marți, martie 19, 2024

Războiul hibrid din Casa lui Hristos

Decizia Bisericii Ortodoxe Ruse, adoptată la Sinodul acesteia de la Minsk, din 15 octombrie 2018, de a rupe legăturile euharistice cu Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului (în limba rusă aici), a declanșat, conform așteptărilor, o autentică schismă religioasă între cele două Biserici, cu efecte greu de anticipat pentru întreaga lume creștină.

Decizia BORuse, anunțată anterior de către înalții săi clerici, a fost adoptată ca reacție la decizia Patriarhiei Constantinopolului (cea mai înaltă autoritate canonică din lumea ortodoxă) de a acorda tomosul de autocefalie unei Biserici ortodoxe ucrainene, îndată ce condițiile o vor permite (măsura a fost adoptată la Sinodul  Patriarhiei Ecumenice din perioada 9-11 octombrie 2018; în limba engleză aici).

Formulată lapidar, în 5 puncte, decizia Patriarhiei Ecumenice: reînnoiește decizia deja adoptată de a acorda autocefalie unei Biserici a Ucrainei (Patriarhia „îşi reînnoieşte decizia deja luată, conform căreia Patriarhia ecumenică va autoriza autocefalia Bisericii Ucrainei”); restabilește Stavropeghia de la Kiev a Patriarhiei Ecumenice (o reprezentanță a Patriarhiei în Ucraina); înlătură anatema asupra Patriarhului Filaret (Denisenko) al Bisericii Ortodoxe Ucrainene – Patriarhia Kievului și Arhiepiscopului Macarie (Maletici) al Bisericii Autocefale Ortodoxe Ucrainene (declarați anterior schismatici de către Biserica Ortodoxă Rusă) – Patriarhul schismatic de la Kiev, Filaret și arhiepiscopul schismatic al Ucrainei, Macarie, au fost restabiliți canonic la rangul lor ierarhic sau preoțesc, iar Biserica lor a fost restaurată în comuniune cu Biserica Mamă a Constantinopolului; revocă decizia din 1686 prin care se acordă dreptul de jurisdicție a Patriarhiei Moscovei asupra teritoriului canonic al Ucrainei (Sfântul Sinod Ecumenic recunoaoște astfel anexarea Mitropoliei Kievului de către Biserica Ortodoxă Rusă la 1686 ca fiind una ilegală) și solicită tuturor părților abținerea de la violență în soluționarea problemei autocefaliei Bisericii Ortodoxe Ucrainene.

Patriarhia Rusă apreciază că Patriarhia Constantinopolului a comis „o acțiune anticanonică fără precedent”, care nu este altceva decât o încercare de a distruge fundamentele sistemului canonic ortodox.

Reacția Moscovei (prin decizia adoptată la Minsk) confirmă schisma religioasă dintre BORusă și Patriarhia Ecumenică, prima mare schismă în lumea creștină din perioada modernă și contemporană.

Oficialii de la Moscova au declarat că vor lupta cu toate mijloacele politico-diplomatice pentru a împiedica acordarea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Ucrainene, apreciind că Ucraina reprezintă teritoriul său canonic, iar decizia Constantinopolului – o încălcare a jurisdicției canonice a BORuse asupra Ucrainei, (jurisdicție) pe care BORusă o exercită prin intermediul Bisericii Ortodoxe Ucrainene – Patriarhia Moscovei.

Efectele deciziei Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului

Decizia de a se acorda tomosul (act cu putere de decret emis de Patriarhia Ecumenică, prin care se declară canonicitatea unei biserici ortodoxe) unei Biserici Ortodoxe Ucrainene este deja adoptată (textul documentului este pregătit încă din luna mai 2018), însă în momentul de față nu sunt întrunite condițiile necesare pentru acordarea acestuia. Practic, în momentul de față, pe teritoriul Ucrainei există trei structuri religioase: Biserica Ortodoxă Ucraineană – Patriarhia Moscovei (condusă de mitropolitul Onufrie), subordonată Bisericii Ortodoxe Ruse; Biserica Ortodoxă Ucraineană – Patriarhia Kievului, declarată schismatică și necanonică de către Biserica Ortodoxă Rusă și sprijinită politic de către conducerea statului ucrainean (este înființată în 1991 și este condusă de Patriarhul Filaret); Biserica Autocefală Ortodoxă Ucraineană (condusă de Arhiepisopul Macarie, declarată necanonică de Moscova; aceasta nu are legături euharistice cu Biserica Ortodoxă Ucrainenă – Patriarhia Kievului, cu care s-a aflat până în prezent în competiție).

Cea mai influentă este Biserica Ortodoxă Ucraineană – Patriarhia Moscovei (subordonată Bisericii Ortodoxe Ruse); aceasta gestionează prioritar toate problemele vieții duhovnicești a populației de etnie rusă din Ucraina (cca 8 milioane de cetățeni ucraineni de etnie rusă); slujbele se desfășoară în general în limba rusă; până în prezent, a fost atractivă și pentru cetățenii ucraineni de etnie ucraineană, însă, pe fondul conflictului politico-militar ruso-ucrainean, etnicii ucraineni, majoritari, văd deja în această Biserică un instrument ideologic și politic al Moscovei de a controla viața publică din Ucraina.

O creștere semnificativă în influență o are, în ultimii ani, Biserica Ortodoxă Ucraineană – Patriarhia Kievului, care, sprijinită puternic de către statul ucrainean, mai ales după anexarea ilegală a Crimeei și conflictul din Donbas, apreciază că o Biserică ortodoxă ucraineană autocefală reprezintă un obiectiv strategic de consolidare a statalității și identității naționale. Actualul președinte al Ucrainei, Petr Poroșenko, mizează electoral și ideologic pe trinomul Biserică-Armată-Limbă pentru a obține un al doilea mandat de președinte și pentru a consolida statul ucrainean, pe teritoriul căruia se desfășoară în continuare un război hibrid, în raioanele de est ale acestuia (Donbas).

În urma deciziei Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului, autoritățile religioase ale celor două biserici ordotoxe ucrainene (cărora li se vor adăuga clericii din Biserica Ortodoxă Ucraineană – Patriarhia Moscovei care vor dori să se alăture mișcării pentru autocefalie) trebuie să convoace un Sinod ortodox unificat/extins, la care ar urma să ia parte clericii din cele trei structuri religioase. Toți clericii acestora vor avea dreptul (egal) de a participa la procesele de selectare a membrilor viitorului Sinod. În viitorul Sinod unificat ar putea intra astfel, cu drepturi egale, clericii de rang înalt din Biserica Ortodoxă Ucraineană – Patriarhia Kievului și cei din Biserica Autocefală Ortodoxă Ucraineană, dar și “rascolnicii” din Biserica Ortodoxă Ucraineană – Patriarhia Moscovei (se apreciază că cel puțin 20 de episcopi din cei 90 ai acestei Biserici se vor pronunța pentru autocefalie și o vor susține, implicându-se în activitățile viitorului Sinod unificat; potrivit evaluărilor ucrainene, numărul acestora ar putea crește semnificativ după acordarea tomosului, prioritar în regiunile din centrul și vestul Ucrainei).

Potrivit evaluărilor, probabil exagerate, ale conducerii Bisericii Ortodoxe Ucrainene cu Patriarhia la Kiev, după ce Biserica ucraineană va obține tomosul autocefaliei, aproximativ jumătate din parohiile Bisericii Ruse din Ucraina se vor alătura noii biserici unificate. În prezent, Patriarhia Moscovei are 12.000 de parohii în Ucraina, iar experții ucraineni prognozează că între o treime și jumătate dintre ele se vor alătura noii biserici locale unificate.

Viitorul Sinod unificat din Ucraina ar trebui să adopte decizii extrem de importante pentru lumea creștină din estul Europei, precum: denumirea viitoarei Biserici Ortodoxe Ucrainene autocefale (care va primi tomosul de autocefalie din partea Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului); limba în care se va desfășura serviciul religios (Patriarhul Filaret a declarat deja că limba de desfășurare a serviciului religios va fi ucraineana, însă, în cazuri concrete, se va permite desfășurarea unor servicii religioase în slavonă și rusă); relațiile cu Patriarhia Ecumenică și cu celelalte biserici autocefale din Europa; relațiile cu autoritățile laice ale Statului ucrainean; legăturile inter- și intra-religioase din Ucraina.

Cel mai probabil, noua Biserică ortodoxă autocefală se va numi Biserica Ortodoxă Ucraineană, însă pentru obținerea acestei denumiri trebuie construită o strategie care să oblige Moscova să renunțe la denumirea respectivă, care îi aparține de facto (prin Biserica Ortodoxă Ucraineană subordonată Patriarhiei ruse); de asemenea, organizarea unui Sinod unificat în condițiile unei puternice concurențe între cele două biserici ortodoxe care pretind la autocefalie (Biserica Ortodoxă Ucraineană – Patriarhia Kievului și Biserica Autocefală Ortodoxă Ucraineană) pare sinuoasă și complicată; cel mai probabil, nucleul viitoarei Biserici ortodoxe ucrainene care va fi recunoscută drept canonică de către Patriarhia Ecumenică îl va reprezenta actuala Biserică Ortodoxă Ucraineană – Patriarhia Kievului (aceasta este puternic sprijinită de autoritățile politice de la Kiev), iar patriarhul ales al noii Biserici va fi Filaret, actualul Patriarh al BOUcrainene – Patriarhia Kievului (Arhiepiscopul Macarie, care conduce Biserica Autocefală Ortodoxă Ucraineană, a declarat că nu are pretenția de a candida la funcția de patriarh, iar în interiorul Patriarhiei Kievului nu există un rival cu șanse la candidatura actualului Patriarh, care este deja văzut drept campion al luptei pentru autocefalie).

Când condițiile din Ucraina vor permite acordarea tomosului, membrii Sinodului Patriarhiei Ecumenice vor vota acordarea tomosului și, cel mai probabil, acesta va fi înmânat personal de către Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I viitorului Patriarh al Bisericii Ortodoxe Ucrainene autocefale.

În fine, pentru a produce efecte reale în comunitatea ortodoxă, autocefalia trebuie să aibă susţinerea celorlalte Biserici ce formează comunitatea ortodoxă, care include (prioritar) România, Bulgaria, Serbia, Grecia şi Georgia.

Efectele deciziei Bisericii Ortodoxe Ruse

BORusă este gata să se implice foarte activ, chiar ofensiv, în împiedicarea planurilor privind autocefalia BOUcrainene și în reducerea impactului pe care acordarea acestei autocefalii o va avea asupra enoriaților săi din Ucraina, asupra prestigiului BORuse în comunitatea creștină internațională și asupra planurilor politice ale Moscovei privind Ucraina.

Deciziile BORuse sunt sprijinite, chiar decise, de către Kremlin. Simptomatic este că, în aceeași zi cu lucrările Sinodului BORuse de la Minsk (conducerea BORusă a ales simbolic un loc de desfășurare a Sinonului în afara teritoriului național, pentru a mima deschiderea și ecumenicitatea), a avut loc și o reuniune a Consiliului de Securitate și Apărare al Federației Ruse, în care s-a discutat tema autocefaliei și la care, cel mai probabil, s-a adoptat decizia ruperii legăturilor euharistice ale BORuse cu Patriarhia Ecumenică. De la Kremlin, decizia a fost comunicată operativ Sinodului BORuse, care a anunțat public decizia ruperii acestor legături.

Patriarhia Rusă a denunţat schisma provocată de Patriarhia Ecumenică şi a avertizat că aceasta ar putea genera probleme în Ucraina; unii clerici ai parohiilor loiale Moscovei solicită deja credincioşilor “să fie gata să-şi apere bisericile şi mănăstirile”.

Se anunță episoade tensionate, extrem de dure, între Bisericile ortodoxe din Ucraina până la acordarea tomosului și mai ales ulterior. Este foarte greu de crezut că autoritățile laice din Ucraina nu vor folosi această oportunitate pentru a reduce sau elimina prezența și influența BORuse în Ucraina, exercitate prin intermediul actualei structuri religioase conduse de Mitropolitul Onufrii. Biserica Ortodoxă Ucraineană subordonată Patriarhiei Moscovei denunță deja utilizarea în mod sistemic a resurselor administrative de către autoritățile centrale și locale ucrainene pentru sabotarea activităților acestei Biserici și/sau pentru facilitarea și extinderea Bisericii concurente (BOUcraineană – Patriarhia Kievului). La nivel teoretic/retoric, autorităţile ucrainene au dat asigurări că vor să evite un „război religios” şi că Guvernul de la Kiev va respecta alegerea parohiilor care vor decide să rămână loiale Patriarhiei de la Moscova. Analiștii locali apreciază că este puțin probabil ca aceste asigurări să fie respectate.

La fel de cert este că Moscova dispune de un întreg arsenal hibrid pentru a proteja enoriașii și Biserica sa pe teritoriul Ucrainei.

Potrivit purtătorului de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, „dacă au loc acţiuni ilegale, atunci, evident, aşa cum Rusia apără peste tot interesele ruşilor şi rusofonilor, ea va apăra interesele ortodoxe. Aceasta este o poziţie cuprinzătoare şi de înţeles. Această protecţie a ortodocşilor se va realiza prin mijloace exclusiv politice şi diplomatice. Ortodoxia este una dintre religiile din Rusia, iar tot ceea ce se petrece în lumea ortodoxă face obiectul unei atenţii speciale din partea Guvernului rus”.

Mitropolitul Hilarion, însărcinat al diplomaţiei Patriarhiei de la Moscova, a enunțat deja, la 10 octombrie a.c., proiecții belicoase: „Asistăm deja la confiscarea ilegală a bisericilor ortodoxe în Ucraina. Credincioşii noștri sunt în defensivă. Ne putem imagina ce se va întâmpla dacă aceste uzurpări vor fi oficial aprobate de autorităţi şi dacă ele vor căpăta un caracter sistemic. Desigur, oamenii vor ieşi în stradă şi vor apăra ceea ce este sacru pentru ei”.

Războiul religios între BORusă și Patriarhia Ecumenică se va desfășura pe diferite spații și teatre de conflict, extinzându-și treptat geografia deocamdată limitată a conflictului. Spre exemplu, potrivit Patriarhiei Constantinopolului, Muntele Athos reprezintă un „teritoriu canonic” al acesteia, ca urmare credincioșii Bisericii Ortodoxe Ruse nu mai pot lua comuniune sau nu pot participa la diferite servicii de închinare pe Athos.

Componenta religioasă va deveni, așa cum anticipam, noul teatru de conflict în războiul hibrid pentru Ucraina.

Deja se poate vorbi nu numai de un război hibrid al Moscovei pentru controlul asupra Ucrainei, ci și de un război hibrid în oglindă al Kievului pentru apărare, iar ambele părți par a fi devenit suficient de versate pentru un război neconvențional de uzură.

În ceea ce privește efectele acestui război hibrid în Casa lui Hristos asupra comunității românești din Ucraina și R. Moldova, tema merită o analiză detaliată separată (actuala schismă va produce victime colaterale, în primul rând comunitatea românească din Ucraina și R. Moldova).

Dacă Biserica Ortodoxă Română va celebra, cu fast, la finele lunii noiembrie 2018, deschiderea Catedralei Neamului la București (dovedind prin aceasta că a avut capacitatea de a construi o Casă comună a enoriașilor săi, în pofida nenumăratelor polemici interne), BORomână are totodată obligația de a găsi sau/și construi soluții pentru a proteja și integra pe credincioșii săi creștin-ortodocși de etnie română din Ucraina și R. Moldova; iar aici soluțiile sunt nenumărate, de la cea mai curajoasă (reînființarea unei Mitropolii a Bucovinei, care să gestioneze prioritar cele 126 de parohii românești din nordul Bucovinei și Herța / regiunea Cernăuți) până la cea minimă (crearea unui vicariat românesc în Ucraina – în cadrul viitoarei Biserici Ortodoxe Ucrainene Autocefale, în oglindă cu Vicariatul ucrainean din România, simultan cu obținerea obligatorie a dreptului de desfășurare a slujbelor religioase în limba română în cadrul parohiilor arondate acestui Vicariat).

După Catedrala Neamului, tema protejării comunității românești creștin-ortodoxe din Ucraina în contextul noii schisme religioase din Biserica Ortodoxă reprezintă pariul de supraviețuire a BORomâne în lumea contemporană.

Distribuie acest articol

14 COMENTARII

  1. Dar de ce BOR stă în adormire şi nu face nicio declaraţie? BOR de partea cui este? Apoi, să nu uite că are şi ea o problemă cu Mitropolia Basarabiei care va trebui să depindă de Patriarhia României nu de a Moscovei. Preafericitule Daniel, este bine să dai repede o declaraţie că altfel mai pierzi un Referendum….

    • BOR nu doarme, BOR doar sta in stand- by, sa vada ce ordine primeste popa Daniel de la Moscova.. In loc sa tragem spre vest, pochii ne indreapta usor spre est. Ia priviti toate icoanele de prin noile biserici si o sa vedeti ca sunt cu litere chirilice, nici macar grecesti.Chiar nu mai sunt ateleiere care sa fabrice odoare bisericesti. Trebuie aduse din Rossia?

    • Mai tine minte constatarea lui Miron Cristea, la Moscova, când a revenit în sala unde se întâlnise cu presupusi fruntasi ai BORuse? Aceia tocmai îsi scoteau barbile…

    • cam adevarat. valabil pentru toate bisericile infiltrate si cu duble comenzi (de la Tatal de Sus vs. generalii pamanteni dar nevazuti)

    • Foarte corekt, domnul din balon.
      Nicio legatura cu Hristos. Acesta este si motivul pentru care bolsevicii s-au suparat si au demolat 99% din bisericile din URSS.

  2. Referitor, citez:
    …dar și “rascolnicii” din Biserica Ortodoxă Ucraineană – Patriarhia Moscovei (se apreciază că cel puțin 20 de episcopi din cei 90 ai acestei Biserici se vor pronunța pentru autocefalie și o vor susține, implicându-se în activitățile viitorului Sinod unificat; potrivit evaluărilor ucrainene, numărul acestora ar putea crește semnificativ după acordarea tomosului, prioritar în regiunile din centrul și vestul Ucrainei).
    …poate ar fi fost nimerit sa precizati semantica termenul de raskolnic:
    https://en.wikipedia.org/wiki/Raskol
    altfel, poate fi neclar cine este rasculat si impotriva a ce, precum si sinonimia cu termenii schisma si rascoala.
    sper ca am inteles corect ce ati dorit sa exprimati, dar doar dupa ce am recitit cu atentie contextul aparent oximoronic :) i.e. cine este schismatic si in ce sens.
    …altminteri, va fi interesant cum se pozitioneaza balcanicii nostrii vecini mai din sud, in frunte cu grecii, plus complicatiile sarbe si bulgare versus Macedonia de Nord si Muntenegru…

  3. Constantinopolul a luat o decizie care este in atributiile sale, care sunt oricum simbolice. Rusia vorbeste de teritorii si de „mijloacele politico-diplomatice”. De ce vorbim de schisma Religiosa?

  4. Taaare m-as mira ca planurile BORomane sa-i includa si pe romanii din Ucraina!… Deocamdata, trebuie sa-si revina dupa socul cu referendum -ul… In plus, e foarte posibil ca popii ce-i au pe rusi la suflet sa prevaleze.

    Cat despre Rusia si orice alta organizatie sau entitate aflate in permanenta ofensiva, vor invata (daca nu stiu deja) ca totul se plateste. Fie si doar cu izolarea. Orice vine cu un pret, pe lumea asta. Sau, cum zic americanii, „There ain’t no such thing as a free lunch”.

  5. Ce sa spun… Cand Mitopolia Moldovei e in Patriarhia rusa si noi am rămas doar cu a moldovei&Bucovinei! Tădatorii ar fi împușcați in orice stat european, înafară de Romania care nu aparține Europei prin nimic. Artificiali,falși nu exotici cat cei din proza lui Alecsandri, care habar nu au ca Mitropolia Moldoveni a fost înființă de către Patriarhia de la Constantinopol in urma cu mai bine de 600 de ani nu de false Patriarhii ca ale voastre (rusorominashi asiatici)!

    • stai putin ca mai e o bucovina si sudul basarabiei in ucraina, astea ale cui mai sunt acum? Daca mergem pe idea ca hotarul bisericii != hotar de stat, inseamna ca istoric ar trebui sa fie BOR acolo, eu din cate stiu ei au cateva biserici si acolo.

  6. 1. „Ecumenismul” este un concept cu substrat geo/politic, iesit din laboratoarele unei religii cu pretentii milenariste de unicitate globala. Scopul ecumenismului este de a atenua pana la stergere identitatile celorlalte religii si de a le topi si ingloba intr-o federatie globala, condusa de la un centru unic, foarte asemanator fostei variante politice a cominternismului. Bisericile nationale vor fi prinse astfel in capcana unei biserici universale, in cadrul careia vor fi simple sectii religioase.
    2. Autocefalia bisericilor ortodoxe este caracteristica fundamentala a religiei crestin ortodoxe, care o diferentiaza sub raport organizatoric si relational de caracteristica centralizata a religiei crestine catolice. Din acest punct de vedere, autocefalia bisericii ortodoxe ucrainene va fi o stare de fapt si de jure de normalitate, de revenire la normalitate. Cred ca este ultima sechela a comunismului de tip sovietic, care este inlaturata, vindecata.
    3. Cred ca biserica ortodoxa romana ar trebui sa sustina autocefalia bisericii ortodoxe ucrainene, prin desprinderea ei de subordonarea fata de biserica ortodoxa rusa.

    • Ecumenismul congresului mondial al bisericilor e ce spui tu, dar unitatea crestinilor e o exigenta care exista din vremea apostolilor. Sa nu incurcam borcanele.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Dorin Popescu
Dorin Popescuhttp://contributors
Președinte fondator și în exercițiu al Asociației “Casa Mării Negre / Black Sea House” (think-tank de politici publice la Marea Neagră), din iulie 2017. Este vicepreședinte al Asociației “Inițiativa pentru Cultură Democratică Europeană” / ICDE, fost diplomat (cu misiuni diplomatice efectuate la Moscova, Cernăuți și Sarajevo), analist politic, eseist, critic literar și cadru universitar (fost lector la Universitatea “Andrei Șaguna” Constanța, Facultatea de Științele Comunicării și Științe Politice). A absolvit cursurile Facultății de Litere și Teologie a Universității “Ovidius” din Constanța și este doctor în filologie, din 2012, cu teza “Paradigma constituirii discursului literar la Constantin Noica”. Este autorul volumelor “Noica. Bătălia continuă” (Editura Ideea Europeană, București, 2013, debut în volum), “Figuri ale textului anteic” (Editura Ideea Europeană, București, 2016), “Răzbunarea barbarilor. 2000 de ani fără Ovidiu la Tomis” (Editura Ideea Europeană, București, 2017) și “Captivi la Pontul Hibrid” (Editura Ideea Europeană, București, 2021). A publicat cca 200 de lucrări, studii, eseuri, recenzii, articole tematice, în diferite reviste culturale și științifice din România şi din străinătate, este coautor de programe tematice şi cursuri universitare în domeniul relaţiilor publice si al istoriei şi discursului presei româneşti și deține premii naţionale de eseu şi critică literară. Principalele preocupări sunt legate de politică externă, studii politice, eseistică, studii culturale, istoria culturii, critică literară etc.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro