce priveşte cetăţenii Regatului Unit, documentul detaliază faptul că, odată cu ieşirea din UE, britanicilor şi familiilor acestora nu le va fi permisă libera circulaţie, rezidenţa sau prestarea de servicii pe teritoriul altui stat membru UE în afara celui în care deţin rezidenţă.  UE a fost foarte strictă cu privire la acest detaliu pe durata negocierilor, dând naştele unor critici dure din partea britanicilor care i-au catalogat pe negociatori ca fiind inflexibili.

Irlanda şi Irlanda de Nord

În ceea ce priveşte negocierile tematice pe Irlanda şi Irlanda de Nord, documentul operaţionalizează a treia opţiune a Raportului Comun de negocieri– ‘opţiunea de rezervă’ – care este singura fezabilă în prezent. Aceasta din urma ar evita crearea graniţei reale/dure între Irlanda şi Irlanda de Nord, menţinând atât acordul „Good Friday” cât şi alinierea legislativă cu UE (în domenii precum produse alimentare, energie, agricultură, TVA etc), inclusiv apartenenţa la uniunea vamală. Cu alte cuvinte, Irlanda de Nord ar rămâne în Uniune pe când restul Regatului Unit ar ieşi. Celelalte opţiuni nu pot fi luate în calcul întrucât depind de propuneri din partea Marii Britanii, propuneri neprimite încă.

‘Opţiunea de rezervă’ nu este una fezabilă pentru Regatului Unit pentru că ar destramata în esenţă unitatea legislativă între cele patru naţiuni: Anglia, Scoţia, Ţara Galilor şi Irlanda de Nord. Mai mult, această optiune este contrară ideilor Partidului Unionist Democrat din Irlanda de Nord, pe sprijinul căruia se bazează Prim Ministrul Theresa May pentru a-şi mentine majoritatea parlamentară. May nu a întârziat în a respinge propunerea, subliniind faptul că un asemenea aranjament ar submina ordinea constituţională a Regatului Unit. Reprezentanţii UE pe de alta parte, şi-au exprimat deschiderea în a găsi o altă formulă pentru a soluţiona problema insulei Irlandeze, reiterând invitaţia lansată britanicilor de a înainta soluţii şi propuneri alternative celor europene.

Perioada de tranziţie

Altă disensiune între cele două părţi este reprezentată de detaliile perioadei de tranziţie, unde multe elemente sunt încă neclarificate. Înaintată la cererea Prim Ministrului britanic Theresa May, propunerea perioadei de tranziţie (sau de implementare) are ca scop prelungirea pe o durată determinată a condiţiilor de apartenenţă UE pentru a da un răgaz cetăţenilor şi companiilor să se alinieze noilor reguli. Detaliile acestei perioade sunt încă în faza de negocieri între UE şi Regatul Unit.

În documentul legislativ publicat de Comisie, UE îşi precizează intenţiile vis a vis aceasta perioadă, propunând Marii Britanii o continuare a condiţiilor actuale de stat membru (piaţa interna, drepturile cetăţeneşti etc), fără însă a o include/a îi oferi reprezentare în cadrul instituţiilor UE şi în cadrul decizional. Cu alte cuvinte, Marea Britanie ar fi nevoită să aplice directivele sau regulamentele europene pe toată durata de tranziţie, chiar dacă nu a luat parte în negocieri.

Este prevăzută de asemenea înfiinţarea unei Comisii Comune UE-Regatul Unit pentru a superviza perioada de tranziţie iar UE doreşte ca, atât pe durata acestei perioade cât şi după terminarea ei, Curtea Europeană de Justiţie să îşi menţină rolul de garant în cazul disputelor în ceea ce priveşte implementarea tratatului de ieşire a Regatului Unit din UE. Marea Britanie nu este însă de acord cu continuarea rolului Curţii Europene de Justiţie după încheierea perioadei de tranziţie şi astfel vor fi necesare negocieri suplimentare pentru a fi soluţionate divergenţele.

În discursul ce a urmat publicării documentului Comisiei, Theresa May nu a întârziat să sublinieze faptul că Regatul Unit nu poate accepta propunerile europene. May însă nu a adus nici un element nou la masa negocierilor şi a continuat tentativele de ‘cherry-picking’ (‘ales de cireşe’) practicate până în prezent – încercând să menţină părţile benefice ale apartenenţei la UE şi să se debaraseze de cele nu tocmai favorabile Regatului Unit (cum ar fi libera circulatie). May a mai subliniat faptul că Marea Britanie intenţionează să rămână aliniată la unele aspecte europene în ceea ce priveste domeniile de competiţie şi ajutorul de stat, dar că işi doreşte înfiinţarea unui arbitru neutru pentru a judeca posibilele dezacorduri între UE şi Regat dupa încheierea perioadei de tranziţie (contrar propunerii Uniunii de menţinere a Curţii Europene de Justiţie).

Prim Ministrul britanic a înaintat de asemenea ideea unei aşa zise abordări ‘trei coşuri’ în ceea ce priveşte cadrul legislativ britanic: primul coş ar conţine elemente in care Marea Britanie rămâne complet aliniată cu legislaţia europeană; al doilea coş ar include zone unde ar exista divergenţe şi britanicii ar respecta cadrul legal european doar parţial, iar al treilea sunt domeniile unde Regatul Unit va urma un drum legislativ complet diferit. Prin această viziune, May încearcă să schiţeze liniile relaţiei viitoare UE-Regat, prin care Marea Britanie va putea menţine doar elementele Uniunii care le consideră benefice.  Această abordare este văzută de către reprezentanţii UE drept o altă încercare  de ‘cherry picking’ care încalcă principiul celor patru libertăţi care stau la baza Ununii Europene (libera circulaţie a bunurilor, serviciilor, capitalului şi forţei de muncă) şi prin urmare imposibil de acceptat de Uniune. Mai mult decât atât, negociatorul şef UE Michel Barnier a ţinut să sublinieze faptul că oferta perioadei de tranziţie facută britanicilor pentru a amortiza socul ieşirii din UE nu este garantată, ţinând cont de ‘mofturile’ britanice cu privire la condiţiile oferite.

Documentul prezentat de Comisie urmează a fi trimis către Consiliu şi Parlamentul European pentru discuţii, înainte de a fi înaintat Marii Britanii pentru negocieri.

Ţinând cont de liniile roşii trasate atât de Regatul Unit cât şi de UE, negocierile în vederea stabilirii liniilor de cooperare între cele două după 29 martie 2019 se anunţă dificile şi sunt amplificate de timpul scurt pe care îl au la dispoziţie pentru a finaliza negocierile. Pe de-o parte, Regatul Unit nu îşi doreşte jurisdicţia Curţii Europene de Justiţie, nici libera circulaţie, dar favorizează o contributie financiară selectivă şi limitată zonelor de interes, alături de autonomie legislativă. De cealaltă parte, UE nu va permite trecerea prin sita negocierilor a celor patru libertăţi fundamentale ce stau la baza Uniunii şi va urmări să menţină atât avantajele cetăţenilor cât şi rolul de garant al Curţii Europene de Justiţie în toate domeniile care ţin de UE.

Astfel că, în vederea găsirii celui mai bun model de cooperare viitoare, negociatorii UE şi britanici au avut drept punct de pornire câteva modele de acorduri existente între UE şi alte ţări terţe. Am inclus mai jos o detaliere a acestora, prezentate în raport cu liniile roşii trasate de Regatul Unit.

Sursa: Comisia Europeană

Dacă e să ne uitam la opţiunile Norvegiei, Islandei sau Liechtensteinului – este evident faptul că britanicii nu vor accepta un asemenea acord ţinând cont că cele mai multe dintre liniile roşii (libera circulaţie, jurisdicţia Curţii Europene, autonomie legislativa, contribuţie financiară semnificativă) nu vor fi posibile. Nici modelele Elveţiei, Ucrainei sau al Turciei nu sunt fezabile pentru partea britanică, deoarece nu permit separarea de libera circulaţie, de Curtea Europeană de Justiţie sau, respectiv, dobandirea independenţei politicii comerciale. Astfel ca, cel mai probabil punct de plecare în negocierea viitoarei relaţii între UE şi Marea Britanie ar fi modelul Canadian – sau CETA.

Acordul CETA

Acordul commercial UE – Canada (cunoscut şi sub numele de CETA), este cel mai ambiţios proiect comercial al Uniunii până în prezent. Pentru a-l finaliza a fost nevoie de trei ani de pre-negocieri, şapte ani de negocieri formale şi încă un an pentru procesul de implementare provizorie. Odată cu intrarea în vigoare în septembrie 2017, acordul a redus 98% din tarifele pe mărfuri şi va elimina 99% dintre ele după şapte ani. Tarifele industriale vor fi de asemenea reduse cu mai mult de 90% în domenii precum cel al agriculturii. Acordul deschide de asemenea cele două pieţe în vederea achiziţiilor publice şi conţine prevederi privind recunoașterea reciprocă a calificărilor în profesiile reglementate.

Marea Britanie nu vede însă modelul Canadian drept o opţiune realistă, invocând alinierea legislativă perfectă cu UE din acest moment. Prim Ministrul May a subliniat în nenumărate rânduri faptul că un astfel de acord as însemna un pas înapoi din punct de vedere economic pentru ambele părţi, şi că este nevoie de un model nou de cooperare – un posibil ‘Canada plus’ sau ‘Canada plus plus’.

Astfel, în vederea definitivării condiţiilor de ieşire a Regatului Unit, a perioadei de tranziţie şi mai cu seamă a viitoarei relaţii intre UE şi britanici, negociatorii au la dispoziţie un număr limitat de puncte de inspiraţie, multe dispute şi putin timp la dispoziţie pentru a le rezolva.

Ce urmează?

Atât UE cât şi Regatul Unit se pregătesc de noi runde de negocieri, care s-ar concentra în principal pe trasarea liniilor relaţiei viitoare şi soluţionarea problemelor rămase atât în ceea ce priveşte perioada de tranziţie cât şi procesul de separare propriu-zis.

Consiliul European se va reuni pe 22-23 martie, întâlnire în cadrul căreia se vor adopta recomandări suplimentare în vederea urmatoarelor runde de negocieri Brexit. În pregătirea acestei reuniuni, Preşedintele Consiliului, Donald Tusk a făcut publică pe 7 martie o schiţă a posibilelor linii de negocieri ale Consiliului European, care urmează a fi finalizate în cadrul întâlnirii de luna aceasta. Documentul (totalizând şase pagini) sublinează faptul că intenţia Regatului Unit de a părăsi atât piaţa unică europeană cât şi uniunea vamală limitează opţiunile relaţiei viitoare, care cel mai probabil va lua forma unui simplu dar ambiţios acord comercial. Documentul reiterează intervenţiile reprezentanţilor europeni – cum că o ţară terţă nu poate avea pretenţia să definească un acord printr-o selecţie personalizată cuprinzând doar elementele benefice propriei pieţe.  Schiţa nu conţine nici o referire la problematica serviciilor financiare, aspect dorit cu ardoare de britanici într-un acord viitor.  Nici participarea Marii Britanii în cadrul agenţiilor europene nu este văzută într-o lumină pozitivă în cadrul documentului, care subliniază importanţa păstrării autonomiei Uniunii în ceea ce priveste procesul decizional, inclusiv cel al agenţiilor (Agentia Europeană a Medicamentelor, Agentia Europeana de Siguranţă Aviatică etc).

În schimb, Consiliul îşi doreşte un acord care să acopere comerţul de bunuri, o posibilă cooperare socio-economică, inclusiv una privind transportul aerian în vederea menţinerii conectivităţii, precum şi o cooperare în domeniul cercetării, educaţiei şi programelor culturale (precum Horizon 2020, Erasmus+ etc). Cooperarea în domeniul securităţii, apărării şi politicii externe trebuie de asemenea menţinută, în special în ceea ce priveste cooperarea judiciară în chestiuni penale.

Nu în ultimul rând, documentul prezintă deschiderea UE27 de a negocia un alt tip de acord, în cazul în care Regatul Unit doreşte să îşi modifice abordarea şi este dispus să renunţe la unele dintre liniile roşii trasate până acum.

Deşi par definitive şi bine conturate, recomandările cu privire la urmatoarea etapă de negocieri trebuie să treacă prin filtrul Consiliului European înainte de a fi finalizate. Discutiile de pe 22-23 martie se anuntă aprinse, iar criticii se asteaptă ca unitatea europeană – trainică până acum – să înceapă să dea semne de slăbiciune.  Detaliile privind negocierile relaţiei viitoare sunt delicate pentru UE27 ţinând cont de interese divergente pe care statele membre le au în diferite domenii şi de nivelul impactului economic resimţit odată cu Brexit-ul.

La mai puţin de un an distanţă, drumul spre acordul final de ieşire a Marii Britanii din UE este totuşi unul lung şi plin de obstacole. Dificultatea este intensificată de faptul că, în vederea ratificării la timp a acordului până la data ieşirii de facto a Marii Britanii din UE, textul trebuie finalizat şi aprobat până în octombrie 2018.  Astfel, avem la dispoziţie mai puţin de 8 luni pentru a încheia unul dintre cele mai complexe şi inovative pachete legislative din istoria europeană. Următorul pas va fi făcut dupa Consiliul European din 22-23 martie, în urma căruia şefii de stat vor adopta dispoziţii suplimentare în vederea urmatoarei etape de negocieri Brexit. Rămâne de văzut în ce măsură unitatea europeană va rezista şi care va fi forma acordului final – de ieşire, de tranzitie şi al relaţiei viitoare între UE27 şi Regatul Unit.

De cealaltă parte, rămâne de văzut dacă Marea Britanie îşi va menţine poziţia strictă şi oarecum izolationistă faţă de UE27, în cazul în care negocierile nu progresează într-un ritm alert pentru a menţine calendarul necesar ratificării. Cuplat cu tensiunile pe scena politică britanică, nu este exclus să ne confruntăm cu o noua criză politica în viitorul apropiat. Dacă un acord nu va fi atins, Regatul Unit va fi nevoit să se întoarcă la regulile Organizatiei Mondiale a Comertului, iar britanicii se vor confrunta cu probleme majore atât în domeniul economic, cât şi în cel social.

Articol aparut pe site-ul Europuls

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre:



Currently there are "16 comments" on this Article:

  1. victor L spune:

    Sint foarte incintat de celanul analistilor romani la catafalcul SUA in urma alegerii lui Trump, si a UK in urma Brexit-ului.
    Ce ma uluieste este inconstienta romanilor care se inghesuie sa meraga la briti la studii ori la munca. Cifrele sint in crestere.
    Se vede ca UK nu doar cu UE se razboieste, ci si cu Rusia: Marea Britanie expulzeaza 23 de diplomati rusi si rupe relatiile la nivel inalt cu Moscova.
    Cine se crede perfidul Albion?

  2. geo spune:

    “Dacă un acord nu va fi atins, Regatul Unit va fi nevoit să se întoarcă la regulile Organizatiei Mondiale a Comertului, iar britanicii se vor confrunta cu probleme majore atât în domeniul economic, cât şi în cel social.”— Asadar, numai UK va avea de suferit iar UE va prospera si mai mult, nu? Cred ca liderii europeni ar trebui sa moara mai mult de grija lor , nu de grija altuia. Ar trebui sa gaseasca solutii la Brexit, cum ar fi acoperirea gaurii bugetare lasate de iesirea UK din UE. Apoi, ar trebui sa gaseasca solutii in privinta divergentelor importante dintre tarile estice si cele din vest. Iata ca Romania incepe sa adopte si ea politicile tarilor din Visegrad, sa slabeasca justitia, sa se opuna politicilor UE, ceea ce ar putea duce la activarea articolului 7, de exemplu. Deja aceste state cauta sa devina independente economic, energetic, politic , au pozitii anti-europene explicite, isi creeaza o banca proprie de investitii si se vor orienta clar spre SUA d.p.d.v. militar. Se cristalizeaza asadar din ce in ce mai mult o situatie cam sumbra pentru Uniunea Europeana , iar aceasta s-ar putea “sparge” in doua uniuni mai mici, total independente politic.

    • Josef Svejk spune:

      Ca sa nu uitam un alt detaliu esential: Germania si Franta exporta fiecare in parte in UK mai mult ca-n SUA. UK e importator net din UE. Englezii vor reusi fara probleme sa importe din alte parti ale lumii ceea ce nu mai vine din piata comuina a UE.

      Intrebarea e unde vor gasi tarile continentale o noua piata de export? Pentru moment exista doar doua piete pe care UE are excedent comercial: UK si SUA. In lipsa unui acord oiata UK se va evapora intr-un an. Piata americana e si ea problematica. Pe masura ce Trump introduce progresiv taxe de import foarte probabil ca se va duce si ea poate chiar mai repede ca cea britanica.

      • geo spune:

        Nu doar ca UK si SUA reprezinta cele mai mari piete pentru UE, insa SUA reprezinta un fel de barometru al vanzarilor pentru produsele europene. De exemplu, cel mai mare salon auto din lume este Detroit si acolo “se da tonul” in ce priveste anumite modele de masini. Cine nu are succes si nu impresioneaza la acest salon, pierde foarte mult. Apoi, aliaje si oteluri speciale pot fi importate si din alte state care sunt lideri in aceste domenii (Norvegia, Coreea de Sud). Norvegia proiecteaza unele dintre cele mai bune oteluri din lume, mai ales pentru industria petroliera. Asadar solutii sunt, insa noi suntem totusi in UE iar daca incep problemele pentru UE, vor incepe si pentru noi implicit.

      • ion spune:

        Vezi si ce importa exporta, nu prea cred ca peste noapte poti inlocui produsele cu de oriunde din lume. Daca vor sa inlocuiasca, la cat timp au ar fi trebuit sa inceapa mai mult ani in urma. Matematic poate e cum zici tu, dar practic nu e chiar asa, iar realitatea bate filmul. Sunt multe produse si servicii care pur si simplu nu le poti lua din alta parte, fiindca nu se produc sau nu au cantitatea sau sunt mai scumpe.

        • Josef Svejk spune:

          Serios?!

          Ce exporturi eruopene nu pot fi inlocuite de britanici?!

          In sens invers va pot da eu in exemplu de importuri de neinlocuit: Avioanele Airbus au fie motoare Rolls Royce fie motoare mericane P&W si GE. Cam toate Airbus-urile pentru piata europeana sunt dotate cu motoare birtanice pentru ca alea veneau (ca si piesele de schimb, extrem de importante si mais cumpe pe durata de viata a avionului ca motoarele) fara nici in fel de taxe vamale. airbus-urile exportate in fara UE nu vor avea de suferuit pentur motoarele britanice importate spre a fi re-exportate in afara UE vor fi scutite de taxe de sufetit cvor suferi doar consumatrorii eurpeni ce vor platic eva mai mult pe biletele de avion….

          Sigur ca exista oricand optiunea echuiparii Airbus-urilor pentur piata UE cu motoare Soloviev, sau Kuznetov, din maica Rusie… :) Insa pe alea nici rusii nu pre acu curajul sa le foloseasca chiar daca-s ieftine

  3. Josef Svejk spune:

    Sunt stupoefiat de spatiul pe care ol ocupa problematica situatiei cetatenilor UE ce intentioneaza sa ramana pe teritoriul britanic dupa Brexit. Pai nu ne-au asigurat iexpertii economici de toate culorile si din toate vizuinile ca Brexitul va insemna sfarstiul Britaniei?! Pai daca insula intra in colaps economic ce motive mai au cetatenii UE 27 sa mai stea pe acolo, ba chiar sa-si mai si aduca familiile?! Nu vi se pare irational?!

    • ion spune:

      Sa intre in colaps sau sa nu mai dea acele ajutoare sociale si se va rezolva problema automat. Cand veneau si vin emigrantii am vazut ca leaderii din UK dadeau declaratii de sustinere, si bateau din palme, dar daca ne uitam atent fac cu totul altceva. Trebuie sa inveti sa faci ce zici.

      Nu mai zic ca o mare parte de probleme legate de emigranti, sunt datorate UK. Cam oriunde ne uitam e consecinta actiunilor lor. Cine a inarmat URSS? Cine a negociat si a dat europa centrala si de est in mainile URSS? Cine a tras cu creionul hotare in Africa, Orient, Asia? Cine a asigurat ucraina sa dea armele nucleare rusiei? Vine nota de plata, nu fugi de la masa si lasi ceilalti sa plateasca.

      Pana la urma ei mai au optiunea sa ramana, mai pot face oricand un referendum inainte de plecare. Cand ai conditiile pe masa, cand s-au clarificat mai multe lucruri, cand s-au descoperit minciunile din primul referendum, mi se pare de bun simt sa mai faci un referendum.

      • victor L spune:

        domnule,
        ce ar fi sa incepi de la paş`opt?
        Nimeni nu te-a dat pe mina rusilor, erai in razboi cu UK si SUA. Ce datorii aveau fata de tine?
        SUA si UK te-au salvat atit de Hitler cit si de comunism.
        E asa greu de retinut?

        • ion spune:

          Poate de Hitler au salvat, dar de comunism nu au salvat. Comunistii au venit pe tehnica militara americana si engleza, cu suport aerian american. A atacat romania cumva SUA, UK de au bombardat si au inarmat pe rusi impotriva noastra? Daca nu aveau nici o datorie, de ce au dat in noi? Poti vedea si cum au impartit europa acei 3, dupa ce am fost impreuna in primul razboi mondial.

          Poti sa detaliezi cum au salvat Romania de comunism? Sunt foarte curios. Au avut mare noroc de Gorbaciov ca a facut o gafa si s-a trezit cand era tarziu, daca nu era acest om nu faceau nimic.

          Dar tu ce ai cu UK, USA de ii aperi asa? Eu cred ca e timpul ei sa se mai reformeze, sa mai renunte la mituri, sa mai recunoasca ce prostii au facut ca sa nu mai faca. Eu personal indragesc foarte mult aceste tari, lucrez cu ei si le vizitez destul de des. Dar trebuie sa recunoastem ca au creat probleme si trebuie sa aiba rabdare si sa participe la rezolvarea lor, mai ales englezii, li se ridica berea la cap, la tineret.

          • victor L spune:

            “Dar tu ce ai cu UK, USA de ii aperi asa?”
            Pentru ca cu nemtii si rusii am experiente urite :P
            Ha? ii iubesti pe englezi si americani? se vede dupa cum te exprimi :D

            • ion spune:

              Experiente urate sau placute poti avea cu oricine, chiar nu stii cand si de unde sare. Eu sunt de parerea ca suntem toti la fel, difera doar contextul in care suntem. Desigur undeva contextul e mai bun, undeva e mai prost si el se mai si schimba in timp.

              Ce observ eu, in germania s-au produs niste procese dupa razboi. La aliati, rusia, uk, usa, nu s-au produs aceste procese, ei s-au purtat ca invingatori si au scris istoria, dar au fost ei mai buni ca nemtii de atunci? Cu cat mai mult studiez evenimentele de atunci, cu atat mai mult vad ca metodele au fost la fel in ambele tabere, ideologia, politica era cam la fel in ambele tabere.

              Romania a capitulat in fata aliantei, daca te uiti in acel document acolo scrie ca capituleaza in fata USA, UK, URSS. Acolo sunt scrise multe lucruri interesante. In realitate USA, UK au lasat URSS sa faca ce doreste. URSS a fost sustinuta de aviatia americana, au folosit baze din ucraina ca sa bombardeze romania. Cam 70% din tehnica militara, inclusiv haine si mancare in dotarea armatei ruse erau americane sau engleze! Ei au venit pe Studebaker si acele jeep-uri care ne plac la toti. Romania a platit despagubiri dupa razboi dar nu a fost suficient, au platit despagubiri si in oameni. Mii de militari romani au fost luati de rusi sclavi. Romania ca de altfel si alte tari din europa au vanat si intors oameni din urss, majoritatea au fost executati. Romania a intors mii de basarabeni in URSS majoritatea au fost executati, deportati saumarginalizati pe restul vietii, practic au devenit sclavi. Nu mai zic ce au facut pe teritorii ocupate, consecintele le vedem si acum si vom vedea inca multi ani inainte. La fel au platit in oameni vii si alte tari Ungaria, Germania. Acele lagare de concentrare in care erau exterminati oameni, au fost folosite in continuare uk, usa au adunat prizonieri acolo o perioada de cateva luni, urss insa le-a folosit cativa ani, continuand tortura si executiile. USA, UK fiind in alianta cu URSS si furnizand arme, haine, mancare poarta egala responsabilitate.

          • Harald spune:

            @ion – “A atacat romania cumva SUA (…) ?”

            Da, România a declarat război Statelor Unite și în consecință a primit ceea ce merita. Dar dacă nu ți-a predat nimeni asta la școală, probabil nu te-ai deranjat să te informezi pe cont propriu.

            • ion spune:

              Probabil tu ai invatat rau la scoala de nu stii deosebirea dintre cuvantul “atacat” si “declarat”. Au ajuns romanii in america sa bombardeze ceva acolo? Apropos, britanicii de ce au declarat romaniei razboi cu cateva zile mai inainte?

              Germania si URSS ocupa Polonia, Anglia declara razboi Germaniei ca sa apere Polonia. Germania si URSS impart ce mai e de impartit pana cand se cearta intre ei, iar Anglia se aliaza cu URSS si la final Polonia ramane la URSS. Intrebare, scopul initial era sa fie Polonia libera, a fost la final libera? De ce te-ai mai bagat acolo? Te mai numesti invingator? Ai batut pe un agresor, ca sa dai Polonia si inca cateva tari “prietenului” tau.

            • Josef Svejk spune:

              @ion

              In August 1944 divizii intregi ale armatei roamne fugeau de pe front in fata ofesnivei sovietice. Merita citite memoriile generalului german Friessner (“Batalii tradate”) pe atunci comandant al frontului german din Romania si Ucraina de sud. Iasul de exemplu a fost abandonat de armata romana fara a se trage un foc de arma. Peste 100000 de soldati romani au fost culesi ca iepurii si luati prizoniieri de trupele rusesti ce avansau fulgeraor in moldova. Unitatile gemrane cpontinua sa se lupte cu fantism dar fara mare folos odata ce flancurikle le erau descoperite fara success de roamjii ce abandonau lupta.

              Antonescu a refuzat sa inceapa orice dicsutii cu aliatii inainte de avea macr ceva care sa semene a victorie pe front. Stia din 1917 ca o batalie castigata, chair daca razboiul epierdut ofera sansa unie paci cat de cat suportabile. E exact ce a facut amrata romana la Marasesti in 1917. Asta a pemris o pace grea la Buftea in primavara 1918, dar o pace ce prezerva fiinta statului roman si armata tarii. Ei bine in 1944 miracolul de la Marasesati nu s-a mai repetat. Armata omana a refuzat sa lupte. Culmea e ca dupa aia, in 1944 si 1945, amrata roaman a luptat onorabuil pentru eliberarea Transilvaniei si apoi in Ungaria, Cehsolovacia si Austria. numai ca era prea tarziu si degeaba.

              Spre comparatie in August lui 1944 finlandezii au luptat cu dipserare impotriva ofenzicei sovietice cu toate ca nu aveau nicio speranta. Chiar si Hilter isi retrasese trupele din Finlanda pentru ca nu vedea nicio sansa de succes. In ifnal finlandezii au fost batuti. Dar au fost batuti greu si rusii nu voiau sa tina prea multe trupe blocate pe un front secundat ci doreau cat mai multe resurse spre a inainte prin Polonia in Gemania inaintea aliatilor. Au oferrit o pacea foarte grea Finlandei dar o pace ce a scutit Finalanda de ocupatia sovietica In 1944 Finalanda era o tara mai saraca ca Romania si fara traditie democratica pe care Romania totusi o avea de aproape un secol. Azi vedem cu ochiul liber diferenta enorma dintre rezultatele eroismului nebunesc al soldatilor finlandezi si cel al lasitatii inexolicabile si nescuzabila a soldtatilor romani intr-unul din momentele capitale ale isotitei celor doua tari. E o istorie trista insa din pacate adevarata…

              Ce v-ati fi asteptat?! Ca dupa 6 ani de razboi sangeros sa se apuce englezii si americanii sa se lupte de dragul romanilor, cand romanii insisi nu au vrut sa se bata pentru vitorul lor?! Si nu in ultimul rand Romania le-a declarat razboi practic fara motiv (doar spre a-i face pe plac lui Htiler).

              Revenind la zilele noastre, Saddam nu a atacat Romania si nici talibanii n-au facut-o. Cu toate astea Romania a avut trupe in Irak si mai are si azi in Afganistan. Nu e rau. Dimpotriva. Intr-o alianta trebuie sa si dai, nu poti doar sa ceri. Alianta Romaniei cu SUIA e infinti mai importana ca resentimentele afganilor sau arabilor. Exact asta a fost situatia si in 1941 cand Romania a declarat razboi SUA si a cosnfiscat toate proprietarile americane din Romania, si i-a intenrat in lagare pe toti americanii din tara. Alianta cu Germania era la acel moment esentiala pentru viitorul Romaniei. Numai ca atat germanii cat si romanii au pierdut razboiul iar asta implica niste costuri. Astea suht riscurile. Toata lumea stie cum se incepe un razboi, dar nimeni nu stie cums e termina…

  4. victor L spune:

    @ Josef Svejk,
    cred ca aici te inseli: “Toata lumea stie cum se incepe un razboi, dar nimeni nu stie cums e termina…”
    Paregzamplu @ ion (si nu e singurul),
    nu stie nici cum a inceput si nu stie nici cum s-a terminat; a auzit el de undeva ca americanii si englezii “ne-au vindut rusilor”. Si o tine gaia-matu pe formula asta.
    Caci romanului, vorba morometiana, i-a placut sa pacaleasca Istoria.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Eva Chitul


Eva Chitul

Eva Chitul are un masterat în relaţiile internaţionale ale Uniunii Europene şi studii diplomatice de la Colegiul Europei din Bruges şi licenţa în relaţii internaţionale ş... Citeste mai departe


E randul tau

Faptul că 24 de mii de oameni au citit articolul face să merite efortul de a-l fi scris și apoi n...

de: Luminita Marcu

la "Ne mândrim de Centenar cu dr. Paulescu, părintele rasismului ştiinţific şi lider de partid fascist: prostie guvernamentală sau ceva mai grav?"

Petre Opris – volumul Licenţe străine pentru produse civile şi militare fabricate în România: (1946-1989)

Cauta articole

decembrie 2018
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)